You don’t have an eternity (part II)
E un post (de)motivational. Si-l scriu pentru cativa amici. Nu-i mentionez, ca nu are nici un fel de sens si nu caut sa le fut palme virtuale. Dimpotriva, vreau sa-i ajut un pic cu postul asta. SPER sa-i ajute, daca-l citesc. (pentru cei ingrozitor de plictisiti, prima parte)
Am amicii astia – mai multi – care vor cate ceva. Unii vor bani. Altii femei. Altii dracu’ stie ce masina.
Treaba cu ei este ca vor treburile alea din zona de confort. Si ma tem ca-n viata nu functioneaza chiar asa lucrurile. Ma tem ca e doar un alt joc si, ca orice joc, are niste reguli.
Am cativa amici care vor mai multi bani. Sunt platiti OK pentru ce fac (OK, nu bestial de grozav de minunat de megaterracool), dar…2019, preturi, chirii, rate, copii etc. Pe scurt, vor mai mult. Dar e o problema: vor mai mult fara a iesi din zona aia de care vorbeam.
Luam exemplul X. Are un job bun, e platit bine. Ar vrea mai multi bani. Posibilitati:
– avansare. Dar asta implica sa invete niste chestii noi. Si nu prea are chef, ca nimeni n-are niciodata chef de invatat.
– pas in laterala (ca exemplu idiot, sa treaca de la windows la linux). Dar si aia implica sa invete chestii noi si nu are chef de invatat, cum ziceam.
– diagonala sus. Dar asta implica niste extra responsabilitati de care nu are chef. Ca nimeni nu are chef sa raspunda pentru altii, sa repare stricaciunile facute de altii etc.
– ruleta, mers la risc – de exemplu plecat de la permanent la contract. Dar asta implica niste riscuri (ca pula mea, acum ai job, da’ in 6 luni poate nu mai ai; poate stai cateva luni (sau mai mult de cateva) pe bara). Si bineinteles ca nu are chef de riscuri, ca deh…
– pornit o companie si facut chestii pe cont propriu, c-atunci iei tu grosul. Dar si aia implica riscuri si pentru aia ai nevoie de bani, ca iti trebuie un buffer, ca se intampla chestii neasteptate, ca nu stii cand apare primul client, nu stii cat sta…si nimeni n-are chef de riscuri, mai ales daca n-are bani. Da’ problema e ca trebuie sa faci bani ca sa ai bani si nu-i faci daca ramai pe pozitia ta.
Problema e ca asta-i jocul si astea-s regulile. Asa functioneaza viata, nu doar joburile. Pentru ca-i la fel si alte capitole. Femei, de exemplu.
Luam exemplul Y. Vrea o femeie care sa fie asa si pe dincolo. Poate fute niste strambe si/sau distruse mediocre, dar…nu aia ar vrea. Ca pula mea, ce satisfactie ai daca ti-o suge vanzatoarea de la Costa? Ca ti-e clar si tie ca ti-o suge pentru ca spera sa-i platesti tu un sandwich in oras. Si nu prea ai chef de-asa ceva, ca daca tot trebuie sa platesti, macar sa platesti pentru ceva ca lumea, nu?
Pai, OK. Dar, din nou, avem niste posibilitati:
– te duci si faci o caruta de bani (treaba ta cum, sunt listate cateva optiuni mai sus, da’ poti si sa te apuci de furat, de tepe etc). Pentru ca nu, nu poti sa futi tipe de 400 de lire pe ora daca esti platit doar OK.
– te schimbi si tu astfel incat sa fii mai atragator un pic pentru tipele alea misto care nu cer 400 de lire pe ora. Iar asta poate implica sa lucrezi la fizic, la simtul umorului, la toale, la cat de des te speli pe dinti etc. Da’ lucrezi la asta.
– iti faci mai mult timp sa incerci sa agati una. Pe scurt, investesti mai mult timp, o iei usor-usor, incerci la toate care ti se par OK, ingrosi pielea (ca iei multe refuzuri pana ajungi la un anumit nivel si pana prinzi regulile jocului), treburi de-astea.
Da’ ce nu poti face e sa stai cuminte in zona aia a ta si sa astepti sa…ce astepti concret? Sa pice din cer? Banii si femeile, adica? Un fel de “vreau sa ma joc WoW 16 ore pe zi si sa apara de nicaieri niste gagici beton care sa-mi sune la usa – da’ nu cand fac raiduri – si sa joace Magic (adica sa-mi suga pula si pe urma sa dispara) cu mine?” Ca trebuie sa-ti dai seama ca nu se intampla chiar asa. La job astepti .. ce? Sa se trezeasca brusc angajatorul tau – ala care te vinde ca pe-o curva – ca parca ar fi frumos sa-ti dea tie 80% din profitu’ scos de pe curu’ tau si sa se multumeasca el cu 20%, cum ar veni? (excluzand statu’, taxele si pula mea). Ca nu prea cred c-o sa faca asta. Cre’ ca se gandeste mai degraba la cum sa ia 90% din profit.
La chestia asta contribuie mult si teama. In unele cazuri e teama de riscuri, da. Ca poate imi fac firma si dau faliment si n-am bani si nevasta se satura de mine ca trebuie sa ma intretina si… (la fel si pe contracte si pe plm, da). Ca poate imi iau un job pe contract si descopar dupa 2 zile ca nu-s capabil sa-l fac si trebuie sa-mi dau demisia sau ma dau ei afara cand se prind. Ca e si asta un risc.
Dar e un dezastru rezultatul ala? Ca mie nu mi se pare. Asa cum vad eu treaba, iau un job chiar daca nu stiu sa-l fac – IN SPECIAL daca nu stiu sa-l fac – si ma prind eu pe parcurs cum se face. Il invat, mortii lui. “Dar daca nu pot?” m-a intrebat un amic la cafea mai devreme. Foarte bine daca nu poti. Macar iti descoperi limitele. Macar intelegi ca esti la nivelul X si nu poti ajunge la nivelul Y. Macar intelegi si accepti – ca ai incercat si-ai vazut pe pielea ta – ca esti un om de 100 de lire, nu unul de 150 de lire. Si e usor neplacut, dar nu-i un dezastru. Pentru ca pula mea, macar atunci intelegi care-s posibilitatile tale si-ti poti planifica viata in functie de faptul ca vei face 100 de lire. Nu mai stai nehotarat cu privire la 1000 de lucruri (unde stau, ce job imi iau, ce femeie o sa pot sa agat) cand stii ca esti un tip de 100 de lire. Asta e – o sa ai un job de 100 de lire, o sa ai o femeie de 100 de lire. Tot e bine. Pentru ca si asta conteaza. Altfel poti sa-ti futi toata viata asteptand un cacat care nu se va intampla niciodata. Asteptand sa cunosti pizda aia de 200 de lire, asteptand sa obtii jobul ala de 150 de lire. Macar atunci cand stii ca tu valorezi 100, te uiti la care-i lumea in care poti trai – ce job o sa ai, ce masina o sa conduci, ce femeie o sa futi etc. Iar daca-ti convine, felicitari. Daca nu, stii ce trebuie sa faci pentru a iesi din lumea aia. Poti incepe macar sa cauti un hack. Daca e sa vorbesc din experienta, cand stiu care-mi este nivelul, poate incep sa nu mai trag pentru aia 10k in plus la salariu care nu fac o mare diferenta pentru mine, ci poate-ncep sa trag pentru a lucra de-acasa, ca aia face o mare diferenta pentru mine. Sau poate ma apuc de alte hackuri.
