Cred ca a sosit
…ca eu vad din ce in ce mai multe magazine inchise. Asa, brusc, fara avertisment, fara “ne mutam”, fara “de maine renovam”, fara nimic.
Era un loc unde beam cafeaua cu un coleg in pauza de pranz. Pac, disparut. Mobilierul de pe terasa a disparut complet. Nici macar un scaun rupt n-a ramas. Inauntru se vede barul complet gol. Nici macar o sticla de bautura acolo. Pana si aparatul de cafea a dat bir cu fugitii.
La vreo 20 de metri mai incolo era alta chestie – un fel de “sport bar”. Genul ala de chestie unde te duci sa bei o bere si sa urmaresti meciul (de fotbal, de box, de tenis, de plm). Cand ne-am trezit brusc ca s-a inchis cafeneaua, am zis “heeei, hai 20 de metri mai incolo, ca stiu eu acolo o chestie si au si-o cafea”. Ca na, nu prea merge sa te intorci din pauza de masa duhnind a bere. Si-am ajuns acolo si-am vazut geamurile murdare, usa inchisa, intrarea blocata. Iar inauntru troneaza scaune intoarse pe mese. Si-atat. Nimic altceva.
Nici un afis.
Nici un cuvant.
Nimic.
Si nu-i ca mi-ar pasa mie ca vai, nesimtitii mi-au ranit sentimentele, they never call, they never write. Ma doare-n pula de chestia asta. Treaba e ca o afacere nu inchide asa, pur si simplu, daca are de facut ceva banal (stiu si eu, zugraveala). Lasa un anunt de-ala “zugravim intre datele de X si Y, va asteptam cu placere dupa”. Nici nu se muta asa, pur si simplu. Lasa p-acolo o chestie gen “de azi ne gasiti in strada Maica Domnului la numarul 9”. Chestii de-astea, ca nu vor sa-si piarda clientii.
Si nici nu-i vorba doar de astea doua troglodeli. Ca da-le-n pula mea, te astepti la englezi sa dea faliment astea. Dar nu. Ne-am plimbat weekendu’ trecut vreo 5 ore sau mai mult, cred. Am trecut pe langa o groaza de parnai de-astea care pur si simplu au fost “inchise”. Asa, sec. In schimb, se construieste in continuare in prostie. Macarale langa macarale, blocuri langa blocuri. Si ma-ntreb daca apuca astia sa le termine. Pentru ca mie mi se pare ca e aici criza, homies. Nu mai bate la usa, deja s-a descaltat. De anuntat, n-a anuntat-o nimeni, da’ ori nimeresc eu doar in locurile nepotrivite, ori mai clar de-atat nici nu poate rage amarata aia de recesiune.
In teorie, vom vedea. In practica, eu deja vad. Voi?
A scăzut densitatea de propuneri de conteacte sub jumătate. Și încă nu am întrebat încă ce rate mai oferă. Dar preventiv, la extensie nu cred că mai cer mărire. Dacă rămâne cum am stabilit, zic săru’mâna până mă lămuresc.
In România lucrurile încep să meargă din nou mai bine – deci clar în restul lumii a început criza .
Cârciumi nu am văzut închise, în schimb ăia de la Nestle au declarat că închid fabrica din România.
Măcar asta nu mai ia pe nimeni prin surprindere . Ceea ce nu-s sigur că e de bine.
Se așteaptă ieșirea din UE fara acord. Clienții s-au rărit, încasările au scăzut așa ca închid. Am fost acum câteva zile la Atena unde-i prăpăd. Magazine închise in procent de peste 60%, mizerie si mult grafitizați. Desigur si multa politie. Peste tot.
Autocorect.. grafiti nu gratitizati
Si chiar iti pasa? pana la urma cafenea, bar, etc poate oricine, oricand sa deschida. Pana la urma, nici nu stii daca locul respectiv a fost administrat cum trebuie, daca locul acela chiar avea clienti. Bun, ai zis ca te-ai plimbat 5 ore dar strazile respective erau considerate dpdv circulate? Londra este un oras al bogatilor si al oamenilor care vor sa-si faca o cariera. Nu prea sunt de acord cu government intervention dar poate e cazul ca guvernul sa ridice si ei niste blocuri care sa le inchirieze tinerilor profesionisti la un pret acceptabil. Asa poate mai au si ei bani de niste produse care sa le faca poze si sa le puna pe instagram si eventual afacerile mici sa supravetuiasca.
Mie mi-a fost prelungit contractul până în 2020. E criza în US, nu la ăștia remote.
Și sunt pe retainer, abia de am făcut ceva anul asta
Mie in teorie mi-e prelungit pana-n August. Pula mea….
De cafenele nu. De criza cam da. Pentru ca nu ma pot muta pe strada aia pe unde nu vor circula saracii si flamanzii. Nu de alta, da’ nu exista una.
Da, criza nu numai ca se descalta…cel putin aici nici n-a iesit din casa,doar s-a ascuns cativa ani dupa perdeaua din sufragerie. Unde inainte era bar langa bar,toate cu clienti stabili,au mai ramas doar alea vecine cu sedii de firme,santiere,gari/statii,piete publice,obiective turistice.In cartiere s-au rarit la greu,si cele care rezista nu mai au X ospatari/barmani…vinde si serveste patronul cu nevasta/fiul/fiica.Si toate micile magazine/buticuri detailiste (de cartier),inchise/in lichidare/se inchiriaza/se vinde spatiu comercial.Pe pozitie au mai ramas doar chinezii (la program prelungit 24/24… 🙂
Si inca ceva dubios:aseara la cutia pt manipulat prosti, dadeau ca au crescut chiriile,brusc,in medie cu 350 € lunar!! (Madrid Capital)
Nu ca zic, dar parca si pe mine ma agaseaza ceva mai rar. Cacat, sper sa nu mi se faca dor de ei :)))
May cu guvernu ei de retarzi is de vina, fucking Brexit mate… toti stau cu banii la ciorap si ii leaga cu sapte noduri. Nu prea ii vremea de investit nimic acu, nici hipsterii nu mai dau bani la starbucks ca alta data…
E o discrepanta mare intre stock market, preturile la case si orice active in general fata de veniturile din joburi pentru pulime. Pulifricii cu iphon-uri x care se ocupa de distributie pizza s-au gandit sa-si puna niste veste galbene si sa-l futa pe macrou. In masura in care discrepanta asta se va accentua va veni si criza reala ( cu lupte de strada cu bank run-uri ) pana atunci ramane stabilit bogatii cu bogatii si saracii cu saracii.
Pe aici se cam simte o jenă așa, dar nu îmi dau seama dacă e din cauze globale sau doar locale. Din câte știu io cumpără lumea mai puține mașini în general. Pe de altă parte nici nu ajută, dacă după ce ai făcut căcatul praf cu cel mai curat diesel din lume, să mai dai o dată cu bâta în baltă pt că, de ce nu?, are balta pește.
Altfel imobiliarele tot ca-n epoca de aur pre-criză (3800-4500€/mp).
E inca linistea aia de dinaintea furtunii. Doar ca nu stii daca norii aia negri vor aduce ploaie sau grindina. Deocamdata par sa aduca hard brexit 🙂
Pula mea, daca si asta o sa fie ca aia trecuta, imi vand apartamentu’, cumpar o janghina de yacht si mananc peste crud prin Polinezia. Chiar nu are rost altceva…
Ultimii 10 ani n-au adus vreun fel de evolutie masiva cat sa mai merite inca o data chinu’ de data trecuta si viata curge.
Voi astia cu puradei nu stiu ce dracu faceti…
Ti se pare, e o strategie elastica. Se inchid ca apoi sa se redeschida si o sa fie de cinci ori mai misto. Fii putin mai optimist!
Criza conteaza doar in cazul in care ai copil/copii care depind de tine. In rest, bag pula, nu e greu sa mananc odata-n zi. Mai greu este sa ii aud pe ceilalti care se plang cat de greu este.
“In rest, bag pula, nu e greu sa mananc odata-n zi.” coreea de nord needs you !
Abia astept criza din imobiliare, ca tupeu borfasilor din sectorul asta era prea mare. In timp ce chiriile stagna, ei cereau pe o casa/apartament mai mult decat poti plati pana la pensie dintr-un salariu mediu sau cu o intoarcere a investitiei in 20 de ani, daca ai noroc si inchiriezi lunar.
@Florin “Criza conteaza doar in cazul in care ai copil/copii care depind de tine” – cat costa copilul din salariul tau?
Costa ENORM (nu doar ca timp, ci si ca bani).
Pai, alocatia e de 84 lei/luna in Romania.
Rechizitele au fost vreo… nush, 300 lei? 400 lei?
Plus imbracaminte, incaltaminte anual, plus trening.
Plus pachet zilnic.
La mine plus alte costuri odata cu schimbarea scolii – asumate.
Fara bunica, mamaitza, bona, after school – astea-s pentru bogati, noi suntem saraci.
In acelasi timp, s-au inmultit “casele” de pariuri si de amanet. Pe unde mai piere cate o mica afacere, hop, pariuri si amanet. Imobiliarele inca n-au scazut.
“Cât costă copilul?”
Bine zice Manowar: enorm!
Făcusem acum vreun an un calcul si ajunsesem la mai mult de 150K. Sigur, depinde si cum faci socotelile, ca nu vorbim doar de cheltuieli curente.
Daca suntem onesti, a avea un copil impune niste schimbări legate de locuință (care trebuie sa fie mai mare, aflată în anume zone etc., deci clar mai scumpă), o anume mașină (că nu merge să ai vreun Porsche Cayman dacă ai copil), plus rahaturi de genul haine, cărți, jucării, mâncare, școală, sporturi sau instrumente muzicale. Vacanțe? Din prima plătești un bilet de avion in plus, destinații de vizitat mai puține, bilete la toate rahaturile de parcuri de distracții (că singur sau cu nevasta nu prea ai chef sa mergi la Disnleyland, Legoland etc.). Si se tot adună…
Eu sunt impotriva gandirii asteia ca alocația e x, întreținerea unui copil e multiplu de x -> huo statul. O aud des. E echivalent cu “Am făcut copil, sa imi dea bani statul sa il cresc, fără să simt vreun impact financiar, si asa imi consum din timp”. Alocația e doar un ajutor, dar până la urmă copilul e responsabilitatea familiei. La rigoare, as fi chiar de acord sa fie alocația 0 pentru cei cu venituri mai mari, si mai mare la cei săraci, pe ideea ca părinții sunt cum sunt, dar e preferabil sa ajuți ca sa iasa pe cât se poate de bine viitorul cetatean. Bine, sunt constient ca practic e complicat, riști să incurajezi practica cu traiul din alocațiile copiilor la unii. Poate ceva bonuri valorice cu destinație fixa gen pampersi, rechizite, dar și aici romanii sunt inventivi si gasesc soluții sa le monetizeze. În orice caz, pe mine ma enervează sa aud ca nu poti creste copilul din alocația de la stat, consider că nici nu e cazul sa astepti asta. Vorbesc la modul general, sa nu creada Deria ca am ceva cu ea, ca am mai contrazis-o la un alt post ca asa s-a nimerit.
Care criza a sosit?
Ca suntem intr-o continua criza economica de cand exista sistemul capitalist modern.
In America are loc cate o recesiune la 10 ani
La fel si in UK:
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_recessions_in_the_United_Kingdom
Doar daca luam ultimii 100 de ani la puricat:
1929-1933- Marea Depresiune, ceea ce a dus la criza mondiala, la ascensiunea unor regimuri totalitare in Europa si Asia si la izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial. Aia a fost cea mai nasoala .
Au mai fost mici recesiuni prin 1938, 1945,1949, 1953, 1958,
Prin 1960 a inceput o alta recesiune si americanii au intervenit mai intensiv in Vietnam ca in 1969 sa se retraga din cauza deficitului.
