Viata la tara – part I

Daca e sa fim corecti, oamenii nu se nasc tarani. Devin tarani traind intre tarani. Cam asa mi s-a intamplat mie in Romania. Si daca ar fi sa arat cu degetul, as arata cu degetul blocul in care-am locuit, ala in care s-au mutat ai mei cand m-am nascut eu. Nu cred ca as avea rabdarea de a scrie toate gunoaiele tembele pe care mi le amintesc de la bloc. O sa-ncerc in schimb sa fac o schema a blocului, asa, cat sa pricepeti de ce nu am retineri cand vine vorba de a-mi tranti pula in diverse persoane.

Ca precizare, cand spun “viata la tara” ma refer la centrul Bucurestiului, evident. Sigur, sunt tarani si pe la sat, nu zice nimeni, dar daca vrei sa vezi adevaratii tarani, adevarata taranie…ei bine, atunci TREBUIE sa locuiesti in Bucuresti, la bloc. Pentru ca doar acolo se simte taranul in elementul lui. Doar acolo poate sa se manifeste in toata splendoarea lui.

La parter, vom incepe cu vecinii V. O familie grozava, in care nu exista urma de femeie. Tatal – dracu’ stie ce se intamplase cu mama – si fiii lui. Vreo 2-3-4, nu mai stiu. Tatal era genul ala de bosorog acrit de viata. Statea la parter si, evident, era deranjat de TOT ce se intampla pe strada. Copiii cu mingea? Suna la militie. Vreun pulete de 20 de ani cu vreo tipa noaptea? Suna la militie. Grozav om. Fiii lui, oameni intreprinzatori, si-au facut un fel de chiosc. Fix in casa, asa, la parter. Aveai chef de-un pachet de tigari noaptea? Te duceai si-ti luai fix din bloc. Din pacate, pasiunea domnului V pentru militie a adus si mutarea lui din bloc. Intr-o noapte, a chemat politia pentru ca iarasi il deranja cineva pe undeva. Si politistii au venit frumos la el la usa, sa ceara detalii. Cand au intrat, in casa fumau si vindeau iarba baietii domnului V. Din una-n alta, au disparut subit din bloc. Apartamentul a fost cumparat de un alt vecin de la ultimul etaj. Depozita pe-acolo chestii de vanzare, sucuri, biscuiti, de-astea. Intr-o zi nu mai stiu cum a suparat pe cineva si i-a dat acel cineva foc la usa. Trei-patru luni dupa a tronat un a4 pe usa, plin de greseli gramaticale, care-ncepea cu “futu-va-n gura de invidiosi ca muriti de oftica ca eu mi-am luat inca un apartament, saracilor care sunteti niste cacati si…”. In cele din urma, dupa ce i-a luat foc usa a doua oara, a inchiriat apartamentul. L-a inchiriat un arab care-a facut acolo brusc un “salon de masaj”. Nu le-as fute. Dar arabul a fost vestitorul civilizatiei. Pana atunci, se tot strangeau in scara seara cocalarii sa scuipe seminte, sa posteasca un scandic si-o tigara si sa injure arbitru’ care i-a furat la meci. Si intr-o seara a iesit arabul, le-a zis sa lase un pic volumu’, ca doarme copilul (pentru ca da, la arabi se pare ca-i o traditie sa-ti cresti copilul in bordel; no problem). Aia ca da, ca scuze, ca nu stiu ce. Si dupa 20 de minute iarasi latrau si injurau, asa c-a iesit arabu’ cu o bata si i-a casapit, fara alte discutii. Da’ asa, brusc, cum se termina coada elefantului. Si n-a mai trecut picior de cocalar prin bloc dupa. Ce interfon, ce amenzi date de politie – bata pestelui arab a civilizat blocul.