Cam asa stau lucrurile. Cam astea-s regulile jocului. Si-i OK si s-o dai din bara din cand in cand. Inveti din asta. Capeti experienta. Te lamuresti de care-ti este nivelul. De ce e apreciat si ce nu, ce reguli trebuie sa urmezi cu strictete si care pot fi un pic “indoite”.
Tot e ceva. Si-n plus, serios, viata ar fi plictisitoare fara riscuri si fara a ne lua din cand in cand o lopata peste ochi.
Ce e cert e ca daca stai cu curu’-n drum si aia nu vrei, aia nu-ti convine, aia n-ai risca, aia n-ai cheltui, aia n-ai vrea sa schimbi, pai, pula mea, nimic nu se va schimba, pentru ca tu nu faci nimic pentru a schimba asta – orice-ar fi asta.
Pentru ca astea-s regulile jocului. Ca sa o ard 3 secunde si pe social/politic, nu poti s-o arzi in “vreau o tara ca afara”, da’ sa ramai in Romulania si sa lucrezi la patronul ala care are 7 dani in evaziune fiscala. Ma rog, poti sa vrei, da’ ma-ta-i proasta.
Din nou, nu scriu postul asta pe post de critica. Il scriu pentru ca sper sa ajute cativa oameni. Poate-i ajuta – ca uneori e util sa-ti spuna cineva si niste treburi usor neplacute, ca strainii n-au de ce sa faca asta; li se rupe pula de tine, daca obtii sau nu ce vrei. Sau poate ma vor fute in gura. Nu stiu. E un risc.
Eu pe astia (si pe astea din prima parte) ii numesc Highlanders. Pentru ca se cred nemuritori si au la dispozitie eternitatea (nu pentru ca filmul ar fi bun de ceva, iar serialul si mai prost).
Pe la pranz am avut discutia de mai sus cu un amic care e si oarecum coleg (lucreaza in aceeasi companie, dar pe salariu de 4 ori mai mic). De vreo 5 ani tot zice sa se apuca de invatat ceva si schimba zona in care lucreaza (low tech) ca s-a plictisit, ca se plafoneaza, ca vrea ceva mai mult. Intre timp a facut 2 copii, nu are timp de invatat, zicea ca nu a deschis manualul pe care i l-am dat luna trecuta, desi i l-am dat acum mai mult de 6 luni. Highlander, ce inseamna 6 luni comparat cu vesnicia?
Dar am observat ca cei mai multi din aia care nu fac mai mult nu o fac pentru ca nu pot, nu neaparat ca nu vor. Daca manualul de “Drawing lines on paper for dummies” li se pare prea complicat si nu inteleg desenele din el oricat de mult ar vrea sa o “fake it till you make it” s-ar putea sa nu le iasa, sa nu treaca de primul interviu la un job mai bun. Majoritatea nu aplica, din aia care aplica majoritatea pica la primul interviu. Si am tot incercat sa ii ajut, ca nu ma costa nimic – compania ma plateste inclusiv sa fac training la juniori, asa ca am timp la dispozitie pentru asa ceva oricat e nevoie. Dar le e greu sa isi faca timp, o lasa balta dupa primele 10 pagini de manual, la prima sesiune de “hai sa iti arat cum se face X sau Y”. E si comfort zone, dar e si limita pana unde pot sa duca. Si pe multi i-am vazut ca pleaca la alte companii unde prind un post mai bun pe baza renumelui companiei de la care pleaca, pe un titlu umflat cu pompa si exagerari prin CV, ca dupa 1 an sa plece de acolo inainte sa fie dati afara. Ei cred ca la noi nu sunt avansati pentru ca are cineva ceva cu ei si e greu sa le explici: “bai, nu te avanseaza nimeni pentru ca nu esti capabil sa faci treaba mai buna, abia te descurci cu ce faci acum”. Ca iti sunt amici si mai bei o bere cu ei, mai iesi la un karting, mai bagi un paintball si e plictisitor de tot sa joci paintball singur.
Am schimbat jobul de 2 luni si invat tot ce mi cade n mana chiar daca sunt chestii relativ inutile/de foarte nisa(bd ierarhice) dar asta tine neuronul treaz si neplictisit. Mai ales ca invatatul e pe banii firmei. Acasa invat despre tehnologii de acum 2 joburi…Important nu e sa poti ci sa incerci:))
Multora le e frică că poate merge mai prost decât ce au în prezent dacă părăsesc locul călduț și nu le iese mai binele. Și adevărul e că e posibil, gen dacă stai pe o poziție pe care nu o chiar meriți, gen nu e repetabilă conjunctura în care ai obtinut-o.
Mai înainte de a învăța orice tre’ să te împaci cu ideea că urmează să părăsești zona aia de confort care miroase prin toate părțile a pișatul cu care ți-ai marcat teritoriul și unde mai nimeni nu se poate băga peste tine.
Te duci tu peste alții, orice înseamnă asta.
Și asta doare că nu e vorba doar de învățat. Ci de faptul că va trebui să faci și lucruri care nu-ți vin chiar foarte bine.
Și ai, la un moment dat sentimentul ăla că pierzi ceva din ce aveai mișto și chiar pierzi.
De fiecare dată când îmi părăsesc zona de confort simt așa niște cuțite pe sub coaste și un gând de “ce pula mea îmi trebuia mie asta?” , orice ar fi chestia aia. Și aș putea să mint că în toate cazurile ceea ce primesc că recompensă imediată contrabalansează efortul, dar nu e așa, sau nu e mereu așa.
Și există pericolul ( mă rog, posibilitatea, că nu e mare pericol) să nu vezi niciun avantaj și să te întorci repede înapoi. Adică, pentru a-ți largi cercul perpetuu, tre’ să dezvolți o carapace destul de tare și să te uiți în viitor, destul de departe, peste timpul ăla in care îți iei lopeți in muie și șuturi in cur, în care îți cauți drumul.
Dar dacă te uiți în jur, tipii aia pe care ii crezi niște incompetenți și care au reușit să se descurce mai bine ca tine au făcut asta . Și-au lărgit zona de confort.
La un moment dat, într-un loc , pe o poziție, într-un sistem de relații sociale, atingi maximul posibil local. Că vorbim de bani, sau de altceva. Sau poate nu îl atingi că nu ești tu cel mai bun, dar nu ar trebui să fie greu să observi care e maximul ăla. Dacă l-ai atins, sau devine foarte dificil să te apropii de el din orice motive ( competență , entanglement de relații ) nu are niciun rost să mai insiști pe temă . E ca și când ai săpa sa adâncești un puț sec, urmărind ultima cănuță de petrol.
Toți pe care îi știu și s-au descurcat cumva au schimbat chestii, fie la ei, fie locurile în care se învârteau. După un timp îți vine și mai ușor, cred , să schimbi, dacă nu te culci pe o ureche.
Fără legătură cu succesul ,citeam aici când zicea Manowar că obișnuia să călătorească cu un rucsac și că parcă nu mai e așa ușor.
Și mă uitam că tot așa, călătoream de la oraș la țară și invers, nu cine știe ce, cu un portbagaj mare plin ochi de confort, și nu înțelegeam cum merg alții cu “golful”.
