Cum a fost cu lucratul de-acasa

Ziceam recent ca ar trebui sa scriu un post legat de cum este cu lucratul de-acasa.

Hai sa lamurim treaba asta cu lucratul de-acasa – mai precis care-i scopul si ce speri sa obtii din asta. Da, tu, ca nu pentru mine e scris postul.

In primul rand, se poate? La modul practic. Daca esti unul din baietii aia care n-au treaba LA MODUL FIZIC undeva, se poate, DAR…trebuie bunavointa din partea sefilor. Uite, eu lucrez cu servere. Nu ma duc vreodata unde-s alea fizic sa umblu printre chestii. Aia-s altii. Eu dau cu ssh-ul sau cu browserul pe DRAC/ILO, asa ca nu am nevoie sa fiu acolo. DAAAAAAAAAAAAR pe langa asta, am o echipa (mi-am dat demisia, sunt in preaviz, deci inca sunt angajat aici), iar echipa aia mai are intrebari, sedinte, intalniri, treburi. Si de-asta zic ca SE POATE, dar trebuie bunavointa din partea sefilor. Pentru ca, pana la urma, sedintele se pot tine si pe zoom, colegii te pot contacta si pe slack/irc, dar…trebuie sa fie si sefii de acord. Pentru ca, normal, e mai usor pentru Ghita juniorul din echipa sa mearga un metru pana la biroul tau si sa te bata pe umar decat sa te contacteze pe irc/email si sa astepte un raspuns – mai ales daca se intampla sa nu ai chef de Ghita niciodata, ca nu esti ma-sa.

Asta-i o chestie la care trebuie sa te gandesti daca vrei sa faci chestia asta. Si aici e un mic cerc vicios, daca vreti parerea mea. Ca sa ti se accepte o astfel de chestie, trebuie sa fii cat de cat “vechi” prin compania aia (exista si exceptii, stiu, dar ..) si destul de apreciat/recunoscut. Asa, cam cat sa nu aiba aia chef sa te piarda si sa prefere sa faca un mic compromis. Problema e ca daca esti apreciat/recunoscut (ca mine, asa), nu prea au chef sa-ti dea drumul din birou, din motivul ala de mai sus (ca-i mai usor sa vina la biroul tau si sa te futa la icre si sa nu poti spune ca “nu am vazut mesajul”)

In al doilea rand, trebuie sa fie clar ca eu discut despre lucrat de-acasa la modul PERMANENT. O chestie gen 2-3 zile pe luna nu prea ajuta, in general (o sa explic de ce mai incolo). Nu pentru aia care vor s-o faca din motivele mele.

Vorbind de motive, hai sa expun motivele mele.

Eu am vrut sa rezolv cateva chestii cu lucratul de-acasa si l-am cerut pentru ca:

– am vrut sa nu ma mai futa la icre fiecare idiot care-i prea lenes sa caute singur, sa rezolve singur, sa urmeze procesul corect de escalare. Jur ca-n fiecare zi aveam 10 escalari de-astea complet random, de la juniors. D-alea care ar fi trebuit sa treaca prin ceva middle si abia cand aia nu reuseau s-o rezolve sa vina la mine. Da’ aia din mijloc ba n-aveau chef, ba se uitau urat la juniors, ba ii trimiteau la cacat, ba ii faceau de cacat, ba nu stiau sa rezolve…si cum se dusese vestea-n companie ca “duceti-va la Laivaiu, ca ala rezolva orice”…se-ntelege ca toti cretinii ma agasau zi-lumina. Serios. Cu de toate. “Dar cum se face un vhost”. “Dar ce e mysql”. “Dar…”. Si ma saturasem pana peste coaie. Ma saturasem pana peste coaie de treaba asta pentru ca jobul meu ajunsese sa implice vreo 5 chestii diferite, dintre care vreo doua erau super apreciate de manageri – iar escalarile nu faceau parte dintre ele. Adica, in loc sa-mi fie bine mie, sa ma ocup de nimicuri tembele si sa mai iau o caruta de bani, stateam sa rezolv cacaturi.

– am vrut liniste. E incredibil de enervant (pentru mine) sa vad ca vine un pulete care ia doua carute de bani la mine cu “nu stiu sa rezolv problema asta si trebuie rezolvata ieri pentru ca acest client da 200,000/luna si daca nu e rezolvata pana alaltaieri, pleaca si belim pula”…si sa ma trezesc ca in jurul meu porneste unu’ muzica pe boxe sau la pickup (serios, aveam un cretin d-asta de hipster cu vintage shit). Sau ca altul incepe sa se joace cu cacaturi. Sau doi cretini arunca amuzati cu o minge de tenis de la unul la altul si-mi mai zboara mie-n monitoare. Sau doua pizde se opresc fix in spatele meu si incep sa schimbe impresii despre tampoane si cacaturi mizerabile. Sau sau sau. Pentru ca imi vine sa ma intorc la ei si sa urlu MARS D-AICI, ZDRENTELOR, CA DACA NU REZOLV ASTA, MAINE VA CAUTATI DE LUCRU, HAHALERELOR!!!. Si nu-i voie, evident.

