In loving memory of

Nu stiu aproape nimic despre masini. Nici nu pot spune c-as fi interesat de ele.

M-am imprietenit cu fiul pentru ca a insistat sa bem o bere dupa ce i-am distrus toate shellurile pe care le avea. Nu mai stiu cine i-a zis “de-acum poti sa-i zici lu’ Manowar “tati””. Si vorba aia, asa mi-a ramas numele. El fiul, eu tati. Pe IRC isi spunea good_guy.

Bogdan avea cam 20-21 de ani pe vremea aia. Nu-mi amintesc prea bine. Si, cumva, cand a aflat c-o fut pe Madalina (ALTA Madalina) a zis “acum chiar ca trebuie sa-ti spun tati, ca eu ma chinui de 6 luni si n-am combinat-o”. Si, cumva, a convins-o sa-l invite si pe el la un cico cand mai vin si eu, sa facem cunostinta. Am facut.

Bogdan era mic, gras, cu un inceput promitator de chelie. Daca ar mai fi viu, ar arata ca un paznic de CAP. Era practic un manelipster – manelist inainte sa devina manelele cool. Fusese binecuvantat cu o grasime de mai mare dragul si-o pula mica. In schimb, ursitoarele nu-l futusera complet in cur la nastere: macar se nascuse baiat de bani gata. Macar atat. Taica-su era ceva smecher cu avioane. Nu-mi amintesc prea bine ce-nvartea, dar invartea ceva.

Asa se face ca Bogdan ducea o viata de mai mare dragul. Era inscris pe la o facultate, dar trecea pe-acolo doar cu plicul, sa-l treaca secretara anul. Taica-su ii cumparase un Opel Vectra. Acum nu e vreo mare masina, dar in perioada aia nu era rau deloc. Cei mai multi dintre noi s-ar fi considerat smecheri adevarati cu o Dacie, ce dracu’. Avea si ceva apartament inchiriat pe undeva, unde sa poata duce gagicile. Taica-su ii daduse masina, ii daduse “casa”, avea un job asigurat de taica-su cand avea sa termine facultatea – tot ceva cu avioane. Ce sa mai ceri? Nu mergea prea des “acasa”. N-avea de ce.

Desi roiau fetele-n jurul lui, nu roia vreuna pentru el. Pur si simplu nu. Omul era amuzant, dar nu avea umor spontan. Putea povesti cateva chestii amuzante, dar nu putea face o gluma pe nepregatite. Avea o sora, dar nu stia sa vorbeasca dracului cu o femeie. Treaz, se pierdea tot si nu mai avea curajul sa vorbeasca daca se trezea fata-n fata cu una. Asa ca mai bea cate ceva, sa-si faca curaj. Dupa care capata curajul de a vorbi, dar sfarsea razand cu gura pana la urechi, cu scuipatul curgandu-i din gura si cu limba impleticindu-se in cuvinte pe care le mai intelegea doar el. Mgrrararhheeii. Genul ala. Daca nu ar fi fost aproape analfabet, ar fi putut fi o celebritate de internet – genul ala de tembel care nu poate lega doua cuvinte fata-n fata, dar scrie cacaturi pe interneti sa arate ce cool e.

Nu cred ca ma simpatiza prea mult. Il amuza faptul ca eu faceam tot felul de marlanii la vremea respectiva si, din cand in cand, ma ruga sa mai trec pe cate-o pagina pe care-o spargeam si ceva despre el, sa para mai interesant pe irc, presupun. Iar pe mine nu ma deranja. La ce mizerii le lasam eu alora pe paginile defaced, ce mai conta una-n plus…Adica, puneam eu poze cu pula mea deasupra pozei presedintelui pe site-uri din army.mil si nu puteam trece ceva despre Bogdan in fiefu’ lui Firea? Haida de. Pentru el, chestia asta, “street cred” de internet chiar conta. Nu-mi dau seama de ce, ca pentru mine nu – de-aia nici nu ma jenez sa pun un link spre cum ma injurau aia acolo. Cand am spart ceva servere din *.*.army.mil si i-am dat unul, sa iasa cu el pe irc, a fost in al coispelea cer. Sa-l vada toti ce smecher e. Ca are un bouncer in army.mil. Oh well…