In 1973 si 1979 a fost criza petrolului
In 1980 – 1982 au venit efectele, noroc cu Reagan care a rezolvat situatia. Si in UK era ditamai criza ca nu degeaba o alesesera englezii pe Margaret Thatcher premier. In paralel, a inceput si criza economica prin Uniunea Sovetica si tarile est-europene ceea ce a dus la inlaturarea regimurilor comuniste.
In 2000-2001 a fost criza dot.com bubble si de atunci au inceput americanii sa intervina in Orientul Mijlociu.
In 2007-2008- marea recesiune care ne-a adus socialisti ca Obama la conducere si ……..iata-ne unde ne aflam astazi.
Huo statul?
N-am luat in considerare statul cand m-am futut pentru copil. Daca ma bazam strict pe stat, luam ditamai muia, avand in vedere ca am nascut in decembrie si ajutorul sub forma de indemnizatie l-am primit in iulie, anul urmator. Ca de ce sa nu fim imbecili, nu-i ca si cum ne sanctioneaza cineva.
Asa, am luat o muie mai mica, economii aveam eu, dar nu pentru 7 luni, ca dracu’ s-a gandit ca se poate intampla asa ceva. Noroc cu maica-mea, i-am restituit ulterior banii.
Aia mai degraba mananca odata pe saptamana scoarta de copac. Nu cred ca se va ajunge asa de usor in Europa centrala si de Vest in halul ala. Mai trebuie si vreun razboi, macar la scara de continent.
@Mel: Dupa cum bine a zis Mano, te costa suficient cresterea unui copil. Investesti foarte mult din timpul si salariul tau in el/ei.
Cred ca mai mult de jumatate din familiile cu 2 copii, indiferent e varsta lor, nu ajung la venitul ala in Romania 🙂 .
Criza nu doar că e și în România, dar în US si west Europe e cam jale. Lucrez direct cu clienți globali, cam toți incep planurile de downsizing la environment și business.
Client care anul trecut cerea 1000 ore cu mine anul asta a anunțat că in next fiscal year mai vor doar 500 ore. Și nu e singurul.
Așa că fac push pentru side contracts și reduc cheltuielile inutile cat pot.
“Abia astept criza din imobiliare”- si eu
Pentru ca nu te-ai gandit la asta suficient de bine, ci doar superficial.
Daca te gandeai bine, te intrebai “stai, dar sa-l taxeze statul pe copilul ala cand se face mare si munceste e corect? ca doar nu statul l-a crescut, nu statul l-a sters la cur, nu statu’ s-a trezit la 2 AM sa-l calmeze ca urla ca un descreierat, nu statul a stat cu el pe la doctori, nu statul a avut pizda cusuta…” – si-as putea continua, da’ hai sa nu o dam pe gore aici.
Eu sunt un tip foarte-foarte de dreapta, da’ sunt si un tip foarte corect. Si daca statu’ nu suporta chestiile alea – de la timp la nervi si la bani – atunci ma astept sa nici nu-l taxeze dupa. Daca se ocupa statul (cam ca pe vremea impuscatului, cand era gradinita gen 50 de lei pe luna la salariu de 2500), atunci da, dom’le, sa-l taxeze statu’, ca “l-a crescut” (partial, da’ l-a crescut).
Eu sunt OK cu ideea de “sa nu-i dea statul nici un leu; l-ai facut, creste-l”. 100% de acord – da’ doar daca atunci cand devine adult nu-l taxezi. Ca parca nu merge sa-l freci la rect cu “platesti taxe pentru invatamant si asistenta sociala si…” dupa ce ai zis ca nu-i treaba ta sa cresti un copil, nuuuu?
Altfel, al meu nici alocatie nu primeste.
Lol, doar atat? Eu am pierdut simtitor mai mult – si eu nici macar n-am standardele tale (la masini, sa zicem).
Pai, coaie, fara copil, noua ne-ar fi ajuns 1 bed, nu aveam nevoie de 3. Fara borac nu aveam nevoie de curte la casa. Fara borac, nu trebuia sa fie casa in zona buna, cu scoli bune.
Gen doar la casa pot calcula scurt o pierdere de vreo 120k. Asa, fara discutie.
Fara borac, nu se ducea sotia sa-l duca la gradinita si nu busea masina mea. Fara borac, nu aveam nevoie sa cumpar una relativ noua, cu safety features and shit. Inca 30k – scurt. Pai, eu imi conduceam perfect Vauxhallu’.
Chiar, gradinita era si aia 1000 de lire pe luna, da?
Asta asa, inainte de timp, scutece, bone, concedii care costa mai mult si restu’. Si-i inca mic, mic de tot.
Cica 150k…norocosule.
Din punct de vedere financiar, decat sa faci un copil, mai bine te duci la casino si pui 300k pe ce numar vrei tu (numar, nu culoare). Are mai mult sens si probabilitatea sa iasa bine la ruleta e mai mare decat probabilitatea de a avea un copil reusit (relativ inteligent, relativ frumos, sanatos, nu drogat/alcoolic/poponar/ratat). In plus, afli imediat daca pierzi. Nu dureaza 20 de ani.
Dar, daca va este atat de greu cu boracii, de ce i-ati mai facut? Adica, ce va mana in lupta?…
Eu de aia nu am copii, fiindca nu m-am simtit capabil sa car in spinare pentru restul vietii toti sacii astia suplimentari.
Ca bonus, am vazut cum s-au purtat cativa fosti prieteni cu parintii lor – parinti care dealtfel, i-au crescut in conditii mai mult decat decente: bani, vacante in fiecare an, haine noi si misto, papa bun, scoli bune, tinut la facultate, etc. (Vremurile lui Ceasca…)
Nu vorbim doar ca nu i-au mai sunat/vizitat, ci vorbim de japcuit toti banii stransi, confiscat pensie, ocazional bataie, umilinte zilnice, abuzuri de tot felul, iar cand aia au fost prea batrani si neputinciosi, i-au azvarlit in strada.
Nu toti copiii or fi asa cand cresc, dar exista…
@Mikimoto: Nu e o decizie tocmai logica. Insa ajunge sa iti para rau numai in conditiile descrise de tine mai sus.
Cam asta e normalitatea la toate speciile – reproducerea. Nu inseamna ca e o chestie buna pe plan financiar.
Al meu e paguba pe toate fronturile. Timp. Bani. Nervi. Odihna. I still love him.
Intrebarea pe care ar trebui sa ti-o pui e ce te mai mana pe tine.
Gen eu stiu de ce ma trezesc dimineata si de ce merg la lucru. Fac rost de chestii pentru mine si familie.
Tu ai vreo idee?
Serios, nu fac misto, nu o zic sarcastic, nu nimic de genul ala. De ce te mai agiti? Nu ti-ai facut inca plinul? Cand o sa-l faci? La ce varsta? What for? Ca s-o dam pe engleza americana (si prin urmare incorecta), what have you got to look forward to? Dementia?
Sugerez sa faceti cursuri de locksmith. 304.8 lire mi-a luat Aeron ca sa imi dea o gaura in butuc. 😐
Statistic vorbind, dementia ne paste pe toti catre capatul liniei. Nu cred ca sunt dovezi convingatoare ca cei care au copii sunt mai feriti.
Devii prea defensiv la o intrebare simpla. Eu nu sugeram ca e de cacat sa ai copii. Intrebam de ce te-ai plange ca ti-e greu. Doresti sa fii compatimit? 🙂
Aia cu speciile e treaba de instinct, nu prea e chestie de oameni inteligenti. La majoritatea animalelor, femela nu se plange, iar masculul cu atat mai putin – se comporta ca si cand treaba lui a fost doar cand a dat la buci.
La oameni ca sa zic asa, intotdeauna drumul conteaza mai mult decat destinatia. E valabil si pentru cei cu copii, cat si pentru cei fara. Adunam experiente, avem trairi… Da, probabil ca nu mi-am facut plinul.
” iar cand aia au fost prea batrani si neputinciosi, i-au azvarlit in strada. ”
Se mai intampla…Cumpara-le case proprii,pe numele lor,si tine-ti si tu una,a ta.
Ahh… nu esti in stare ?Nu te-ai gandit ? Ghinion,i-ai facut/lasat saraci,ti-o meriti.
Deloc. Eu acolo nu eram nici agresiv, nici defensiv. Subliniam niste chestii simple.
Nici eu, nici ivanilici nu ne plangeam. Cel putin nu eu – sa nu vorbesc in numele lui 🙂
Vorbeam de niste costuri, pentru ca lumea traia cu impresia ca alea ar fi mancarea si scutecele, cand mancarea si scutecele nu reprezinta nici o fractiune din costurile reale. Nici 0,1%.
Am explicat mai sus de ce si cum.
Instinctul primeaza in fata inteligentei. We are what we are.
Da. Dar noi nu suntem orice specie. Ai nostri nu vaneaza la 6 luni. Tough shit.
Dupa o varsta…aduni altceva, nu experiente. Nu placute, anyway. Gen dureri de spate si de muschi. In afara de cazul in care esti fan Pitbull – ca atunci presupun ca 40 is the new 30 si bastonul e noul alergat. La asta ma refer cu trezitul dimineata, ceea ce tu interpretezi drept “defensiv”. Ce incercam eu sa iti spun e ca imbatranim. Boracii reprezinta viitorul. Ca vrem sau nu. Noi, astia, daca nu am luat-o la vale, o vom lua.
Now, faza e asa: fara copii, eu duceam acum o viata de aia “boema”. Gen un job mediocru unde sa nu fac nimic, ca aveam sacii suficient de plini. Boracul ma motiveaza sa fac chestii. Gen trezit dimineata si mers la lucru. Fara, probabil ca nu as mai face asta. De-aia te intreb: deloc defensiv, pe tine ce te mai mana? Nu ai umplut sacii? Ok, la ce varsta ii umpli? Si la ce bun?
Te-am intrebat ce astepti tu. Eu, de exemplu, astept sa il vad pe-al meu mare. Reguland prima gagica. Primind primul job. Avand o familie. Incercand sa atinga “succesul”, cum l-o defini el. Fara, as putea la fel de bine sa sar de pe bloc in vreo cativa ani, cand mi-o ia organismul la vale incet-incet. De aia te intrebam, cat se poate de serios si nedefensiv: what’s the point? Cum era chestia aia? A man with no sons is a man with no future.
Poate interpretezi chestia asta pe post de “atac”, dar iti dau cuvantul meu ca nu este. Eu ma duc la joburi de-astea corporatiste, desi nu dau doi bani pe ele, pe ce fac acolo sau pe corporatii. Ma trezesc dimineata si pac-pac incolo. Nu fac asta pentru mine. “Pentru mine” (sau, ma rog, pentru noi – eu si sotia, adica), deja am avea toate alea achitate. Adica am putea lucra pe salariul minim si ne-ar ramane bani. Eh, trag relativ “tare” (pentru nivelul meu, ca nu fac milioane) pentru ca sunt motivat de familia mea. Sa le ofer niste chestii, cat se poate. Altfel, cand ma trezesc dimineata si sunt obosit, as putea la fel de bine sa ma intorc pe partea cealalta si sa ma culc la loc. Ce s-ar intampla? M-ar da afara la al coispelea incident? Atata paguba. As gasi oricand un alt job mediocru – si mediocru ar fi mai mult decat mi-ar trebui mie anyway.
Te trezesti dimineata dupa o varsta si nu mai sunt lucrurile cum erau. Nu mai alergi la fel de rapid. Nu mai poti sta treaz toata noaptea – ca bei, futi, te droghezi sau te joci, irelevant. Si e sens unic – merge din ce in ce mai rau, nu devii din ce in ce mai bun. Logic ar fi la un anumit moment sa-ti pui streangu’ de gat sau ceva, cand o iau lucrurile la vale. Dar…astept sa vad chestiile alea de mai sus. Cum or iesi, dracu’ stie. Asa ca te intreb iar: tu ce astepti? Cand te trezesti dimineata, de ce nu te culci la loc? Cand ai colegii aia idioti de care povesteai, de ce nu le dai doua flegme-ntre ochi?
