Draga domnule director IT sau patron de afacere online…

Ma adresez in pula mea celor care au o afacere online sau sunt “in charge”. Ca discutam de Head of IT sau ce pula mea denumire pompoasa si goala o fi, nu prea conteaza.

Ce conteaza e ca as vrea sa fie o chestie clara pentru toata lumea. Si nu-i legata de frustrari personale, cum s-ar putea crede, ci de uimire. Sunt pur si simplu uimit de cat de mult iti lipseste ceea ce se numeste common sense. Hai sa fie clar despre ce vorbesc, pentru ca, draga domnule director sau domnule patron, poate fi dificil de inteles.

Ti-a venit o idee de chestie online si ai implementat-o. Iar ideea e buna si e minunata si aduce bani. Ma bucur pentru tine. Serios, bravo! Tine-o tot asa! Si-ai pus tu undeva o chestie online care face..nu stiu ce face si nu conteaza. Poate afiseaza poze haioase cu pisici. Sau poate ca se ocupa de ceva plati, tranzactii online, de-astea. Habar n-am. Important e ca-i o idee buna. Doar ca undeva a inceput sa scartaie. Ceva nu merge chiar cum ar trebui sa mearga. Si atunci ajungi sa iei legatura cu mine sau cu cineva ca mine, cineva care te-ar putea ajuta.

Ei bine, eu (sau acel cineva) stam si te ascultam. Pricepem ce-ai vrea tu, pricepem ce nu merge (sau ce nu merge cum vrei tu) si ne gandim la o solutie. Ei bine, aici apare partea in care tu devii pur si simplu mai prost ca moartea si-ti futi singur tot meciul.

Ti-ai lansat afacerea online. Ti-ai inchiriat un server sau o masina virtuala, ti-ai pus la punct lucrurile si au mers OK. Doar ca afacerea ta a crescut, iar amaraciunea aia de server nu mai face fata – nu chiar cum ti-ai dori. Sunt orele alea din zi in care site-ul tau pretios care-ti aduce bani nu mai merge sau raspunde dupa 30 de secunde. Sunt sutele de clienti care te suna sau iti dau mailuri ca “nu merge”. Si tu stii ca fiecare din ei inseamna bani. Bani pierduti. Poate pentru totdeauna. Iar chestia asta te supara si-i normal sa fie asa. Cum dracu’ sa nu te superi cand tu ai avut o idee pe care altii n-au avut-o, cand poate ai imprumutat bani si-ai stat nopti nedormite intrebandu-te daca o sa mearga, daca o sa-ti recuperezi banii, daca…

Si iata-ne la punctul la care discuti cu mine si esti suparat si frustrat pentru ca lucrurile nu merg cum ar trebui sa mearga. Iar tu nu stii chestiile astea tehnice si n-ai nici timp sa le inveti, nici vointa de-a face asta. Ce dracu’, pentru asta ii platesti pe altii, nu-i treaba ta.

Aici apar niste probleme, draga domnule.

Prima e ca nu te-am pus eu sa-ti angajezi prieteni si prieteni de-ai prietenilor si recomandari de-ale nevestei portarului de la blocul varului matusii bunicului. Tu i-ai angajat. Tu le-ai dat denumirile alea frumoase. Consultant. Head of. Cacat director. Engineer. Designer. Lead cacat. Toate alea. Tu, nu eu. Eu nici nu-i cunosc, nu i-am vazut vreodata si nici n-am de gand. Si-i frumos din partea ta ca te-ai gandit sa-ti ajuti prietenii si cunostintele cu joburi, cu o cariera. Pe banii, pe timpul si pe riscul tau. E admirabil, dar, da-mi voie sa repet: PE BANII, PE TIMPUL SI MAI ALES PE RISCUL TAU. Asa ca mie degeaba mi-i scoti in fata si-mi spui sa comunic cu ei. Pentru ca le curge saliva din gura, draga domnule. Atat de prosti si de incompetenti sunt. Si, sub scutul oferit de afacerea ta, nu fac decat sa-ti dea la gioale, cum se zice prin cartier. Iar tu zambesti si-i mangai pe cap.

A doua problema e ca mie nu-mi pasa de cat pierzi. Degeaba ma suni pe mine si-mi spui atat de deprimat ca pierzi 6 milioane de lire sterline pe luna. Sau 6 milioane de lei, daca vrei. Mie nu-mi pasa. Nu sunt banii mei. Eu vad doar probleme tehnice si rezolvari. Banii tai nu-nseamna nimic pentru mine. Nu-i ca si cand daca maine faci cele 6 milioane o sa te hotarasti sa le imparti cu mine 50-50. Ca tu pierzi 600 de lei sau 600,000,000 de lire sterline, pentru mine-i exact la fel. Daca tu ramai la compania la care esti sau pleci la alta, pentru mine viata va curge exact, dar EXACT la fel. Poate chiar mai bine. Si trebuie sa fii de-o prostie absolut feroce pentru a-mi spune mie ca pierzi 6 milioane de lire sterline pe luna. Serios, te cred ca-i asa. Stiu c-o spui pentru a ma impresiona si pentru a sublinia importanta problemei. Stiu ca vrei sa fie clar cat de urgenta e. Dar iata o sugestie pentru tine: ce-ar fi sa-mi dai mie 10% din suma aia, one-off payment, asa, iar eu iti garantez ca n-o sa mai ai problema aia in veci. Iar daca se-ntampla s-o mai ai si nu ma pot tine de cuvant (ca poate-s prost si incompetent si eu), uite, ia-ti toti banii aia inapoi. Fac cinste. Nu? Ma gandeam eu. Asadar, pricepi cat de putin imi pasa de cat pierzi tu?