De aia mi-am și cumpărat aici o rablă mica. De aia m-am enervat și am zis că să mergem în vacanțe cu puține haine/ bagaje. De aia data trecută când am plecat acasă și ne-am întors am avut fiecare rucsacul lui adică bagaj din ăla moca de cabina mic, moka la Wizz. Băi și pare că e ok așa.
Poți să trăiești și fără să încerci să transpui lumea ta veche oriunde te muți.
Că asta e una din temerile și nemulțumirile oamenilor, valabil inclusiv pentru mine.
Cum îmi mut eu zona mea de confort in noua zonă? Și răspunsul e că nu o muți o lași în urmă că e prea scump să îți păstrezi stilul de viață, și nu vorbesc doar de carat bagaje.
Ci simplu, unele lucruri le lași în urmă, așa te descotorosești de balast.
Am futut niste bani seriosi (nu spun cati) pentru… chestii. Nu pentru ce erau, evident, intr-un fel stiu, intr-un fel nu stiu clar motivele pentru care am procedat asa. Probabil pentru ca… satula de niste alte chestii. Si obosita, foarte obosita.
Am investit in… copchil, in primul rand. Daca a meritat sau nu, vom vedea ulterior.
Sunt interesata de o chestie pe care nu credeam ca pot sa o fac, ca n-am fizicul potrivit pentru ea. Dar am… niste minte si niste incapatanare pe care sper s-o transmit mai departe. In tara lui “las’ ca merge si asa”, vreau sa cred ca pot convinge niste copii – si 2 sunt de ajuns, deocamdata – sa nu se multumeasca cu rezultate sub nivelul lor maxim. Nu, nu obtin bani din asta, deocamdata, din contra, cheltui bani. Dar… simt ca traiesc. 🙂
“Am investit in… copchil, in primul rand. Daca a meritat sau nu, vom vedea ulterior.”
Multa bafta. Si eu investesc -cum inteleg si pot- tot in copil, da nu astept return. Ma astept la ceva mit
Investim in copii, ca sa nu faca damage cand devin adulti.
In rest “no pain, no gain”
@Vladut
Returnul nu e pentru mine. Eu ma multumesc sa ma apuce plansu’ in culise, cum mi s-a intamplat prin decembrie. E suficienta multumire. Si cand aud in jur, de la alti parinti, “wow, bravo, felicitari pentru curaj”.
Returnul e pentru ea. Pentru self-confidence, unde nu sta tocmai bine, pentru ambitie, pentru don’t give up before you try it at least once, pentru “scoate-ti din cap ‘I am not good enough-u’ “.
Frica si sentimentul parasirii zonei de comfort sunt amplificate cand gandirea e blocata de anumiti stimuli, de regula banali, dar care au ajuns sa aiba o importanta mare. E ca si cum ai fi captiv intr-o lume, fara sa stii, si iti place lumea aia. Asta e o chestie general valabila intuiesc, ca scriu din experienta.
@Adi
Deci eu cred ca am scris cartea de “cum sa evoluezi in cariera cu skilluri cel mult mediocre si multe inflorituri si renume al firmelor anterioare”.
Amuzant ca sunt apreciat pe aici, si deabia de fac ceva, dar prezint totul de parca ar fi de 3 ori mai complicat decat e, particip la sedinte unde ma bat pe umar cu toti inutilii, cer pentru tot cam de 5 ori mai mult timp decat e necesar si o frec pe opencube. Cand a fost criza am lucrat serios, dar in rest sunt complet lichea.
Ce vreau sa spun e ca, daca lucrezi pentru cine trebuie, nici macar nu trebuie sa stii sa faci mare lucru. Doar sa vorbesti sigur pe tine si sa te intelegi cu lumea. Pariem ca iau marire in iarna, desi lucrez la niste interfete absolut banale de o luna? Gen de as avea chef de munca le-as termina intr-o zi si mi-ar ramane timp si de o plimbare. Dar le prezint de parca ar fi singura aparare a umanitatii impotriva Apocalipsei, cu grad de dificultate de la “imposibil” in sus.
Si nu, nu zic ca e sanatos, aud cum ruginesc. Dar nah, asa e.
Ce însemna “am investit in copil”? Ma scuzați, dar nu înțeleg chestia asta. La ce se refera concret investiția si cat costa?
Si eu am copil si consider ca am investit cam 2-3 ani in ea, pentru ca am făcut-o – adică am fost însărcinată + am stat cu ea sa o alăptez an si sa o îngrijesc la început de viata când avea atașamentul ridicat. Si da, atunci am pierdut oportunități pe alte planuri pentru a pune bazele acestei parți a vieții de a avea un copil. Dar cumva nu cred ca la chestia asta va refereați @Daria si @Vladut.
Pentru mine cam 20-25k EUR/ an in momentul asta la 2 copii. + cat o costa sa cumpar niste case. E cam mult suma de mai sus, ca ma bucur si eu de ea, deci nu-i chiar corect s-o trec pe toata in contul copiilor. Dar, tre’ s-o platesc,deci plm.
Si cand te gandesti ca e totul pentru “o canuta de apa” la batranete. Dar cred ca o sa stramb putin din nas si-o sa vreau sa imi umple canuta aia cu ceva proseco, daca de-un MOET cinstit n-or avea bani. Glumesc. Dar timpul si banii cheltuite pe tema asta sunt acolo. Ne place sa spunem “investite”, dar mai cinstit ar fi sa le trecem la cheltuieli si gata. Vedem mai incolo ce-a fost investitie si ce nu.
Ma regasesc in exemplul X. Am un job bun, dar vreau mai multi bani. Singura optiune din cele enumerate de tine e ruleta. Trebuie sa merg la risc. Singura cunoscuta va fi suma platita, evident mai mare decat ce am acum.
Insa apare anxietatea de fundal: va merita, ma vor freca la cap, voi avea sef isteric, voi munci ca apucatul, voi avea colegi imbecili? etc.
Nici unele de mai sus nu se regasesc la actualul job.
Dar .. vreau mai multi bani, fmm ..
@Orbu – Da ce ai cumparat de banii astia?
Nu zic ca nu costa un copil, dar al meu cel putin nu costa atat. E cam mica, 7 ani, poate cu timpul se schimba treaba. Deci la ce sa ma astept?
Si mai era o chestie, in post nu e vorba de investit bani in ceva, ci de a face efortul sa treci la nivelul următor, pe care dintotdeauna ti l-ai dorit. Daca trebuie sa bagi in copii 25 k /eur lunar, atunci trebuie sa câștigi banii ăștia.
Întrebarea mea corecta este, cum te oprește investiția in copii din dezvoltarea ta personala? Ce pe asta nu o înțeleg. La femei, da 2 ani șterși cu buretele, dar doi, nu 20, daca nu ai 10 copii.
Pentru 25k euro lunar trebuie sa fii copchil de serif interstellar cosmic.
Bai, nu vreau sa fiu rea, da’ omul a zis 20-25K/an.
Also oamenii care vad doar valoarea financiara vs other shit that can’t be quantifiable mi se pare usor limitati. Nu e vorba doar de bani.
Da, banii rezolva multe, dar aici cred ca e mai mult despre cate oportunitati si usi iti pot deschide.
Am scris pe an. Nu am cumparat nimic :(. Inchiriez. E costul mutatului in UK.
