Ce se intampla cu “piata muncii”

Abia ce-am semnat contractul nou acum cateva zile, incep alta chestie in curand, da’ l-am semnat dupa cateva luni in care n-am lucrat.

Sunt oarecum “privilegiat” din punctul asta de vedere, in sensul ca m-a durut fix in pula de “am sau n-am job”. Am refuzat prelungirea la contractul anterior, pe sistemul “radem, glumim, da’ jobul asta nu-i de 3 cifre pe zi, ci de vreo 4, daca nu va simtiti voi, e ok, bafta”. Am fost prin doua vacante, se pregateste a treia. Pentru ca de ce nu. E unul din avantajele faptului c-am ars-o contractor atata vreme: in caz ca n-am de lucru, ma doare-n pula si-mi vad de ale mele (diablo, wow, o vacanta, de-astea). Nu e ca “nu am gasit job cateva luni”, ci ca am tot respins animale care m-au contactat cu chestii tampite. De obicei pentru ca dadeau simtitor mai putin decat aveam eu chef, dar nu numai. In alt caz mi-am bagat pula-n mortii unuia ca mi-a trimis un pomelnic de cerinte. La modul “coaie, am adormit inainte sa termin de citit ala, da-te-n gatu’ ma-tii”. Era genul ala de job unde nu trebuia sa tin locul unui departament, ci locul a vreo 4 departamente – lejer. Si nici macar nu era ca nu puteam face asta, ci ca nu am chef sa iau un job d-ala – ca nu stii niciodata cand se gandesc ca dau cam mult pe menajera si-ar putea s-o dea afara si sa faci tu si treaba ei. In alte cazuri i-am refuzat pentru ca m-au contactat cu chestii care cereau mers la birou din cand in cand si era prea departe. Nu-s domnisoara care se teme ca-si rupe o unghiuta daca trebuie sa iasa din casa, da’ parca nici 2-3 ore pe drum (doar dus) n-as sta. Si ma cam scalpeaza nevasta daca-i mai zic de mutat undeva.

Discutam de chestii de genul asta:

Hai, ca e cam 2/3 remote, da’ treimea cealalta imi cam dureri de cap, ca-s 3 ore de condus pana acolo. Doar dus, lol. Si-nteleg ca “pai iti dam 700/zi, de banii aia poti sa te muti”, da’ nu-i chiar asa, ca-i un contract; poate a doua zi esti concediat. Eu ce pula mea fac, stau sa ma mut ca tiganu’ cu cortu’ la cateva luni pentru ca vrea geani sa ma vada la birou? Ba, mai da-o-n pula mea, ca nu (mai) sunt atat de frumos. Am si eu o varsta, ce dracu’.

Anyway, lasand asta la o parte, sa ne concentram un pic pe ce se intampla cu piata muncii. Voi da exemple din experienta proprie. Practic, daca se intampla sa-ti cauti de ceva vreme un job si nu gasesti, chiar daca faci mai putine nazuri ca mine, uite care-i treaba:

E plin de pile in somaj.

Pentru a dezvolta treaba, o caruta de nespalati distrusi care nu stiu nimic despre nimic au fost dati afara. Da’ se intampla sa aiba prieteni pe undeva. Sa fie “recomandati”. Cum o functiona asta, sa-mi bag pula daca stiu.

Now…sunt doua tipuri de recomandari. Prima e aia standard si civilizata. “Ba, noi cautam un om care sa stie X; eu stiu un om care CHIAR STIE X, asta-i CV-ul lui; daca va place ce vedeti pe hartie, aranjati un interviu si vedeti daca e destul de bun pentru ce vreti voi si daca-i cel mai bun de la interviuri, poate-l luati”. De astfel de recomandari am avut si eu parte si mi se pare cat se poate de OK sa existe. Nu pile, nu nimic, doar un “ba, coaie, oricum chemati 20 de oameni la interviu, chemati-l si pe #21, ca eu cred ca ar fi bun aici, da’ cumva nu l-a contactat un recrutor de-al nostru”. Nu vad ceva in neregula cu ele.

Pe urma e aia de pile. “Coaie, n-avem un job pentru tipul asta? Ca-l stiu eu, e baiat bun”. “Hmmm, dar noua ne trebuie X, stie X?”. “Bai…stie un pic (o pula), dar oricum, mai invata, il mai ajut si eu…”. D-astea. Astea nu sunt OK din punctul meu de vedere, dar nu ma intreaba nimeni. Pe de alta parte, nu pot sa zic ca nu-i inteleg si pe-aia. Ai un prieten, stii ca risca sa ramana homeless…plm. Asa incepe. Asa incepe balcanizarea unei tari, ca sa fiu mai exact.

