You have no idea
In fiecare dimineata ma opresc la Starbucks sa-mi iau o cafea. Nu de fite, ci pentru ca pula mea, cealalta varianta e Costa; si de la o vreme mi-e cam scarba de cafeaua aia. Au futut-o cam dupa Brexit. Nu stiu daca au inceput sa foloseasca o cafea mai naspa sau lapte mai naspa sau se caca-n cafea sau ce mortii lor fac, da’ e cam gretoasa. Si CSF, NCSF, Eleve are nevoie de cafeaua lui dimineata daca-i vorba sa-si aranjeze civilizat jugu’-n juru’ gatului.
Treaba e ca atunci cand faci asta luni de zile ajung sa te cunoasca aia. Ceea ce nu-i rau, macar primesc o reducere sau doua la cafea. Tot e ceva. Da’ ideea e ca ne stim deja dupa prenume. Cu vreo doua exceptii (un tip de vreo 45 si o tipa de vreo 1000 de ani, la cum arata) sunt tineri. 18-25, pe-acolo, asa.
In dimineata asta erau acolo Trey (semi-cioroi) si Simone (ala de 45), ceea ce-i grozav, pentru ca babaciunea aia de 1000 de ani si o alta zdreanta de-acolo se fac ca nu stiu c-ar trebui sa-mi scada o lira din pretu’ cafelei (da, da, chiar stau in lira aia!!). Si, ca de obicei, ma-ntreaba Trey ce mai fac, am o dimineata buna? Ma uit la el…nu, Trey; m-am trezit in dimineata asta si stii ce-am descoperit? Nu, ce? Ca tot nu-s milionar, necum miliardar; nu, nu e o dimineata buna.
Rade ala si-mi zice “da, pentru mine e si mai proasta dimineata asta; a trebuit sa-nchid aseara (se-nchide la 10 PM) si a trebuit sa deschid in dimineata asta (se deschide la 7 AM). Sunt asa de obosit…YOU HAVE NO IDEA HOW HARD IT IS“. Am ras de mi-a sarit proteza si mai multe nu. Iar ala se uita la mine si ma-ntreaba daca mi se pare amuzant. Si-i zic da, mi se pare foarte amuzant ca tu crezi ca n-am idee. Pai, cum asa, sir? (te sir-esc astia ceva de speriat cand esti imbracat cam ca mine si deh, dimineata asta n-a fost chiar rea, in sensu’ ca nu mai am chiar 3.8 tone, asa c-am reusit sa-mi pun pe mine o camasa eleganta pe care-o tot evit de vreo 2 luni, ca statea sa cam explodeze pe la colturi, gen).
Ma uit la el si-i explic. Auzi, puisor, am fost baiat de plaja. Ar fi fost dragut sa-nchid la 6, da’ stii, lumea mai da si cate-un party pe plaja, asa ca mai “inchideam” si la 11:30 sau 1 AM; plaja, nu ochii, ca zgomot era si de alaturi; si a doua zi deschideai la 5, ca pula mea, stii, pizdele vin devreme la plaja, sa prinda soarele ala bun, nu p-ala mainstream. Si treaba era fara weekends, ca gagicile veneau si in weekend, da. Iar diferenta dintre mine si tine e ca eu trebuia sa ma duc la ele si sa le iau comanda, apoi sa ma duc sa o iau si sa le-o aduc la nas. Nu stateau civilizat la coada. Si nu prea a fost cel mai nasol job ever, c-am avut altul de ti-ar da lacrimile.
A clatinat din cap. “Poate ca exagerezi un pic?”. I-am trantit ranjetul ala clasic al meu – ala care spune ca nu exagerez un pic.
N-am idee, cica. Oh, ba da, Trey, am o idee.
Si trece cumva Trey peste neincredere si ma-ntreaba, aratand spre pardesiu/camasa: si…acum ce faci? ce-ai studiat? Nimic util, Trey. Si cum ai trecut de la baiat de plaja la .. asta? What did it take?
Oh, that. YOU have no idea.
E posibil sa fi adaugat un om la grupul celor care nu-mi vor mai face reducere. Dar nu-i bai, oricum plec la alt job…
Nu-ti cred ca-ti taie reducerea. Numai ca iti va pune lapte din cana aia speciala, in care isi mai varsa laptii si flegmele din gat. Nu sunt sigur de puroiul din cosuri, ca e cam greu sa-l storci in cana. 🙂
Acum am citit articolul ”Primul meu job”. Superb scris. Dayum, cum te-ai ”calit”. E mai ceva decat initierea lui Harap-Alb, prin ce a trecut el a fost fix-pix comparativ cu tine. Fucked up. Le-ai spus vreodata alor tai ce s-a intamplat acolo cu adevarat sau nu au intrebat niciodata? Macar printre animalele de acolo ai intalnit si oameni buni.
