Containerul si Santalul

Ma intreb daca o sa-mi mai gasesc vreodata un job care sa-mi placa.

Nu stiu daca-i o chestie de-aia de nostalgie, ca, bai, eram tineri si burtosi si pula mea, asa ca toate erau mai frumoase.

Am stat si m-am gandit nitel (vreo 2 secunde, asa) si-am ajuns la concluzia ca n-o sa mai dau in veci de-un job la fel de misto ca primu’ legal. Sa fiu sincer, era platit cam la misto. In 2001 luam 270 de dolari, in 2002 400 de dolari. Dar imi pare-n pula mea rau dupa el din alt motiv: era jobul perfect.

La vremea aia, guitam pe unde apucam ca, pula mea, eu sunt unul singur, serverele-s vreo 20 si, fute-m-as, ce naspa e ca ma duc in concediu si ma suna astia sa le zic pe ce butoane sa apese daca se intampla ceva (a fost haios cand m-a sunat IT manageru’ sa ma intrebe ce parola e pe router si-a auzit faimosul “slobozconcarne”; omu’ era si de-ala religios fanatic, nu injura, nu nimic. Pana a inteles ca aia era parola, nu reactia mea, a facut un pic spume)

Dar, una peste alta, adevarul e ca…imi placea. E misto sa ai un sef care nu intelege nimic din ce faci si niste colegi care nu inteleg nici cat el. E misto sa fii ala care gandeste, analizeaza, executa, carpeste si la sfarsit se minuneaza de ce beton a iesit. Fara intrebari tampite. Fara discutii. Fara sedinte. Fara nimic.

Ma urcam in Dacia mea rablagita si mergeam sa-l iau pe Alex de acasa pe la 11-12 noaptea, iar asta n-avea un leu in buzunar. Lasa, benzina e, bani de cele 3 cutii de Santal de portocale rosii in Pui de Urs sunt (stiu, select locul, trollolol, da’ era deschis nonstop). Pe la 6 dimineata, plecam sa-l duc pe el acasa si pe mine la lucru. Ma duceam frumos in sala serverelor (ce datacenter, ma, va e rau?), incuiam usa, ma tranteam in hamac si dormeam bustean pana la 4-5-6. Cand toti plecau acasa, eu incepeam sa lucrez. Bai, si stiau astia (bine, ca era si greu sa-si dea seama la ce foloseste un hamac pus in singura camera in care functioneaza aerul conditionat vara in Bucuresti :D).

La 11 ma plictiseam de lucrat, daca lucram si ma duceam sa ma intalnesc la un gin tonic cu mister Andrei si da-i si discuta de tampenii si hai cu contrazisu’ pe linux vs bsd si pe networking si pe pula mea. Ca da, ala lucra aproape singur undeva, eu lucram singur altundeva. O placere, serios. Te duci, iti faci treaba, nu te deranjeaza nimeni, nu auzi un sunet. Termini un proiect de 5 luni in 2 zile, dupa care rupi ftp-urile in doua (o pula torrents, daca aveai dc++ erai rege) si Diablo II in 15. Ma-ntalneam cu good_guy si radeam cu muci auzindu-i povestile retardate despre cum iar a incercat sa agate o pizda beton si iarasi nu i-a iesit. Om serios, baiat de bani gata, arata ca un cocalar infoiat si din “tati” nu ma scotea. Cand, intr-un final, a reusit sa agate o pizda decenta, a facut inca un accident cu masina si-au murit amandoi infipti sub 66 la Primarie. De ziua mea, normal, cand il asteptam la un cico. Om serios, am zis.

Ma duceam la lucru sa ma contrazic cu Rootus pe cisco vs zebra (quagga) pana l-am facut sa tasteze /quit sunt prost. Sau ma agitam sa-i hecaresc serverele si conturile de dialup de care aveam nevoie ca de-un coi in talpa. Sau ma duceam pe #brigada si-ncepeam de dimineata cu bancurile despre evrei. Se strangea toata haita sa rada la cum radeam cu Ana. Tin minte ca nu ma vazuse fata-n fata si-a insistat, ca, na, sa vada si ea cine-si bate pula de evrei atat. Nu mai stiu cum am ametit-o sa-mi aduca o pizza la lucru, dupa care m-am bagat la inapoi la Diablo II. Da-i cu flooduri, exploituri, fraude si alte alea zi-lumina, noapte-si-mai-lumina.