Am nimerit asa ceva. Am fost la un interviu, recomandat de cineva (primul tip de recomandare, un prieten si fost coleg). A trebuit sa aleaga pana la urma ala de-acolo intre mine si altul. Eu, ca sa-mi citez amicul, am luat scor maxim. La toate capitolele. Tehnic, hands on, design, solutii, discutii, “culture fit”, toate alea. Dar…a luat jobul celalalt tip. Lol. Fara punctaj maxim, da’ .. era “recomandat” (al doilea tip de recomandare) de un manager din compania aia. Asa, ca de la manager la manager. Ce sa zici? Am ras scurt si-am trecut mai departe. Asta n-a fost recenta, a fost inainte de ultimul contract pe care l-am luat. Gen luni ma anuntau aia ca din pacate au ales alt candidat pentru jobul lor permanent si cam underpaid, vineri semnam cu altii pe 700/zi, no problem. La buget. Chiar radeam cu amicul “pe mine ma platiti oricum – toti – ca vreti, ca nu, singura diferenta e daca lucrez pentru voi sau nu”.

Si ba, E PLIN pe piata de puleti de-astia scuipati afara din alte locuri care-si cauta flamanzi de lucru. Da’ flamanzi. Ca au rate, au pula mea. Apeleaza la orice pentru asta. Povesti, lacrimi, minciuni – orice. Fix pula mai are timp de jena cand bate banca la usa, gen.

Jobul nu exista, da’ procedurile sunt proceduri

Asta nu mi s-a intamplat mie (as far as I know), da’ i s-a intamplat sotiei.

A mea lucreaza de cativa ani la unii, o doare-n bascheti, da’ inainte de astia, cand inca isi cauta alt job (avea unul, da’ cam uitasera sa mai mareasca salariul de ceva vreme), i-au luat unii mari si tari pe piata un interviu. Jobul era fix pentru ea. Stii ca-n general mai vezi un anunt cu un job si stii 90% din chestiile alea si zici “asta zici ca-i croit pentru mine”. La ea era 100% lol, zici ca facusera job descriptionu’ copiind din CV-ul ei.

In fine, vine interviul, se prezinta frumos, elegant, le da alora clasa si mai multe nu. Dupa care vine un reject d-ala impersonal ca vai, au gasit pe cineva mai pregatit si asta e, hai pa. Intamplarea facea sa stie nevasta-mea pe cineva acolo, in compania aia, oarecum “pe palier”. N-a recomandat-o aia sau ceva, da’ lucra pentru aia. Si-a intrebat-o – ca-s foste colege – auzi, unde naiba au gasit ei pe cineva mai bun si disponibil?

Aaaa, zice fosta ei colega, pai nu au gasit pe nimeni, jobul era deja dat intern, da’ stii cum e, organizeaza interviuri sa arate ca au cautat, ca nu au dat jobul pe sub mana, cum ar veni. Da’…era deja dat.

Misto, nu? Du-te la 300 de interviuri, da-i cu pregatiri/aranjari (ca femeile nu prea se prezinta la interviu in pijamale) no problem, poate-poate sa fie UN job real acolo. Da’ cel mai probabil nu.

Ma rog, in cazul ei a fost fain, un pic mai tarziu au contactat-o astia, i-au dat o micuta caruta de bani si job remote si aia e, cicalaka cichicea.

Jobul nu exista, da’ brand awareness si alte vrajeli

E o companie mare, de fapt pula mea, discut de Oracle, ce sa ne mai futem in cur.

Tot dadeau anunturi. Dupa doua saptamani, inchideau postul, jobul nu mai e disponibil. Peste alte doua saptamani, iar il afisau. Iar il inchideau. Iar il afisau. Si tot asa – vreo 9 luni am vazut eu asta, trecusem prin doua contracte deja, aia inca postau joburile alea, ma uitam si clatinam din cap.

Pai de ce, daca nu angajeaza? Simplu: sa fie vazuti angajand. Le vede lumea brandu’ pe linkedin, sa stie ca inca n-au murit. Aia e.

Jobul ba exista, ba nu exista

Imi zice nevasta-mea intr-o zi, cand eram nervos si juram (cam o data pe saptamana) ca acum CHIAR imi bag pula si plec de la contractul asta, ca-mi bag pula-n banii lor, eu chiar bat pe cineva in birou intr-o zi: “auzi iubi, da’ aplica la noi, ca uite, e pozitie deschisa”.

Mmmbine. Aplic. Aplic injurand printre dinti, se-ntelege, pentru ca workday. As putea scrie o trilogie epica nitelus mai lunga decat LotR despre cum imi bag pula-n workday, de ce si cum vreau le violez copiii alora care l-au facut si care-l folosesc, da’ nu face obiectul postului, asa ca sarim peste.

Nimic.