Usa-n usa cu domnul V locuia familia…pula mea, nu mai stiu cum, sa le zicem C. Iar familia asta era grozava. Un cuplu de bunici – ea nebuna si tembela, el idiot – si nepotul lor. Tipul era pe jumatate roman, pe jumatate egiptean. I se spunea “arabul”, pentru ca aparent pe ma-sa o futuse un egiptean, care-i era si tata. Era foarte mandru de asta, pentru ca primea ocazional bani de la taica-su de-afara. Habar n-am cat. Si tipu’ era un social reject, un gras de-ala penal care incerca sa se puna bine cu toata lumea. Bunicul lui fuma afara, pe hol, fix in fata usii. Inauntru nu-l lasa doamna inimii lui. De fiecare data cand ma intalneam cu ea, maraia asa, a Sauron. Nu stiu ce zicea, da’ zicea ea ceva. Buna zi- Mrrrrr. HRrrrrr. O sa-ti beau sangele mrrrr. Dupa care se imbata (tipa) si incepea sa futa picioare in usa boxei. Aveau o boxa afara, langa care fuma nea Caisa, sotul ei. Si cum venea rupta, simtea miros de fum pe-acolo si-ncepea sa futa suturi in usa. Buna z- MRRMRMRMRMRMRRRRRR!!! Singura chestie remarcabila e ca intr-o zi jucam fotbal toti intre blocuri si a venit buni MRRR sa-si ia nepotul in casa. Si a venit, se-ntelege, cu o nuia in mana, semn ca poate intarziase un pic nepotelul la masa. Si ca o doamna, a inceput TRECI INCOACE, EGIPTEANULE, MRRRR!!! Iar Valentin, nepotul ei, s-a oprit brusc din jucat fotbal, si-a tras jos pantalonii, a scos cea mai neagra si mai transpirata pula pe care-am vazut-o si a inceput sa urle IA LA EGIPTEAN, IA, HAI IA. Iar buni il fugarea pe nepotel cu nuiaua, iar nepotelul tropaia de zor in jurul masinilor cu pula pe-afara.

Buni MRRR se ingrijea si de gradina din spatele blocului, in care nu lasa pe nimeni sa intre. Iti zbura mingea la fotbal in curtea ei? Iesea repede si ti-o lua si-ti zicea sa vii cu taica-tu. N-am avut treaba cu ei pana intr-o zi cand am intrat in bloc bagand un pachet de tigari in buzunar, cu o domnisoara dupa mine. Si nici una, nici alta, m-a vazut buni MRRRR si-a inceput sa blesteme si sa ne futa-n gura de fumatori, ca UITE CE-I LASAM LA USA MEREU – si zbang, un sut in boxa. Eu am tacut, am luat-o pe domnisoara de mana, am urcat in lift si am tirat-o. De-atunci aveam grija mereu sa scutur scrumiera fix pe geam, sa cada toata chistoacele pe florile ei din gradina ei. Si cam de-atunci a inceput sa urle zi si noapte prin bloc, pana a ajuns toata lumea la concluzia ca-i nebuna. In cele din urma, mi se pare c-a facut un banal infarct in timp ce urla si-a murit, asa c-am inceput sa arunc chistoacele in cosul de gunoi, ca orice om normal. Nu mai avea rost. Doamne-ajuta.

Tot la parter locuia doamna Popescu. Doamna Popescu era pensionara de pe vremea lu’ Ceasca si-si petrecea timpul in spatele gratiilor. Avea gratii la geam (stand la parter), sa nu-i intre hotii. Si din spatele lor, bine ascunsa, cu o voce ragusita de muie, striga la lumea de-afara. Inclusiv la mine. Ocupatia doamnei Popescu era spionatul vecinilor si turnatul lor. Pe la babe si pe la securisti. Ar trebui sa mentionez ca treaba asta se intampla pe vremea lu’ Ceasca, prin 80nustiucat. Si venea tata acasa intr-o noapte, cu masina plina de chestii furate de unde lucra (da, o sa radeti, eu sunt singurul roman care-a avut un parinte care fura de la lucru pe vremea lu’ Ceasca; e socant, dar veti trece peste asta). Si doamna Popescu spiona si turna. A venit ala noaptea si a scos o gramada de sacose din portbagaj si. Ahaaaa. Sfarsitul tragic al doamnei Popescu a venit intr-o zi cu soare, in care-au luat-o militienii sau securistii sau cine dracu’ a luat-o. In exces de zel, doamna Popescu a turnat un securist la securitate. Si ceva pe undeva n-a functionat cum credea ea. Si de-atunci n-am mai vazut-o. De mentionat e faptul ca prinsese o ura teribila pe mine, pentru ca aveam talentul de-a ma pune sub geamul ei si de-a urla la ea cand o auzeam respirand ascunsa dupa perdele. HAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!! Si se auzea cum se pisa pe ea. Mi se pare ca si pe tata l-a suparat intr-o zi, da’ s-au impacat dupa ce i-a aruncat niste benzina pe geam si a anuntat-o sec ca are si chibrituri (mai greu cu brichetele pe vremea aia).