Dar, cum ziceam, fetele roiau in jurul lui. Daca pe el nu-l prea placeau, le placea faptul ca avea bani. Ca oricand era gata sa se suie-n masina si sa mearga pana nu stiu unde. La munte. La mare. La oriunde. Intr-o zi, m-am trezit ca ma suna ca “hai sa bem un cico, ca-s cu Kali si Zdreanta si Jaymzu”. Pai, hai. Ne-am intalnit pe langa o terasa de care stia el si, ghinion, era inchisa. Asa ca daca era inchisa terasa aia din Bucuresti, am mers pana pe o terasa pe care-o stiam in Neptun. Ca era aproape, vorba aia.

Ii placeau drumurile lungi pentru ca-i placea viteza. In Bucuresti nu aveai unde sa calci pedala. Dar spre mare, parca-parca mergea. Si-i placea ideea c-ar putea agata ceva la mare. Nu agata, dar ii placea ideea. Poate-poate. De altfel, drumul ala la mare l-a facut sa ma caute la 2 noaptea, sa ma scoata din casa, pentru a discuta.

Eram pe plaja si ne uitam toti la o gagica. Faina, tatuata, pula mea. Ea facand plaja topless, noi stand 4 malaci pe-o patura intinsa pe nisip si dormind in masina, nespalati pe dinti (ca nu prea-ti iei periuta de dinti cu tine cand iesi la o bere pana la colt, fara sa stii ca ajungi in Neptun). Si stiu ca i-am zis “pai, du-te la ea”. Naaaah, ce sa caut, rade asta de mine in pula mea, fii ba serios, nu vezi cum arata…I-am invitat si pe ceilalti. Duceti-va, ma. Nu s-a dus nici unul. Asa ca, pula mea, m-am dus eu. De ce nu. Ce-aveam de pierdut. Si a mers. Adica, cei mai multi oameni probabil ar ezita un pic sa se duca la o tipa mai de doamne-ajuta cand traznesc a transpiratie, nu s-au spalat pe dinti etc. Dar nu eu. Eu m-am dus foarte relaxat. Nici nu mai stiu ce i-am zis. Ceva legat de tatuaj si de alte mizerii. N-are importanta. Cert e ca astia 3 au ramas cu ochii beliti pe plaja, iar eu am plecat cu domnisoara. Cand am revenit, cred c-aveam o mutra care nu prea lasa loc de dubii, pentru ca aproximativ la 3 minute fiul imi spunea “du-te-n pula mea”. Doar se uita la mine. Si apoi imi cerea detalii. Ce-am facut. Ce-am zis. Ce i-am oferit. Unde-am invitat-o. Ma bufnea rasul. Nu mai aveam nici un ban la mine, unde dracu’ s-o invit? Plecasem cu bani de iesire la bere. Dar zdreanta si jaymzu plecasera cu bani de vreo 2 beri de caciula si, pe scurt, in seara aia, cam mancasera pe banii mei. Ca sa zic asa, o invitasem pe domnisoara la o plimbare in parc, c-aveam cheia de la boschet.

Pe mine si pe zdreanta ne invita tot timpul pe undeva. Cu zdreanta nu stiu daca vorbea “serios” vreodata. O lunga perioada, nici cu mine. Ne invita pe undeva sa radem. Suna cateva gagici, le zicea ca-i cu zdreanta si Manowar si cine se mai nimerea si “hai sa bem”. Si veneau din toate colturile.

Prima discutie serioasa a avut-o cu mine dupa Nicky.

Nicky era vulgara si nimfomana si amuzanta si frumusica. Pula mea, stiu, suna ca si cum toate gagicile erau frumoase, dar eram toti de vreo 20 de ani, plus-minus. Si intr-o seara m-am trezit ca ma suna fiul ca “hai cu mine sa bem o bere”. Si-am mers. Si, din una-n alta, m-am trezit ca vine si Nicky. Nu o cunosteam si nu intelegeam ce cauta la masa noastra. Nu c-as fi avut o jena de femei, dar parca nu-ti vine sa discuti despre ocupatia ta sau sa spui prea multe de fata cu necunoscuti cand ceea ce faci nu-i chiar legal. Pana la urma, ne-am limitat la a discuta despre tot felul de nimicuri si zau ca m-am chinuit sa intretin atmosfera. La plecare, Nicky mi-a cerut numarul de telefon. I l-am dat. M-am gandit ca pur si simplu s-a distrat, atata tot. Nu m-am gandit o secunda ca o sa ne-o tragem sau ceva. Pur si simplu asa era la vremea aia. Se organizau destul de des iesiri in grup – grup de 20-30 de oameni de pe irc – si ma gandeam ca pur si simplu urmeaza sa ma sune intr-o zi cand mai iese o haita intreaga de oameni, sa vin si eu. Era ceva normal.

