Viata etica a unui musulman

E tare greu sa fii prost facut sarmale. Tare, tare greu.

Sa-l luam drept exemplu pe un coleg de-al meu – cioroi de nisip si, prin urmare, musulman. Omu’ are 39 de ani. Anu’ asta si-a cumparat o casa. De ce abia anul asta? Pai, heeeei, pana acum nu a vrut. Ca nu ar fi fost etic. Nu cumparatul unei case, aia ar fi fost o chestie etica – dar nu era etic sa cumpere o casa pentru ca profetu’ interzice camataria.

Sa vedeti chestie: nu stiu daca ati aflat, dar bancile normale cer dobanda cand iti imprumuta bani pentru o casa. Evident, treaba asta e interzisa pentru cioroii de nisip. Nu poti sa lucrezi cu camatarii – profetului nu-i place treaba asta. Ala era impotriva profitului facut de banci inainte de-a deveni chestia asta cool in Romulania.

Anyway, s-a gandit sandniggerul meu sa apeleze la o banca islamica. Da’ problema cu banca islamica e ca si aia cer dobanda, doar ca in alt fel. Ca sa va lamuresc, treaba cu banca islamica e cam asa:

Tu ai nevoie de un obiect care costa 100 de lire. Si nu ai banii aia. Te duci la banca. Le zici ce obiect vrei. Aia se duc si cumpara obiectul. Dupa care ti-l “vand” tie la 120 de lire, in rate de o lira pe luna timp de 10 ani (e doar un exemplu ala cu 100->120, nu stiu ce markup isi pun aia in realitate) “cu dobanda zero” (pentru ca Islamul interzice camataria lol). Dar, cum ar veni, aia e tot dobanda, ca tu trebuia sa iei o chestie de 100 de lire, aia au luat-o la 100 de lire si scot de la tine 20 (in exemplul dat). Doar ca nu se numeste dobanda. La sfarsit, cand ai achitat tot, iti vand tie obiectul ala, cum ar veni.

Aici intra in scena guvernu’ reginei: cand cumperi o casa platesti stamp duty. Drept urmare, cand unu’ de-asta etic cumpara o casa, plateste stamp duty (desi casa e cumparata de banca islamica, in realitate). Daaaaar, la final, cand a achitat tot si banca ii vinde lui casa, e alta vanzare: asa ca trebuie sa plateasca IARASI stamp duty, lol =)))

Now, omu’ asta e religios, dar nu atat de religios incat sa nu priceapa ca si bancile islamice tot iti iau dobanda, trollololol. Asa ca s-a dus la un ceva “scholar” de-ala de-al lor care stie islamu’ and shit (dar evident, nu si finante, ca alea-s lucratura diavolului sau a djinnilor sau a mortilor ma-tii for all I know). Si a cerut un sfat: cum e etic sa procedeze, ca el nu vrea sa plateasca dobanda?

Scholaru’ a cazut pe ganduri si, scarpinandu-si barba plina de paduchi, i-a zis “pai atunci trebuie s-o cumperi cu bani; cash”. Iar religie-multa asta al meu a ridicat din umeri si a zis “pai, nu am”. Asa ca scholaru’ i-a zis “atunci trebuie sa imprumuti” (nu, serios, asta a platit pentru sfaturile astea, imi curgeau mucii inghetati de ras). Va dati seama? Ce analiza fina, coaie, sa tot studiezi coranu’ pentru a afla ca daca n-ai bani si vrei ceva, tre’ sa imprumuti, olololol.

Eh, cioroiul meu de nisip a zis “da, dar vreau sa fie etic”. Asa ca scholaru’ i-a zis “atunci ia un imprumut cu dobanda variabila”. De ce ai lua un imprumut de 340k (avea el 115k avans si casa a fost 455k) cu dobanda variabila? Ca te expui in pula mea la niste riscuri cam nasoale. Adica, sa fie clar, la 2% pe 30 de ani, inseamna 1257 de lire pe luna. Daaaaar, daca dobanda sare la 6%, ai 2039 de lire pe luna. Cam ustura nitel, in caz de ceva. Tipu’ e pe 50k salariu si nevasta-sa nu lucreaza, ca profetului nu-i plac femeile care stiu sa citeasca and shit. Riscul e cam mare, va dati seama.

Eu, cititor de coran, l-am intrebat care-i logica. Adica, de ce pula mea ai lua mortgage cu dobanda variabila. Inteleg ca-i cool cat timp scad dobanzile. Da’ momentan trendu’ e de crestere (ma refer la dobanzi), deci pare o idee usor tampita. Cica a vorbit cu invatatul/scholaru’ ala si ala i-a zis ca ASA E ETIC. Pentru ca nu se stie cat vor fi dobanzile pe viitor. Poate ajung la 10%. Si nu ar fi ETIC ca el sa castige daca ar avea dobanda fixa si banca sa piarda.

Asa ca omul a facut chestia etica. Si-a luat imprumut de casa cu dobanda variabila. Imprumut etic. Singura mea intrebare a fost “si totusi, cum ramane cu camataria si cu profetul?”. Cica “asta a fost recomandarea invatatului”. Stateam si-l ascultam si-mi curgea scuipatu’ din gura de emotie – si-l intreb “ba, da’ oricum ai incalcat regulile profetului; daca tot le-ai incalcat, nu puteai sa le incalci pana la capat si sa-ti iei cu dobanda fixa pe 5-10 ani, macar sa stii o treaba? ca poate cresc dobanzile”. Si el, cu ochii-n barba aia nespalata, imi zice “pai, da, a crescut deja de doua ori…dar nu ar fi fost etic”