Iar raspunsul tau e ca inca nu ti-ai facut plinul. No shit. Si cand il faci? La 60 de ani? Pentru ce? N-o sa te poti bucura de prea multe atunci. Si-atunci?
De femei nici nu mai vorbesc. Habar n-am de ce nu se impusca sau ceva. Nu poate fi fun sa vezi in fiecare zi ca ai mai multa celulita, ca-ti atarna tatele pana la genunchi, ca ai din ce in ce mai putina piele intre riduri, ca nu te mai fluiera nimeni, ca…toate alea. Si nu le critic, nu le “reduc” la chestia asta cu pompatu’ boracilor, doar ma intreb serios la ce bun se chinuie. O fosta sefa de-a sotiei avea ceva sot cu ceva handicap. Aveau o casa-n Kent pe undeva (platita) si venea femeia sa lucreze-n Londra. Doua ore pe drum sau sloboz. Sotu’ fucked up oarecum – nu intru-n detalii, da’ nu era fun. Si ea venea sa lucreze (pe o caruta de bani, ce-i drept) tocmai in Londra. Si ma intrebam, asa, la ce bun? Pentru ce aduna banii aia? Pentru cine? Sa-i lase mostenire statului? Bisericii, poate? De ce nu-si ia un job mediocru pe-acolo prin Kent, la 5 minute de casa, sa frece pula? Nu-i ca si cand are nevoie de bani. Nu-i ca si cand mai are mult timp la dispozitie pentru a se bucura de ..timpul ei. What’s the point? La ce bun o sa-si permita la coispe milenii de-acum sa-si ia si o casa pe malu’ marii, cand o sa fie prea batrana si prea obosita si cu prea multe boli pentru a se bucura de-o plimbare pe faleza? Adierea aia de vant care ne face acum sa zambim ne face atunci sa tremuram, sa ne fie frig. La ce bun?
Asta te-ntreb si pe tine. Nu sunt defensiv, nu sunt agresiv. Sunt doar curios. Daca poti, raspunde-mi.
E in natura umana sa te plangi. Un soi de supapa de evacuare. Cel putin 90% din comportamentul nostru este dictat de instincte. Toate crizele, razboaiele si cacaturile care se intampla, si s-au intamplat vreodata sunt de fapt instinctele umane:
– razboaiele: instinct – dorinta unora de a fi masculul alfa;
– razboaiele duc la emigratie: de la zonele de conflict catre cele sigure;
– in zonele sigure imigrantii produc probleme pana fie se naturalizeaza, fie cuceresc/transforma locul unde au ajuns;
Chestia asta s-a intamplat de multe ori in istorie asa ca… plm. Trebuie sa ne asteptam la tot ce este mai rau.
Joci la record. Nu știi exact cate cifre ți-au pus aia la cont și bagi acolo în el până dă eroare sau face ca păcănelele când închizi mașina.
+∞∞∞∞
____
Eu aș putea trăi și fără copii. Mă rog, acuma îi am, e mai dificil, că suntem atașați avem planuri, dar ca principiu. Nu am simțit că băi , fără ei ștreangul, sau ceva.
Ce am simțit în schimb a fost motivația aia de care vorbești. Aia DA. Fără copii frecam și acum pula in cine știe ce job plătit mediocru, eram sătul de jocuri pe calculator și probabil singur.
Nu știu încă cum e când nu te mai ajută organismul, deși nici ficatul meu parcă nu mai e din același aliaj ca la 16-20 de ani, da’ presupun că nașpa. Și totuși, bănuiesc că viața nu se reduce doar la futut, la cum arăți și la câte nopți poți sta nedormit. Bine, astea sunt pe primul plan, dar cunosc oameni fără copii care s-au apucat de pictat la 50+. Merg anual în 1-2 vacanțe până la capătul lumii sau acolo unde se duc flat earthers să demonstreze că pământul e plat.
Participă la tot soiul de chestii caritabile la care eu nu o să particip vreodată, de exemplu, cel puțin nu până nu văd opturile alea culcate în conturile copiilor.
Erau acum câteva luni doi boșorogi din Norvegia, care se mutaseră pe nava de croazieră. Serios, băgau de vreo trei luni cercuri-cercuri, nu știu până când, probabil până mor sau amețesc .
Sunt chestii pe care le poți face. Dacă nu ai pasiuni, sau te fute prea tare la cap regresul biologic, înțeleg pe undeva.
On-topic: la mine merge bine, restaurante noi de deschid, firme noi isi deschid birouri in oras, totul e pe crestere, inclusiv chiriile si casele de vanzare.
Cat despre copii, daca platesti taxe de de ustura, ar trebui ca alocatia sa te ajute si sa iti acopere din cheltuieli. La mine este aprox. 200 EUR, nu cred ca depasesc 80-100 pe lapte si pampersi, restul de 100 se duc pe haine si jucarii, dar cu siguranta sar de 100 (sotia se ocupa). Gradinita la fel, este 80 EUR, o nimica toata fata de sutele de EUR vehiculate de altii sau 1000+ la Manowar.
@Mikimoto Eu cu copiii mei am aflat ce e aia dragoste neconditionata. Cu nicio gagica nu mi s-a intamplat asta, cat de mult imi placea de ea depindea de anumiti factori si de lucrurile pe care le facea sau nu le facea. Plus ca intr-o relatie intervine plictiseala si dupa niste ani se duce magia, oricat de compatibili ar fi cei 2.
Sa zicem ca la mine decizia a fost un pic rationala, chit ca nu e misto sa nu dormi bine, sa nu ai timp de absolut nimic cand esti acasa si ei nu dorm, si mi-ar fi convenit sa plec intr-o vacanta cand mi se scoala mie, dar 90% as fi regretat mai incolo, cand m-as fi plictisit de toate chestiile pe care as fi vrut sa le fac si de toate locurile pe care as fi vrut sa le vad. Eu unul de abia astept sa mai creasca ai mei si sa avem activitati impreuna (mers cu bicicleta, la un meci de fotbal etc.)
Fascinating.
Sa te tot duci la sedinte retardate – de-alea in mijlocul carora vrei sa te ridici, sa-ti scoti pula si sa te pisi pe actele lor – ca apoi sa dai banii aia pentru micul Ali din Somalia care n-are de mancare. Nu pentru juniorul tau. Pentru Ali. Excelent. Premiul Darwin – planeta iti este recunoscatoare ca nu ai poluat gene pool-ul cu prostia ta mai mult decat era cazul.
Pot sa ma apuc de pictat la 50+ si cu copii. La varsta aia cel mult ma suna o data la doua luni sa ma intrebe ce mai fac si daca n-am niste bani, ca au intalnit o pizda, da?
Nu stiu la ce se reduce viata pentru toata lumea.
Ce stiu e ca daca se reduce la pictat pe-un vas de croaziera si la actiuni caritabile pentru micul Ali, I might as well get off the fucking boat.
Altfel, ficatu’ nu mai e ce-a fost (nu ma refer la mine; la mine probabil ficatul e extraordinar de OK, lol), aia nu mai e ce-a fost, ailalta nu mai e nici ea cum era…and so on. Si stii ce-i in fata. Revenirea la scutece. So, what keeps you going? Micul Ali?
Stiu ce keeps me going si stiu ce ma motiveaza sa una-alta. Stiu ce astept. Nu stiu ce asteapta si ce-i motiveaza pe ceilalti, pe oamenii din tabara cealalta. Fara a-i condamna (uneori ii invidiez), nu pot sa nu intreb – zambitor, asa: Micul Ali?
Seful meu e pe permanent, castiga un pisat de bani. Merge la de zece ori mai multe sedinte ca mine. Eu plec la 5, el o arde in excel si outlook pana la 8, nefacand nimic, practic. Nu are copii (pentru ca nu au vrut). What’s the point, motherfucker? O vacanta nu stiu unde? In aia merg si eu – doar ca ma costa mai mult nitel. E OK, imi permit, castig mai mult ca el – si nu “nitel”. Deci? La ce bun?
Am. Inotul. Jocurile pe PC. Hecarelile. Cititul. Hai sa zicem si fututul. Pe care din astea le voi face mai bine la 50-60 de ani?
Coaie, in viata aduni experienta, cunostinte, avere. Si apoi, daca se poate, le dai mai departe. Eu vreau sa i le dau unuia cu dna-ul meu, nu micului Ali. Altfel a fost totul in zadar.
Si eu. Puteam sa stau linistit acasa la ai mei. Nu trebuia sa ma agit vreodata mai departe de nivelul de “mi-am uitat parola de windows, o poti schimba?”.
Si totusi…
Eu stiu. Partial vina mea, partial… altele. Imi aduc aminte ca acum vreun an si jumatate ma plimbam cu fiica-mea prin parc. Obosita eu, neobosita ea. Si dintr-o data simt ca nu mai pot merge. O instiintez, nu ma crede, ma las jos, intra in panica. Ii spun sa fie atenta, daca ii spun 112, aia sa faca. Si mai panicata, ma taraste pana la o banca, imi da sa beau apa din apa ei (nu face asta ever), imi face vant cu evantaiul ei. Imi revin cat de cat, chem taxiul, zburam acasa. Ajung acasa si ma intind literalmente pe jos, pe covor. Ma uit la picior, ca de acolo pornise treaba. Sub ochii mei crapa o vena sub piele. A ramas vanataie, nevindecabila.
Daca m-am gandit sa ma arunc de pe un bloc, sa-mi pun streangul de gat, alte metode? Of course. Several times.
Asa-i, copiii te motiveaza sa continui si sa avansezi.Te vezi pe tine sarac si-ti intra cumva in subconstient o ambitie de a darama muntii,doar pentru ca progeniturile tale sa fie mai putin saraci/vulnerabili.Timpul trece,totul e deja rutina,injuri si strangi din dinti,toate te dor…si te-alina doar chipurile lor din poze (in cazul meu,zic,la voi e diferit),ori ceva mesaj watsapp ,si stii ca-s acolo,dependenti inca de tine.Asta iti da noi forte,ignori scartaitul oaselor si vesnicul sentiment de inutilitate/ resemnare,te ridici si…pleci la munca ! 🙂 Inca o zi. A 11000-a oara ! 🙂 La naiba croaziera aia,da-o dracu de masina sport,uita de cina aia de fitze de la Ritz… fii-tau a spart mobilul si-i trebuie altul.
Cateodata stau si ma gandesc ca nici n-as sti sa traiesc altfel,decat mereu sub presiune, cu grija altora pe cap,cu alte fiinte si chestii pe lista de prioritati.Cand plec totusi cateva zile sa relax, nu-mi iese. Gandul e tot la ei, maica-sa zice ca mai bine stateam acasa si le dadeam lor banii aia, sa se distreze ei.Si pula relax,pula sex cu strigaturi si pofta de viata…
Condamnare pe viata,asta-i,dar una care-ajunge sa-ti placa.Si-apoi,nu esti tu masculul ala cu coaie,responsabil si luptator, care-si apara familia,nu esti tu stalpul casei,sexul tare? Cum sa cedezi/renunti/abandonezi/tradezi, cand “sangele” tau depinde de tine ?
Cred ca pe undeva la faza asta e vina parintilor, pentru ca i-au crescut sa fie asa. Uite, eu nu am avut cea mai grozava relatie cu ai mei si nu am fost BFF, la multe chestii gandim diferit si sa zicem ca ma asteptam la mai mult suport din partea lor in unele situatii, dar cand o fi vremea, o sa ii ajut cum pot sa aiba o batranete ok si in niciun caz nu o sa ii arunc in strada.