Cred ca-i mai mare, da’ stii cum e, sa nu dau vina pe copii pentru tot.
Chirie+facturi de baza. Motiv. Educatie -> Limba engleza. Puteam sa obtin ceva oarecum similar in Romania , la o scoala privata, pentru un pret mai mic. Dar nu prea mi s-a parut de ajuns.
Nu ma opreste. Dar pe cineva incetineste timpul ocupat de ei. Aparte de bani.
Eu nu pierd nimic. Am niste bani in plus si ii investesc/cheltuiesc asa. Ar putea fi altfel.
Nu cred ca e necesar sau ca e musai sa fac asta. E doar ceva ce vreau sa fac si sunt curios ce iese.
Cand vorbim de job acei stimuli sunt presarati frumos peste tot, sa acopere o gama mai larga de potentiali clienti: gym moka, paid lunch, free bar, party, team-buildings, medical, cafea, suc etc
Daca stai si ii spargi in bucati ajungi la niste sume derizorii, poate nici 10% din salariu, dar faptul ca nu depui efort e ceva care incepe sa-ti placa. Ca stii ca e acolo si apoi venim si mai adaugam la zona de confort inca un item, inca o “dependenta”. Ma gandesc la socru-meu si la faptul ca oricat i-ai zice ca mancarea aia e naspa el tot pleaca dimineata si-si mai cumpara o portie.
It will bite you in the end.
Si, culmea e ca, desi esti constient, tot te bucuri de fraze de genul: “la cat muncesc e ok”. Mai ai timpul de frecat, de youtube etc.
Dar, iti zic, ca te uiti ca mine la unu care a auzit de o chestie aparuta acum 1-2 ani si face bani din ea si vezi deodata ca in loc de youtube putea fi un site, un interpretor, o noua tehnologie etc. Si partea proasta e ca timpul ala il recuperezi greu, foarte greu, daca-l recuperezi. Si apoi vezi ca ce faceai tu incepe sa se ceara la pachet cu altele, sau nu se mai cere asa mult.
E, daca pot spune, o capcana de soareci, o planta carnivora ademenitoare, o inchisoare la care tu inchizi usa si arunci cheia. Si, culmea, de cele mai multe ori, esti constient.
Stiu ca sunt off-topic, desi cred ca are un pic legatura, pentru ca e despre asteptari si impliniri, ori altii viseaza sa le obtina mai repede.
Dar ce parere aveti despre episodul 5 din Gay of Thrones?
Nu l-am vazut integral, dar am vazut niste faze pe You Tube
Cum se explica ca in episodul 4 flota lui Euron si arbaletarii lui Cersei puteau dobora instant un dragon si in episodul 5 dragonul ii arde pe toti?
Inteleg ca-i fantezist.
Dar pana si in jocuri RPG fanteziste Witcher si Dragon Age si in Diablo si in Warcraft iti mai explica niste chestii. De asta imi plac mai mult jocurile RPG, pentru ca sunt mai realiste!
Adica personajul evolueaza de la LEVEL 1, se bate cu cei de LEVEL 1 pana creste la Level 2 si se poate bate cu cei de level 2, ca si in viata reala.
Nu se poate bate cu unul de LEVEL 60 decat cand ajunge si el la LEVEL 60, altfel unul care e de Level 1 isi ia imediat ecranul de game over si loading cum il loveste cineva de level 60 de-i da damage total.
Iar pentru asta trebuie sa se bata cu altii de acelasi level cu el pana creste, pana dobandeste niste extra-abilitati, arme mai bune, echipament mai bun, eventual poate bate unul de level 100 si el sa fie de level 50 daca bea o potiune ce-i aduce extra vraji si puteri de level 90-200, sau baga o vraja ce slabeste inamicul de level 100 si el, de level 50 poate sa-l bata.
Sau poate o arma secreta, ceva otrava.
Sau printr-un accident sau circumstanta ciudata in care ala de level 100 se afla intr-o pozitie vulnerabila.
In cazul lui Daenerys?
Sa zicem ca ea si cu Dogon au impreuna level 50
Daca flota lui Euron l-a putut dobora pe Rhaegal cu o sulita care era tot de nivel 50, inseamna ca Euron are LEVEL 300.
Iar cetatea lui Cersei cred ca era pe la level 500 cu asa baliste, arbalete si trupe pe cand trupele lui Danny si Jon erau pe la level 30-40.
Cum a putut Danny si cu Dogon care au levem mai scazut sa bata flota aia de level 300? Si sa arda o cetate de LEVEL 500
N-am vazut ca ea si cu Dogon sa ia ceva potiune.
N-am vazut nicio vraja.
N-am vazut nicio arma secreta.
N-am vazut ca nivelul flotei lui Euron sa scada, adica sa-si diminueze forta, echipamentul, armamentul, echipajul sau ceva. Adica tot la level 300 a ramas.
Pur si simplu producatorii au apasat pe tasta ~, au scris “GOD” pe Cheat Codes si Danny si cu Dogon au intrat pe GOD MODE, crescandu-le acuratetea, viteza, invincibilitatea, health-ul cu 1000%, plus posibilitatea de a da damage total !
Sau au folosit trainer descarcat .
Au apasat pe F1 pentru Active Trainer , si apoi pe niste taste de Numpad –
1 pentru God Mode
2 pentru Super Speed
3 pentru instant kill,
4 pentru inf. skill points si mega exp.,
5 pentru UnDetected,
6 pentru Super Accuracy
7 pentru Infinite Mana ca sa scuipe dragonul foc la nesfarsit.
Deci scenaristii au trisat intr-un cuvant.
Deci cum reusesc unii in viata?
Pentru ca in viata se mai si triseaza! 🙂
Dar trebuie sa fii suficient de inteligent si smecher sa nu fii prins.
Lol
Game of Thrones Patch 8.05 notes:
– Scorpions now have -50% hit rating
– Iron Fleet may now only fire one bolt at a time
– Buildings and structures now take 500% more dragonfire damage. (Developers notes: We noticed that dragonfire was ineffective against buildings and structures in previous patches (8.03) for the Army of the Dead faction, to a point where a single Hero class could hide behind a rock and take zero damage. We believe this hotfix will address future dragonfire siege damage against buildings)
– Daenerys Hero class and infantry for Targaryen faction have had their sanity reduce by 100% and will often attack random enemy and neutral units
– Arya hero class health increased by 400%
mai baga acolo ca arya pt hp in plus si-a luat nerf la skill de rogue pana la 1% plus fail la questurile principale.
>”Cand vorbim de job acei stimuli sunt presarati frumos peste tot, sa acopere o gama mai larga de potentiali clienti: gym moka, paid lunch, free bar, party, team-buildings, medical, cafea, suc etc”
Din curiozitate, beneficiile de care vorbești le ai in SV sau în Europa?
Cine plm iti da job daca nu dovedesti ca poti sa il faci inainte sa te apuci de el? Tu l-ai lua pe unu din ASDA care pune in rafturi sa iti repare boiler-u?
@ChuckNorris: Sunt si in RO astea, nu la foarte multe firme, dar sunt.
Eu de Romania vorbesc, Brasov mai exact. Nu e peste tot la fel dar la alea mari, cam e un soi de competitie.