Trey daca e nascut in UK n-avea cum sa treaca prin rahaturi de genul, el nu si-ar putea imagina vreodata ca asemenea lucruri se intampla- mancat hâlbe din galeata, sechestrare minori, child labour, foamete, pedofili poponari, pocaite horny, dormit in cotet, parinti care ii respecta pe altii mai mult decat pe propriul copil, suturi permanente in pizda incepand de la nastere. Totusi se pare ca pe tine experienta asta te-a ajutat intr-un fel. Sau poate ca erai bine cum erai si inainte sa iti futa complet inocenta.
N-a cerut nimeni versiunea mea. Si nici eu nu simteam c-as avea prea multe de castigat din asta anyway. Sa le spun cum a fost…ca sa ce? Era inutil oricum.
Toate m-au ajutat. Mi se pare ca am una de-asta si-n postul de maine. Da, am verificat acum. Da’ n-o sa ma faca prea popular.
Oamenii crescuti in tarcul lumii vestice au fost dresati in anume fel, docilizati sau imbecilizati de asa zisa civilizatie. Am multi cunoscuti care dau din cap a confuzie cand le spun despre mine, fara a exagera, ca:
– in copilarie, impreuna cu alti copii, omoram pisici si caini vagabonzi, in felurite moduri barbare. In cartile lor trebuia deja sa am cel putin o victima umana la activ.
– pana la pubertate, pocneam cu egal entuziasm pe fata sau baiatul care ma calca pe bataturi. Vai, bati fete, inseamna ca esti potential wife abuser.
– pana pe la 18 ani cei mai multi prieteni ai mei deja aveau cazier judiciar, ca minori. Dupa mintea lor, trebuia sa ajung “hardened criminal”, ca majoritatea amicilor din adolescenta.
Ei nu inteleg ca exista mai mult de un drum intre doua puncte. Asa li s-a bagat in cap, iar traiul relativ lejer le-a tocit complet instinctele.
E ca diferenta dintre Doamna si Vagabondul ?
Manowar, care este celalalt job de lacrimat profund? ca ne tii in suspans 😕 lecturand blogul mai stiu de faza cu traitul pe strada, apoi comandatul de piese pc cu cardurile altora samd
Trebuia sa zici ca mine: multă matematica, fizica și programare.
E cea mai inspaimantatonare și credibila afirmație.
Sa-i spui si cum lucram eu la service in Romulania pe 300 de euro, cand inca nu aveam gaze in cladire si erau -26 de grade afara, iar noi, in tinuta obligatorie de camasa+halat (bine ca imi gasisem izmene si flanea de corp la carfur la Braila, ca altfel crapam de frig) si atat, trebuia sa scoatem din zapada vreo rabla din curte si sa o impingem la elevator, ca ii venisera piesele.
Daca nu stie ce inseamna -26 de grade, sa dea congelatorul la maxim (-18 grade) si sa isi imagineze vreo 8 grade si mai putin. Plus ca job-ul implica mult stat pe afara, bagat pe sub masini de sub care se topea zapada amestecata cu noroi, etc.
Pana nu lucrezi afara nu apreciezi lucrul indoor.
Am holongarit si eu in adolescenta, dar asta pentru ca nu am avut alte posibilitati. Voiam sa strang ceva bani, dupa care sa fac si eu afaceri cum faceau ceilalti. Multi invarteau chestii. De la colegii de liceu stiam destule, de la cei din discoteca auzeam iarasi mult idei bune. N-am avut unde sa ma angajez chelnar/barman/picol sa castig si eu bine. Un prieten isi aranjase sa lucreze picol, castiga mult mai bine ca mine.
Am citit acum articolul la care facea referire Armpitbug. Misto. M-a pufnit rasul cand am vazut ca si tu ai avut pile babane de pe care tot ce ai reusit sa tragi a fost un job de sclav. La fel si la mine.
Bunicii meu au fost pizdosi, unul director, altul tot bengos, cu relatii samd. Pana in 89 ne-a mers bine (ma rog). Cativa ani dupa 89 ne-am cam tarat. Bunicii iesisera la pensie. Taica-mio a fost prea mandru sa bisnitareasca, prefera sa mearga ca boschetarii la fabrica cu bicicleta. Subalternii lui nu. Ei n-aveau greturi din astea, invarteau ce prindeau. Aveau bani si de benzina, nu scoteau masina la plimbare doar Duminica. A mai durat cativa ani pana cand ai mei si-au gasit posturi (mult) mai bune.
Mna, din toata smechereala bunicilor m-am ales cu extraordinara oportunitate de a lucra intr-o fabrica de caramida. :))) Luam caramizile de pe rafturile incinse care ieseau din cuptor si le puneam pe banda.
Si intr-o fabrica am mai lucrat, tot pe pile :))) in care dadeam intruna cu flexul pe sudura.
Salarii mizere.
La inceput “afacerile” mele mergeau extrem de lent, dura multa vreme de cand luam ceva pana vindeam. Voia si eu sa ma misc mai cu talent, sa fac si eu afaceri la un nivel mai mare. Ma durea-n pula de cat de greu era. Aveam colegi care miscau, voiam sa misc si eu ca si ei.