Nu știu cum e în UK, da-n România nu strânge nimeni bani pentru somalezi (sau alti străini) . Avem țiganii noștri.
Băi, unii nu vor partea aia nașpa a vieții cu copii. Li se pare relativ mai ușor să empatizeze și să se apropie de copiii altora. Că au costuri mai mici. Și beneficii tot mai mici, dar fiecare știe cât și cui poate să ofere.
Normal că poți. N-am zis că e o condiție să nu ai copii, am spus-o în sensul că unii oameni văd sensul vieții și în lucruri pe care le mai pot face și spre bătrânețe. Nu-i musai să ai copii.
Nu bag mâna în foc de hecareală, da’ pe restul aș paria că mai merg, dacă nu te hodorogești la modul tub de oxigen și cadru. Mai cu pastile de putut, mai cu ochelari de citit, mai în plută, că tre’ să te obișnuiești cu poziția, dar merg. Poate nu te mai poți juca WoW de performanță, dacă or mai fi servere atunci, da’ Heroes 3 tot merge, cu calu’ de căpăstru (ca Fefeleaga, da).
Și mai găsești si-atunci alte alea de făcut. Un șah , o tablă, ca pensionarii, deh.
Pe de altă parte cred că e treabă de rămas în formă. Am văzut moși la 70+ înotând decent.
Am făcut snorkeling vacanța asta cu un nene de 62, fără măști ( doar cu ochelari ) și știa joaca un pic mai bine decât mine. Omu’ jucase polo profesionist. Unul din bunicii mei încă mai înota pe la 70 de ani ( și nu fusese vreun sportiv de performanță ) , până la 75 își călărea iapa.
Desigur, până la urmă tot te dezintegrezi. Că-i 60, că-i 75, dacă nu apare vreun leac de căpăcit telomerii ăia la loc, tot spre moarte te uiți, da’ plm , nu știu alții cum sunt, eu vreau să ard și ultima urmă de gaz din lampă . Și nu aș avea nevoie de copii pentru asta.
Bine, eu sunt cu hobby-uri mai simplu de executat : pescuitul, o roșie, o floare și cred că mă descurc să țin undița, sau furtunul de stropit în mână și la 60-70. In rest pe baza de amintiri, restore din backup, ca toată lumea. #puscasicureaualata
Copiii sunt pentru ceva mai mult de atât. Ar trebui să fie ( de la o vârstă a lor încolo) o viață mai ușoară și pentru ei și pentru tine, împreună. Mulți cred că îi fac și uită scopul ăsta.
Eu zic ca tine si de preferintele fiecaruia daca vrea sa aiba sau nu copii.
Mie personal nu mi-au placut niciodata copii (cica am o fata foarte crispata cand am unul in brate) inclusiv am ajuns la varsta la care ma enerveaza urletele lor prin restaurante sau terase.
Plus ca, aveam perioade in care ajungeam asa obosit de la munci, ca ziceam ca atipesc o ora seara si ma trezeam dupa 3 ore. Daca as fi avut copil, probabil as fi fost in continuare in GL, la acelasi job mizerabil.
Acum macar imi permit concedii in afara tarii; cat despre facut plinul, parca n-as vrea sa vad lumea la 70 de ani. Sau, mai rau, sa zic ca cele mai exotice concedii sunt intr-un AI in Antalya. Mi-e suficient ca la 20 de ani eram prea sarac si prea prost ca sa plec cu rucsacul in spate prin lume sau macar cu Interrail-ul prin Europa (am facut-o de-abia la 28 de ani), asa ca vreau sa recuperez partea asta.
Nu mi se pare ca asa functioneaza sau ca merita deranjul daca vrei mai usor. De la ce punct ai nevoie de ajutor? 70? 80? Si cat dureaza pana te duci dracu’ de pomana de la punctul ala? 5 ani? 10? Coaie, ai investit 20+ pentru a creste un borac. 20+ de pe vremea cand n-aveai nevoie de ajutor si puteai face tot ce vroia pula ta. Daca ii faci pentru ajutor, meh, eu zic ca faci o afacere proasta rau de tot 🙂
…si nici nu vad cum sa fie mai usor. Ce pula mea sa fie mai usor? Sa le stai pe cap, ca tu ai nevoie de una-alta, ca n-ai bani de aia, ca te doare cealalta…mie-mi da cu fail.
Am intrebat care merg MAI BINE, nu care “mai merg”.
Evident. E fain sa te joci juma’ de ora cu cainele altuia. Cat timp nu tre’ sa cureti tu parul si sa-i aduni rahatul de pe strada si sa te trezesti lins pe mecla cu limba aia cu care si-a lins coaiele cu 4 minute mai devreme…e minunat chiar.
Da’ asta nu schimba cu nimic ca aduni totul (experiente, cunostinte, avere) de pomana. Poti ajuta tu pe altii, charity and shit, da’ la sfarsitu’ zilei nu-i “cainele” tau, nigger. Gen puteai la fel de bine sa nu te mai agiti si sa schimbi forever parole de Windows. Era OK un apartament cu doua camere in Vascauti-Deal pentru un cuplu. Si p-ala il luai schimband parole de Windows. Fara avioane, nervi, deadlines, drumuri, nopti nedormite, sedinte etc. Traiai ca mine la primu’ job – te duceai la lucru ca sa ai unde sa dormi si unde sa joci Diablo 2 pe battle.net cu ping mai mic.
Anyway, plm, in premiera mondiala o sa-mi cer scuze daca treburile de mai sus ofenseaza pe careva. N-am nici cea mai mica intentie de a supara pe careva, necum de a ataca. Pur si simplu asa vad lucrurile. Si daca-s tampit, asta e.
Dilema din seara asta a fie-mii.
Ce fac daca aleg un tip si eu imi doresc copil si el nu sau invers, el da si eu nu?
In primul caz uita sa-si ia pastilele si invoca religia dupa.
In al doilea caz uita sa-i spuna ca si-a pus sterilet sau ca ia pastile.
Adica fix ce fac vreo 95% din femei. Big fucking deal.
Taci, ma, ca mie-mi plac discutiile astea cu ea. La 10 ani. 🙂 Cu mine n-a discutat nimeni ever asa ceva nici la 18 ani.
Ce faci? Discuti dinainte. Eu si fosta ne intelesesem la 2. Dupa aia 2 eu m-am trezit ca as mai fi vrut unul, ea voia cariera. Dupa cativa ani, s-a trezit ca ar mai fi vrut si ea inca unul si ca isi baga picioarele in ea de cariera, dar era prea tarziu.
De obicei e bine sa discuti cu partenerul de viata. Altfel nu o sa mearga prea mult si prea bine.
Nu sunt de acord cu argumentul sa facem copii ca sa ne motivam pe noi sa muncim mai mult si sa nu traim o viata de lancezeala. Ce argument e asta ? Daca ai un proiect personal si esti la nivel de inteligenta peste medie familia uneori devine o frana ( inclusiv copii ) si aici dau ex pe Noica, care si-a abandonat familia si s-a retras la Paltinis. Pentru ceilalti, familie , copii, tras la jug mai mult sau mai putin , viata de corporatist.
“Si ea venea sa lucreze (pe o caruta de bani, ce-i drept) tocmai in Londra. Si ma intrebam, asa, la ce bun?” ma gandesc ca tipe de genul asta care in viata reala sunt transparente devin importante si se simt bine cand au o anumita pozitie / functie cand dau dispozitii / ordine si coordoneaza ceva care sa le dea un sens in viata. Intr-un fel e similar si cu de ce a vrut Trump sa devina presedinte.
Din primul job (fulltime) de-abia imi scoteam berea si tigarile.
Eu in GL in 2010 aveam 26 de ani, lucram pe 1250 de lei si aveam noroc ca aveam o casa ramasa de la bunici in care sa stau, altfel stateam cu parintii in 45 mp. Dar altfel nu-mi ajungeau banii nici asa. Iar de muncit, munceam si 2 sambete pe luna, zicand mersi pentru ca altii fusesera dati afara (si cred ca stiti cu totii ce oportunitati sunt intr-un oras de provincie in care n-au ajuns multinationalele). Si lucram jumatate din timp afara, la patron roman (cu toate “placerile” aferente, recte urlete, stres, amenintari, etc), cu salariul luat de 2 ori pe luna, o parte in mana, o parte in plic, o parte bonuri.
Pentru mine, cel putin, nu am avut nevoie de copii ca sa realizez ca trebuie sa plec dracului de aici. Iar privind in urma, realizez ca, daca i-as fi avut, ar fi fost o piatra de moara legata de gatul meu, mai ales ca in B cand m-am dus, in 2011, am luat doar vreo 2600 la inceput (mai mult decat dublu, oricum), nu mai lucram in frig, in mediu civilizat (corporatie) si nici sambata, dar plateam chirie la o garsoniera amarata in Salajan. Ce sa fi trimis la familie (daca aveam) din banii ramasi?
Daca, in 2002, cand am terminat liceul, plecam si eu ca tot studentul cu rucsacul in spate in Interrail prin Europa si, mai apoi serveam un work and travel prin US sau un an in NZ cu viza de working holiday, poate imi faceam plinul atunci si priveam chestiile astea altfel, spre 30 de ani imi doream familie si copii. Dar, era 2002, nu mi-ar fi ajuns un an intreg sa strang banii pentru un amarat de bilet Eurail (ca nu eram in UE atunci, iar working holiday in NZ se aplica doar pentru 42 de tari, Ro not included, evident).
Acum na, regret si eu ca n-am plecat pe camion spre Spania sau Italia, sa muncesc la munca de jos, ca poate acum eram altfel, dar timpul nu-l poti da inapoi.
Asa ca, poate se intelege de ce multi dintre noi nu prea mai vrem copii: pentru ca am tras prea multe nasoale in anii in care trebuia sa ne distram iar acum, la 35 de ani, cand am ajuns la o oarecare stabilitate, am vrea sa ne traim si noi viata in loc sa schimbam scutece sau sa ne ducem la scoala sa batem vreun prof imperinent. Vorba aia, parca vrei si tu chestiile alea la care ai balit o viata intreaga.
Interesant e ca oamenii care au facut si fac multi bani au si multi copii. Cea mai mare parte dintre ei. O buna parte, cu mai multe femei. And se uzeaza aia eche, cu una mai tanara si mai frumoasa. Imoral, dar aia e. Oare de ce ? Trump, Berulsconi, Flavio Briatore, Bezos, Warren Buffet,se aplica si miliardarilor chinezi, japonezi, nu mai vorbesc de sud-americanii si africani(ca m-am interesat), la bastinasi ca Tiriac, Badea de la Dinamo, Ioan Niculae…….Borcea :))
Eu cred ca majoritatea parintilor proiecteaza planurile si dorintele lor de viata asuprta copiilor. Si iese un rahat.
Nu e o afacere. E o mica pacaleala a naturii. Pana la urma, si dupa curu tau au stat altii.
Si nici macar nu esti sigur de investitite, adica ai sanse bune sa iasa drogat, ratat, cum spuneai. SI chiar nu prea ai ce sa faci, de la un punct incolo.
Da, boss, da’ la tine pierderea e reprezentata serios de casa. De aici “norocul”. Ca altfel, e o muie de zile mari, cu ea-ndoita, nespalata si ce mai vrei tu. Bune si astea, te fac sa intelegi un pic cam ce efort au facut parintii.
@Mikimoto, nu se plange nimeni. 🙂 Ne distram si noi facand niste socoteli. Mano si cu mine nu le facem la virgula (suntem mai boemi oleaca si tare cred ca am estimat… in minus cam cu vreo 20%), daca vrei farmacie, iti da Orbu calcule de te ia ameteala.