Cand zic “nimic”, ba, nici macar un reject automat. CV-ul este “considered”. OK. Nici o problema, nu-i ca si cand eram mort de foame sau somer sau sau ceva. Whatever.

Peste vreo cateva saptamani, il intreaba nevasta-mea pe recrutorul responsabil de postul ala, auzi, ce-i cu anuntul ala? E valabil? Si-ncepe ala sa grohaie, ca dom’le, este, da’ nu este, ca de fapt e inchisa pozitia, ca au venit astia ca s-o inchidem, dar pe urma au deschis-o iar, dar acum e frozen, ca sa vedem ce se hotaraste la treaba aia cu bugetul si cu angajarile, daca angajam sau dam afara, sa vedem daca…

Si tot asa. Ingheata aia si dezgheata pozitiile asa, la cateva luni. Tu aplica linistit, completeaza formulare, fute-o pe ma-ta, ca noi suntem blocati in “departamentul X are nevoie de un om, da’ finance zice nu, HR-ul zice nu, CTO-ul zice da, asa ca se mai fut ei in gura cate 5 luni pana se hotaraste ca …nimic”. Aia e.

Pe scurt, directorul departamentului X a primit aprobare sa angajeze un om, doi, zece, whatever. Da’ pe urma a pornit un simpatic o chestie de-aia cu “sa reducem costurile”. Care costuri se reduc usor dand afara, inghetand angajari, chestii d-astea. Doar ca dureaza pana se hotaraste lumea: unde angajam (in ce departamente), unde nu; de unde dam afara, de unde nu; si pe cati. E rost de niste luni bune de meetinguri pe tema asta, cu exceluri si powerpointuri in care-si da fiecare cu parerea. Meanwhile, tu mai bagi o fisa, aia e.

“AI” si “filtre”

Ba, stiti compania aia de care ziceam, la care m-a recomandat un prieten? Cu recomandare de la el, am aplicat la jobul respectiv. No problem. In aproximativ 30 de secunde aveam rejectul automat.

Ete pula, zic, ce pula mea e asta, nici macar eu nu citeam un CV in 30 de secunde, da-o-n ma-ta. Ii zic astuia “ba, am primit reject automat”. Cica il va intreba pe seful lui, care-l va intreba pe recrutor si sa vedem ce se intampla.

Pai ce sa se intample? “Sistemul” (imi place cand da lumea vina pe “sistem”, de parca nu ei l-au configurat) a dat reject automat pentru ca CV-ul meu nu contine…numele companiei lor. Cum ar veni, daca tot am zis de handicapatii aia de mai sus, e asa…aplici la Oracle pentru jobul de femeie de serviciu. Si aia iti dau reject, ca la tine in CV “sistemul” nu a gasit “Oracle”. De ce mortii ma-tii ar trebui sa scrie in CV “Oracle”, daca eu frec wc-uri? Err…da.

“Sistemul”. Nici nu se uita vreun pulete la CV-ul tau, sa zici ca nu i-a placut. Nici nu se pune problema de esti bun, nu esti bun, e jobul rezervat pentru vreo pila sau alte alea. Nope. Un sistem configurat CU PULA si aia e, la revedere, drum bun. Lectura suplimentara, pentru oamenii curiosi.

(pun si-un screenshot in caz ca dispare)

Asa si eu – recomandare, chestii, treburi, vrajeli – ia pula, pentru ca “sistemul” lol.

Manageri/Directori/CxO de mana a coispea

OK, sa clarific treaba asta, ca stiu ca nu e clara, da’ va deveni.

Imagineaza-ti ca esti middle manageru’ tipic. Nu stii nimic despre nimic, pe partea tehnica. Esti varza con carne. Deschizi un site de stiri – ca oricum aia-i cea mai utila si mai putin nociva chestie pe care-o faci la lucru – si ce vezi? Au fost dati afara 10000 de oameni din IT de la companiile X si Y. Ceea ce-i adevarat. Si ce zice mintea ta in gandu’ ei? “Aaaa, pai acum NOI (companiile) facem piata, noi avem painea si cutitul”. Si hai cu cerintele imbecile. Cu job description de 10 pagini. Cu 5 limbaje de programare, tot ce stiu eu de cloud, networking, security etc – si inca vreo 6 chestii peste. Ca TU FACI PIATA. TU ALEGI ACUM. HEHE. AU AJUNS ANGAJATII LA MANA TA!

Problema asta tine de faptu’ ca manageru’ ala e un tampit fara pereche, care nu-ntelege lucruri simple, cum ar fi faptul ca aia 10,000 dati afara erau utili ca igrasia. Genul ala de project manager, scrum master, agile pula-n pizda, diversity hire etc. Dar sunt trecuti toti la gramada: “IT”. In mintea boului cu pricina, au fost dati afara 300 de experti in C, Rust, Java si pula mea mai stie ce si acum zgarie infometati usa lui, asa ca EL le pune conditiile pe masa. Stiti voi (aia peste 40 de ani), atitudinea aia de patron romulan cu “accepti sau mai am 200 ca tine la usa” de prin early 2000.