Am dat meditatii la mate. Asta mi s-a parut crunta rau. Nu stiam ca exista imbecili din aia care nu inteleg chestii banale nici cand li se explica a enspea oara.
4,5 km pana la liceu. Nu sufeream autobuzul. Avea intarziere prea mare, nu aveam rabdare sa astept aiurea-n statie. Preferam sa merg pe jos. Bicicleta era simbolul loserului, niciodata nu mi-au placut. Preferam sa merg pe jos.
Inca 4,5 la intorcere. Dupa care ma duceam la meditatii. Mi se parea ca l-am prins pe Dumnezeu de un crac. Era ca si cum ma duc sa culeg bani. Faceam la un moment dat cu mai multi o data. Cre ca bagam cel putin 20 km zilnic. Castigam bine, usor.
Stransesem de mult bani pentru ce imi trebuia mie. Dar la ce avant imi luasem nu mai stiam sa ma opresc.
Facusem niste cotcareli in Bucale. De acolo am venit cu idei crete rau si cu bani destul de multi pentru vremea aia. Atentie! Pe vremea aia se lucra pratic pe o chifla. Banii aia destul de multi de care zic practic erau fix pix. Dar pentru mine erau foarte multi. Ma rog, mai mult m-a ajutat “antrenamentul”, smechereala, tupel pe care l-am prins facand chestile alea. Nu imi mai incapeam in chiele de mandru ce eram de mine.
Toti mi se pareau idioti, nu stiau nimic. O vreme m-am simtit cam singur pe lume. Dar mi-a trecut rapid. Am intrat in hora si am tot dansat.
Si asta e ceva de bravo, ma?
Cre’ ca prefer sa citesc ca prindeai deshtele pensionarilor in usa blocului sau ca dadeai branci babelor enervante pe scari si pe urma le intrebai de ce se grabesc sau ca te cacai pe presurile vecinilor, dupa care sunai la usa sa ceri hartie igienica decat… asta.
Asta plus o cafea cu mai multă spumă :).
@Deria
Ideee e ca vesticii sunt “soft” oricum ai pune-o tu. Nu neaparat nascuti asa ci prostiti sa fie asa, tinuti din scurt. Ideea e ca orice intentie de manifestare a lor a fost inabusita in mare partea a cazurilor. Asta pote fi si o explicatie pentru atat de multi care au incetat sa incerce ceva, orice. Migrantii ar trebui sa-i trezeasca dar cred ca inca se simte brainwashing-ul tineretii.
@Manowar: ai prea multe asteptari de la ei. Tind sa cred ca ei ori ignora cu gratie ce se intampla in jurul lor sau pur si simplu nu isi pot imagina ca exista si altceva. Ei sunt crescuti si dresati sa urmeze un anume “path” social, iar daca din prostia lor sau din ghinion sau din cauza unor circumstante acel traseu deviaza putin e gata…..ii vezi la Costa. Pentru ca mintea lor nu e setata sa proceseze variante de a iesi din rahat. Si asta nu se va putea schimba la ei pentru ca ei nu au fost vreodata nevoiti sa traga cu gingiile pentru ceva (ca dintii sunt tociti de la tras pentru altele). Sau poate nu au instinctul de supravietuire asa cum il au unii dintre noi, instinct pe care ti-l formezi trecand prin cele mai nasoale cacaturi in care te arunca viata.
Pun pariu ca daca ar fi fost si ei homeless prin Viena anilor 2000, daca ar fi fost si ei nevoiti sa fure ca sa aiba ce manca, sa insele, sa vanda diferite, sa rupa dinti, sa etc, ar fi vazut purin altfel lucrurile. Nu mai e asa nasol ca te culci la 10 si te trezesti la 6 ca trebuie sa mergi la munca, cand de exemplu, ai pierdut 3 ani din viata culcandu-te la 10 ca asa vor gardienii si trezindu-te la 4 ca asa a vrut un sef de sectie sa iti faca perchezitie fix cand dormi mai bine…….dar e lunga tare discutia asta si nu cred ca e locul pentru ea…..but still. Weak people.
E riscant, boss, ca poate are vreo tema de facut si ma intreaba. Iar eu sunt chiar zero barat la alea 🙂
Plm, nu scriu despre asta, ca nici unii prieteni nu ma cred.
Nu, boss. Singura asteptare e cafeaua 🙂
Mare atenție la ce cafea îți face băiatul ăla data viitoare. Deși la ei ar putea să nu se practice ce se practică pe aici în materie de “nu te pune cu ăla care te servește la masă” 🙂
pai daca e sa compar cu ce-am facut eu, deduc ca am avut o viata mult mai buna: dupa liceu m-am apucat cu banii din bursa sa fac combinatii: bisnitareala, si productie.. din asta mi-au iesit cel mai multi bani.
castigul de top: de 2x din cat castigau ai mei la lucru impreuna, deh poate suna putin dar chiar erau bani pe vremea aia si printre studentii saraci eram chiar faraon, am fost minor la revolutie n-am prins bisnitareala aia groasa cu iugoslavia (cu prosoape si hartie igienica) si turcia (cu rulmenti) a trebuit sa descopar eu noi cai
@Deria: nu-i de bravo, dar nu-i nici un element, o garantie ca mai tarziu apuci pe calea X. Eram niste copii fara minte, cu cheia de gat si nesupravegheati de adulti, care faceam lucruri tampite. A fost o faza, a trecut.