Bai, si nu-i pasa nimanui de nimic. Andrei era fericit cu curva lui nespalata. Ceva mai incolo, faceam misto de Rootus cu nevasta-sa gravida si de cat de nefutut o fi. Zdreanta era si mai fericit alergand dupa alta curva penala, Alex guita de bucurie printr-o firma obscura de contabilitate, ceva, facandu-se ca lucreaza. Fara intrebari tampite, fara taskuri, proceduri, sedinte, echipe si englezisme. Doar octet ne mai futea bucuria din cand in cand spunandu-ne ca suntem prosti ca nu plecam din Romania. El plecase in Anglia pe container, gen si lucrase la negru spaland vase and shit, da’ acum era legalist intreg si regalist si mai intreg. Mai putin la minte. Ne durea pe noi in pula de lire si-alte cacaturi. Aveam 400 de dolari pe luna (net!) si faceam calcule cu Andrei, ce salarii ne-ar trebui sa stam linistiti cu curvele noastre incompetente care n-ar putea sa castige suficient pentru a-si plati o cola nici in 3000 de ani. Ajunsesem undeva la 500 de dolari si ma gandeam, derp, iau RHCE-ul si iau 500 de dolari salariu si o sa fie o viata perfecta, in pula mea. Da, ba, Manoware, asa e, sa moara, sa faca, ca bine zici. Si-a doua zi, normal, la intalnirea-n haita cu #brigada. Crazy Horse sau cum pula mea se numea puscaria aia de bar. Hehe, hihi, agatat gagici ieftine, baut chestii nu prea ieftine si rasete…si rasete.

Dupa care, pe nesimtite, a venit … ce pula mea a venit? Nici nu stiu. Saracie nu prea era prin 2003. Cred ca mai degraba…lacomia. De ce sa luam doar 500-600 de euro? (deja dolarii miroseau urat). Sa luam 700. 800. 1000. 1200.

Dar stiti, nu poti face saltul ala fara sa pierzi o parte din tine. Stiti voi, astia mai tineri, ce ati auzit si la scoala si acasa. Incepi de jos, urci usor-usor, maine-poimaine iti iei o masina, incepi sa-ti iei o casa, intalnesti o fata buna si ….

Si traiesti singur, sugrumandu-ti cumva amarul. Pentru ca toate celelalte se pierd pe parcurs.

Pentru ca, stiti ce se intampla? Se intampla ca incepi sa castigi mai multi bani si, din senin, incepi sa intri in alt mediu. Unul pe care nu-l intelegi si unul pe care nu-l prea inteleg nici apropiatii tai. Din senin, Laura aia incepe sa-ti puta. Parca se fute cam prost si parca ia mai da-o-n mortii ei de-aici, ca oricum baga “ei este” cam des. Parca nu-i de vreun viitor cu ea, ca-i muci. Asa ca…poate inconstient, incepi sa cauti altceva. Nici nu-i greu sa gasesti. E ca si cum ti-ai cauta acum o gagica, castigand cam 1000 de euro si aratand bine. Sa fim seriosi, o sa fie gramada ordonata la tine la usa.

Gasesti, dar tipa noua e si ea cam din acelasi mediu. Are alte idei. Alte pretentii – de la tine si de la viata. Din senin, aia 500 de dolari din care puteai trai fericit cu inca o tipa? Ei bine, nu mai sunt de ajuns nici pentru tine. Tre’ sa inchiriem o chestie acolo, ca aici nu. Trebuie sa. Vreau sa. Sa facem, sa dregem.

La fel fac si prietenii. Pentru ca, din senin, li se face rusine sa mai circule regulamentar pe dreapta cu moldoveanca aia curva, proasta si fitoasa. Pastrezi o perioada legatura, dupa care moare de la sine. Pentru ca nu mai are rost si ai impresia ca nu de asta ai nevoie acum, ca ai prea multe pe cap. Dar, Cristoase, exact de asta ai nevoie. De oameni care sa faca glume proaste, cu care sa razi pana la 6 dimineata semi-adormiti pe-o terasa, undeva, intr-o bomba ordinara. Nu sa vii acasa si sa faci calcule. Bonusuri, chirii, masini, concedii. Sa faceti glume de-alea la care va uitati in jur sa nu va auda lumea, ca-s ATAT de retardate. Sa va puliti pe cate adrese sunt intr-un /24, pana cand zbiara Andrei CA-I FUT /24-UL MA-SII SI-MI BAG PULA-N EL pana va dau chelnerii afara de pe terasa “ca aici nu se vorbeste asa, domnule”. Femei, relatii, pretentii? Pe pula. Pleci acasa cu una random, afli pe urma ca-i verisoara moldovencei si, dupa ce va futeti, iti spune ca stie ea ca vara-sa iti poarta sambetele. Nu-i de mirare ca pana la urma am futut-o. Cu aproximativ o treime de pula sculata – maxim, am spus – si fara chef, dar hei.