Nicky nu era chiar genul ala. Ea nu era cu iesirile in haita. Nicky avea un plan. Planul ei era sa gaseasca pe internet un barbat mai in varsta, cu bani, sa-l combine si sa traiasca linistita. Nicky era ceva mai desteapta ca noi toti la un loc si se cam prinsese din ce directie batea vantul in Romania. Nicky nu avea sa ajunga vreodata o vanzatoare de pantofi sau o secretara pe undeva. Dar, pana cand avea sa apara milionarul, ei bine, Nicky nu avea vreo intentie sa tina post negru. Asa ca atunci cand dadea de-un tip care-i placea, nu-si pierdea vremea cu ritualurile traditionale de imperechere. Asa ca Nicky pur si simplu mi-a cerut numarul de telefon.

A sunat cand inca eram in taxi, sa ma intrebe daca mai sunt cu good_guy. Nu mai eram. Perfect, mergem la mine? Si am mers.

Cam toata seara mi-a sunat telefonul. Ma suna fiul in disperare. Eu insa eram la Nicky, intrebandu-ma cum aveam sa supravietuiesc. Nu-mi ardea mie de telefon. Pana la urma, Nicky a aruncat pur si simplu telefonul meu de pe noptiera. Jegul ala de Nokia 3310 s-a desfacut. I-a sarit bateria si nu a mai sunat.

A doua zi, intr-un final, m-am intalnit cu fiul. Venise cu un Hyundai Coupe si nu stiu mai cum. Nici nu stiu daca asa se scrie, sincer sa fiu. Cand vine vorba de masini, sunt afon. Cu ceva timp in urma, reusise sa se rastoarne intr-un sant cu Vectra aia in care dormisem 4 oameni claie peste gramada. Si evident, desi el iesire fara o zgarietura din asta, desi masina era in mare OK, la nivelul lui, nu putea sa mearga cu o masina reparata. Trebuia una noua – iar tati decartase. Masina sport. Nu la fel de safe sau ceva, dar mica, usoara, relativ scumpa pentru Romania de-atunci. Ce sa mai zic – masina de boss. Mi-a parut rau. Imi placea harbul ala de Vectra. Sigur, Hyundai ala era mai nu stiu cum, mai scump, mai whatever – da’ din ala nu coborasem lihniti la 4 dimineata 4 oameni sa mancam pe banii mei covrigi calzi si sana in Neptun, nu?

Nu prea-mi ardea de intalniri cu nimeni, mai degraba as fi dormit toata ziua, dar…m-a luat practic din pat. Sa mergem la o bere. Doar ca nu mai era zambaret. Nu mai era amuzant. Nu-i ardea de nimic. Nu mai adusese o intreaga gasca cu el. Doar m-a intrebat daca-i adevarat. Daca-i adevarat CE, ca eu abia ma trezisem? Nicky. Ma intrebam de unde stia. Aveam sa aflu mai incolo ca Nicky nu se omora nici cu discretia. De ce ar fi facut-o? Urma sa ia un strain, nu un roman. Urma sa plece in tara strainului ala, unde o fi fost aia. Nu-i pasa de “reputatia” ei sau alte tampenii. Ca o paranteza, asa aflau mereu iubitele mele. Eu nu scoteam un sunet, da’ cum intrau pe irc, vuiau canalele: aia s-a futut cu Manowar!!! Si normal, negam eu – adica, pentru Satana, si lui shaquille ii ziceam ca nu, nu-i adevarat – da’ prea se potriveau datele cand avusesem telefonul inchis intr-o sedinta urgenta etc. Ma rog, inchidem paranteza. I-am zis ca da, este adevarat. Si cred c-atunci am avut prima discutie serioasa. Prima data cand mi-a spus ca a obosit.