Mosi si babe – desigur… Babele mai ales, faceau crize cand gaseau cate o pisica moarta pe presul de la usa, sau atarnata de un cui, ca sa dea baba literalmente cu mecla in hoit cand iese din apartment.
Eu as bea-o fara lapte, macar o vreme ?
In principiu, nu are ce sa-i faca. Dar cine stie ce tehnici de urban guerilla mai au si cioroii…
poate-s eu mai thick asa, dar nu inteleg de ce s-ar supara baiatul ala.
@Mikimoto
Sigur esti ok? Adica nu ai apucaturi sinistre si acum? Nu trollez si nu ma iau de tine, efectiv nu inteleg cum functioneaza si daca e ceva ce poate trece. Adica nu am nimic cu tine, dar vreau doar sa stiu daca e ceva lipsa de empatie innascuta sau doar grupul de natura aia.
Eu de mic am avut empatie cu animalele, adica nu mi-ar fi trecut prin cap sa omor sau ranesc o matza, si desi de multe ori am vrut sau actionat sa dispara animalele fara stapan, nu a fost pentru distractie ci utilitate. Adica nu’s maidanezar, dar nu as rani animale pentru distractie.
Sunt curios de iti poti reveni din asa lipsa sinistra de empatie, adica de nu ai apucaturi dubioase si in prezent. Cred ca mult mai degraba as bate oameni in cuie decat feline, adica oamenii sigur si-o merita.
Fara probleme. Desi nu vad de ce-i necesar. E doar un animal.
Serios? Esti vegetarian? Daca nu, ai idee de unde vine carnea aia din friptura? 🙂
Nu cred ca are legatura cu carnea din friptura. Cred ca vrea sa spuna ca empatizeaza mai bine cu animalele decat cu oamenii, cum ca oamenii-s mai animale. Si legat de faptul ca nu faci rau unei fiinte doar de dragul de-a face-o. Cumva rezonez cu asta si am episoadele mele de mizantropie cand consider ca un animal e mai ok, da’ plm , tine de diferente de caracter dintre oameni.
Nici eu nu privesc chiar cu ochi buni o persoana care ucide animale doar sa se distreze, in schimb nu ma deranjeaza daca-i pentru masa. Si-s constient ca asta-i propriul meu framework cu standarde duble, dar la un moment dat iti permiti luxul asta.
Daca vorbim despre de ce omoara copiii animale si cum ii influenteaza asta, nu m-as grabi sa trag concluzii cum un animal ucis in copilarie te tranforma intr-un monstru sociopat.
Nici eu nu înțeleg de ce s-ar supăra băiatul ala, mai negru. Eu am muncit in facultate (vacanta, cei drept) 12 cu 24, zi si noapte fără weekenduri si alte fițe. Nu mult, dar suficient cat sa-mi revină mintea la cap si sa ma pun cu curul pe carte. După aia am luat bursa, ca eram foarte motivata.
@Manowar
E mai interesanta conversatia decat backlog refinements la care ar trebui sa fiu atent acum.
Eu vorbesc strict de ranitul animalelor pentru distractie. Nu pentru mancare, nu fiindca sunt enervante haitele de maidanezi si tre sa scapi de ele. Ma refer exclusiv chinuitul animalelor pentru placerea proprie, nu am putut vreodata sa o fac si nici nu pot concepe.
Cat timp exista o utilitate nu am nimic impotriva, dar cu cateva restrictii gen moarte rapida (nu slow bleeding, forced feeding) si conditii cat de cat ok.
Interesant cum cativa s-au inflamat fiindca in copilarie omoram caini/pisici, dar deloc ca pocneam fetite si baietei ?
@Vinil: da, nu am avut nici o problema. Am avut cainele meu, chiar mi-as lua si o pisica, dar am pe cineva alergic in casa.
Crescand inca un pic, m-am inteles foarte bine cu animalele, desi calarind un cal, odata s-a speriat si m-a trantit, de mi-am rupt o mana. Nu mi-a trecut o clipa prin cap sa pedepsesc calul. Aveam vreo 16 ani.
Acum, am curtea plina de veverite, aveam un raton care venea regulat, apoi un opossum, plus pisicile vecinilor. Una doarme pe pragul meu adesea si se uita chioras cand o “deranjez” ? Cand eram cu fosta, alta casa, alta poveste, venea la noi in curte un iepuras, ca sa-i dam crackers. Nu s-ar fi atins de morcovi nici batut ?
Nu mai am demult pornirea asta de a chinui/ucide.
Cred ca si atunci – vb cand aveam 9-10 ani, caci acum am aproape 50 – era o chestie “tribala”, ceva gen Lord of the Flies, daca ai citit cartea.