Jaf in ciuperci. Ce atatea femei…ce atatea relatii, ce atatea planuri de viitor. Serios ca trebuie din cand in cand sa te rupi in freza si sa uiti exact unde esti, cum ai ajuns acolo si de ce. Nu conteaza, parca-i bine. Uite, e jenn care vorbeste acolo cu zdreanta – si Alex care-ti fute suturi pe masa sufocandu-se de ras – ba, nu i-ai dat adineauri o muie lu’ asta? Taci, ma, boule!

Pentru mine, filmul s-a rupt cand am ajuns sa lucrez in acelasi loc cu Andrei. Eu cu duster (e si el in Anglia acum) eram la fel. Rasete, glume, poante, treburi. Doar Andrei facand pe seriosu’ si stricand meciul tuturor. Ca acum, daca luam cu 200 de euro in plus, trebuie sa fim seriosi. De ce oare? Ne era foarte bine neseriosi. N-aveam de unde sa stiu cum ii facea moldoveanca acasa capu’ calendar si zile fripte. Mi-a zis ea mai tarziu, dupa ce si-a scos pula mea din gura. Tarziu, prea tarziu. S-a dus pe pula o prietenie … frumoasa, cred, pentru ca, deh. Acum castigam mai multi bani si trebuia sa fim seriosi. Ironic e ca am plecat amandoi de-acolo urgent. Am ridicat din umeri, l-am luat pe para de la jobul lui epic neplatit de coispe luni si l-am angajat in locul meu dupa un simulacru de interviu de tot cacatul. Pampam. Problem solved – si-am plecat sa lucrez cu o parte din bautorii aia din crazy pula mea, in multinationala pulii.

De ce am ramas acolo, in Romania? Habar n-am. Imi putea si mie a mortaciune-n tara aia, dar n-am plecat direct atunci. Sigur, am plecat cu ceva job afara, dupa care m-am intors…patronul se ruga de mine si de-un moldovean sa ne intoarcem in Latvia si sa lucram acolo, in conditiile date, iar eu stateam sa ma uit in gura Cameliei. Ca nu avem de ce sa plecam. Ca-i bine, ca hau, ca mr. Nu, mister, ramanem in Romania. Ca sa ma trezesc ca afla “seful” de pe Romania – alt ciorditor lesinat, om serios, cica – pe cine fut si-ncepe sa-mi caute nod in papura. Nu de alta, da’ cica-i era cam simpatica tipa pe vremuri. Doar ea lui, ca invers nu 🙂 Simpaticu’ de el. Si s-a dus pe pula si jobul ala. Dar hell, no problem. Lasa ca plec la altii, ma doare-n pula.

Si-am plecat la altii, voluntaru’ pulii mele pe tura de noapte, sa ma joc linistit WoW seara si sa fiu platit pentru asta. Dragut. Dar nici acolo nu mai era urma de om. Doar masini de facut bani pentru neveste, amante si copii. N-ai fi putut rade cu unul nici daca-i puneai pistolul la tampla, ca nu stia cum. Se strangeau in jurul meu ciorchine, sa asculte tot felul de elucubratii sinistre, sa mai rada de ce zic eu. Dupa care se-mprastiau ca potarnichile daca vedeau vreun director. Ca, da, ma, Manowarle, ce glume ai si tu in tine, cam jenant. Cum, cabron, pana acum 2 secunde radeai de te pisai pe tine, acum ca-ti miroase zona a sef, sunt jenante si vorbesc urat, asa-i? Asa e.

Pe cine punem sef de tura? Pe viitorul Manowar. Ca restu’ nu stiu pe ce lume traiesc si mai mult networking stie o capra raioasa decat ei. Uite, Manowar, ia un mizilic in plus la salariu…si-o masina. Si acum esti sefulet. Ce-mi trebuia mie sefie? Eram server first la Onyxia si Ragnaros, bani aveam, gagica aveam, sefie imi trebuia? Si iarasi s-a futut meciul. Pentru ca acum nu mai ai nici cu cine fuma o tigara. Le e jena sa vina sau sa mai vorbeasca celor 2 “subalterni” (al treilea nu prea stia ce-i rusinea oricum), ca acum le esti sef.