Nu, coaie, au fost dati afara boii ca tine, buni doar sa puna meetinguri retardate si sa puna intrebari tampite. Aia-ti vor veni tie pe banda rulanta, “pe recomandare” la un interviu. Si poti sa le ceri tu cate-n luna si-n stele, stiu deja de la pila din interior ca tu oricum nu stii care-i diferenta dintre python si rust, la o adica, asa ca te aproba zambind. Dar gandirea lor aia e: “am citit in ziar ca au fost dati afara 10,000 de oameni din TVR, pai asta-nseamna ca-l putem aduce pe Nolan sa fie regizor la noi pe $500/luna, ca e foame mare”. Genul ala.

Banuiesc ca trebuie sa dau un exemplu, sa-nteleaga toata lumea.

Vine pizda asta la mine cu ceva mesaj d-asta retardat. Ca vor ei pe pula mea si pe ma-ta si sa mergi si-n Newcastle si cine mai stie ce.

Pe partea mea, eu i-am zis, pare retardare cu agravante. Ea n-a inteles, m-a intrebat cum vine asta. I-am explicat, pentru ca-s un domn. Bai, femeie, in domeniul asta…daca vrei ORICE care cere SC, incepi de la 650/zi 100% remote. Asta daca esti sarac. Vii cu requirements imbecile de calatorit, mai pui 100/zi – ca-n mortii ma-tii, benzina si hotelul nu-s chiar gratuite. Daca mai e si-n pula cu cerbul, mai dai acolo un spor de rusine, cat o fi. Pe langa faptul ca pui conditii d-astea cu “vreau sa stie aia si aia si plm si sa vina la birou si herpaderp” in sistemul privat si fara clearance. Ca daca vii la mine si-mi zici ca vrei om cu un anumit tip de clearance (nu ma refer la SC) si oferi suma X, iti cam zic sa-mi sugi pula, ca nu pui tu conditiile. Crezi ca le pui, pe exemplul de mai sus cu TVR, dar nu prea e asa, ca nu prea te duci pana la colt sa iei un om cu clearance-ul ala. A trebuit sa suport niste chestii si sa trec prin alte chestii pentru asta, n-am facut-o ca sa-mi pui tu mie conditii si sa-mi spui tu mie cat e rata. Am facut-o ca sa ma intrebi respectuos cat vreau. Daca ne-ntelegem. Daca nu, no problem, mai cauta, anunta-ma daca gasesti, kek.

Ma rog, aia m-a pus pe ceva blacklist (oh no, anyway), eu am ras de ea, ea s-a suparat si mi-a dat block. Csf ncsf, limbajul folosit nu a fost unul profi. Aia e, se mai intampla.

Vorba unui prieten “ba, nu le mai injura; fa un screenshot cu contu’ si trimite-l, se oftica mult mai rau”. Just.

Dar la asta ma refer. Cineva, undeva, prin shithole-ul ala de inbred chavs pentru care Gregg’s e restaurant de lux s-a gandit ca dom’leee, am citit io c-au fost dati afara unii prin IT, multi, ia sa fac eu un pomelnic cu ce vreau si ia sa ofer eu o rata mai de 2010, asa. Serios ca-n 2010 ma cauta unul cu un contract de 400/zi. Cerea linux chior, sa tin practic site-ul unei companii in picioare si aia era. Serios. Da’ e OK, vine geani in 2025 sa-mi ofere 420. Doar sa am aia si aia si sa stiu aia si ailalta si sa merg pana unde se agata harta-n cui si d-astea. Duuuu-te, coaie.

===

In momentul de fata, o caruta de companii au cam scapat si inca mai scapa de “TA”. De recrutori, adica. Ii inlocuiesc dom’le cu “AI”. Care “AI” e de obicei un pisat de filtru basit pe CV-uri, care cauta ceva keywords sau care evita niste keywords. Si de obicei e configurat gresit. Tu aplici, sistemul iti da muie. Cine pula sa-l configureze, ca i-ai concediat p-aia care macar stiau ceva despre el. Ai redus costuri.

Pe undeva, un somer isi cauta de lucru. Un manager cauta sa angajeze, ca are de livrat chestii si n-are cu cine. Amandoi iau muie, ca pula mea: “sistemul”. Aia e.

Practic, daca in momentul de fata aplici la 100 de joburi, ba, e foarte posibil ca din 100 de astfel de “aplicatii”, sa nu se uite nici macar un om la CV-ul tau. Daca ai noroc, POATE primesti un reject automat. De obicei nici p-ala.