Da, am taiat si pasari, cand locuiam in Romania, dar era o necesitate, nu o placere, si intotdeauna am facut-o cat mai decisiv, fara chinuri suplimentare.
Obiceiuri dubioase? Cred ca toti avem. Totusi, n-am lanturi si securi in beci…
relativ recent (ultimii ani):
– pastrama de oaie
– miei de Paste, 2 kilariti, mai am 6, sa se-ngrase
– gaini, or fi vreo 5-6
– cocosi, 2 si unu era sa-mi faca damage masiv (era imens)
– 2 porci (nu am fost eu, recunosc)
sub 15 ani:
– caini
– mate
– porumbei
– gugustiuci/brabeti (nu stiu cum le zice prin alte zone)
– pasarici
– o singura cioara (ba-s rezistente de nu te vezi…)
Avem prastii jumatate din inaltimea mea si trageam cu bile de rulmenti de toate felurile. Pietre doar de distractie in cladiri parasite de nu mai era colt de geam ramas in fereastra. Nu mereu s-a lasat cu omor ci si cu mutilari serioase ca uneori animalele fugeau dupa prima lovitura.
Si destule gaini dar cred ca fara cocosi ca nu era mamaia inconstienta sa ma lase.
De ce? Din lipsa de ocupatie, sa ne dam mari, teribilism etc
NOTA: Prima oara am omorat gaini, deci asa o incepe totul. Jur ca n-am simtit nimic in afara faptului ca ma improsca cu sange ca n-am prins-o bine. Desigur, cutitul sa fie ascutit bine pe pila, sa-l incerci cu degetul si sa-ti ia o bucata de piele din deget, fara sa curga sange.
@ Mikimoto
Merci pentru raspuns, apreciez, si da, am citit Lord of the Flies.
Nu am vrut sa te ofensez, eram doar curios daca cineva care face chestii de genul are probleme serioase la mansarda sau doar anturaj prost. Ca cine stie, o sa am vreun copil, si de-l gasesc chinuind animale sa stiu daca e psihopat si sa-l cresc in beci cu lanturi sau sa ii explic ca nu e ok si ii trece.
Legat de chinul animalelor fata de pocnit baietei si fetite, mi se pare normal sa fie lumea mai scandalizata de animale. Nu e vorba de gravitatea faptei, ci de faptul ca toti putem empatiza cu pocnitul oamenilor, si eu vreau asta des, dar nu cu torturat animale.
Uite, eu sunt pentru eutanasierea cainilor comunitari, dar asa, gen fara durere si pentru ca trebuie, nu cu resentimente, nu cu chinuri. Ca sa nu mai zica Manowar ca’s vegetarian si plang gainile cazute la datorie. Pe gratar.
@IulianS
Cand vorbim de animale, excludem din start mancarea. Sa nu ma intelegeti gresit, nu am absolut nimic impotriva mancatului animalelor. Ma refer strict la chin fara motiv. Inclusiv taiatul gainilor e ok de o faci pentru mancare, cat timp nu le crestezi doar asa, un pic, ca sa le vezi suferinta si sa ti se scoale.
De asemenea, cu pasarile e mai greu sa empatizezi, si prastia….cred ca trageam si eu dupa gugustiuci, dar cu scoabe (bucati mici de cablu care nu faceau damage serios).
La caini si mate ma opresc. Dar nah, nu am intrebat ca sa judec, ci doar ca sa inteleg de e doar o faza sau nu. Eu eram milos cu astea, adica nu raneam caini sau mate.
din 2021 Honda va inchide fabrica din UK:
https://www.topgear.com/car-news/insider/confirmed-honda-close-uk-factory-2021
urmarile brexit-ului incep sa se simta din ce in ce mai mult.
Pai cred ca semanam putin, nici eu nu voiam sa le chinui, dar din pacate unele ramaneau in viata… mutilate. Crede-ma ca nu era intentia mea asta.
Perfect, lol.
@Vinil – nu m-am simtit ofensat.
Cred ca un procent extrem de mic chinuie animale fiindca au probleme la mansarda. Anturajul, e mai mult ca sigur chestia cea mai des intalnita. Ma gandeam acum care din grupul de copii de atunci a ajuns rau, adica ceva ucigas, nebun de legat, si nu imi vine niciunul in minte.
Parintii nostri probabil nu stiau nici 10% din draciile pe care le faceam, asa ca nimeni nu ne-a sfatuit “de bine”. Daca vreun mosneag mai zicea “mai copii, nu faceti bine, lasati pisica aia in pace”, in cel mai bun caz i se raspundea cu intrebarea “tataie, iti e cald cu dintii in gura?” – intrebare dealtfel politicoasa, daca e sa o compari cu floci/coaie impotmolite in coliva si morti luati la plimbare pe cardan.
Nu erau tablete si interneti pe vremea aia, dar vorba lui Orbu: prastia cu bile de rulment facea legea.