@Akhenaton: ai impresia ca Bezos sau Buffet au schimbat vreun scutec la viata lor?
Cand produci miliarde si iti iei nevasta ca sa ai cu cine sa te afisezi la receptii, n-o sa-ti periclitezi afacerile pentru ca n-ai dormit azi-noapte din cauza copilului.
De aia si au cate 7-8 copii cu 3 neveste.
@ Laur tot n-ai putut spune de ce…de hnde stii ca n-au schimbat scutece
Nu stiu parerea ta, dar mie mi se pare jalnic.
Ma intreb daca managerul meu asa e – daca se simte bine “coordonand” ghertoi de teapa mea care nu dau doua flegme pe el, pe job, pe organizatie sau pe coordonarea lui.
Parca mi-l imaginez in baie, privindu-se in oglinda in timp ce masturbeaza furios. “Maine ii mai creez lui Laivaiu doua taskuri!”. Ca apoi sa le ignor, lol.
Alta chestie este data de personalitate , introvertit sau extrovertit. Daca esti introvert te doare in pula de restul si nu te afecteaza iti vezi de treaba ta si ce te intereseaza. Daca esti extrovert vrei sa fii in centrul atentiei , cauti aprecieri si sa socializezi cat mai mult singur te plictisesti.
Aveam unul la serviciu care zicea ca mai bine la lucru decat acasa sa-l futa nevasta la cap cu balarii si copii sa-I ceara bani.
^ @Mike = explicatja amantei
Imi spunea altul ca taica-su , fost military , sau marina pensionat in jur de 50-55 ani , se trezea de dimineata , mic dejun, citea presa in curte dupa care baga bere non stop pana se matolea ( englez ) si asa in fiecare zi. Se termina serviciul s-a terminat viata. In armata avea ocupatie acasa nimic.
@Akhenaton: din ce vad la cei cu copii, e cam greu sa fii un adevarat parinte pentru ei in timp ce faci afaceri banoase si esti tot timpul pe drumuri. Cred ca oricine de pe aici poate sa-ti confirme despre copii ca iti mananca tot timpul.
Sunt mii de cazuri cu “m-am ocupat de cariera si mi-am neglijat familia”. Nu cred ca 3 telefoane pe zi (de multe ori nici atat) date familiei din cealalta parte a globului ajuta la fel de mult cu a fi prezent langa copil.
Chestia asta, cu sau fara copii, e intens discutată. Vad si aici in comentarii multe păreri. Cred, fără a avea pretentia ca e corect ce spun, depinde foarte mult de cum esti, ce faci, educatia ce o ai, resurse, calitatea vieții acolo unde esti, varsta, etc.
Aici , is 3 tabere, daca pot spune asa, cea a lui Manowar si inca vreo 4 , ceilalți care nu vor copii, si restul balanseaza.
Oricum, puncte de vedere interesante.?
@Manowar si nu numai…
Boss, fara suparare, daca ai ajuns sa ai nevoie de motive ca sa te ridici dimineata din pat eu cred ca treaba nu-i chiar ok. Si eu nu cred ca tot ce aduni in viata (experiente, cunostinte, avere, etc) trebuie neaparat pasat mai departe unuia cu adn-ul tau pentru ca altfel “what’s the point?”. Cheltui si te distrezi cat poti si cum poti si daca mai ramane ceva dupa tine nu prea mai conteaza. Pentru ca in general there is no fucking point in anything ca sa zic asa. Universul asta in care existam se pisa cu bolta pe “viitorul” nostru. Suntem niste nimeni si universul asta in care traim habar n-are macar ca existam. Si partea cea mai amuzanta e ca nici macar nu-i pasa daca existam sau nu. Nu stiu cum vi se pare voua treaba asta da’ mie imi vine sa rad ca un cretin de fiecare data cand incep discutii pe tema asta. Breaking news pentru toata lumea care n-a inteles inca: we are all going to fucking die! Mkay? :))))))))
Nu cred ca ai inteles ce-am spus.
Pot explica mai clar, dar nu o pot face fara a jigni/ofensa/supara o caruta de oameni. Si n-are rost. Deja mi-au scris doi ca s-au simtit loviti and shit de-aseara. Nu mi-am propus sa devin cel mai evitat om din grupul meu 🙂
Nu-s diplomat de profesie. Daca eram, va explicam asa, mai pe dupa colt and shit. Nu conteaza oricum, nici macar nu era despre asta postul.
Eu înțeleg asta cu câinele. Că n-aș da ceva unor necunoscuți. Da’ dacă nu aș avea copilul meu probabil, dacă mi-ar rămâne ceva parale și moștenire aș sponsoriza pe careva din familie. Eu din ce am văzut, cam așa merge. Mă rog, mai sunt și din ăia care nu prea se înțeleg in familie, plm.
Ideea e că nu o văd ca un musai necesar. Adică tu te agiți de job mai bun pentru copii. Alții am zis, merg de se plimbă în jurul Pământului. Poate tu nu găsești ceva mișto in asta, dar mulți da (după cum vezi trendul cu călătorii, vacanțe în Pizdistan) .
Poate tu, dar eu nu. Nu mi-aș fi permis vreodată vacanțe misto/și scumpe, o mașină mai acătării ( drept e că dacă nu aveam copii aveam mașină de 2 locuri, nu de 7) să am două case in care să pot locui și alte alea – de la primul job. Sau al doilea. Sau al doilea + al treilea.
Acuma, nu știu ,tu poate ți-ai cumpărat casa pentru copii .Ok, când o cumperi iei in calcul la numărul de dormitoare și copiii – dar nu știu dacă asta e o diferență colosală la buget, că oricum cumperi după buget. Adică, eu unu am cumpărat un apartament cu 3 dormitoare de 63k . Dacă nu aveam copii, cumpăram unul de 2 camere mai bine (mai altfel ) poziționat, mai nou, mai pula mea, dar tot de banii pe care îi aveam. Am luat și eu asta in calcul, dar nu pot spune că fac toate chestiile așa cum le fac – pentru copii. Mă bucur și eu de ele și cel puțin acum le fac să îmi placă mie.
Da, dacă nu aveam copii mă costa chiria in UK 1000 în loc de 1500. Pe de altă parte cred că locuiam la hoteluri prin toată Europa cu tot cu soție, dacă nu aveam copii. Eu zic că era mult mai fun.
Da’, de acord, unii poate consideră că nu au nevoie de chestii dacă nu ar avea copii – și mie îmi era cam lene – dar altfel, eu pot să văd bucuria vieții și altfel.
Dar nu de ajutorul ăla vorbesc. Ci de ăla când copiii cresc iar tu ești încă în putere. Și nu e vorba că nu te descurci neaparat singur, dar 3 sau 4, fac mai mult și mai interesant decât 1 sau doi.
Am mai zis, eu nu prea am povara copiilor. Adică, mai sunt inconveniențe, dar nimic fantastic. Pentru că sunt 2 copii , care consumă timpul mai multor adulți. Iar adulții aia nici nu o văd că pe o pagubă, ci dimpotrivă. Și pare că are sens. Că eu nu m-aș putea integra la fel, de exemplu, așa random în societate. Adică să cooperez la fel de bine și să fac chestii pentru alții sau pentru “noi toți”.
Dar alți oameni pot.
Mai bine decât ce? Decât acum ?
Poate doar dacă bagi cocaină și pastile până crăpi. Dar nu înțeleg de unde nevoia de a menține aceleași standarde de performanță. Eu nu simt nevoia asta nici acum. Da, de la un moment dat încolo lucrurile devin jalnice. Dar aia e la fel și cu copii și fără.
Sună dramatic când o spui așa, dar eu acum fac nu chiar ce vrea pula mea, dar mai ce vrea pula mea decât când nu aveam copii. Că de la jobul de schimbat parole la Windows / jobul meu troglodit de support, spațiul opțiunilor erau ca redus.
Chiar și de la jobul de programator la un client unde îmi puteam face veacul spațiul opțiunilor era redus. Că nu aș mai fi avut nevoie de două joburi.
Și știi cum e, faci ce vrei tu da’ motive să vrei ai? Că până și tu zici că ți-ai luat casă cu curte pentru că copil, cel puțin pui pe seama lui costul. Ok, da’ nu e mai mișto casa aia cu curte?
Că dacă e, e dubioasă rău treaba aia cu “ai investit 20+ de ani pentru a creste un borac”.
Că nu prea iese așa, dacă viața ta se upgradează o dată cu a lui. Da, pierzi niște raiduri la joc, niște tăvi de cocaină și poate un număr de pizde, pe de altă parte e o alegere, bănuiesc. Tu vezi costurile cu copiii sute de mii. Eu nu prea. Nu pot să pun pe seama copilului faptul că mi-am luat un apartament mai mare, că mă bucur și eu de el.
Nu pot să pun pe seama lor faptul că am renovat casa la țară, sau că am cumpărat un loc de joacă și ampierdut timp să îl montam in curte ( unde oricum vin copiii din tot satul ) , deși pentru copii le-am făcut, dar băi, îmi place și mie , și îmi place când văd tot satul prin curte, chit că mă enervează in maxim 15 minute, dar e mișto. Da, e pentru că am copii, dar nu din cauză. Că dacă nu aveam copiii, nici nu mai aveam treabă să trec pe acolo, cred. Mă durea in pula.
Acum merg in UK pentru copii, eu n-am nevoie,chiar nu simt nevoia. Dar o fac pentru, nu din cauză, că mi se pare interesant și mie și mă face să mă simt cumva bine ideea.
Și dacă extrapolez doar costurile care nu îmi aduc mie vreun beneficiu nu-s așa de mari și-i nu prea sunt pierderi nici alea.
Plătesc o sumă de bani salariu mamei soției, iar beneficiile sunt enorme, pentru legătura familială. Altfel oricum aș plăti ceva after / before school. In rest, haine jucării și alte nimicuri ? Încă nu am depășit nivelul de zeci de mii pentru doi copii.
In plus, copiii se apropie de vârsta la care pot face lucruri utile. Pentru noi.
Părinții mei au plătit pentru doi copii cred că sub 50k Euro. Pentru mine mai mult / plm .
Dar de la o vârstă încolo i-am cam ajutat și noi la chestii palpabile. Și încă ne mai ajută și ei. Și îi mai ajutăm și noi și nu e o treabă în care profitul e doar măsurabil în bani, ci în confort.
Nu e despre stat unii pe capul altora, cel puțin la vârsta asta, e despre niște chestii pe care ei le-au obținut relativ ieftin și acum, eu la randul meu, le obțin tot relativ ieftin.
@Manowar
Am inteles ce-ai spus mult mai bine decat crezi tu omule. Si iti spun sincer ca e vorba doar de perspective si de modul cum alegi sa privesti problema. Nu exista eu am dreptate sau tu ai dreptate. Si cine se simte jignit sau ofensat.. plm e problema lui/ei. Eu iti inteleg punctul de vedere. Acum nu stiu daca tu poti sau vrei sa intelegi ca exista si alte moduri de a privi problema (cu punctele lor slabe bineinteles) si care pot fi la fel de usor demontate ca si punctul tau de vedere dealtfel (ca sincer nici al tau nu-i prea flawless asa).
Anyway vorba aia live long and prosper si nu mai luati viata asta asa in serios ca nu-i ca si cum ar conta pana la urma…
La mine de departe cea mai intensa perioada a vietii a fost de la 7-8 ani pana la 24, intensitatea maxima fiind pe la 16-22. Am facut atunci cat nu vor face altii in 10 vieti. Zilnic ma simteam precum Alex dupa ce a rezolvat problema la Gaugamela. Castigam foarte bine raportat la vremuri, faceam ce voiam, cand voiam, cum voiam. Am trecut prin forte multe, si bune si groaznice, dar eram mereu in al noualea cer, iubeam orice experienta noua, ma topeam de placere cand reuseam sa rezolv probleme, de oricare ar fi ele.
