Well, well, well – 12 days later

…si au trecut vreo 12 zile de chin si macel

8 ianuarie – 20 ianuarie.

12 zile de mancat gunoaie pe banda rulanta, pe sistemul asta:

Stiu, stiu, nu-i nevoie sa-mi spuneti cat de mult ma invidiati, lol. Mai ales ca pranzu’ a fost o placere. Adica, n-ar fi asa o tragedie faptul ca am mancat gunoaiele alea. Tragedia e ca le mananc cu un coleg – iar el n-are treaba cu regimul. Si vezi asa cum tu iei iei jegurile alea mizerabile si vine colegu’ si-si tranteste in fata ta o farfurie cu cartofi prajiti si maioneza si o prajitura alaturi. Imagine that =))

Daaaaaaaaaaaaaaar, twelve days later:

De fapt e 85.8, da’ cand iei telefonu’ in brate sa faci o poza, sare cantaru’ cu 300+g.

Chestia e ca de saptamana trecuta am scapat de doua kilograme si-atat. Restu’ nu par sa aiba chef de plecare, sunt cam atasate de mine. Da’ oricum, acum nu mai sunt cat trei porci, ci cat un porc decent – d-ala care alearga dimineata, gen.

Cred ca mai incerc o saptamana, sa vad daca mai scap de ceva. Daca merge, bine; daca nu merge, iarasi bine, plm, ca eu n-am de gand sa ma dau peste cap pentru cateva kilograme in plus, ce dracu’. In rest, n-am invatat nimic nou, doar acelasi rahat vechi: ca sunt capabil sa mananc nepasator toate jegurile alea odioase, da’ nu pot renunta la cafeaua mea cu whole milk, care are probabil mai multe calorii decat pranzul. Pula mea. #vicii

Inchei postul cu traditionalul “sa-mi bag pula, ce mizerabila e mancarea de regim; de ce nu pot fi cartofii prajiti de regim si de ce nu poa’ sa-ngrase conopida, de exemplu?”. Mie mi s-ar parea mult mai corect.