Pardon, IulianS, nu Orbu…
@Vinil
La fel si eu, desi am comis-o in stilul lui @Mikimoto cu un biet peste aciuat intr-o baltoaca si cu melcii. Ba si cu carabusii, le bagam betze in cur. Totusi, sa schingiuiesc matze si caini… n-as fi putut. O singura data am maturat efectiv violent cu piciorul un biet pisoias, de s-a dus de-a dura pe scari in jos si mai ca nu m-a apucat plansu’. Tinea mortis sa vina la noi in casa, la caldura, problema era ca era bolnav, contagios, si mi-ar fi contaminat si matza mea/matzele mele. Pana la urma mi s-a facut totusi mila de el si l-am lasat in bucatarie. A murit sfasiat de caini la putin timp dupa.
Si totusi taicatu a avut dreptate, a fost cumva ceva de care aveai nevoie.
Si totusi, succesul actual a stat in noroc.
Noroc ca n-ai fost prins cu chestiile alea. Furt, proxenetism, infractiuni informatice.
Cu 5-10 ani de puscarie la activ probabil viata ta arata altfel acum.
Adio joburi prin corporatii. Cu cazier pe infractiuni informatice, in IT mai mult decat baiatul cu cablul nu erai angajat vreodata.
Faceai si tu 45 ani la Starbucks, ca seara cand ajungi acasa sa poti juca un joc online si dimineata sa o iei de la capat.
@Mikimoto
Sa pocnesti in copilarie copii, de ambele sexe, e ceva normal. Si eu i-am spart unuia capul cu o piatra.
Sa ai treaba cu animalele, pentru distractie… e mai putin obisnuit si inclina catre sadism. Eu chiar am cunoscut un copil cu astfel de inclinatii, victima fiind taman frate-mio.
Pe vremea mea erau copii tampiti care trageau in alti copii cu cornete in varful carora erau infipte ace cu gamalie.
Si aruncau cu bulgari de zapada in mijlocul carora bagau bucati de turturi de gheata. Era sa raman chioara de la un bulgare de-ala.
A, si altii bagau in glugile altor copii petarde.
@Deria
Vremuri bune, si mi-a crescut respectul pentru tine. Eu n-am reusit sa sparg capul cuiva. Te invidiez.
Pai, am un frate mai mic cu 9 ani jumatate. Pe care o data l-am plesnit de l-am invinetit, fiind diferenta de varsta asa de mare, nu intelegea ca eu am scoala si lectii. Si pe vremea aia era obligatoriu sa scrii comentariile cu stiloul. Si venea pe la spatele meu cu o cana cu apa si mi-o varsa peste paginile scrise. 🙂
Dar… fereasca sfantul sa-l pocneasca altii.
Si intr-o vara a venit in vizita cica ceva verisoara de-a mamei, dracu’ s-o pieptene, ca nu auzisem de ea in veci pana atunci. Si n-a venit singura, ci cu alta familie + 2 baieti, unul de vreo 12 si unul de vreo 14 ani, eu avand tot vreo 12. Si i-am urat cu pasiune, in lada frigiderului pusesera ai mei cu greu niste fructe deoparte, caise, cirese, pentru “ala micu’ “, adica frate-mio. Si astora 2 li s-a pus pata taman pe fructele alea. M-au scos din pepeni. Prin urmare, i-am spart unuia capul. :)) :)) :))
@Deria
Prea amuzanta povestea, mi te imaginam mai “printesa”.
Si asa a inteles tot neamul sa nu se puna rau cu tine vreodata. Suna bine, iti impui suprematia de mica, le arati cine e seful. :)))
Așa, un milimetru, i-aș da dreptate englezoiului ala în mirarea lui – din perspectiva faptului ca în anii ’90 virtual toata adolescentimea și tineretul român o ducea ca dracu’. Și daca aveai “devieri și abateri de comportament” erai în fond în marea masa… daca ar fi existat un 20-30% carora parinții chiar sa le poata oferi o traiectorie “corecta” probabil nu ar mai fi fost chiar așa simplu. Ca na, competiția ar fi fost alta și nu ar fi început totul de la un mare zero prin 2002-2003, când au început sa se mai dezmorțeasca treburile.
Pe când prin alte parți situația e mult mai segmentata și e mai greu de recuperat câțiva ani pierduți de-ampulea.
Probabil ca optimizare, lol.
“Coca-Cola buys Costa Coffee from Whitbread for £3.9bn ”
Si usor pe langa:
“Whitbread, which also owns the Premier Inn hotel chain, bought Costa from its founders Sergio and Bruno Costa for £19m in 1995 when it had only 39 shops.”
Sambagpula. Misto afacere.