Il mai tineti minte pe fostul meu manager, ala de postul cu cariera fututa si sacii in caruta? Poate va intrebati ce mai face. Daca da, I’ve got you, fam:

Mai-mai ca mi-a venit sa-l intreb “hei, pula mea, tot ti se mai pare ca EU sunt la mana TA? Da, stiu, glumeai…”

Pe partea mea, ma amuza la nebunie oamenii astia. Ca hei, Liviu, daca stii ceva de vreun job. Am pierdut sirul managerilor/fostilor colegi care-mi scriu cu d-astea. Tuturor le spun acelasi lucru: sigur, daca aud ceva. Se-ntelege ca in vecii vecilor nu as misca un deget pentru ei, literally daca mi-ar scrie mie 100 de recrutori ca hei, coaie, vrem un om exact ca fostul tau manager si dam bonus 500 de lire (#saraki) daca ne recomanzi pe cineva, le-as spune ca imi pare rau, da’ nu stiu pe nimeni.

Serios, cum pula mea sa crezi ca te-as ajuta vreodata sa faci rost de-un job daca tu nu m-ai ajutat vreodata pe mine sa fac rost de unul? Si dupa ce-ai mai fost si marlan in trecut. Kek. “Daca aud ceva”. Just, da’ n-aud. Au castile astea ANC bun.

Ma rog, nu postez screenshotu’ ala pentru a rade de prostalaul ala, ci pentru a sublinia ce-am zis mai sus: e plin de someri cu pile. Sau care-si cauta pile. Peste tot. Fara vreo jena.

A, tu vrei sa aplici corect si sa iei un job pentru ca esti bun, eventual pentru ca esti cel mai bun candidat?

Altfel, dupa ceva luni de cautat (si gasit fix pula, evident), a gasit el o solutie. A pornit o “afacere” cu alti inutili ca el. Ca .. vor face si drege pula mea, o companie troglodita de analizat chestii pe baza a ceea ce zic altii despre companiile altora…da, nu-i deloc aglomerat sectorul, util ca igresia. Da’ e acum CTO pe CV, great success. Poate-mi fac si eu intr-o buna zi alta companie d-asta, sa ma pun si eu CTO sau chiar CEO, de ce nu, poate dau pe urma de un imbecil care sa-mi ofere un job legitim de CTO in alta parte dupa. Cel putin banuiesc ca asta-i ideea lor. Glorioasa. Ma rog, nu m-ar mira sa aiba succes si sa devina miliardari toti. Se-ntelege ca toti sunt pielea pulii pe plan tehnic, dar na, important e sa ai pile, sa ti se deschida o usa, sa ti se dea un contract. Ca pe urma te descurci tu cumva.

===

Vorbind de joburi, am zis ca tocmai am semnat contractul cu unii. Mda.

Nu ca vreau sa-i critic sau ceva, da’ a inceput procesul de recrutare la ei acum…2 luni si vreo 5 zile. Lol. It’s like….nu ma plang, ca ma durea-n pula (a fost semi-haioasa reactia lor cand si-au dat seama ca-mi luau interviu si eu eram la piscina hotelului; “pai sunt in vacanta”), dar coaie, peste 2 luni a durat. Si in timp ce scriu asta, tot n-am inceput, ca au ei o data speciala cand poate incepe un proces de onboarding si ma-ntelegi, alte labe triste.

In situatia mea, in care nu-s presat din punct de vedere financiar, ca n-am nici un fel de datorie si am ceva buffer, nu-i vreo paguba, ba chiar as spune ca-i apreciez ca nu mi-au stricat vara si m-au lasat sa ma bucur de gratare si alte alea in liniste. Da’ ma gandesc, daca eram in situatia unui somer care are de platit rate, de intretinut o familie, cu pula economii si ceva datorii…ba, parca n-ar mai fi fost chiar la fel de amuzant, cumva.

Ce pot sa zic pe tema asta? Proceduri, sa verificam calendarul, sa ne asiguram ca 3 manageri sunt disponibili la aceeasi ora in aceeasi zi si doar peste 3 saptamani se intampla asta, apoi stai ca-i Geani celalalt in concediu, apoi stai ca. Si stai…si stai…si se cam aduna facturile, banuiesc. Ghinion. Daca ai noroc, se-aduna doar facturile, nu si datoriile.

===

Am zis de suficiente ori ca treaba asta cu “AI” e o vrajeala. Si este.