As fi tinut-o asa o viata intreaga, dar nu a depins (doar) de mine. Dupa 24 de ani incetul cu incetul a inceput declinul. Am intalnit o tipa minunata, m-am schimbat mult in bine in anumite privinte, dar nu stiu daca schimbarea a fost buna pentru mine. M-am indepartat si mai mult de ceea ce imi placea la nebunie sa fac. Practic relatia de 4 ani cu ea m-a deconectat aproape total de trecut.
Finanaciar imi mergea bine. In rest am dus-o binisor pana pe la 35 de ani, m-am tarat onorabil fara sa-mi dau seama ca incetul cu incetul ma afund. Mereu tanjeam dupa haiducelile tineretii, dupa perioadele in care imi clocotea sangele in vine, cand ma intreceam cu prietenii, cand faceam chestii interzise, cand imi iesea in lant absolut orice imi propuneam, CAND ERAM DUMNEZEU.
M-am insingurat. De unde pana atunci nimic nu mi se parea mai loseresc decat sa stau in casa, incepusem sa barlogaresc, sa merg singur in diverse locuri, sa vizitez singur tari straine. Acceptasem de plictiseala sa ma casatoresc cu una de la mama dreq. Renuntasem in utlimul moment. Trageam de cate unul si altul sa ceva. Oribil. Eu?! Eu care am fost arhitect al multor gasti numeroase? Hahaha! Bine, aveam cu cine iesi, dar aia erau niste seci, tot singur ma simteam. Habar n-aveau de nimic, nu stiau ce e dincolo, nici nu isi imaginau ca exista dincolo. Da macar mai palavrageam si eu cu cineva.
Am inceput sa merg la sala, am insitat mult pe hobby-uri, am inceput sa palavragesc pe net. Atunci ma simteam ca ultimul om ca stau de vorba cu staini pe net, dar amu m-am obisnuit.
Familia m-a salvat si m-a schimbat mult. Poate ca reuseam in al 12-lea ceas sa ma schimba si singur si reuseam cumva sa gasesc o modalitatea de a ma bucura de viata si fara copii. Poate. Dar n-am facut-o.
Am analizat ce am gresit in trecut, am identificat care au fost verigile mele slabe si incerc mereu sa corectez, sunt mult mai analitic, mult mai zen in anumite privinte.
Acum iarasi incep sa-mi iasa toate.
Interesante opiniile.
Eu am făcut un ciutan la 35 de ani. Însurat la 25, nu aveam nici după ce bea apa cum se spune.
Am făcut un copil când credeam că e totul ok, aveam un job ok și urma să îmi iau casa. Guess what? După 6 luni compania se retrage din Ro, venitul scade la jumătate așa că nu am mai luat casa.
Stau in chirie, trag in draci de mine dar acum lucrurile s-au așezat un pic.
Daca nu aveam borac eram probabil divorțat și plecat din România, așa incerc sa o conving și pe soție sa plecam. Incepe să mă tenteze modul lui Orbu – avion luni dimineață și return vineri. Vedem cum o să iasă.
Daca nu aveam ciutan probabil eram mult mai ok financiar, dar sa zicem că acel “tatiii” când ajung acasă șterge toate rahaturile îndurate la munca.
Depinde de fiecare, eu cred că îmi e mai bine sufletește cu el. Probabil că fără călătoream mai mult, schimbam gagicile că pe șosete, nu foloseam Volvo că e safe ci Mercedes CLK de 5 litri benzină. Dar, at the end of the day I would be alone and feeling empty.
Pentru mine asta e ceea ce contează.
Tocmai asta e -a mea nu vrea să plece din motive subiective- mama, fratele, confort emoțional.
Eu as pleca maine, corporația unde dau cu sapa imi ofera job oriunde in lume vreau, la un nivel decent de salarizare. Doar că vreau să plec cu ei cu tot, ceea ce momentan nu se poate. Poate ca reusesc guvernanții ce nu am reusit eu…
In 2016 eram ok financiar, oferta era pe masa, trebuia sa semnez. A mea a zis nu, am incercat remote, dar nu se prea putea.
Acum sa zicem ca lucrurile se schimbă un pic pot baga remote 4 zile si 1 la client – deci probabil avion dimineata cu intors seara sau a doua zi dimineață, cu excepția primelor 2-3 săptămâni cand o sa fie luni dimineața cu vineri seara.
Pe 10 zbor in US la HQ sa detaliez modul de lucru, voi lucra doar cu West Europe deci zboruri relativ scurte.
Cand am scris ca eram probabil divorțat ma refeream ca ar fi fost ceva de genul:
– Vii cu mine in “nume tara civilizata” ?
– Nu, pentru că “motive”.
– Bine, eu am plecat.
Probabil, strict pentru orgoliu ar fi divorțat.
Peste 1-2 ani probabil m-ar fi cautat, doar ca ar fi fost prea târziu.
Vom vedea, sper ca lucrurile vor iesi cum le-am plănuit eu. Ar trebui să pot pune undeva la 2k euro lunar deoparte, cu ce mai e prin saci voi putea cumpăra câteva proprietati ieftine in urmatorii 2-3 ani.
Orbu – din ce am citit pe blogul tau si din comentarii mi-am dat seama ca puteai pleca, doar ca nu era încă momentul potrivit. Azi este de aia si pleci.
Probabil va fi si la mine in 1-2 ani.
The show must go on.
On topic: a rule of thumb cică pe recesiune se construiește cel mai bine(mana de lucru ieftină materialele ieftine).tataie pt care prestez are, printre altele și imobiliare, in curte. Și anume trecut a dat drumul la 2 proiecte mari și anul asta mai da la vreo 3. Nu zic c o știa el ceva da prea îl recomandă miliardul din conturi că deține și informații.
Off topic: referitor la kinderi ai mei au tocat in 3,5+0,25 ani vreo 60k de roni. Fără grădinița bona (doar healthcare și igienă – nașteri la privat pt că spitale mai noi și fără streptococi parameci și șpăgi/celule stem/ecografii pt ei și Dna etc).grădinița n o sa fie privata că vreau sa mi sting creditele în următorii 3 ani.casa am luat o la “reducere” e mare (pt ro) și sub 500€ /mp ceea ce în bucale acu 2 ani era o performanță.cu și fără kinderi tot 100mp locuibili mi as fi luat pt că am copilărit în 50mp și mi a plăcut cel mai mult la bunici la tara:))la alte gauri financiare pot adăuga faptul că dna mea a luat 85% 11 luni și se antrenează pt același procent din alta suma pt următoarele 20 luni.tot că o pierdere necuantificabila e că iese din jocul sql vreme de 2 și o să revină mai greu. cel mare a mai futut niște bilete de avion de 700 de e când a decis că mai bine răcește decât să meargă în Maroc cu noi dar p alea nu le pun. La plusuri sunt nenumărate alea enumerate de manowar(nopți nedormite bocete și urlete și betonarea dezvoltării personale: daca faci fata la d astea noaptea și ziua o arzi la job poți să ți tragi chiloții peste pantaloni-esti superman ce plm comparativ cu leșinații/ele care vin luni dimineață cu weekend enduro futut că “i a anulat cosmeticiana programarea la pensat pizda/coaiele). Râzi cu spume când auzi ce “probleme” le dărâmă unora psihicul.
Intre timp in China… https://www.nytimes.com/2018/12/14/business/china-economy-xi-jinping.html
Decizia de a avea copii nu este intotdeauna rationala. De fapt, as spune ca in majoritatea cazurilor este una emotionala.
Altfel, daca ar fi sa expunem situatia in termeni contabili, copilul este garantat un liability, pentru in jur de 20 de ani (asta daca fizic/psihic este perfect sanatos) si poate deveni, la o adica, asset, la batranetea ta.
Dar nu te poti baza pe asta si nu e indicat sa-ti faci astfel de planuri.
E in ADN-ul nostrum scris sa facem copii, suntem animale care se reproduce. In plus, suntem dotati cu sentimente si emotii (ale noastre, sau ale altora) cu care nu poti negocia rational. Facem copii la modul irational, in ciuda faptului (dovedit, cu cifre si pixul pe hartie) ca un copil scade, de cele mai multe ori, nivelul de confort (daca nu si de viata) al familiei. Cum spuneam. e o decizie luata pe alte considerente decat calcul rational.
In schimb, primim satisfactii de acelai ordin – sentimentale si emotionale. Atunci cand le primim. Si depinde de modul in care ii crestem sa le primim, altfel nu le primim nici pe alea. In anumite cazuri, daca ai investit cu minte si inima educatie in copilul tau, el ar putea la batranetea ta sa se transforme intr-un active. Dar nu paria pe asta, nu multi parinti sunt atat de competenti in meseria de parinte incat sa duca job-ul la bun sfarsit.
Pe de alta parte, cazurile de copii care isi exploateaza parintii sunt, in opinia mea, datorate exclusive parintilor, modului in care I-au crescut si educat.
Liviu, felicitari pentru site, ai reusit sa aduni oamenii de la mari departari ca si cum ar fi gard in gard ! Urmaresc discutiile, la modul silent, de cateva luni de cand s-a intamplat sa aflu de OC dintr-un link extern catre pagina de istorie a romanilor. N-am fost intrutotul de acord cu ce-ai zis acolo, dar m-a amuzat si in parte ti-am dat dreptate. Avem niste rateuri istorice si niste tare (tradarea, lichelismul, hotia, superficialitatea si lipsa de cuvant, de ex.) care ne descalifica. A fost evident dupa referendumul din 2018. Dar nu suntem chiar terminati. Uite, aici pe OC se vorbeste si se injura preponderent in romana, nu engleza sau franceza sau suedeza. Mai sunt si altele, dar e off-topic.
Imi place ca oamenii vin aici si vorbesc sincer, chiar daca mai buruienos uneori, si vad ca s-au adunat o gramada de oameni destepti.
E interesant ce povestesti / povestiti despre Anglia / alte tari, in general, iar on-topic, am observat si in Bucuresti fenomenul descris de tine de cativa ani buni. O gramada de pravalii din centru (bd. Magheru, Bratianu, Cal. Victoriei, zona Unirii), sau zonele adiacente s-au inchis. Si n-a mai aparut nimic in locul lor. Stau spatiile comerciale nefolosite. Iar in cartierele dormitor infloresc casele de pariuri, “casino”-urile si sex-shop-urile. Si, bineinteles, farmaciile.
Situatia asta imi pare a fi un indicator al societatii: un socialism-bolsevism care ucide perfid afacerile prin fiscaliate si birocratie aberante, prin banci care nu au interesul sa finanteze afacerile de familie, prin functionari aberant de corupti etc. Si o impotenta antreprenoriala cauzata de stilul patronilor caraghios de amatoricesc, lipsit de seriozitate, de parolism s.a. combinata cu o lehamite a salariatilor care, si daca ar fi bine platiti, majoritatea ar lucra tot ca Doreii.
Sunt avocat si sunt satul de cati rau platnici insolvabili trebuie sa fugaresc prin instante, sectii de politie, parchete si executori. Am avut clienti straini care si-au mutat afacerile dupa ce si-au luat tepe p’aici si au mai recuperat abia 30, 20, 10% sau chiar nimic din prejudiciu. Mai bine zis, mi-e jena fata de strainii aia. Bai, vine unul strain cu bani la lesinatii nostri de foame si le zice: frate, facem o combinatie, tie iti iese 100.000 E net si mie 500k sau 1M EUR profit. Batem palma? Batem, zice romanul. Apoi ce face fratele muntean cu cel moldovean si cu cel ungurean? Iau banii astuia de avans si, in loc sa-i execute lucrarea aluia cum trebuie si la timp, o face in dorul lelii pe jumatate din bani si vreo 12-24 luni intarziere, restul si-i baga in buzunar apoi incearca sa se afirme el cu produse / servicii similare incercand sa-i fure clientii strainului. Si cand ma duc eu gramada peste aia, ce zic: nu vezi, dom’le, cati bani castiga astia pe spinarea noastra? Mda, curat patriotism, coane Fanica !