La etajul I locuiau fratii chioru. Asa le spunea toata lumea. Habar nu am ce era cu ei. Unu’ din ei era chelner pe-aici, prin UK, prin 2000 sau cam asa ceva. Celalalt – faimosul Chioru the First – era un tip cu ochelari, singurul din bloc care avea asa ceva. Si tot timpul erau belele cu el. Nu mai stiu cum a reusit cineva la fotbal sa-i futa o minge-n muie. Urla Chioru’ ca din gura de sarpe in timp ce-i scoteau aia cioburile din muie. Arrrghhh, Auuuwrrrhhhgggghh. Si de-atunci au inceput sa-i spuna toti “handi”, pentru ca ajunsesera la concluzia ca la cum urla, nu e numai chior, ci si surd. Nu stiu prea multe despre el. Intr-o buna zi, a aparut de nicaieri cu o mana-n ghips si o fetita de mana. Cica ar fi a lui – fara mama. Iar mana in ghips o avea pentru ca suferise nu stiu ce accident la munca. Si de-atunci n-a mai muncit o zi, a stat tot timpul in camera lui, in casa. Chioru isi luase un casetofon cu manivela. Nu glumesc, e pe bune. Mergea pe strada si dadea din manivela si canta muzica. Iar daca-l intrebai ceva, se intrerupea brusc muzica si incepea sa clipeasca in spatele ochelarilor. Noaptea iesea la geam si statea asa, privind in gol, dand la manivela. Iar muzica de “eu sunt negru in cartier, omul alb m-a sclavagit, da’ il fac eu pe el, gie” latra de mama foculuil la doua noaptea, spre groaza tuturor trecatorilor care nu puteau vedea ca nu-i un negru plin de muschi si arme, ci doar Chioru intr-o pasa nostalgica. Tatal lui, Chioru Sr. a avut nu stiu ce chestie, cancer sau ceva, cert e ca i-au taiat astia coaiele. Scurt, asa. Si de-atunci statea numai pe trepte in fata blocului si incerca sa fie artagos, sa-i intrebe pe toti cine sunt, ce cauta in bloc, la cine se duc ei? Inclusiv pe mine. Si tot timpul se infuria cumplit cand ma intreba pe mine, pentru ca nu apuca sa scoata doua cuvinte inainte sa-ncep sa behai de ras. Ati auzit vreodata un barbat castrat si artagos? Ca un fel de Tweety pe ciuperci. TZE CAUTZI TU AITZI, TINERE?!!? Ahahahahaha – DE TZE RAZI DE MINE?!?! AAHAHAHAHAHAHAH. Tin minte ca intr-o zi am ajuns acasa fumat pulbere si am reusit cumva sa-l daram de pe trepte, ca am picat pur si simplu de ras peste el, dand cu palmele in asfalt de ras. Drogurile schimba tot.

Incerc sa-mi aduc aminte cine altcineva mai locuia la etajul I, dar nu-mi amintesc prea bine. Niste tampiti, asta-i cert.