As zice ca e o metoda de a ocupa timpul. Pai eu aveam 2 optiuni pe care le fructificam:
1. jucam la masa de tenis (de tabla groasa) – si aici ar fi multe povesti nightmare
2. altceva…
Printre batai, cazemate-n pomi cu garduri furate de le 2 blocuri distanta (I know, smart), colectii de pachete de tigari (plm, oras de granita – tigareta 1 si 2 mi-au hranit hobby-ul ani de zile), incendiat sau mai rau ars cauciucuri hardcore (lasatul secului – https://inquamphotos.com/photos/sibiu-lasata-secului-2019-107125), fumigene cu rame de ochelari/mingi de ping pong, sunat pompieri/politie/salvare (981,955,961), tampenii gen mingea pe drum cu ditai piatra-n ea, monede lipite de ciment, mai erau, din cand in cand, unele animale care treceau. Cum era pacat sa nu le includem in activitatea noastra… am facut capcane sa le prindem cu sarme, sfori. Era pacat devreme ce aveai o pisica disperata sa nu vezi forta centrifuga in actiune. Stiu amicul F, acum mega sef contabil corporatist, cand s-a speriat de un pisoi scapat dintr-o cutie unde aveau niste fete grija de el. A gandit putin si cu siretul a lansat motanul mai s-ajunga pe orbita cu expresia lui de sut la 11m (“dugîjiji” – exact asa, n-am stiut niciodata de unde venea onomatopeea – ta’su conducea tractor, probabil de-acolo). Partea proasta e ca intre motan si orbita era o capota care a opus rezistenta, iar cand motanul a cazut din nou pe pamant, din pacate nu in picioare, a mai miscat cam 3-4 secunde, cred, dupa care cred c-a-nceput sa viseze la orbita.
Nu era rautate, era vorba ca nu aveai elementele astea de domesticire gen tablete, programe tv si stateam afara in general cam 10-14 ore. Si in timpul ala cam ajungeai sa cunosti si ce omizi au traversat bolta si orice chestie inca nerealizata era o potentiala distractie.
Vad ca faceam multe chestii pe care le faceau si altii. Simpatica faza.
Altele: catarat pe macarale/cladiri (placerea mea), incendiat diverse, foc de tabara enorm pe care frigeam diverse, spart geamuri cu prastia, ne dadeam pe rau cu camere de camion (cred), furat fructe/porumb/legume/materiale constructie/dulciuri/bani din pusculita, construit pluta pe care voiam sa urcam caroseria de broasca (nu aflasem inca de legea lu Arhimede :))), avion – taaaare dezamagiti ca nu zboara, baraje, casa-n pom, batalii crancene, catapulta, capcane, arcuri, sulite, sabii, tuburi cu carbid, pocnitori cu miniu de plumb, pocnitori cu suruburi si catran, zale (monezi la gaura-n pamant), explorat imprejurimile, mers cu trenu, pe tren, trecut de pe o usa a trenului pe alta prin exterior, morman de pietre pe sina de tren, chickenshit cu trenul, stropit de Paste tot orasul (cerseala), colindat vecinii (cerseala), cazemate imense din zapada.
Eram cata frunza si iarba.
Adunarea se facea la mine in fata.
– Hai, bah, o data! Ce tot faci?
In gand:
– Dicotiledonatele, sincopa si renasterea ma-tii!
– Unde pleci? Ai terminat de invatat?
– Da.
– Sa fii la 10 in casa!
– Ihiiiiiiiiii!
Treceau exact deasupra noastra foarte foarte jos formatie de cate 4 avioane cu reactie IAR si elicoptere Puma si Alouette. Stateam aproape de aeroport.
Eram fascinat de zgomotul puternic al avioanelor cu reactie. Cateodata treceau nesimtit de jos.
Haleam dulciuri cu roaba. Nu e de mirare la cat efort faceam.
=====
Fiica-mea omoara pesti cu sange rece. Voiam sa asiste la decuparea porcilor, dar a insistat sotia si sorcrii sa nu, ca-i prea mica. Iarna care vine isi vor pierde dreptul de veto.
IulianS, dpmdv, a fost pur sadism. Cum dracu’ sa omori animale pen’ca nu aveai cum omori timpul altfel? Daca asta e divertisment pt. tine, gen te mai si buseste rasul facand-o/dupa ce ai facut-o, ceva nu e in regula acolo. Poate aparea unu’ mai mare si-l dadea nitel cu capu’ de trotuar pe amicu’ asta al tau, tot asa, de killing time. Ca doar nu faptasul simte durerea, nu? Tampitu’ ala de copil de care am zis i-a taiat lu’ frate-mio cu lama bluza pe spate, noroc ca avea si maieu, dupa care i-a pus fierul incins pe degetele de la o mana. Avea si un caine mare pe care l-a pus sa păzească usa de la intrare, si asa inchisa cu yala, sa nu poata frate-mio deschide si fugi. Deci nu, n-am cum privi detasat astfel de manifestari. Tampita am fost si eu, era bine sa ma opreasca cineva atunci.