Am schimbat jobul de suficiente ori. Si, sincer, pe partea cu recrutarea, n-am vazut eficienta mai mare decat in Romulania anilor …2000. Fix pula tehnologie. Trimiteai un CV pe mail sau pe fax. Te suna in cel mult o zi un lache flausat. Da, asa si-asa, hai la un interviu. Cand? In cateva zile. Si dupa vreo doua zile in care nu raspundeau sa nu para prea disperati, te sunau sa te felicite c-ai obtinut jobul si aia era. Singura chestie pe care le-o reprosam (sa-i fut in gura de romulani tembeli) e ca refuzau sa-ti spuna ce salariu e pana la interviu. Trebuia sa o arzi mai nesimtit, cu “eu am un job, pot veni la interviu, dar vin doar daca stiu ca-i salariul mai bun, ca daca nu, nu schimb jobul”. Si, ma rog, te mai luau ei cu “pai nu-ti putem spune cat e la noi, zi-ne tu cat ai si-ti putem zice daca merita”…marlanisme d-astea de bazar.

Dar bai – nu credeam c-o sa ajung vreodata sa spun asta – aia era chiar bine. Pentru ca acum…DACA treci de “AI” (o pula AI), stai ca te suna intai ceva panarama pentru “screening”. Care e de obicei o chestie gen “sa vedem daca esti o persoana reala, daca vorbesti limba, daca…”. Pentru ca hei, avem 10000 de indieni care aplica cu minciuni in CV – da’ d-alea sfruntate, gen sustin ca au drept de munca in CV, apoi la interviu zic ca n-au si cer sponsorizare. Inutil de spus ca nici nu stiu nimic animalele. Si na, se protejeaza dom’le companiile, lol.

Abia pe urma hai c-o sa discuti cu unul-doi din echipa – da’ doi, de obicei. In vreo 3 saptamani, cand sunt disponibili ambii la aceeasi ora. Ca tre’ sa fie doi, altfel poate e manarie interviul – se protejeaza companiile, am zis?

Abia pe urma discuti cu un manager, ceva, si daca ai noroc, pe urma astepti sa auzi de la HR. Poate mai auzi. Poate nu. Depinde. Poate-i ia si p-aia chefu’ de-o reorganizare, de inghetat angajari, de de-astea; nu se stie.

A, credeai ca aici se termina? Da, daca aplici pentru ceva job mai de jos. Ca daca-i mai aproape de middle decat de bottom, ai belit-o pana la cotor. Dupa manageru’ ala ai ceva interviu cu panel de pula mea si pe urma, daca ai cu adevarat ghinion, mai vrea si CEO-ul sau CTO-ul sa mai aiba o sueta cu tine. Serios, am patit eu, am luat un job dupa vreo 5 runde de interviuri acum cativa ani, de deja uitasem ce pula mea cautau. Si toti astia au dom’le oraru’ incarcat. Astepti cu saptamanile dupa fiecare. Sa fii tu sanatos daca esti presat de ceva, ca luni de zile o sa stai de discutii si asteptari; hai ca poate azi aud de la ei; hai ca poate maine. Hai ca poate muie.

===

Se-ntelege, cred, ca peste toate astea troneaza treburi de-alea economice, politice etc. Gen tarifele lu’ X, Brexitu’ lu’ Y, in fine, de-astea care-s complet in afara controlului tau oricum, nici n-are sens sa te gandesti la ele; merita doar mentionat – in trecere, asa – ca fiecare vrajeala de-asta cu punem tarife, nu punem tarife, ba le punem, ba le scoatem…duce la alte sedinte interminabile si la stagnare pe partea asta cu angajarile. Ca daca-i ceva mai nasol pentru o companie decat vestile proaste…well, acel ceva ar fi incertitudinea. Nu stii ce-o sa fie maine. Nu poti face un plan. Pula forecast. Pula orice. Asa ca pula angajari. Go figure.

Cat timp tu esti trombonit cu anunturi la misto, cautand un job cu lunile, stai linistit ca si aia au alte nopti nedormite. Nu ca te-ar incalzi cu ceva, da’ zic asa…

===

Last but not least…situatia poate fi un pic mai tragica in Romulania decat prin tarile mai spalate.

Nu pare sa aiba sens, nu? Dar are.

Cel putin in domeniul meu – IT – Romulania a ajuns…prea scumpa. Pe scurt, au crescut prea mult salariile. Stati linistiti, ca nu sunt unu’ d-ala cu “angajatu’ tre’ sa castige cel mult 100 de dolari pe luna, ca altfel i se urca la cap” sau ceva. Da’ realitatea e ca…sunt prea apropiate salariile de-acolo de cele din Vest.

Ba, nu o zic pe post de hatereala. O zic pe post de “acum gandeste-te ca-i compania ta si costa cam la fel sa angajezi un roman sau un german/englez/altceva; ce angajezi?”.