Etajul doi incepe cu familia de moldoveni. Nu-mi amintesc cum se numeau, dar aveau o fata numita Angela. Un nume angelic, poate usor nepotrivit cu gabaritul. Angela era sora lui Mielutu. Asa-l chema pe fratele ei. Mielutu. Celalat frate se numea “Canuta”. Mai era unul, de fapt, Marian parca. Marian si Canuta erau smecheri prin cartier, pentru ca erau mai mari ca noi, restul. Cum apareau doi-trei tigani morti de foame, cum apareau si Marian si Canuta pe-acolo, cu priviri incruntate. De-alea de genul “noi facem legea aici, ca ii stim pe tiganii astia de care probabil ca va este frica”. Dupa care se lamureau ca nu aveau ce lege sa faca, pentru ca se jucau niste pustani sotronul si plecau cu priviri si mai incruntate. Poate le luau creta din cand in cand – sau elasticul gagicilor. Nu stiu prea bine. Mielutu a disparut repede din peisaj. S-a orientat el cumva si-a plecat pe santier, in Germania, prin 90 sau cam asa ceva. Marian si Canuta au ramas. Canuta, in cele din urma, a fost arestat. Ca orice cartierist respectabil, a fost arestat pentru ca facuse prea urat la un meci. Nu mai stiu care si nici nu conteaza. Da’ se pare ca i-au cam spart accidental politistii mecla prin arest si de-atunci Canuta nu a mai fost baiat de cartier. Daca pana atunci umbla cu blugi taiati cu foarfeca pe care scria cu pixul Dr Alban, de-atunci a inceput sa umble cu blugi de-aia curati, ca toti fraierii. Zicea saru’ mana si tatal nostru si cand iesea din casa. Marian a ramas cu privirea crunta o perioada, totusi. Macar el sa salveze onoarea familiei. Ocazional le mai arata el pustanilor cine-i seful dandu-le un sut in minge de zbura la mama dracu’. Asa, sa fie clara ierarhia. O singura data am avut un conflict cu el. M-am luat la bataie cu unul in cartier (am iesit cam sifonat din chestia asta, sa fiu sincer, ca era cam dublu cat mine tipul, plm) si m-am carat sa fumez o tigara dupa. Si nu stiu de unde pula mea a pornit asa, un zvon dubios, ca as fi plecat sa “fac brigada”. Gen, sa adun vreo 30 sa-l batem pe-ala. Total fals, plecasem sa fumez si-atat. Si ma trezesc ca apare de nicaieri Marian, cu cea mai jerpelita minge din istorie in brate. O fi confiscat-o de la un pusti, ceva. Si vorbea cu mine, asa, pe un ton amenintator – ce, ba, tu faci brigada? Ba, tu stii cine-s eu? Si-n timpul asta futea cate-un pumn in minge, cat s-o zboare usor in sus, da’ nu s-o scape. Asa, sa pricep ca poate da cu pumnul. Iar eu eram foarte calm si ma pregateam sa-i explic ca a inteles ceva gresit, cand se aude din spatele meu: CE FACI COAIE, DRESEZI CIORILE? Era Bobita, care venea de la antrenament. Si se-ntoarce Marian cu “PE CINE MORTII MA-TII FACI TU CIOA-” si se face liniste. Bobita era insotit de Ata si de tot restu’ grupului de la Wushu – cu tot cu campionu’ national. Aaaa, e tovaras cu voi? Noroc, pula mea, venisem si stateam si noi si discutam, nu, nimic grav, a fost ceva mardeala mai devreme, nimic complicat. Cand m-am intors la bloc, tipu’ cu care ma caftisem ma astepta speriat – coaie, pula mea, se-ntampla, asta e, suntem tovarasi, bine? Daaa, clar ca da. Tot tovarasi am ramas si cand i-a luat a doua zi foc masina.

Da’ in fine, m-am luat cu fiii si-am uitat de fiica. Ce vreau sa spun despre Angela, om angelic, e ca intr-o zi alergam dupa troleibuz, sa ajung la liceu, cand o vad pe Angela in statie. Si tocmai se urca. Bai, si-o sa credeti ca glumesc, dar nu-i cazul. A pus Angela un picior pe scara si JUR ca am vazut cum se inclina troleibuzul. Atat era Angela. Dar cumva, a fost prima care s-a casatorit din bloc. Statea la geam si manca pufuleti nonstop si cumva, vreun print care trecea pe-acolo a vazut-o si i-a cazut cu tronc. Angela era gravida in 9 luni si nimeni nu stia. Nu se vedea catusi de putin.