Da-i si pleaca, pana la urma, inapoi la cei de dinainte. Doar ca acolo nu mai e urma de gasca, necum vreo urma de veselie. S-a umplut de oameni profesionisti si integri, jumatate din haiosi au plecat si parca…n-ai ce pula mea sa cauti acolo. Iar gagica-ta se imbolnaveste, un programator face o greseala si cand tu stai iarna cu comprese pe ea, esti sunat de la lucru si cand spui ca nu poti veni, te-asteapta o atitudine urata cand ajungi la lucru. Pentru ca acum sunt oameni seriosi, care calculeaza nu stiu cati dolari pe secunda. Ce, iti murea femeia? Pai..presupun ca nu. Asa ca-ncepe sa ti se rupa pula si de jobul ala si de banii aia, ca poti pleca pe mai multi bani oricum si pleci.

Si ti se spune ca da, e ok, cam 2 saptamani o data la 6 luni o sa le petreci prin delegatii prin Franta, Germania si unde mai avem clienti. Jaf in ciuperci, iti spui tu. Mare cacat, doua saptamani. Doar ca primele doua saptamani se transforma in doua luni si dormi in aeroport ca sa-ti ramana bani in plus – iar banii aia ii dau pe cadouri pentru gagica de-acasa. Doar ca ajungi acasa si te asteapta deja biletele pentru urmatoarea delegatie. Cateva saptamani. Iar dispari cateva luni, iar dormi o noapte-n aeroport, iar vii cu cadouri, doar ca nu mai ai cui sa le dai, pentru ca in bucatarie te asteapta o scrisoare care-ti spune ca s-a plictisit sa te tot astepte. Dai din cap si nu poti sa nu-i dai dreptate si parca simti in gura gustul ala intepator de portocale rosii.

Dar hei, sunt bani. Asa ca futi ca manelistii, fara numar, fara numar. Pentru ca ti-ai luat o casa, masina haraie cum poate si, pana la urma, parca nu-ti e prea jena sa regulezi una, desi parca stii ca nu te vede pe tine, ci pe-un potential cu casa. Om serios. Dar hei, e vara, soare, mare, wow si razi cu Alex. E frumos, nu?

Ma gandeam la ce-mi spunea tipu’ meu azi. Ca…e pacat ca “I come across as offensive” uneori, ca as fi putut castiga eu premiul pulii mele and shit. Sa fiu sincer, ma pis pe premiul lor cu jet, asa, instelat. Ma cac in premiul lor. Ce sa fac cu el? Dar trebuie sa recunosc ca are dreptate. Ca nu ma simt bine daca nu fac glume proaste. Daca nu se simte putin miros de rasism si politically very fucking incorrect. Ma doare-n pula de banii lor si avansarea lor si de tot. Intr-o societate care respira hartoage, trebuie sa scoti bani si sa valorezi bani pentru a putea respira. Asa ca nu mai exista urma de loialitate fata de job. Ce prietenie, ce iesiri cu colegii, muie din voleu, maica. Vrei sa fii prietenul meu? Cati bani imi aduci? Ca-mi place de tine ca persoana, dar pula mea, oricum tot intr-un lemming o sa te transformi, macar sa stiu de ce-mi pierd vremea.

Asta-i tot ce-a mai ramas. Sa mai rad cu Ondilol, sa mai rad cu Alex si sa mai planuim o bere si-n rest, sa ma gandesc la concediu. Hell, no, nu-i problema ca asta mi-a mai ramas MIE. Asta le-a mai ramas tuturor. Pentru ca joburile alea lejere la care te duci lejer si de la care te intorci odihnit, zambind, s-au dus pe pula. Daca-nchizii ochii si nu te gandesti la nimic, o sa auzi cum colegii numara in gand banii si mai pregatesc o sedinta. Poate-poate de data asta ii va remarca si pe ei cineva. Poate-poate vor fi avansati intr-o zi. Poate-poate vor fi ei directori si-atunci, ehe, ii vor putea lua nevestei din Grecia o masina chiar daca e o scroafa care nu vrea job.