Stiu, se umfla pieptul patriotic “pai un roman, ca noi romanii muncim mai mult si mai bine”. Nah. Nu munciti nici un mai bine. Hell, cei mai multi dintre voi nici nu stiti sa munciti. Sunteti pe undeva prin epoca de piatra. Ca tehnologie, mod de lucru, gandire etc. Stiu, suna a rautate gratuita, insulta, alea-alea. Nu, coaie. P-acolo inca pica site-urile la promotii. Inca mai pica servicii guvernamentale – cat au stat jos aia cu cardu’ lor national de sanatate? Cam mult, este?

De muncit mai mult, aia da. Romanii muncesc mai mult. Da’ fara spor. La sfarsitu’ turei, ala din Vest a muncit 8 ore si-a facut o roata. Romanu’ a muncit 16 ore si-a facut 3 roti. Doar ca rotile romanesti sunt patrate. Stiu, stiu – sunt eu cu nasul pe sus si fac pe superiorul si-alte alea, nu? Sigur – pana te invit sa numesti un joc facut de romani care sa fie hit. Un soft facut de romani cu valoare. Hai, ca daca stai pe google o perioada gasesti. Nu, nu d-alea care-s sanki evaluate la miliarde, da’ doar asa, din gura. D-alea care se vand. Fix pula.

Cineva apropiat lucreaza la inchiderea unui punct de lucru din Romulania. A trebuit sa aleaga intre a inchide treaba in Romulania si-a inchide treaba in alta tara din Europa de foarte Est. Si…va inchide sandramaua din Romulania. Ceva zeci de d-astia din IT vor ramane temporar someri pe-acolo. Si stiti care-i partea amuzanta? Romulanii munceau mai mult, ba. Serios. Cu numarat contributii pe git si mizerii d-astea. Dar…nu munceau conform procedurilor. Pentru ca managementu’ din Romulania e too cool for school, asa ca fac ei cum stiu ei mai bine. Asa ca desi un om pregatit vedea ca romulanii muncisera mai mult, in metrics/kpis nu se vede. Ce sa zic, bafta la cautat joburi, baieti.

La aia ma refer. Nu zic ca esti tu – angajatul roman – lenes, prost sau tampit. Zic ca modul in care gandesti si modul in care lucrezi nu justifica salariul ALA. A justificat un salariu bunicel o perioada, cat inca era nitel peste India, da’ mult sub Vest. Si-atunci au aparut pe-acolo coispe companii, care mai de care cautand sa infiinteze o noua divizie de carpaci. Ca aia era, pentru ce altceva sa mergi in Romulania? Teste, QA ad labam si “cautati si voi o rezolvare pentru bugul asta”. Cam atat.

Mentionez asta pentru ca…daca pe-aici se tuseste nitelus, p-acolo e direct Covid. Genul ala de constatare.

Pe-acolo e ceva mai rau pentru ca … nu prea mai e la fel de tentanta tara. Salariile au ajuns prea mari – again, nu in sensul ca va cumparati toti Bentley, ci in sensul ca salariile alea mari fac alte tari (India & co) sa para mai atractive. Cam aia-i problema.

Nu e necesar sa-mi spuneti mie “coaie, am eu colegi in India, tu nu stii cat de boi si incompetenti sunt aia”. Ba da, stiu. Oho, stiu MULT mai bine ca tine, stai linistit. Da’ ala care ia decizia – daca tine biroul in Romulania sau in India – nu prea stie. Contabilii care iau deciziile astea nu prea stiu ei ce-i aia functie sau ce-i aia s3 sau sau sau, iar git? Git probabil are gust de sunca, nu?

===

Acum, daca stai si te gandesti un pic, nu e vreuna din problemele astea sfarsitul lumii. Luate asa, separat, nu inseamna mare lucru. N-ar fi o problema. Cand le combini pe toate, insa, obtii piata muncii din 2025 – aia in care esti bun, esti cautat (#serios), da’ tot fara job esti X luni mai tarziu.

Ei vor. Tu vrei. Dar probleme. Dar proceduri. Dar “AI”. Dar pile. Dar.

Cam asta e situatia.

Consecinte? Sunt deja – si vor mai aparea. Le stie oricine-are macar doi neuroni functionali, nici n-are sens sa le mai explic eu. Factura pentru treaba asta a venit si va mai veni. N-am stat s-o achit in Romulania, ca nu era consumatia mea. Nu prea intentionez sa o achit nici aici.

Vorbind de Romulania, asa era si acolo cand m-am hotarat ca dispar forever din locul ala. Scorul nu era important, pentru ca lipsea chimia.