Dar, din nou, daca incepi sa aduni ban cu ban cand vorbim de ce chestii folosesti concluzionezi ca mai bine ai avea tu ceva mai multi bani si sa alegi ce sa faci cu ei. In schimb e incredibil de puternic faptul ca nu iti bati capul si are o influenta incredibila asupra modului tau de-a lua decizii. Eu vorbesc din experienta proprie. Si da, imi dau palme.
Toti angajatorii mei, inclusiv fostii, actualii si viitorii.
PS si ai prietenilor mei. Sa confirme ei.
Confirm pozitiv^.
Inclusiv niste perks nesimtite ale dept-ului de IT, aflate azi. Like, te iau de pe strada se te tin cat sa inveti. No strings attached. (bine, salariul fluctueaza in functie de cat esti de praf/bun), dar de angajat, lol, te angajeaza.
Episodul 5 din GoT a fost un rahat total. Daca ep 3 a fost rahat, ce a scris Manowar aici, 5 a fost si mai de rahat, nu pentru lupta in sine si cum au ars aia toată flota si toate arcurile alea miraculos, ci pentru mesaj, plus câteva detalii enervate, gen Arya care era marea luptătoare a curului si mergea sa o omoare pe Cersei, iar dintr-o data se caca pe ea pentru ca in jur ard niște clădiri si gloata se îmbulzește ca idioții pe străzi.
Cea mai naspa a fost idea sa schimbe jocul si sa facă din personajul pozitiv, gagica blonda si frumoasa cu dragonul, personaj negativ. Adică, după ce au futut-o oamneii lui Cersei la icre, a mințit-o, i-a omorât dragonul si servitoarea, ea sa aibă mila de ei? Lol. Ce prostie. E un război acolo sau e gargara? Aia a procedat corect, a ruinat o generație, ca sa aibă pe ce construi una noua.
Foarte slab finalul, dar cumva cred ca, asta a fost si idea, ca pe când, scoate ala cărțile, sa aibă o alta traiectorie povestea in ele. Una care sa merite citită.
confirm pozitiv. Nu stiam sa fac aproape nimic inainte de jobul asta, defapt nici inainte de cel precedent..
iar legat de post, da.. clar ai dreptate. Dupa muia primita ieri, m-am pus pe treaba.
@Alexia
In primul rand, nu am avut niciodata pretentia de fi ca mine, tocilara, 10 pe linie. Tocilara, nu desteapta sau descurcareata. Cand invatatoarea de la scoala veche a demonstrat ca iubeste matematica uber alles, sacrificand sanatatea copiilor pentru pula mea stie ce, poate gradatie de merit si/sau salariu mai mare, am ales sa schimb scoala si acum regretam, eu si fata, ca nu am schimbat-o mai repede. Mi-am dat seama ca, si nativ si medical (fara detalii), fiica-mea are niste limite intr-ale invataturii matematicii. Si nu avea nici un rost s-o chinui. In schimb, are oaresce talent intr-o anumita directie artistica. Si atunci am pompat bani in arta. Bani seriosi.
Apoi, am cumparat carti de citit. Zeci. Nu, nu-i place sa citeasca si clasicii vremii noastre nu-i spun nimic, nu este lumea ei. Basmele nu o atrag defel. Asa ca am cautat impreuna carti sau serii de carti cu care sa rezoneze.
Am luat-o frumos si-am pus-o-n cur pe scaun in fata youtube-ului si i-am zis, inchide ochii si asculta, asta e engleza, asta e franceza, asta e spaniola, asta e germana. Ce parere ai? Ca… franceza si spaniola. Mkay, engleza obligatorie, nu discut.
Acum 2 luni sau cand a primit de la rude cadou un laptop. Si intentia nu a fost pentru chat sau pentru jocuri, ci pentru… hai sa inveti cum sa cauti niste informatii. Hai sa inveti sa faci o tema folosind laptopul. Hai sa… .
Si cursurile de inot erau in plan, nu am mai apucat, si ca bani, si ca distanta, ca n-am piscina langa casa.
2-3 ani e inca devreme. 🙂
De unde fac si eu rost de asa ceva, Neuro? vreau sa bag un tovaras in IT, si nu stiu de unde sa incep.
Eu am fost mai capos si am inceput cu programare orientata pe obiect, Java, mobile si altele pana am picat pe iOS, dar asta nu are timp sa invete OOP si chestii serioase, ca nu mai are 20.
Ai vreo idee cam pe unde/ce sa faca? Pe unde sa mearga, ce ii trebuie? Mentionez ca sunt complet 0 la chestii cu cablu, retelistica sau ce faceti voi, stiu super vag cu ce se ocupa. Nu are pretentii la salariu, doar sa fie pe partea de IT.
@Alexia
Si dupa 2 la dunga ce faci? Ca la mine nici 3 n-au fost de ajuns. La 2 nu inceteaza atasamentul de mama, nicidecum. Eu n-am reusit s-o arunc in cresa/gradinita decat dupa varsta de 4 ani. Si chiar si asa, ce faci in vacante, mai ales aia de vara? Ce faci cand se imbolnaveste? (si se imbolnaveste de 1,000 de ori). Adica tu revii in campul muncii, dar daca nu ai norocul de a avea bunici care sa preia responsabilitatea in perioadele in care tu lipsesti, cam sacrifici bani pentru a acoperi aceste perioade.
@Deria eu nu iti zic ce sa faci, eu îți zic ce am făcut eu: mi-am angajat dădaca, am luat copilul la muncă cu mine când s-a putut, am dat-o la creșă de mică sau mi-am luat concediu medical atunci când a fost bolnavă. Conform legii eu am dreptul la 48 de zile de concediu medical pe an, când copilul este bolnav.
Eu nu sunt de acord când parintii zic ca investesc in copii, ca o scuza pentru ca sa nu-mi mute ei curul. Nu-i corect fata de copii. Nimeni nu ți-e dator cu cana de apa.
Poate nici n-o sa-mi fie sete la batranete, stii cum zic?
Nu inteleg cu ce nu esti de acord. Am mai zis, eu nu investesc in ea pentru mine. Da, sa speculezi chestii native e o investitie. Sa invete limbi straine e o investitie. Sa stie diverse e o investitie. Si toate mi se par normale. Anormal mi se pare sa dispui de mijloacele pentru a le face si sa lasi copilul sa ramana mediocru sau chiar prostalau.
E bine ca ai avut bani de dadaca. 🙂
Da. Daca esti cat de cat pe domeniu si nu aberezi grav la interviu atunci esti angajat. Asta vine evident la pachet cu faptul ca nu ar fi ok sa ai pretentii prea mari comparativ cu cat ii tine pe ei – ma rog, cerere si oferta. Si ar fi bine sa cam stii ce e pe acolo din relatii, cunostiinte, zvonuri, internet etc. Recomandarile ajuta masiv daca le ai.
As zice ca mai e un element important si anume faptul ca ar fi bine sa dovedesti cu ceva experienta anterioara – asta e fie prin ceva proiect vizibil (design, arhitectura, cod etc) sau vechime (read: perseverenta) la firme de renume (din astea mari relativ la zona, gen google) si prin dialog direct.