Serios ca m-as intoarce la stadiul ala la care ajung 500 pe luna pentru un cuplu, iar eu ma duc la lucru sa dorm cu aer conditionat, daca as mai putea. Dar nu mai pot, pentru ca nu mai exista. Nu mai poti sa lucrezi pe 500 si sa iesi la o bere si sa pleci la mare cand ti se scoala intr-o dacie care trancane tot drumul. Abia daca ti-ar ajunge de facturi si cu Dacia aia, din senin, nu mai poti circula pe drumurile publice. Din senin, nu mai e sigura pentru trafic. Cum o fi fost oare vreodata? Bine, ca degeaba ai putea circula. Ca nu mai ai timp sa mergi la mare. Si cu cine? Prietenii au acum rate de platit, neveste de multumit si iesiri in oras cu persoane pe care nu prea le inghit, dar de care ar putea avea nevoie intr-o zi. Nu prea mai pot fi vazuti beti intr-o bomba la 6 dimineata. Daca-i vede vreun coleg sau chiar patronul? Acum se prezinta sobri, strang absenti mana si se prezinta cu functia sau cu numele de familie. Cre’ c-am ramas singuru’ care se prezinta, Noroc, sunt Manowar. Imatur, asa-i? Chiar si-asa, se mai trezeste cate unu’ sa-mi spuna de asumat responsabilitatea and shit. Ma cac in ea, uite, n-am chef.

Era o zi de-aia de vara – prin 99 cred – si ma suna zdreanta. Coaie, hai sa bem un cico, ca-s cu fiul si cu gaymzu, cu regina si cu …tipa aia cu K, ceva zeitate indiana, nu mai stiu. kamsi, kapulamea, habar n-am. Si unde sa mergem? Pai, daca tot suntem la Unirii…hai sa mergem, ca stiu eu o terasa misto. In Neptun. Pai..hai. Fara bani in buzunar, dar trollolol, e benzina-n rezervor. Si-ajungeti la mare fara tipe si stai sa vezi, unul n-are bani, celalalt si-a uitat portofelul, dar hei, no problem, are asta o patura, facem plaja si dormim in masina. Si te trezesti pe plaja rupt in pizda de somn si vezi o tipa si astia-si dau coate, ca plaja topless, ce tate are, cam misto tipa, iar tu te duci s-o agati. Ca doar esti Manowar, ce pula ta, nu? Si-o agati si-i scrii numarul de telefon in interiorul pachetului de tigari, sa va mai vedeti si prin Bucuresti, cand ajunge. Ca-i din Republica Moldova, dar e la facultate-n Cluj si trece prin Bucuresti. Doar ca intri in apa si pachetul de tigari e la slip, se imbiba de apa si nu se mai intelege nimic. Asa ca o cauti la lucru, ii ceri iar numarul de telefon si iar il scrii in interiorul pachetului de tigari, ca nu exista smartphone, apoi te urci in masina si adormi in drum spre Bucuresti, calare pe gaymzu. Doar ca idiotii pulii iti cer tigari cand dormi, iar tu le dai si cand vrei o tigara, nu mai e nimic in pachet si-l arunci pe geam nervos. Ajungi in Bucuresti si dai s-o suni, dar oh fuck, unde-i pachetul, oare? Probabil prin Slobozia. Meeeeeh. Lasa, e bine asa, o data si pa. Si-asa era moldoveanca, hehe. Next. But that was fun.

Si una peste alta, nu cred ca voi mai gasi vreodata un job la care sa ma duc cu placere, sa nu aud numai de lire, dolari si clienti nervosi. Asa, ti-a zburat serverul. So fucking what. N-ai pierdut nimic, aveai 10 vizitatori inainte sa pice, dintre care 9 erau motoare de cautare, in pula mea. Dar nu poti spune asta. Nu. Problema dumneavoastra, da, e importanta pentru noi, o rezolvam. O rezolvam pe pula, bineinteles, cine ma-ta o sa dea timpul inapoi? A picat, si-a revenit, du-te-n pula mea cu el cu tot, ce vrei acum? PAI CA MI-A PICAT. Am inteles asta, DAR CE VREI ACUM. Pai, nu sunt multumit de serviciu. AM INTELES. DAR CE PULA MEA VREI, CONCRET? Pai…nu-i OK. Esti tampit, du-te-n pula mea, bineinteles ca nu-i OK, dar m-ai sunat de pomana. Nici nu stii ce vrei. Sa pleci la altii? Pleaca-n pula mea, cine te tine legat? Ah, da. Faptul ca restul sunt cu vreo 20 de clase sub nivelul nostru. Asta te tine. Manca-mi-ai pula de ofuscat cu PMS. Nu mi se-ntampla mie, ca eu sunt tatal lor aici, dar mi se face in cacat mila de ratatii din sales care-si iau toate pulile.