Taica-su era un moldovean cu care puteai sa faci treaba. Daca prin treaba vorbim de furt din banii publici, evident. Astfel, taica-su combina mereu cativa prosti sa se planga ca trebuie zugravit in bloc. Si cum trebuia zugravit, cum stia el exact omul care poate face asta, pentru o suma modica. Cred ca jumatate din fondul de rulment al blocului a ajuns intr-un fel sau altul in buzunarul lui. Nu ma plang, imi dau seama ca Angela nu mergea hranita de trei ori pe zi, ca restul.

Cat despre Marian, l-am mai vazut o singura data. Aveam vreo 20 de ani si eram cu Nicky intr-un bar si-mi povestea de tampeniile ei de nimfomana si cum vrea sa futa un virgin, ca ei nu-i pasa cum are pula si cat il tine, cu cat mai putin, cu atat mai bine, ca adora sa simta cum ii pulseaza pula cand isi da drumul etc. Si brusc am fost intrerupti de Marian, cel mai incruntat smecher din istorie. Rosu la mecla, transpirat tot (ca ne auzise conversatia), astepta sa ne ia comanda.

Tot la etajul II statea familia G. Ea – cat liftul, vesnic suparata ca trebuie sa urce pe scari. El – mai alcoolic de-atat nu poate fi un om. Si fiul. Un gras rautacios. Avea cu vreo 10 ani mai mult ca noi si era tot timpul pus pe “confischi” Cum vedea un pusti cu guma de mestecat sau ceva, cum i-o lua, urland CONFISCHI. S-a potolit in cele din urma, cand slava cerului, i-a scos unul un ochi. Si de-atunci a inceput sa evite sa mai iasa pe-afara. “Chioru” era deja luat, asa ca lui a inceput sa i se spuna “Piratul”. Pentru ca-i pusesera aia un ochi de sticla cumva si stiti cum e, un ochi se misca, celalalt nu prea. Si era nasoala treaba asta. Domnul G a inceput sa bea si mai dihai de-atunci si sa urle in fiecare zi la noi sa nu mai jucam fotbal, ca-i lovim masina. Era mandru nevoie mare domnul G de masina lui, o Dacie troglodita – dar era prea-prea smecher unul cu masina pe vremea aia. Cred ca si acum zace-n parcare. Domnul G era OK altfel. Tin minte ca intr-o zi mi-a scapat o pereche de palme si m-a amenintat ca “ma spune lu’ tata”. Ma prinsese pisandu-ma pe masina lui. Deh, eram cu fotbalul. Din fericire, pana sa vina tata acasa, domnul G era deja beat pulbere si n-ar fi putut nici sa-si silabiseasca numele.

Doamna G, in schimb, era o zeita. Zilnic urla. Nu stiu despre ce, de ce, poate de suparare ca avea un barbat alcoolic si un fiu chior si o silueta periculos de asemanatoare cu a Angelei, dar URLA. Venea dimineata, ora 9, doamna G incepea sa grohaie. Se facea ora 7 seara, era timpul sa fie beat pulbere domnul G, incepea sa guite ca din gura de sarpe. Nu stiu prea bine despre ce era vorba, dar era haioasa, asa, de felul ei. Tin minte ca intr-o zi eram fumat si-am dat de ea in lift, incruntata – in 10 minute incepea ora de urlat. Si tin minte ca m-a mancat in cur sa-i spun ca are o voce minunata – s-a gandit vreodata sa se faca artista? Si a inceput doamna G sa urle chiar acolo, in lift. A apasat butonul de oprit liftul intre etaje si-a inceput sa behaie ca Gheorghe Doja. Nu mai stiu ce zicea, dar a fost foarte amuzant. Nu i-am mai vazut recent. De fapt, doar pe domnul G l-am mai vazut. Era prin 2008 sau ceva, venisem sa-i vizitez pe-ai mei si domnul G dormea beat pulbere, pisat pe el, fix in fata liftului. Mi-am facut datoria civica de a-l scuipa si-am urcat pe scari.