Pentru mine, asta-i canarul din mina. Cand ai nevoie de pile pentru a munci, e momentul sa incepi sa-ti faci alte planuri – sau sa le executi pe cele facute mai din timp. Ca de la punctul ala/asta, outcome-ul e acelasi; singura variabila ramane “cat mai dureaza?”. Toate “solutiile” cu care poate veni orice guvern sunt la nivelul programatorilor romulani: patching. Inutile. Degeaba aduci imigranti lesinati de foame dispusi sa stea 10 intr-un apartament. Degeaba incerci sa vii cu noi taxe. Degeaba incerci sa mai tai cheltuieli, sanki. E in zadar, nu faci decat sa rujezi porcul. Oricat ruj ai folosi, tot porc ramane. Asa cum e-n Romulania. Ma amuzam (nu stiu de ce-mi tot dau cunoscutii chestii cu Romulania, cand stiu ca nu ma intereseaza) cu aia cu alegerile. Ca vai, l-am ales pe Nicusor, am invins. Ca vai, acum e Bolojan, ce-a facut ala la Oradea, am #salvat tara. Ai salvat o pula. Ai o casa cu gauri in toti peretii, toti stau sa pice pe tine, acoperisul a fost furat, iar tu crezi ca solutia e sa te asiguri ca-i pui pe Nicusor/Bolojan sa inchida usa. Gata, de-acum o sa fie cald in casa. I don’t know, Rick…Iar sperantele pulii puse-n Bolojan mi se par amuzante. Ai adus unu’ care-a administrat “cu succes” (dand in populatie, adica) un satuc mai mare – in speta Oradea. Si crezi ca poate face “bine” si la nivel de tara. Mama-mama, ce smecherie a facut ala, a pus taxe de parcare de i-a cocosat pe aia din Oradea. Hai saracilor, aplaudati cu totii, ca nu va ajuta pe voi cu ceva, da’ macar a lovit in chiaburi! Ura! Ura! Hai si-n Bucuresti si-n toata tara! Ura! Ura! Pana cand ai tu treaba undeva cu masina, desigur, dar hei, nu-ti pui problema asta cand tu oricum mergi cu strict cu autobuzul – si fara bilet, ca-i scump. Cumva nu cred ca e aia reteta succesului, dar hei, nu prea e asta treaba mea.

Data trecuta cand am vazut ca nu mai ciripea deloc canarul, am plecat din tara. Acum observ ca nu mai ciripeste de ceva vreme canarul cam nicaieri pe continent. Nasol. Ce putea fi facut pe tema asta am facut. Acum astept rezultatul. It is what it is. Daca trecuta am clatinat din cap cu atentie si ingrijorare din Mercedes, cu ceva lire-n cont, cat timp romulanii descopereau ca mananca mai mult carton. Sper sa pot face si acum acelasi lucru mai de la distanta, cand vor descoperi europenii ca apa-i uda.

Vom vedea daca-mi iese si de data asta.

Daca am eu probleme? Nu. Am luat niste decizii in trecut, decizii care m-au adus in situatia in care, ca vor sau nu, cam trebuie sa ma caute ei pe mine. Chit ca nu ma plac. Treaba lor. Da, sigur, e neplacut ca ofera unul 700 si vrea sa ma duc la 3 ore de condus. Eh. Il fut in gura crestineste cu ciocanul pneumatic si ma duc la altii care ofera 650 de-acasa. Or fi crescut preturile, o fi inflatie, da’ hai sa nu ma cac pe mine, nu prea faci foamea din 600-650 de lire pe zi cand n-ai de platit chirie/rate. Tee-eee descurci tu cumva. Cand/daca devine nasol, le trantesc zambind demisia pe masa sau ii trimit la cacat cand vin cu “pai sa prelungim” si imi iau altceva – cand se nimereste. Vorbind de asta, ma amuza cand mai vine cate-un recrutor cu “dar ce-i cu pauza asta de 2-3 luni pe CV”. COAIE, IN MORTII MA-TII, ATAT DUREAZA INTERVIURILE ORGANIZATE DE IMBECILII DE TEAPA TA!!! Da, pentru 3 ore adunate, stam 2-3 luni. Pe unii ii iau si la misto. “Pai, n-am avut chef sa lucrez”. Si-i aud ca “pai, ok, dar ai facturi de platit, nu?”. “Sigur ca da. Din fericire, cand lucrezi 18 luni pe 700/zi iti raman uneori in cont 400 de lire pentru facturi daca traiesti mai modest, stii cum e, nu?”. Cum sa nu stie, ca si el tot pe 30,000/an (impozabil lol) lucreaza…

Asa si cu ultimul contract. Imi deschidea niste usi daca-l luam. L-am luat, le-a deschis. A trecut perioada, am obtinut ce doream, hai pa si la revedere si cautati-ma cand mai creste rata aia un pic, macar asa, simbolic, cu vreo 50%. Ca altfel sictir.

E destul de lung textul asta. Incheiem aici. Eu? OK. Noi (adica eu si sotia)? OK. Tara? Not so much. Continentul? Cam la fel, cu mici exceptii.

Scapa cine poate.