Off-topic, ca s-a discutat mult: am 4 copii. Pare paradoxal ce-am sa va spun, dar mi-au confirmat-o si altii cu 4+ copii: e greu pana la al 3-lea, apoi deprinzi skill-urile necesare si merge mult mai lejer, pe pilot automat. Cel mai greu a fost cu primul si al doilea, ca erau prea mici, nu aveau cu cine sa se joace acasa si ne freacau la cap cu orice moft din lipsa de ocupatie. Apoi ei cresc nitel (7-8 ani) si incep sa-si fie suficienti in majoritatea timpului, nu prea ne mai baga in seama decat la chestiile urgente: mi-e foame, ma doare piciorul ca m-am lovit, ia-ma in brate un pic la culcare etc. Pe la 13-14 deja incep sa se coaca nitel, mai sunt si de ceva ajutor prin casa, uneori mai arunca si un ochi la fratii mai mici printre 2 teme si un whatsapp. Nu zic ca-i usor, griji sunt din plin pentru noi -parintii- dar e super, n-as da timpul inapoi. Ba inca as mai face unul, desi am deja 42 de ani si cel mai mic are abia 2 ani.
Si ce-am zis mai sus mi-a fost confirmat de prieteni. Cumva Universul ne aduna pe cei cu afinitati comune: cunosc 10+ familii cu 4, 5 sau 6 copii. Toti copiii facuti dinte-un singur tata si o singura mama, nu combinari de n luate cate k, cu 2-3-4 neveste ca Borcea. Aceeasi situatie si la prieteni / cunostinte (aceleasi povesti descrise mai sus), asta ca sa fiu sigur ca nu mi s-a nazarit mie ca e mai usor peste un prag. In Bucuresti, nu in Certeze sau in vreun sat uitat din jud. Vaslui. Unii in medii corporatiste, altii liber profesionisti etc. Nu ne este usor, statul nu ne da ceva prime sau deduceri la treaba asta, ba ne cam si baga mana in buzunar, tragem pe 4×4 Lo, dar simtim ca ne implineste extraordinar.
Costa mult copiii? Costa. Aduc griji si suparari? Aduc. Toaca nervi? Toaca. Trebuie sa-ti schimbi masina? Trebuie, ca nu mai au loc nici macar in SUV, ci iti trebuie un van cu motor de minim 2,5 L si impozitul afernet. Si lista continua. Este multa jertfa, dar vine cu o bucurie pe care nu ti-o poate da nimic altceva. E acel paradox din formula “daruind, vei dobandi”. Eu marturisesc acest lucru.
Am intervenit pentru ca mi-a placut pozitia lui Liviu, pe care o gasesc fireasca. Nu copiii ne fac nefericiti, chiar daca aparent sunt pietre de moara. Da, sunt, dar sunt niste poveri atat de dulci… numai parintele caruia i s-a cuibarit in brate un copil stie ce inseamna. Te uiti la el cand e mic si vezi o iubire atat de fragila, ca te inmoi cu totul. N-as putea sa ma uit in ochii copilului si sa-i zic “povara”! Eh, ca baiatul cel mare se mai cafteste pe la scoala cu colegii, ca mai platesc cate ceva spart pe acolo, le trec la capitolul realizari. Mai ales in comparatie cu aia spalati pe creier de PC / smartphones care stau ca porcusorii de Guineea in patratzelul lor pe canapea. Mai bine se tavaleste cu baietii pe terenul de fotbal si le face ochi dulci fetelor, decat sa stea ca un lobotomizat. C-or fi mai tarziu nerecunoscatori copiii… problema lor. Dar e nedrept sa dam vina pe copii daca viata ni se pare grea, chiar si la modul voalat.
Si daca va intrebati, din astia cu multi copii de care ziceam nu suntem niciunul sectari (pocaiti) sau arabi 🙂 Just plain old style romanians enjoyin’ their lives as an every-day gift.
Da. Si eu il iubesc pe-al meu. Ocazional imi vine sa-l injur de toti sfintii (vin acasa si s-a parut fun sa bage cablul de alimentare de mobil in ventilatorul carcasei de PC – ghici cine face infarct cand porneste PC-ul?). Dar pe urma, cand nu-i maica-sa acasa (ca daca e, ma ignora, lol) vine sa se bage la mine-n brate. Yeah..e ok. Da-l in plm de cablu si de PC 🙂
Eu ajung pe blog tot la spartul targului, nici n-are rost sa mai scriu ceva 🙁 Oricum nu ma potrivesc in peisaj, ca n-am opt sute de mii sa-mi iau casa modesta in cartierul in care locuiesc in CHIRIE (de vile nu ma ating nici daca castig la loto), deci saraca, unde pui ca-s si batuta-n cap, ca nu prea prind joburi de zeci de mii.
In situatia asta de cacat tarandu-ma, mai copii mi-ar lipsi! M-as simti vinovata ca primesc alocatii din taxele descurcaretilor, ca e gradinita subventionata tot de acolo, poate n-ar fi nici cine stie ce frumosi, iar maturi fiind ii vor dezgusta pe vecinii bogati cand le-ar sta in cale la trecerea de pietoni inspre gura de metrou… tot saraci si ei, seamana pe mama.
Revenind, nu fac copii pentru ca nu vreau. Nu-mi ticaie nici un ceas, ba chiar mi se strange stomacul cand ma gandesc. Nu mi se poate intampla sa fac copii daca nu vreau. Am prietene care n-au copii, una a ajuns la 50 de ani si nu regreta, ba din contra. Nu vrea nicicare sa se sinucida, in schimb s-au sinucis barbati care aveau copii, np.
Viata e d-aia cu multe aspecte, neavand copii as avea timp sa povestesc despre inutilitatea universului si cum totul e desertaciune si nu face nici o diferenta mai nimic.
Da’ au mai fost unii care au ajuns la concluzia asta, scriu ziarele despre ei dupa ce-si omoara toata familia si apoi se sinucid.
Deci vedem bine, cine e destul de destept si lucid isi da seama ca totul e o pacaleala, sau iluzie, sa se bucure si budistii.
Sau destul de prost, ca dupa ce te-ai chinuit sa inveti sa mananci singur, sa te duci la wc cand iti vine, sa scrii pe bloguri, sa poti castiga bani etc, deci dupa ce ai trecut de greu, tocmai atunci sa abandonezi.
Pe toata lumea sanatoasa psihic o mana in viata tocmai ala de care vorbiti si voi, instinctul. Nu se trezeste poporul in fiecare dimineata si se intreaba daca o mai avea sens sa traiasca sau nu. Se trezesc, beau cafea, asculta o muzica, schimba scutece sau nu, aia e, viata merge mai departe.
Cred ca e greu ca unu fara copii sa se mai simta ofensat, probabil le-a auzit pe toate deja de la N persoane, mai voalat sau nu, incat sa-i mai pese.
Presupun ca nici tie nu-ti pasa ca eu gasesc vacantele tale la mare ca fiind plictisitoare, si niciodata nu inteleg de ce ar plati cineva cateva mii sa stea langa o piscina, sa manance si sa faca niste plimbari. Abia cand ma vor durea oasele, daca voi mai trai asa mult, imi voi rezerva asemenea excursii. Pana atunci, in veci pururi n-as intra in vreo piscina, nici macar de curiozitate, daca la mai putin de 10 kilometri s-ar afla vreo mare sau vreun ocean. Si s-ar afla, ca altfel n-as merge acolo din capul locului.
Dar ce te mana pe tine totusi sa faci asta in fiecare an? Pai… asa iti place? Iata un motiv suficient. La fel si altora, le place asa, fara copii.
Ah, ca daca ar avea copii, poate le-ar placea mai mult cu ei, nu se stie. Da’ cam ai si tu o idee ca n-ai chef sa urci pe Everest in urmatoarea vacanta, corect?
Cum plm sa n-aiba viata sens daca n-ai copii? Are fix atata cat avea si inainte, adica deloc. So what?
Ce-i drept, cu aia care insinueaza d-astea, gen de ce sa continuam, ce ne motiveaza si de ce vrem joburi mai bune sau lol mai mult de doua camere… nu prea am mai tinut legatura. Initial incercam sa indur degetele indreptate spre uterul meu, da’ apoi mi-am dat seama ca asa cum traiesc fara copii si nu sufar din cauza asta, pot sa traiesc si fara aia care ma suspecteaza de diverse, ca cine a mai pomenit femeie sa nu vrea copii?! Ultima pe lista a fost soacra. Noroc ca mamei mele i se pare o idee geniala, altfel cine ma mai batea la cap pe alte teme?
Nu stiu, sa zicem ca-n general am trait pentru mine, mai putin momentele cand incercam sa fiu pe plac altora, sa nu-i supar, sa-mi fie mila sau frica de ei. Traiesc pentru mine si acum, nu cunosc pe nimeni care mi poate duce crucea in loc, care sa simta ce simt eu etc. Sunt eu cu mine, atat. Eram la fel si pana sa ma casatoresc, voi fi la fel si daca o sa am copii. As fi ingrozita sa nu mor si sa-i las singuri, aia e altceva, dar ingrozita sunt si sa nu ma las pe mine pe strazi, deci am toata motivatia sa ma scol din pat dimineata.
Job greu as face, tot opt ore stau la munca, nu mi se topesc neuronii, de ce sa nu fac? Pentru mine.
Inteleg ca motivatia o fi dubla cand depind si altii de tine, dar si aia singuri (cel putin la ei in cap) au de ce continua. Exact cum continuai tu acum 15 ani. Nu-mi zice ca te simteai neimplinit ca n-ai copii! Na, mie nu mi-a trecut nici acum.
Cert e ca dupa cata lume mi-a dat muie indirect sau direct, dar sigur pe nedrept, ca de ce nu fac copilasi, daca vreodata o sa-i fac pentru ca voi dori, aia nu vor avea sansa sa se joace cu ai mei. Soacra included. Fiinta mea nu e ca sa satisfaca dorintele altora, ieri eram de aruncat, azi sunt buna ca am puiat.
Mi se pare ciudat ca tu nu pari a fi de fapt entuziasmat sa ai copii, din ce-am inteles de fapt nici n-ai avut scopul asta ci s-a intamplat, atunci zi-ne tu ce sens aveai si pentru ce faceai nu stiu ce…. really now. Iti dai si tu seama ca e stupid.
Am zis mai sus ca oamenii nu se mai mira de reprosuri pe tema asta, dar uite eu ma mai mir cand nu ma astept. Deci tre sa fac bani, sa ma marit, casa, copii… wow, sa-mi bag pula ce viziune, n-am mai auzit asta de ultima data cand am vorbit cu fiecare matusa.
Realizez ca plangi cu lacrimi din pula de cerb de aur etc. Da’ pe bune tu chiar sincer te intrebi de ce vor mai multi bani aia fara copii sau de ce nu se omoara dupa 50 de ani?… refuz sa cred asta.
Parca suntem prietenele mele nemaritate care jelesc intruna absenta pulalaului aducator de sens. Nici p-asta n-o inteleg, nu ma gandesc VAI CE VIATA STUPIDA aveam cand nu eram si eu ca omul la casa mea. N-avea cum sa-mi fie atunci dor de sot, ca nu stiam nici ca exista si aveam o viata a mea, asa cum o am si acum. Tin cu dintii si vreau sa mor eu inaintea lui, ca-l iubesc si nu vreau fara, dar acum ca l-am cunoscut, nu inainte. Iar eu ca suflet am fix atata sens cat aveam si inainte, adica niciunul.