Si pentru palavrageala asta ar fi frumos sa iti faci asa un rezumat al treburilor pe care le-ai facut unde ai fost si sa le povestesti. Personal as recomanda sa faci asta cam odata la 6 luni (din nou, imi dau palme). De ce? Pentru ca de multe ori (aproape mereu?) descoperi ca esti intr-un fel de ziua cartitei pe la servici si cand vine vorba de dezvoltare personala (stiu, cuvant pompos) esti undeva la capitolul nervii-s mai tociti da-n rest e totu’ la fel; adica esti la fel de competitiv ca unu’ angajat mai nou, care-si face treaba cat de cat doar ca tolerezi mai bine faptul ca uneori esti futut cand intri intr-o sedinta ca deh, experienta isi spune cuvantul. Si apoi, inevitabil, trebuie sa apara un “fake it ’till you make it” ca de unde pula mea atata discutie pentru refresh in browser, verificat mailuri, ceva documente si alte chestii anoste.
Alexia, mic trol, eu nu te hranesc. Ma bucur ca nu intelegi.
@Vinil: cam orice firma cu peste 1000 de angajati in total (indiferent de cat de mare e dept-ul de IT). Perk-urile despre care zic is ceva de genu: esti imun sa fii dat afara indiferent cat esti de praf, timp de minim un an de zile (pana la 2). Numa’ sa nu fi un muist/nesimtit. Unii desi is praf isi iau si bonsulul anual (din cate am auzit).
Si cam toti din dept-ul meu suntem praf la retelistica. Unu ii python dev, altu ii storage admin, dar pula mea. facem automatizari / devops shit. So yeah, te dai python dev de exemplu si cauti job de devops. Repet: Eu nu cautam neaparat jobu asta. Recrutori / headhunteri externi stau ca hienele pe linkedin la fiecare update de CV. te dai smecher in CV…. and… de-acolo cat de duce capu’.
Discutam aici despre doua noțiuni diferite ale investiției in contextul in care ai copil. Prima este copilul ca o investiție pe ansamblu, și a doua este copilul ca o investie exclusiva, care te retine de la a face lucruri pentru tine sau pentru alții, dacă vrei. In cazul femeilor e cam de 2-3 ani.
@ Deria, nu vreau sa par aiurea, dar nu făceam copilul dacă nu as fi avut bani de dădaca. Oricum am preferat gradinita, in locul ei, din motive educaționale și sociale pentru copil. Pentru mine chestiile cu limbi străine, activități extra școlare, înnot, etc. nu sunt investiții in copil, sunt un “must”. Eu cresc copilul foarte Spartan din punctul acesta de vedere.
Mai putin, daca poti, mult mai mult, daca intervin alti factori.
Acu’ sa incercam sa revenim la zone de confort si prioritati. 🙂
La mine in companie toti intervievatorii te trec pentru o pozitie in IT daca nu stii nimic despre IT, dar poti sa le povestesti ceva. Eu am renuntat sa fac interviuri cand am descoperit ca mi-a crescut rata uzuala de picati din ultimii 15 de la 90% la 100%, drept pentru care tocmai au angajat “testing automation manager” care nu stie sa scrie o linie de cod in nici un limbaj. Pentru ca se poate.
@Vinil, se poate treaba aia si am vazut-o in foarte multe locuri, pe orice continent. Inclusiv sefilor tai le convine, ca si ei vand mai departe rezultatele alea “fabuloase”, in majoritatea cazurilor lumea raporteaza mai sus rezultate de parca e campionatul mondial de minciuni gogonate. Daca tu o freci la birou un an sa faci munca de o saptamana, dar o vinzi bine, idiotii care te asculta o sa raporteze complexitate dubla si o sa iasa o realizare mai mare decat cura pentru cancer. E jocul de glezne generalizat din zilele noastre, clientii companiilor sunt prea imbecili ca sa nu mearga sa faci orice rahat si companiile sa mearga bine.
@Adi: e cum zici tu, dar am impresia ca o parte din cei care comenteaza aici inca nu au inteles jocul, necum regulile. E posibil sa li se para greu de crezut.
Ce nu inteleg unii?
Nu inteleg ca daca te joci ca Human Rogue de Level 10 , nu vei fi niciodata destul de puternic sa bati un Orc Warrior sau un Worgen Hunter de level 50 daca nu te ridici si tu la Level 50?
Ca nu toti putem fi la fel de bogati sa ne permitem sa cumparam items precum un dwarf paladin cu level 60 care are 100 000 de golds, in timp ce tu ai doar 100 golds de level 10 ?
Ca nu poti sa fii inteligent si abil ca un pandaren monk sau Nightborne warlock de level 90 ca sa ai unlock la niste quest-uri mai interesante?
Ca nu poti sa fii la fel de chipes ca un Elf Knight de level 110 ca sa te cuplezi cu o sexy draenei Mage, vreo Night Elf Druid sau o Blood Elf priest focoasa de level 100, cand tu esti un goblin urat si sarac de level 5?
Nu e nici o problema ca li se pare greu de crezut: au informatia la dispozitie, cred ce vor. La un moment dat o sa se convinga ca asa e, poate mai devreme sau poate mai tarziu, eu nu incerc sa conving pe nimeni.
@Robin Hood: nu stiu din ce joc sunt exemplele, dar cred ca nu ai prins ideea: viata nu e un joc in care joci destul de mult ajungi la nivel 110, dificultatea creste exponential si unii vor ramane la nivel 30 toata viata, altii la 50 in 2 saptamani, iar altii la 110 in 3 zile. Si aia de raman la 30 nu e doar pentru ca sunt lenesi sau fricosi si nu isi asuma riscuri, ci pentru ca nu pot mai mult. De pilda la StarCraft in PvP eu am fost intotdeauna un jucator slab indiferent cat am jucat (nu foarte mult, ce e drept). In alte domenii altii sunt slabi, indiferent cat incearca. Imagineaza-ti ca ei farmeaza viata cu 0 XP si 0 gold la orice fac.
Unii din gasca au copii mari (18-25). Se cunosc intre ei. Ii stiu destul de bine (pe copii), pe unii chiar foarte bine, de multa vreme. Cumintei, n-au nici o zvacnire. Unul e mai infipt – face, drege, are prietena mai rasarita, dar si asta e departe rau tinand cont de posibilitatile pe care le are – parinti instariti, cu relatii, fain foc, destul de ager. Dar macar asta mai misca, are rezultate.
Majoritatea o duc bine, majoritatea arata peste medie. Discuta entuziasmati despre reusita lu X si Y – tipi cu care nu-s prieteni, nu se cunosc (bine), cat de bine le-a mers alora facand aia si ailalta. Chestii banale. Da vorbesc ca si cum aia ar fi niste supermani, parca ar avea ceva la care ei n-au acces, ceva de domeniul fantasticului. Toti ar putea face treburile respective. Fiecare in parte ar putea face treburile alea pe cont propriu. Nu mai spun cat de bine ar face daca s-ar asocia.
Cu femeile sunt la fel de tantalai. Toti sunt cu mustacioase dodoloate, sterse, tipe cu maini suncoase rau, sau cu bazin lat ca naiba, aranjate ca dracu samd. Ma rog, “toti” adica cei care au prietena, ca sunt cativa fara (de cand sunt ei :))). Nu contest ca e posibil ca toate sa fie nemaipomenit de destepte, dar faine nici una.