Obosise de masca aia de om vesel. De good_guy. Obosise sa alerge ca o gaina fara cap de colo-colo, sa aiba si el o gagica misto. Obosise sa se uite la ele si sa vada cum i le iau altii, uneori fara efort. Obosise sa stea pe patura fara curajul de-a vorbi cu o femeie si sa vada cum nespalatul de-alaturi o agata pe-aia la care se uita. Obosise sa cheme un amic sa-i fie “wingman” (ironic, da, de-aia ma invitase; ii placea Nicky si eu probabil trebuia sa tin lumanarea) si sa descopere a doua zi ca… Obosise sa o vaneze pe Madalina si ea sa-i povesteasca despre cum s-a futut cu Manowar, zahei si nu stiu mai cine – tot cartierul, I guess. Obosise de toata masca aia, obosise de toate iesirile si de toata prefacatoria. Si nu-i pasa daca ne certam. Dorea doar sa stie. Dorea sa stie cum un nespalat fara bani in buzunar care doarme-n Vectra lui o agata pe-aia. Dorea sa stie de unde are atata incredere in el unu’ care nu mai are nici tigari in buzunar. Dorea sa stie ce le spune nespalatul femeilor, cum si cand. Dorea sa…i se ceara si lui numarul de telefon.

Niciodata nu m-am omorat dupa asa-zisii beta males. Cu atat mai putin in perioada aia. Dar…mi-era jena de mine. Pentru ca probabil, daca as fi stiut ca ii purta sambetele lui Nicky, as fi putut gasi un mod cat de cat elegant de a evita situatia aia. Si desi am fost mereu convins ca nu poti invata un porc sa miaune, am zis sa fac un efort. Am zis sa-ncerc sa dresez porcul. Credeam ca fac o fapta buna. Amuzant, nu?

Asa ca i-am spus. Ca sa zic asa, “l-am antrenat”. Si-am mers cu el, i-am spus la ce sa se uite, i-am spus la ce se uita ele, i-am spus ce face gresit, i-am spus ce sa corecteze, ba chiar i-am spus si sa scape de lantul ala de cocalar de la gat. “Dar e din aur, tu stii cat costa???”. Pana la urma, chiar nu puteam avea pretentia sa miaune perfect porcul. Dar porcul asculta, baga la cap si macar incerca sa miaune. Era ceva.

Si, intr-un final, in ciuda inaltimii, suncilor si pulii, a fost si ziua lui buna. A agatat si el o domnisoara. M-a si chemat mandru, sa mi-o prezinte. Sa-mi arate cucerirea lui. Mie mi s-a prezentat drept “Bianca”. Aveam sa aflu mai tarziu ca se numea Georgiana, de fapt. Dar pula mea, cui ii pasa. Era frumusica si ea. Chiar peste asteptari. Doar ca era … ahtiata dupa bani si distractie. Ca sa ne-ntelegem, in trecut, fiul cam ezitase cand venise vorba de iarba. Sau de condus cu ceva la bord. O facuse mai mult asa, social, “sa nu strice el petrecerea”. Trasese si el cateva fumuri, “sa nu zica baietii”. Dar in seara aia, Georgiana avea chef de distractie. Eu nu chiar. Deja aveam un job pe-atunci, nu-mi ardea sa mai stau treaz la 4 dimineata. Si, cand s-a dus “Bianca” pana la baie sa whatever, l-am luat pe fiul la o discutie scurta in care i-am recomandat sa scape de ea. Urgent. Ma lamurisem in cateva minute cu ea la masa. Era genul care vorbea cu “imi iei ceva de baut?”. Nu chiar greu de “citit”.