Eu cresc animale, doua ale mele si altele pe care le mai sponsorizez (nu ca sa ma laud, cum se hahaia Animaloo de mine acum cateva luni ca vai, da bani altora sa se laude, da’ n-are ea. Eu fiind o litera pe internet, fix pulea ma stie, dar da…) uneori. Doar mancarea lor si cacatul ma costa ~450 pe luna. Ultima ecografie a fost 500, iar aia a fost o parte din cheltuielile cu tura aia de boala. Nu-mi calculez cat ma costa, m-a intrebat cineva si am socotit in cont. si eu le iubesc, dar viata mea avea sens si inainte de ele.
Cand moare cineva in locul meu, sa ma anuntati. Pana atunci traiesc pentru mine. Nici n-as avea cum altfel.
Si daca vreodata ajung sa lucrez pentru potentialii copii, sa ma fereasca Dumnezeu, n-as fi decat o alta victima d-aia care vai, s-a sacrificat pentru plozi, ca altfeeel statea pe salariu minim si nu stiu ce, dar uite, a trebui sa iasa din mizerie si sa dea din cur pentru altii bla blaaaa, istoria parintilor care nu-s fericiti ei cu ei.
E ok, ma retrag singura 🙂
PS: nu am indieni la munca, dar ala e motiv de facut copii, cand ii vezi cu ciurda dupa ei. Ideea e ca ma bucur ca tu ai copii, si sunt chiar sigura ca cel putin baiatul din UK este frumos, si fiind crescut bine cred ca e fain sa aiba societatea asa exemplare, dar da, ma seaca sa vad ca de fapt si desteptii ii privesc cu mila/uimire pe cei fara copii… mai rau ca pe fetele mari acum doua secole.
PS nu mai zic ca trebuie sa schimb canapeaua la un an, ca ma uit cu mila la covorul scump cum e scarmanat in fiecare zi si toate alea.. nu zic pentru ca nu-mi calculez animalele in bani. Asa ca inteleg cum ziceti ca e greu si scump sa ai copii, dar in acelasi timp foarte inaltator, da’ nu inteleg cum se la fain se trece la lipsa de sens.
@d: habar n-am cine arata “acuzator” spre uterul tau, da’ nu-s eu ala.
Da, barbatii fac treaba asta. Femeile mai putin. Doar ca nu se discuta despre asta, ca suntem in epoca in care barbatii nu conteaza, ca white patriarchy si oprimarea sexului slab etc.
Smecheria e sa nu abandonezi.
Nu, nu prea-mi pasa. Pot sa-ti explic, ca-i foarte simplu.
Am petrecut cam 14 ani facand treburile alea de care vorbesti tu – cu mers pana la mare sau la ocean. Da’ nu asa, ca Dorelu’ de rand, ci ca Dorelu’ care facea bani din niste treburi si n-avea job (si cand avea, era la misto). La modu’ ala, “hai pana la un cico”; “hai, unde?”; “stiu eu o terasa in Paris; sau in Neptun”. Nu la modu’ ala cu “mergem in concediu, o data pe an”, ci la modul celalalt “mergem oricand, plm, ca nu-i ca si cand avem ceva mai bun de facut si nici n-am muncit pentru banii astia lol”. Sau, de ce nu, urcandu-ma in avion sa merg la un cico cu vreo domnisoara in alt oras – ca oricum nu muncisem banii aia, nu?
Iar timpu’ a trecut, marea si oceanul nu ma mai impresioneaza prea mult. Uite, e frig pe-aici. Si in frigul pizdii ma duc eu sa fumez afara. Sau merg tot prin frig sa ma duc sa-mi iau o cafea overpriced de undeva. Iar daca as vrea sa mananc ceva misto in pauza de masa, ar trebui sa-mi aduc de-acasa, pentru ca, desi e plin pe-aici de restaurante, sunt de-alea “mainstream” (gen chains, Jamie Oliver and co) la care haleala e mediocra. Si mai si dureaza s-o primesti. Asa ca atunci cand merg in vacanta, pai, vreau sa fie vacanta. Vreau sa merg sa ma plimb pe vreo faleza, sa ma trezesc cand o fi, nu cand suna alarma, sa inot (si nu, nu e marea ca piscina), sa stau la plaja, sa citesc, sa-mi vina totul la nas, fara sa merg eu dupa ele.
E ceva tare placut la cititu’ la soare, la piscina, cu pauze de sarit in apa cand se-ncinge pielea. Si e misto sa iesi de-acolo si sa vina tovarasu’ chelner cu pranzul si ceva de baut. Cam aia vreau sa fac in vacante: nimic. Sa stau si sa ma relaxez si sa-mi vina totul la nas si sa ma doara-n pula de orice. Cu alte cuvinte…sa fie plictisitoare.
Ma mana faptul ca le-am facut pe toate celelalte pana la refuz si acum vreau doar sa ma relaxez. Am un job care-i relativ solicitant (ma refer la domeniu, nu la jobul in sine). Genul ala unde stai relaxat si te trezesti ca oh, shit, a iesit nu stiu ce noua tehnologie, trebuie sa ma agit s-o invat. Asa ca apreciez saptamanile alea in care nu trebuie sa fac nimic.
So…unii vor sa aiba sens. Pentru ca, asa cum zici tu, fara, nu prea are deloc. Si-am explicat de ce. Fara, puteam la fel de bine sa nu ma mut vreodata de la parinti, sa stau acolo la un job d-ala de helpdesk, sa nu-mi pese vreodata de chirii/preturi, sa nu ma intereseze nimic. Traiam pana nu mai traiam si aia era.
Habar n-am de restul. Eu nu te suspectez de nimic. E alegerea ta si te priveste.
Bai, nici noi – astia cu boraci – nu traim pentru altii. Tot pentru noi. Dar da, (trebuie sa) facem loc in viata noastra si pentru boraci. E adevarat, cam mananca resurse (timp, bani, alea)
Aia e, ca eu nu as face. Pentru ce? Sa ce? Sa adun o caruta de bani cu care sa ma ingrop sau…?
Nu sunt. Si nu-i inteleg pe cei care (spun ca ei) sunt. Uite, e frig afara, cum ziceam. Iar boracu’ meu a fost la scoala si s-a jucat pe-afara cu restul boracilor. Si-a venit acasa tusind ca un membru cu drepturi depline al comunitatii TBC din Londra centrala. Da’ nu asa, gen “mai tuseste la 30 de minute”. Nu. More like “la 5 secunde”. Inclusiv toata noaptea, lol. Nu vad nimic care sa ma entuziasmeze la asta. Si nu vedeam nimic care sa ma dea cu rotile-n sus la faptul ca pe vremuri se balega pe el like a gentleman. Sau la multe alte chestii.
Entuziasmul apare, in schimb, cand vezi evolutia. Cand nu se mai caca pe ei. Cand incep sa puna intrebari. Cand vor sa se joace cu tine. Cand … tot felul de alte chestii. Cand le oferi niste chestii si se bucura – bucurie de-aia sincera, de copil, nu de ghertoi care mimeaza.
E o chestie pe care nu o pot primi de la un animal troglodit. Caine, pisica, alea. Si nu ma vad mergand in urma unei javre pe strada pentru a-i aduna rahatul.
Pai, chiar ma mir. La ce cacat vrei mai multi bani? Ca sa … ce? Ca esti expirat(a), pe faras. Si daca ti-ar pica din cer un sac de bani, ce-o sa faci cu el? O sa te ingropi cu el?
Eu, fara copii, nu m-as fi deranjat in veci cu joburi mai bine platite, mai herpaderp. Pentru ce? Ca n-am pasiuni scumpe. WoW-ul la fel se juca si daca erai somer gen si de-o cafea in oras aveam si acum vreo 3 promovari, ca sa zic asa. De fapt, puteam la fel de bine sa stau in Romania. Si nu cu chirie. Nu in apartamentul meu. Nu. La ai mei. La ce bun sa ma chinui cu mai mult?
Asa cum stii, eu eram genul ala de om care se urca intr-un avion asa – ca a venit weekendul, plm – si se ducea in alt oras random. Si-n 24 de ore trecea pe la cateva femei. Nici “gagica” nu-mi trebuia. What for? Iar in perioada aia nu eram nici la 70% din capacitate.
Asa ca da, doar ma intreb: de ce ai vrea mai multi bani fara copii? Pentru ca mie-mi ajungeau banii aia de-atunci, din Romulania, pentru a face tot ce doream (in mare sex, iesiri in oras(e) si jocuri pe PC; ca, din pacate, drogurile nu erau compatibile cu medicamentele din perioada aia, lol).
Si weekendu’ urmator de la capat. Alte femei. Uneori, alte orase. Uneori, alte tari. Cam asa am ajuns acum sa apreciez cafeaua aia la piscina in concediu. Stiu ca-i boring.
Pai, vad ca intelegi. La fel e si cu copiii. Nu-ti e dor de ei cand nu-i ai, cand nu-s in peisaj. Dupa, insa, parca n-ai putea fara ei (cu exceptia concediilor, cand mars puisor in pizda ma-tii la bunici sau ceva, ca tati are chef sa doarma noaptea si sa se trezeasca tarziu!)
Meh, stereotipuri.
Da, chiar este. Este tragic sa vezi o poza cu el si colegii lui de clasa. Pentru ca aia nu-s. Nici macar unul….
Nu-i privesc cu mila pe-aia fara. Si nici cu uimire. Nu stiu de unde-ai scos-o pe-asta. Cred ca in timpul petrecut impreuna te-ai lamurit ca nu-s genul ala de om. Nu e treaba de “mila”. Nu e treaba de “superioritate”. Nu e treaba de “aratat cu degetul spre uterul altora”.
Tu dai banii pentru animale. Eu ii dau pentru borac. Pentru mine are mai mult sens chestia asta. Bine, are mai mult sens acum, cand a-nvatat sa mearga la baie, ca acum niste ani chiar ma-ntrebam daca nu ieseam mai bine cu un caine, ca parca aia nu o ard in scutece si in treziri cu urlete cu anii.
Chestia e ca, la sfarsitu’ zilei, ma pot uita la junior si pot vedea un copil frumos care va fi (cel mai probabil) un barbat frumos. Nu mai trebuie sa-i schimb scutecul and shit. Inca nu am “scapat de el” din toate punctele de vedere (gen hai sa-l alergam cu ceaiuri si plm sa nu mai tuseasca toata noaptea ca un magarus ragusit de muie), dar…se apropie momentul. De unde ma uit eu, mi se pare ca merita mai degraba sa petrec niste ani cu un borac incercand sa-l transform in om decat cu un animal care, plm, tot un animal va fi.
Tu nu vrei copii. Eu nu vreau animale. Da’ la sfarsitu’ zilei, amandoi se pare ca avem un gol pe care, aparent, il umplem cu ceva. Sau cu cineva. Ceva sau cineva care ne costa bani, timp si nervi. Estimez ca tu iesi mai ieftin (si la bani si ca timp futut). Admit treaba asta, alegerea ta are mai mult sens din punct de vedere financiar. Si nu, nu mimez entuziasmul. Nu-s matusa ta sau soacra ta, nu cred ca un borac e o minune sau plm. Dar am avut de ales intre a face si a nu face. Am ales sa fac. Ca e pacat sa nu fie si barbati frumosi pe planeta 🙂 Nu plutesc de fericire ca ma trezeste noaptea boracul din cand in cand. Dar…e OK. Realitatea e ca am adunat si adun niste chestii. Mai mult(e) decat mi-ar trebui mie. Cunostinte, ceva assets, alea. Prefer sa i le las boracului meu. Altfel..le-am adunat de pomana. Un caine nu le-ar aprecia.
Pe-ntelesul tau, stii care-i diferenta dintre un copil si-un caine?
He marvels at all things new to him and I only wait for all things in this sick world to end 🙂