Au in gasca tipe misto, unele chiar foarte faine, tipe care se vede clar ca au nevoie de o pula de ajutor. Incearca si alea sa se bage in seama, dar astia sunt luati. Plm nu numa ca au slute, dar sunt si fideli foc. Ca sa nu ma zic ca e amuzant cum din gramada de femei ei le-au ales pe alea mai slute. Bine, unele au prieten, unele sunt fiicele prietenilor parintilor si nu se face , altele bla bla. Dar asta nu-i niciodata un obstacol major. In fine.
Eram intr-un bar, doar masculi (copii, parinti). Zambesc, chicotesc, se inghiontesc, ca hahaha uite ce iti iau de ziua ta, moment in care rad toti cu pofta. Chiar ma facusera curios. Eh, ii aratase pe telefon o escorta buna la corp, cu fata de Rodica, dar okish. Moama, dar asa i-a apucat rasul si asa se pisau pe ei de zici ca cine stie ce mare smecherie ar fi fost sa tragi pe pula o pizda din aia.
Ma pufnise rasul (interior).
Mi-am amintit de faza de final din Dumb and Dumber.
– Wow! 2 barbati norocosi se vor plimba cateva luni cu fetele alea faine.
– Stai linistit, nu te ingrijora. Ne va pali si pe noi norocu, tre sa fim doar pregatiti.
Youtube -> Dumb and dumber final scene
Escorte bune la corp , dar cu fata de Florica gasesti la greu pe Nimfomane.
Chiar blonde cu par lung, cu silicoane, buze cu botox si tatuaje la 60 euro/finalizarea, 100 euro/ora.
Arata banal la corp, ce PLM, trebuie doar sa nu manance, sa fie anorexice, sa-si puna silicoane si gata, sunt frumoase. Dar cred ca la 90% din astea le-as pune punga de carton pe cap sa nu-mi moara pula cand le vad mutrele pline de fond de ten de zici ca s-au machiat cu MISTRIA! Ti se face scarba cand le vezi in realitate, dar cu sprancenele false , adica au conturat putin cu o carioca si gata, au sprancene.
Era o smecherie prin anii 2008′ , acum nu mai impresionezi pe nimeni daca dai 200 euro la o curva sa o scoti prin oras prin club de doua ori pe an si sa te fotografiezi cu ea sa o pui pe Facebook si sa spui ca aia ti-e gagica ta . De fapt, demonstrezi cat de sarac esti, ca arunci un salariu minim pe astea.
Pe bune, mai mult respect am pentru aia care fac poze cu maimuta la ZOO intr-o excursie prin Africa decat pentru aia care fac poze cu pitipoance in cluburi.
Plm n-am mai stat sa aranjez textu. Si n-am mai tot detaliat. Speram sa se inteleaga.
N-are treaba cu plimbatul sau cu apelatul la escorte.
Aia s-au inrosit cand au vazt o poza cu o pupaza. Ce, era prea faina pentru ei? Nu se vedeau pe ei cu una din aia? Nu era de nasul lor? Prea dezbracata?
Handralai mari. Plm chicoteli din alea si rosu-n obraji vezi, eventual, la adolescenti.
N-aveau de ce sa aibe poze/link-uri cu escorte. Ii manca in pula sa plateasca o besita din aia? Ca nu intamplator au ajuns cu poza-n poala, chiar daca cica era doar o gluma.
Puteau insfaca de la ei din gasca fatucele faine.
Vedeam cand isi mai vorbeau cum se privesc. E clar ca unii se placeau. Da, plm, ii despartea cate o sluta de care erau legati.
De aia am adus vorba de finalul filmului Dumb and Dumber. Pfff! Cat de misto ar fi daca ar avea si ei sansa sa dea peste o tipa faina. Mna, sa fie atenti, poate pica. :)))
bai, nu stiu. eu cind va aud cu “fake it till you make it” ma apuca amocu’.
ori sinteti toti parte dintr-un “blessing of unicorns” ori m-am nascut eu cu stigma vizibila pe mine si radiaza ca neounul la orice fucking interviu.
plm, acu’ un an sau doi, faza a doua a unui interviu trebuia sa fie “8 fucking hours” la sediul lor. si numai dume de astea gasesc.
apropo de
mie mi-a explicat asta cind eram pe la 16 ani un smenar 🙂 tot asa, eram la mare la munca, similar cu “prima parte” – si ma plingeam aluia (ne “imprietenisem” si intr-o seara stateam de vorba) si ala mi-a spus acelasi lucru: meh,” uite, vrei ciocolata asta? uite propune-mi sa-mi speli shosetele in schimbul ciocolatii, FA CEVA, ca daca stai pe cur nu cade nimic din cer doar ca vrei tu”
bai si a mers. n-am (avut) successul pizdii, da’ oricum pot sa zic ca (deocamdata) nu dorm sub pod
@fish: nu tie nu ti-am trimis acum vreun an si ceva un job de 600/zi la care se freca pula cu doua maini ca veverita?
De curiozitate, acum ce faci si pe ce bani?
dada, mi-ai trimis, si recruiterita* aia s-a dat lovita
(*daca nu m-a luat alzeihemeru’ era o romanca sau ceva in genul)
tech support – pe la un sfert din valoarea aia 😐
Asta nu stiu. La vremea aia nu eram dispus sa merg pe contracting, ca inca n-aveam cetatenia, asa ca n-am mers mai departe de “am un job de 600 pe zi” “bravo, mi se rupe pula de el”.
Acum, inainte de a-mi da demisia, am intrebat prin jur daca vrea cineva jobul meu – gen hai sa copiati fisiere pe 600 pe zi. Nu s-a bagat nimeni. Pana si astia ai mei au fost surprinsi cand m-au intrebat daca pot recomanda un inlocuitor. Nu, nu pot, n-am pe cine. Cica-s primul care zice asta. Si-au pornit recrutarea. Sa le uram succes.
O intamplare. Nu ma plang, doamne-fereste, da’ chiar a fost o intamplare. Dragostea-i mai rea decat cacarea, nu stii de cine o sa te indragostesti. La fel de bine puteam sa iau o englezoaica sau o frantuzoaica, ca nu-i ca si cand pana la sotie nu mai avusesem de-a face si cu alte femei. Daca e sa fim cinstiti, e foarte probabil sa ma fi indragostit de ea pentru ca nu prea era romulanca. Cine stie, poate o mare parte din romance nu-s romance pana la o anumita varsta, iar ea nu a apucat sa fie contaminata de romulanisme, ca era prea tanara pentru asa ceva.
In plus, a mea nu-i chiar ce-as numi romanca. Gen nu cred ca are un singur act de Romulania. De la ID la pasaportul original (ca acum are britanic), toate-s de la bozgoria. Iar cand vin socrii in vizita, plm, maghiara e la putere.
Da’ si circumstantele au fost diferite. Ca pe-a mea am intalnit-o cand aveam 30 de ani. Nu prea se compara cu situatia mea la, sa zicem, 26 de ani, cand o ardeam in Franta, Romulania nu era in EU (deci mai subtire cu atatea drepturi – gen drept de munca and shit), bani din pula de cerb de aur, cunostinte (skills) din pizda de maimuta etc. P-atunci si daca ar fi fost frantuzoaicele the best shit ever, tot nu s-ar fi pus problema de luat vreuna de nevasta. Nici daca era perfectiunea intruchipata. Ca nu eram eu (perfectiunea intruchipata). Si tot ce mi-ar fi lipsit atunci ar fi fost o casatorie, iti dai seama. La 30, pe de alta parte, macar aveam ceva skills, ceva experienta de viata (nu doar de futut) ceva pula mea-uri de-astea.