Etajul III incepe cu turnatorul. Era un turnator acolo, domnul B. Tragedia domnului B e ca n-avea copii. Domnul B turna la securitate din principiu. Orice. Oricat de neinsemnat ar fi fost. Cred ca-i dadea un fel de caldura interioara, asa. Domnul B stia tot ce misca-n bloc si chiar si ce nu misca. Daca-ti futusei nevasta noaptea trecuta, domnul B putea sa-ti spuna clar in ce pozitie si cate minute. Domnul B nu m-a placut niciodata. Poate nu-i placeau copiii sau poate era din cauza lu’ tata. Stiti, tata era un tip destul de special. Problema cu tata e ca nu sunt sigur c-a fost facut sa traiasca atat de aproape de alti oameni, intr-un loc atat de inghesuit. Si nu-i genul de om caruia sa-i lasi in grija taskuri.

Ca o paranteza, un bun exemplu in acest sens este cel cu calendarul. A venit bunica din partea mamei pe la noi cand eram mai mici. Si nu mai stiu ce sarbatoare era, cert e ca femeia – credincioasa – a vrut un calendar bisericesc. De-ala cu “astazi e sfanta Paraschiva care a facut cacatul praf acum coispe ani”. Cum mama era ocupata cu gatitu’ celor coispe mii de cacaturi, l-a trimis pe tata. Tata s-a dus civilizat la biserica din zona. Acolo, soc si groaza, era o chestie la care tata nu s-a putut adapta vreodata: coada. Tata e genul ala de om care vede o coada de 1000 de persoane, se duce in fata, ii da doi lei vanzatoarei, isi ia ce-i trebuie si pleaca huiduit de toata lumea, dupa care se intreaba mirat ce vina are el ca-s ei prosti. Genul ala. Si cum tata nu prea le are pe-asta cu cozile, s-a dus in biserica, a vazut acolo o coada “pe-o parte” si si-a dat seama ca aia-s chiar prosti de stau sa intre prin dreapta altarului la popa pentru calendare, cand mai era o intrare fix in fata. Asa ca s-a dus calm cu bocancii plini de noroi si-a intrat pe usile alea. Se auzeau suspine cand trecea pe-acolo, dar nu s-a intrebat de ce. Cand a intrat, in schimb, l-a vazut pe popa – ii tremura barbia si-l luasera transpiratiile. Iar tata, sec, i-a intins banii si ceva spaga “noroc, parintele, da-mi si mie un calendar din ala cum ii zice”. Iar popa a inceput sa urle ca din gura de sarpe. AFARA, AFARA PAGANULE. Tata, enervat, i-a trantit un “mai du-te-n pula mea de spagar, ca poate te iau si la palme, ce gatu’ ma-tii nu-ti convine, c-am venit sa ti-l platesc, nu sa-ti cer pomana, da-te ca-ti fut si mortii-n gura”. Si alte de-astea de om care a petrecut prea mult timp cu soferii. Aparent, tata intrase pe ceva usa in altar si era un spil pe-acolo – pe-acolo intra sau iesea doar Duhul Sfant sau o chestie de-asta la care nu se pricepea el. In mijlocul sarbatorii religioase, duhul sfant intrase cu bocancii plini de noroi si ulei de masina pe mana, sa cumpere un calendar fara sa stea la coada. Si stiti cum e cu Duhul Sfant: daca nu-l servesti rapid, incepe sa-ti ia mortii-n pula. Cam de-asta zic ca tata nu-i neaparat cel mai potrivit om caruia ai putea sa-i lasi in grija taskuri. Daca tot veni vorba, cica “a spurcat biserica” si-au trebuit sa faca aia nu stiu ce slujbe si pula mea, tot felul de gogomanii.