Stateam si ma gandeam ca-i cam inevitabil sa ajungi aici. Poti sa te minti prosteste, dar e inevitabil. Nici nu conteaza ca ai job sau esti patron sau “freelancer”. Ete pula. Ca sa dau un exemplu random, parca daca de maine incep sa scot bani din pagina asta si-mi dau demisia de la job, o sa se schimbe ceva. O sa se schimbe o pula. O sa scot mai putini bani si-o sa fiu mai crizat, eventual. Ca acum n-am treaba cu nemultumitii si ma doare-n pula de ei. Da’ de maine ar trebui sa-mi pese de clienti nemultumiti – ba chiar pe mai putini bani. Si, pula mea, chiar daca as face prin vreo minune mai multi – ce pula mea ar schimba asta? Absolut nimic in sloboz. M-as putea duce la 6 dimineata sa ma fac praf? Pe dracu’ ghem. Nu mi-ar mai fi tarsa ca nu ajung la job, ci ca nu mai ajung la vreo intalnire cu vreun potential client. Sau ca nu-s capabil nici sa raspund la telefon daca ma suna vreunul. Cum pula mea am supravietuit eu atat ignorand telefonul mobil, oare?

In pula mea, pana la urma, cu sau fara bani, toti aia pe care-i stiu sunt acum vesnic ocupati cu altele. Sa vad si eu pe cine pot suna la coispe dimineata sa zica “da, ma, hai sa ne facem pulbere”. Pe ma-ta, probabil. Ca restu’ ar trebui sa-i explice nevestei, dar oricum au job a doua zi, copilu’ trebuie dus la gradinita….Pentru ca, pula mea, vorba lu’ Ana, sa te faci ca te bucuri ca mergi in vacanta si ca mananci la nu stiu ce restaurant. Poate-i frumos, nu stiu. Ma doare-n pula de mancare si de vacante si de confortu’ mortii din masina. Sau de optiuni. Nu stiu cum, da’ la 5 dimineata, in Neptun era inchis totul…totul in afara de-o covrigarie. Am coborat cu falitii din masina si-am luat niste covrigi fierbinti cu sana si i-am ras pe malu’ marii, uitandu-ne la gaymzu care mergea pe plaja cu casetofonu’ pe umar ca ultimul nigger idiot. Aveau gust bun covrigii aia si era racoare.

Dar, lasand la o parte povestirile si restul rahaturilor, acum, vazand ca oricum era inevitabil sa ajung aici, la punctul asta, parca ma intreb de ce nu l-am ascultat pe octet mai atent, sa-ntreb si eu unde avea statie containerul. Macar stiam o chestie.

A, da, ar fi trebuit sa spal vase un an, zicea el. Jaf in ciuperci. Spal de vreo 17.

Ma gandeam ca-s un tip norocos. Am o sotie de nota 11. Habar n-am cum de m-a luat, da’ uite ca a facut-o. O sa merg pe ideea ca fut ca un zeu, ce pula mea. Mi-am pastrat cativa prieteni si, pula mea, daca nu beau Santalul ala cu ei prea des, macar nu-l beau pe o suma OK si, sloboz, merg dimineata pe iarba inghetata si nu mai stiu cum arata un maidanez. Ce pot spune? Le doresc si altora sa fi obtinut macar atat. Pentru ca, pula mea, din cand in cand, mai aud de cate unul sau altul. Semi-faliti. In cautare de joburi. Parasiti de neveste and shit. Cel mult cu cate-un prieten “de internet”, asa…

Trebuie sa fie tare, tare trist. Sa stai, sa te gandesti ca de Santal nu-i rost, de gin nici atat si chit ca acum stii exact unde are containerul statie, e cu limita de varsta. Se pot urca doar copiii si cativa marlani care n-au citit regulile. Cei trecuti de-o anumita varsta trebuie sa stea acasa. Cineva trebuie sa serveasca amar si urmatoarea generatie la 6 dimineata in PDU.

Parca ar trebui sa-nchei chestia asta cu ceva batjocura un pic mai profunda la adresa unora. Poate, doar poate, daca inteleg putina engleza, o sa ajunga mesajul si la ei.