Am crezut ca o sa inteleaga de vorba buna. In loc de asta, am avut o surpriza. Porcul se credea nu motan, ci de-a dreptul leu. Devenise, in mintea lui, masculul alpha. O futea pe-aia ca lumea! Si, in mintea lui, pe mine ma rodea invidia. Asta – si altele asemanatoare – mi-a aruncat in fata. Ca sunt invidios pe norocul lui. Pe succesul lui. Si nu numai eu. Noi toti. Ca murim de ciuda ca el are bani. Ca o sa fie si el milionar, ca taica-su. Ca noi suntem ce? Niste ratati. Niste atarnache la banii lui. Brusc, eu eram un fraier care venea doar pentru ca aducea el gagici. Zdreanta era un papagal care urma sa schimbe cartuse de imprimanta pana la adanci batraneti. Shaquille era un cersetor. Jaymzu era un tampit care nu-si terminase liceul. KD era un distrus care futea o grasa infecta. Toti eram la fel. Si toate gagicile erau niste curve – curvele dracului, even, ca se futusera cu toti, numai cu el nu. In cateva minute, cat a lipsit “Bianca”, si-a golit fiul desaga. Tot ce-avea pe suflet. No stress.

Acum ca ma gandesc, platise el toata consumatia de cateva ori pentru toti, inclusiv pentru mine. Nu ca ar fi avut mult de platit pentru mine vreodata, ca eu sunt genul care bea o cafea (si poate si-o cola). Sau ca nu mi-as fi permis. Dar ii placea sa faca asta – nu sa plateasca, nu gestul in sine, cat sa fie vazut ca-si permite sa faca asta. Sa fie vazut platind el pentru toti. Status.

Trista seara.

Nu i-am raspuns la fel. Nu pentru ca as fi un om bun sau nu as putea sa-i intorc unuia cuvintele-n mecla, ci pentru ca intelegeam de ce refuza sa creada ce-i spuneam. Pentru prima data, avea si el una. Pentru prima data, nu doar ca nu mai era limitat la curve, dar chiar putea sa se mandreasca oarecum cu ce-avea langa el – cat timp tinea gura inchisa. I-am zis amical sa se mai gandeasca. Sa incerce sa-si aminteasca si restul chestiilor pe care i le-am spus despre femei, in special unele femei, nu doar cum sa le agate. Dar am vorbit singur. “Bianca” a revenit la masa, iar fiul a continuat pe acelasi ton. “Bianca” a mirosit ca seara ei de distractie ar putea sa se duca dracului de pomana. Asa ca, nici una, nici doua, i-a propus fiului sa mearga impreuna la “niste prieteni” care au “ceva pentru nas”. Cocaina, da. Niste coca, niste bautura si apoi niste viteeeeza. Trebuia “testata” masina. Si tin minte ca fiul a spus “pai, hai sa mergem noi doi, ca ASTA oricum nu-si permite”. Nu prea stiam daca-mi permit sau nu. Cocaina nu era pe lista mea de cumparaturi zilnice, ce sa zic. Nu cumparasem niciodata. Nu stiam cat costa. Ce stiam e ca era destul de clar ca n-avea sens sa raman acolo. Am lasat banii de cafea, am chemat un taxi si-am plecat. Ce pierdere de vreme…

M-am intrebat de-atunci daca era mai bine sa tac in seara aia. In definitiv, nu ma privea pe mine daca una-i toca banii. Din ce-am inteles eu, avea domnisoara de unde sa toace banii “socrului”. Si, pana la urma, fiului ii pasa mai mult de faptul ca avea o gagica si mai putin de bani. Ea ii toca banii, el ii tocea gaurile…reciproc avantajos, ce dracu’. Dar pana la urma, intotdeauna e mai bine sa stii cum stai.

Tin minte ca eram a doua zi la Pizza Hut. Beam un suc cu una din domnisoarele lui solics – trebuia sa vina si el mai pe seara. Sarbatoream o chestie. Nu mai stiu despre ce vorbeam. Probabil barfe de irc. Ori aia, ori despre cum isi futea solics noptile jucandu-se DAOC la lucru. Ce tin minte e ca m-a sunat solics si l-am intrebat cand apare si el. A fost o pauza lunga si apoi m-a intrebat daca n-am auzit. Ce anume sa aud? A murit fi-tu.. Tin minte ca nici macar n-am fost surprins. Nici macar un pic.