Eu, totusi, nu discutam de “nevasta mea” vs “frantuzoaice”, ca pula mea, castiga detasat a mea, ca sa zic asa. Ca nu p-a mea au luat-o francezii de la Mioveni, daca am observat eu corect situatia. Discutam de romulanca medie vs frantuzoaica medie. Si-acolo e un fel de “hai sa fim seriosi”.
Acum, nu stiu cum sa-ti spun, da’ daca trecem la “relatii de durata” chestii care-au durat peste doua saptamani, am fost cu mai multe straineze decat romance – si asta-n conditiile in care mai dificil cu strainezele pentru mine, ca nu stiam cat o sa fiu in tara aia, daca raman acolo sau plec; nu stiam cum o sa stau cu banii luna viitoare etc. Asta asa, referitor la care-s mai suportabile. Si daca mai fac si-o statistica – sa ma uit la … din femeile cu nationalitatea X cate mi s-au parut mie suportabile (din cele cu care mi-am tras-o, evident), romulancele castiga detasat ultimul loc, ca sa zic asa. La medie, singurul avantaj cand vine vorba de romulance e ca sar ceva mai rapid din scutece. Daca le-alegi OK, adica. In rest…dezastru pe toata linia.
Am o nevasta care-i OARECUM si romanca, da. Si-i minunata etc etc. Dar, asa cum spuneam, e foarte probabil sa fie din cauza ca n-apucase sa fie contaminata cu romulanism cronic. Ca nici in Romulania nu se nasc javre din prima zi. Devin in timp, cred (poate au motive, poate whatever, nu ma intereseaza). Si-a mea pur si simplu era atat de tanara incat n-a apucat sa se infecteze. Probabil ar fi fost alt gen de persoana daca apuca un an-doi de munca in Romulania. Sau inca vreo 3 ani de “socializare” pe-acolo. Sau alte alea.
Asa, fara sa fi avut vreodata un job serios, i s-o fi parut ca-s un tip cat de cat interesant/atragator. Da’ ia sa vedem, daca vindea vreo doi ani pantofi si-si numara cartofii din ciorba si n-avea bani sa stea cu chirie, i s-ar mai fi parut la fel? Ca, stii, eu tocmai eram in divort si numai bine pierdusem dreptul de munca si eram somer si pula bani.
Boss dar nu inteleg , de ce sa-ti schimbi un job unde nu faci nimic pe bani gramada pe altul pentru o diferenta mica de salariu. Eu in locul tau as fi stat la copiat fisiere. Te risti pentru o diferenta mai mare, dar asa ?
1. Diferenta ar trebui sa fie vreo de niste mii de lire pe luna. Net.
2. OK, tu ai fi stat la copiat fisiere. Inteleg. Eu n-am ajuns de la $270/luna la 650£/zi stand unde era loc de frecat pula, ca deh, e mai simplu sa joci pe easy mode. La primul job nici macar fisiere nu copiam. Ma duceam la 7-8 dimineata venit direct de pe terasa, ma culcam, ma trezeam la 4, ma uitam la ceva filme sau ma jucam diablo 2, apoi agatam – ori ceva tipe pentru o seara mai interesanta, ori ceva amici pentru iesit prin oras, dupa cum se nimerea. Si puteam sa stau acolo. Dar nu era de ajuns.
3. Nu ma duc pentru bani, ci pentru ca nu stiu sa fac jobul ala. Habar nu am de 3/4 din ce vor aia de la mine, sunt mai afon ca tine. Stiu sa fac jobul asta. D-aia plec.
La caldurica sa stea aia care-si permit. Eu am alte planuri.
Never forget
“La caldurica sa stea aia care-si permit.”
Sa stii ca am intalnit joburi in care te alearge de te inebunesc plus cunostinte super high tech si te platesc peanuts si altele care freci pula si castigi de rupi. Nu neaparat intotdeauna valoarea e rasplatita cum ar fi necesar. Asta era ideea. Totusi la cateva mii pe luna net se merita pana la urma, nu stiu ce am citit ca aveam impresia ca e cam la fel.
Da. Si nu te duci la ele pentru bani, ca banii oricum nu conteaza de la un anumit nivel incolo – cam de la 4-5k/luna, as zice eu. Banii in plus sunt doar un bonus pentru mine.
Banii ti-i pot lua – gen te pot da afara maine. Cunostintele acumulate – alea care tin de super high tech – nu ti le pot lua.
Freci pula, da’ esti un imbecil inutil si e o chestiune de timp pana ajungi in postura de a observa asta cu ochiul liber. Apoi o observa si ei. Apoi zbori – din nou, e o chestiune de timp. Si te trezesti ca ai 40-50-60 de ani, nu ai suficienti bani si trebuie sa-ti cauti altceva, da’ nu stii nimic din ce se cere, pentru ca tu ai copiat fisiere si-ai frecat pula.
Ma doare fiiiiiiiiiix in pula de cati bani imi dau astia. Da’ FIX.
E irelevant cati bani imi vor da. Ce e relevant e ce bani imi voi lua eu singur dupa ce plec de-acolo cu niste cunostinte.
Cand vine vorba de munca, scopul meu e sa fiu constant cel mai prost din camera.
Ce-mi recomanzi tu aici e un fel de “de ce sa te agiti s-o arzi pe linux/cisco/sql/plm la un job de 500 pe luna cand poti sa faci 600 pe luna din blogging?”. Da, pot. Si pe urma?
Ca sa fiu mai clar iti dau un exemplu: aveam un coleg la munca , de fapt era seful meu ( team leader ) care cu aceleasi specializari ca mine castiga de vreo trei ori mai mult ( era si englez in plus ). Individul facuse saltul calitativ de la specializarea tehnica de baza la un nivel de management ( team leader ). Era contractor, daca-i citesti CV-ul pe linkdin zici ca e einstein. In rest, papagal , joc de glezna , intocmea rapoarte , relatii grupa mare , plus british si cam atat. Apareau probleme technice in instalatie nici nu se ridica din pat. Statea la costum restul la salopeta, iar la baza repet avea aceeasi calificare ca mine. Ma rog, intre timp si-a mai bagat cum ziceam la CV diverse cursuri , frectii , redactate si impachetate frumos.
Am impresia ca , consultantii sau alte genuri ( cu legaturi cu managementul plus ceva MBA ) daca prind pozitia potrivita ( poate cum era si nenea ala care te-a intervievat ma gandesc ) ajung in pozitii cu bani gramada si responsabilitati minime ( chiar fara sa-i dea nimeni afara ).
Si cat inseamna “de trei ori mai mult” intr-o moneda de care am auzit si eu?
1000 eur / worked day
Asta acum vreo 5 – 6 ani .
Nu e rau. Dar treaba e ca aia se intampla in tara aia, la jobul ala. In tara asta nu prea ar lua banii aia, si-n nici un caz si la un al doilea job.
Eu nu am chef sa stau undeva lejer pana ma zboara aia care ma platesc lejer, ca apoi sa ma trezesc c-o iau in falci cand iau al doilea job.
well, vazusem, da’ era cam cu 6 luni inainte de brexit si sincer, nu parea cea mai desteapta idee sa ma relochez undeva unde sa ma dea afara (din tara, nu din job). si nu parea o pozitie sa accepte temporari/contractanti