A treia problema e ca ti-ai luat VM-ul ala amarat, sobolanul ala de masina virtuala cu 2 giga de ram si un vCPU. Si i-ai dat drumul afacerii si-a mers, dar, cum am zis, acum a crescut. Acum nu mai ai 200 de vizitatori in fiecare zi. Acum ai 20,000, iar VM-ul haraie si nu mai poate, nu mai rezista. Iar eu iti spun “daca insisti sa ramai pe VM, atunci mai baga-i 3-7 vCPUs si hai pune-i si tu RAM. Macar asa, sa fie mai multa memorie decat am eu pe telefonul mobil, ce zici?”. Iar tu dai din colt in colt si nu vrei. Pentru ca nu prea ai vrea sa bagi 300 de lire lunar in chestia asta, desi pierzi 300,000 pentru ca vreo 18,000 din cei 20,000 de vizitatori nu-ti pot da bani, ca nu-ti merge site-ul. Sau esti pe-un server fizic si-mi spui ca nu poti avea downtime mai mare de 5 minute. Iar eu te inteleg, stiu ca din asta traiesti, din asta-ti cumperi … ce-ti cumperi tu. Asa ca-ti spun “pune-i si-un drac pe serverul ala. Sau ilo. Sau ceva de genul”. Iar tu rasufli greu si-mi spui ca sunt scumpe chestiile astea. In timp ce subliniezi ca pierzi 6 milioane de lire pe luna. Iar serveru’ tau ramane fara memorie, ca nu i-ai pus, oomkillerul iti omoara ssh-ul si apache-ul, iar tu transpiri si guiti ca din gura de sarpe ca pierzi bani, bani, bani si bani. Si guiti cateva ore, pana ajunge cineva in datacenter si-ti reseteaza serverul, pentru ca nu ai platit nici suportul ala de remote hands. Era scump. Dupa care ti-a picat toata solutia si-ai zbierat c-o falca in cer si una in pamant ca asa ceva nu-i acceptabil. Ei, nu. Bineinteles ca-i acceptabil. Lucrurile astea se intampla tot timpul. Ce, nu ti s-a mai ars niciodata vreun aparat care foloseste curentul electric? Stiu eu, radio, televizor, masina de spalat, de-astea? Exact: tot curent electric folosesc si switchurile, calculatoarele, routerele si toate celelalte. Si bineinteles ca tu nu ai HA. Ca doar nu erai prost sa ai doua switchuri cand tu foloseai doar unul. Sau doamne-fereste vreun load balancer – mai precis, doua. Pai, ce sa platesti pentru doua “de-alea” si pentru mai multe webservers, appservers si ce-o mai fi pe-acolo, cand tu ai un singur site? Stii tu sigur ca eu vreau sa te jupoi. Ca de fapt nu exista o firma numita cisco sau vreuna numita f5, juniper etc. Sunt niste nascociri de-ale mele, probabil e firma varului meu si ne-am pus in cap sa te furam pe tine. Ce, esti nascut ieri, sa pui botul la de-astea?

A patra problema e ca tu ai avut ideea, dar nu esti un webdesigner. Nu te pricepi tu la asa ceva si nici n-ai de ce. Te-ai intalnit cu un domn caruia i-ai sugerat sa-ti faca un website contra cost. Si omul a stat, a discutat, a studiat, dupa care-a uitat de tine. Ai injurat si-ai trecut mai departe. Asta e. Si dupa vreo 5 astfel de domni, te-ai saturat. Si i-ai dat unui baiat din India pe care l-ai gasit pe net bani. Ti-a facut el site-ul. Cam seamana cu altele, cam scartaie pe la curbe, dar una peste alta, merge. Dar, la banii aia si la cata engleza rupea baiatul din India, nu a avut cum sa-ti faca documentatie. Nici nu se pune problema de suport. Erai sarac, la inceput, cu datorii, nu-ti permiteai tu sa-i platesti lunar o suma asa, pe post de centura de siguranta. E de inteles. Dar ai inceput sa faci bani si tot nu platesti. Nici gand de agile. Nici gand de nimic. Pentru tine, staging si testing sunt cuvinte necunoscute. Ti-a mai facut un baiat un site, un alt baiat din India, ceva mai bun asa, dar nu prea merge si nu stii de ce. Ai suprascris site-ul vechi si nu mai merge nimic. L-ai pus la loc disperat din backups, dar acum nu mai merge altceva, nu stii nici tu ce. Dragul meu domn, nu e problema mea. Mie degeaba imi spui toate lucrurile astea. Exista programatori, webdesigneri si tot felul de oameni tehnici. La toate colturile. Isi cauta de lucru si fac freelancing cate 10 minute pentru cineva pe-afara, exact ca baiatul ala indian care ti-a facut site-ul, ca nu gasesc un job bun pe piata. Nu-i problema ta, nu faci opere de caritate – decat pentru varul bunicii portarului matusii fiului norei, care-i angajat la tine si nu stie nimic, bineinteles. Si-n prostia lui, beneficiarul operei tale de caritate crede ca daca ma suna de zece ori, nu-i voi rezolva doar serverul, ci si aplicatia. Ba poate-i fac si-o cafea?

Si sper sa n-o iei ca pe-o insulta, draga domnule, ca nu vreau sa te insult. Nu-mi pasa daca o fac, dar nu asta-i intentia mea. Intentia mea e sa spun chestia asta:

Draga domnule director IT sau patron de afacere online. Dragul meu, iubitule. Inceteaza sa mai fii prost si calic, ca esti prost si calic pe banii tai, nu pe-ai mei. Pentru mine ziua se va scurge exact la fel. La sfarsitul lunii, indiferent de cati bani pierzi sau castigi tu, eu iau acelasi salariu.

O zi buna, stimate domn. Mult succes in continuare.