Inchizand paranteza si revenind la domnul B, domnul B a inteles ceva gresit intr-o zi, nu mai stiu ce. Si, din una-n alta, i-a zburat o palma lu’ tata, la ceva cearta. Si nu stiu cum se face, da’ cred ca tata a interpretat gresit gestul moralizator al domnului B si cu un “futu-ti pastele ma-tii de turnator” a inceput sa-l bata pe domnul B de l-a bagat pe sub masini, l-a scos si l-a bagat iar. Genul ala de bataie. Si domnul B, in disperare de cauza, a fugit pana la biserica si-a intrat acolo. Ca doar n-ar putea sa intre cineva dupa el in biserica. Vazuse el in Nemuritorul, presupun. Tata, in schimb, nu prea e genul de om care sa stie prea multe de Macleod, asa ca din una-n alta, a intrat dupa el in biserica si da-i. Si cand a incercat popa sa-l opreasca, da-i si aluia. Si tot asa. O poveste foarte amuzanta, am fost chiar surprins ca politistii nu au ras deloc auzind declaratiile, dupa.

Domnul B s-a tampit complet dupa. Probabil de furie ca politistii s-au pisat pe el. N-aveau chef de “investigat” si declaratii, le-au zis sec sa-si bage mintile-n cap si sa se potoleasca, ca-s oameni batrani, nu le e rusine? Dupa care-au plecat.

Asa se face ca domnul B – care oricum nu ma placea – a inceput sa ma deteste de-a dreptul. Ai mei se mutasera din Bucuresti, ramasesem doar eu in apartamentul ala si mai mult lipseam decat veneam oricum (eram intr-o perioada de-aia de on/off cu o domnisoara) Da’ din cand in cand, veneam acasa cu domnisoara respectiva. Si intr-o zi dormeam eu dus dupa ceva sex. Domnisoara iesise si ea din dus, facea o cafea, eu zaceam mort de somn acolo. Si din senin, batai la usa: era domnul B. Domnisoara, din motive care-mi scapa, a considerat c-ar fi o idee buna sa raspunda ea la usa. Habar n-am de ce. Cert e ca la usa era domnul B, care a-nceput sa zbiere: ca ne-a prins. Ce anume prinsese? Simplu: LA MINE veneau straini care consumau apa. DE-AIA are el atat factura. Ca vin eu acasa cu toate curvele si consuma apa la mine si se caca acolo si trag apa si..

Si, din una-n alta, domnul B m-a trezit pe mine din somn cu urletele lui. Domnisoara, intr-un moment de luciditate, a incercat sa inchida usa. Dar nu, cu domnul B nu mergea atat de simplu: a pus el mana-n usa, sa nu poata fi inchisa. Cam in situatia asta m-am trezit eu din somn in urlete. Ca nota, e o idee extrem de proasta sa ma trezesti pe mine din somn cu maraituri. Problema e ca ma trezesc furios si habar nu am ce fac. Nu-mi aduc aminte ce-am facut si ma culc la loc. Vorbesc cu lumea la telefon si le spun orice, numai sa-nchida, dupa care ma culc si ma trezesc fara sa-mi amintesc ce s-a intamplat. Intr-o zi m-a trezit tata ca ma suna Parazitu sa iesim in oras, m-am dus la cuier, am luat un pantof, l-am dus la ureche, am marait “alo? alo?” de cateva ori, dupa care-am zbierat la el si la musafiri ca “ce pula mea ma treziti cu glume de-astea de cacat, nu e nimeni la telefon” si m-am culcat la loc. Anyway, in pula goala, lucind de transpiratie si sperma, am ajuns in fata usii. Acolo, C… incerca sa inchida usa, iar domnul B latra la ea. Din una-n alta, am deschis larg usa si cand a deschis domnul B gura, am trantit-o cu toata forta (si-aveam, taica). S-au auzit oasele mainii paraind si domnul B racnind. Cum tot nu luase mana, am mai trantit-o inca o data peste degete, sa priceapa. Si-a tras oasele rupte si-a urlat in continuare. Imi povestea o vecina ca s-a tavalit prin fata usii cu lacrimi in ochi ca un racnind ca un cotoi injunghiat. Eu unul m-am dus sa ma culc. Daca e s-o credem pe C.., i-am marait ei sa nu mai lase usa deschisa cand intra-n casa si m-am dus sa ma culc dupa. Dracu’ stie.

Poate intr-o zi o sa va povestesc si despre restu’ etajelor, da’ momentan se pare ca nu-i loc, ca ma tot intrerupe Patrick cu “ai vazut ce-a facut Putin?”. Poate-ar trebui sa-mi gasesc un job…