@Vinil
Unde am trait eu in copilarie era o localitate mica. Dintr-un anumit motiv, unii copii ajungeau s-o urasca pe maica-mea si, cum pe ea nu se puteau razbuna, se razbunau pe mine si ulterior pe frate-mio. Avea frate-mio vreo 3 ani juma’ si se juca in cur pe trotuar, cu picioarele pe strada, cum ai sta pe-un scaun. Nu eram cu el, urcasem pana in casa. Masinile erau inca rare pe atunci. Si un handicapat de baiat l-a vazut, l-a ochit si a trecut efectiv cu bicicleta peste el. De razbunare. L-am auzit urland si atat am apucat, sa vad cine e. Eram animal, efectiv voiam sa-i rup capul. Din pacate, ocazia a venit cand deja ratiunea controla pornirile astea, mai exact, as fi putut tranti capacul portbagajului unei masini astfel incat sa-i busesc bine spatele. N-am facut-o. Dar pornirea era acolo. Intre timp, ma-sa paralizase si el era nevoit sa impinga caruciorul cu rotile. Nu tocmai o fericire, imi inchipui.
Aici, unde sunt acum, cand era fiica-mea mai mica, un cersetor s-a gasit sa treaca strada fix cand microbuzul era in viteza, obligand astfel soferul sa puna o frana atat de brusca, incat fiica-mea a zburat pe culoar, riscand sa se izbeasca cu capul de spatarul scaunului soferului. Deja ii vedeam creierii imprastiati pe geam si pe jos. Am intrat in panica, am inceput sa tremur, sa plang, dar, cand m-am dat jos, m-am dus la cersetor si i-am spus ca de ii pun o mana in gat, il omor acolo, in plina strada, ii smulg capul de pe umeri. Mi-a zis ca sunt nebuna. Probabil asa si aratam.
Vorbesti mult si faci putin. Te uiti in ochii cersetorului si ii zambesti cand ii smulgi.
Prin India, poate.
Eu nu-s aici sa spun ca era bine sau rau. Spun cum era. Nu eram nici unul special ci doar ne intreceam in tampenii. Asta e, daca nu aveam activitati. Abia mai tarziu am ajuns la clubul elevilor unde am dat de mese de ping pong de lemn misto, de judo, de calculatoare, de codul morse(telegrafie), de goniometrie si ne-am mai calmat in sensul ca nu mai excelam chiar asa in tampenii ci le faceam pe alea care merita doar.
Overall eu zic ca am avut o copilarie fericita. Poate chiar foarte fericita. Fara privilegii, fara chestii, egal cu toti in saracie, tot ce furam (pepeni din camion in mers de exemplu) se impartea, tot ce gaseam/obtineam imparteam sau imprumutam ca saracia era dominanta si n-avea sens sa te izolezi, ca era imposibil.
@Mikimoto. Cred ca ai niste probleme grave. Manowar vorbea de joburi la tinerete si tu te apuci sa explici cum chinuiai animale cand erai copil. Cred ca inca mai ai un motiv in cap si motivul ala te face sa povestesti chestii sadistice din copilarie. PS: am taiat animale, am participat la transare, am pescuit, am mai omorat niste animale din greseala si mananc carne in continuare.
Totusi ar fi interesant de vazut cati din cei care sunt asa oripilati de povestile cu rele tratamente aplicate necuvantatoarelor in copilarie nu ar avea nici o problema sa faca zi de zi viata grea vreunui subaltern/coleg de munca pe care nu-l inghit din diverse motive.
Si eu imi amintesc ca prin gradinita/clasele primare mai practicam vivisectia pe broaste dar imi place sa cred ca motivatia era una stiintifica… Oricum, in ziua de azi ma consider relativ echilibrat/empatic.
Y’all niggaz need to acknowledge/embrace your inner shadow …
@Tudor
Era vorba de experienta de viata si, oricum ai pune-o conteaza toate rahaturile. Conteaza momentul ala cand intai faci si apoi gandesti; daca nu-l fructifici s-ar putea sa fie prea tarziu cand intri “in malaxor”. Evident exista anumite limite, dar nu consider ca le-am depasit, copil fiind.
@Tudor: discutia a luat-o in directia aia. Eu doar dadeam niste exemple din experienta mea timpurie de viata, pe baza carora oamenii din societatile “civilizatie” au tendinta sa te considere pierdut iremediabil si devin foarte confuzati cand vad ca totusi esti normal si chiar ai reusit in viata la fel de bine ca si ei, daca nu chiar mai bine.
Am invatat in ultimele zile ca nu numai cei din west au tendinta asta.
Daca am problemele grave identificate de tine, din fericire exista tratament eficace: vii tu si-mi dai niste frunti in buric.
@Mikimoto Fiecare cu fanteziile lui sexuale. Tinder e si pt gay, te prefaci ca esti mut si poate rezolvi ceva, macar un tigan acolo.
@Mikimoto fiecare are setul lui de experiente care contrazic/sunt opuse modelului societatii. Dupa un timp le analizezi daca au fost ok, daca puteai face altceva, le vezi cu alti ochi. Pt tine conteaza unde ai ajuns si ca puteai sa ratezi. Pt mine conteaza si experientele alea in sine.
@Tudor: vai de lumea in care train, daca ajungi sa fii considerat gheu cand urezi unui lache flausat sa-ti suga pula!
@Mikimoto Da man, lumea se duce de rapa….. tocmai cand devenisei normal…. so sad …