Nu m-am dus la inmormantare. Toata haita de irc s-a dus, mai putin eu. Nu i-am purtat si nu-i port pica. Nu de-aia nu m-am dus. Nu m-am dus pentru ca nu aveam nici un chef sa aud cum a fost un baiat cuminte. Un ingeras. Si nu aveam chef sa aud cum si “Bianca” era un ingeras. Nu aveam chef sa vad o familie indurerata care nu-si gasise timp sa-l invete sa vorbeasca dracului cu o femeie. Si nu aveam chef sa ma gandesc la faptul ca daca pur si simplu i-as fi ras in nas, dupa noaptea aia petrecuta la Nicky, poate doar m-ar fi injurat. Si poate si in ziua de azi ar goni spre mare in Opelul lui Vectra, pentru ca poate-poate. Poate acolo va agata ceva.

A doua zi dupa inmormantare, mi-a scris zdreanta. Nu mi-a zis nimic urat, dar tonul era cam plin de repros. “Am fost la inmormantare. Arata naspa fi-tu. Nu te-am vazut acolo”. Si a iesit de pe net. Si cam de-atunci am observat ca nu prea a mai sunat. Nu prea a mai avut chef de mers la o bere. Nici el, nici altii. Nici eu nu i-am dat un mail. Nici eu nu l-am mai sunat. Nici pe el, nici pe restul. Nu le-am zis ca mureau de ciuda. Nu le-am zis ca erau niste ratati si niste atarnache care nu urmau sa lucreze vreodata cu avioanele sau ce pula mea de job ii pregatise taica-su, ca nici acum nu stiu. Nu le-am zis nimic.

Nu i-am purtat si nu-i port nici acum pica. Nu scriu chestia asta pentru c-as fi fost sau as fi suparat pe el, ca nu-i cazul. O scriu asa pentru ca asa a fost, atata tot.

Tot ies pe-aici la fumat si ma duc la Opelu’ ala Vectra al meu. E OK, inca merge, chit ca are vreo coispe probleme. Ar trebui sa scap de el. Si stateam si ma uitam la portbagaj la lumina stalpului. Bai, ce de urme de cana de cafea sunt pe el, incredibil cat de mizerabila poate fi masina aia. Cred c-am spalat-o de 2 ori in 3 ani. Trebuie s-o vand sau s-o casez, ca nu mai am ce face cu ea.

Arata ca masina fiului dupa ce-am varsat noi sana pe ea. Si-asa mi-am amintit ca n-am zis atunci nimic. Pentru ca n-aveam ce sa zic. N-aveam ce mare explicatie sa dau pentru care nu m-am dus la inmormantarea aia. N-aveam ce explicatie sa ofer pentru faptul ca nu eram si eu la fel de vizibil suferind ca restul. Si orice-as fi zis, n-ar fi schimbat nimic.

Murise baiatul ala bun.

Murise baiatul ala bun si cred c-am preferat sa mi-l amintesc ca pe grasul ala mic si chel si rupt de foame care n-avea curaj sa vorbeasca cu o femeie. Care a tabarat pe cutia mea de sana si-a varsat-o pe tot portbagajul lui de adormit ce era. Nu am vrut sa mi-l amintesc ca pe soricelul ala care s-a dus in iad cu 130 la ora pentru ca dorea sa impresioneze o femeie de consumatie cu cat de cool este el. Prefer sa ma uit la petele astea si sa mi-l amintesc asa. Si daca vreau sa stiu cum doarme, e suficient sa-mi amintesc cum dormea inghesuit in masina cu restul. Nu la cum dormea in costum de lemn cu usa-n tavan.

La ce bun?

Aveam deja pagina asta atunci. Deja o mutasem de la solics, care se ofuscase legat de ceva post de-al meu cu care nu era 100% de acord. Da’ n-am scris nimic. Ar fi fost prea de marlan. Unii oameni chiar sufereau pe tema asta. Cred. Da’ acum au trecut 14 ani. Si-n afara de shaquille, care se mai duce ocazional sa-i puna flori la mormant, nu cred ca mai are vreo importanta pentru cineva. Si dupa ce-a stat chestia asta inchisa cu anii, nici n-o mai citesc jdemii de oameni. Acum nu-i mai pasa nimanui. Sunt alte vremuri, avem altele pe cap. Nu mai avem 20 de ani. Nicky poate chiar e la al doilea sau al treilea sot milionar. Jenn la fel, imi imaginez. Poate si Madalina. Sau poate-s toate trei niste gospodine grase. Nu stiu.

Imi place sa-mi imaginez ca toate si-au gasit milionarul.