– am vrut sa ma pot muta in alt oras (si de-asta spuneam ca discut doar despre lucratul de-acasa permanent, nu 2-3 zile). Motivele sunt mai multe. In ordine random, ar fi faptul ca sunt gradinite/scoli mai bune, oras mai mic si mai liber (deci ajung oriunde in 10 minute), pretul caselor e la 30-50% fata de Londra (si gasesti case care nu-s disponibile in Londra in mod normal), e liniste si pace etc. Cred ca daca va ganditi bine, o sa intelegeti. Daca intelegeti, sariti peste paragraful urmator. Daca nu…cititi-l.

Adica, uite, ia omu’ random din Romania anului 2010. Vrea o locuinta. Costa un apartament cu doua camere intr-o zona buna-ish vreo 70k. Sta omul ala cu chirie si da 300 sau 350 pe luna pe asta. Si trebuie sa stranga un avans de vreo 15k sau cat plm cer aia in Romania. Si la final, daca strange banii aia si daca i se aproba creditul si daca gaseste unul care sa-i vanda si MULTE “daca”, se muta. Si sta intr-o cosmelie cu ghena la nas, cu vecinu’ care ciocaneste Dacia in fiecare dimineata de la 5, cu a doua trezire la 6 cand vin gunoierii, cu inca o trezire la 6:30 cand iese nenea din parcare si are senzorii defecti, cu…Dar daca nenea ala si-ar cumpara de aia 15k cu banii jos o cosmelie pe undeva prin pula cu satelitul (da, exista locuri de-alea si, plm, laptopu’ il poti lua cu tine, fibra cred ca e cam peste tot in Romania etc) si ar lucra de-acasa? Brusc, ar fi fara datorii. Brusc, nu ar mai pierde aia 300-350 pe luna pe chirie. Brusc, ar mai economisi si cat da pe combustibil. Brusc, ar castiga si niste timp (pierdut inainte pe drum). Brusc, ar fi mai calm, ca nu si-ar mai toca in fiecare dimineata si seara nervii cu trafic, parcari etc.

– am vrut sa castig timp. Sa pot pur si simplu sa cobor si sa lucrez in ce dracu’ aveam pe mine cand dormeam. Si daca am chef, fara sa fac un dus inainte (stiu, romulan vero, da’ ori suntem sinceri, ori ce pula mea; sa lasam harnicia dupa vreo 3-4 ore de somn, daaa?) Si sa nu mai pierd o ora pe drum aiurea. Si sa nu ma mai enervez cu traficul. Si…multe altele. Pe bune, poate am chef sa ma trezesc la 8:45, daca incep la 9 programul. Si sa ma spal pe dinti la 10. Si lejer si alene, nu in fuga. Si poate am chef sa beau o cafea inainte de a face dus. Poate am chef de multe.

– am vrut sa pot sa duc boracu’ la gradinita fara sa-mi rup pula ca-i la 30 de minute distanta (cu masina, eventual; ca apoi sa trebuiasca sa conduc 30 de minute pana acasa si inca 45 pana la lucru, ca plm, poate e in directia opusa; nu era cazul meu, gradinita si scoala erau la vreo 5 minute si jobul la 15, da’ intelegeti ce spun). Practic, eu ma trezeam la 8:45, urcam boracu’ in masina si haida, la gradinita cu tine. In 3 minute eram acolo, in 7 minute eram inapoi – suficient timp pentru a ma asigura ca-mi incalzesc laptele pentru cafeaua obligatorie de la ora 9 si ca ma loghez pe toate alea. Hai, sa nu ne cacam pe noi, suna bine. (plm, o sa crape de invidie corporatistii fortati sa bea cafeaua rece sau prea fierbinte – si cu cafea de-aia pisata, de automat de la lucru; sorry, guys)

– am vrut sa nu fac nimic cand nu am chef. Sa pot sa dorm sau sa fut in mijlocul zilei, daca e. Sa pot sa ma uit la un film daca nu am chef de munca. Sa pot sa. (crapa fierea-n unii cand scriu asta, I guess; nu va suparati, domnilor patroni, ca si de la birou gaseam eu moduri de a nu munci cand pur si simplu nu aveam chef; stateam la tigara 2 ore, daca era; iar daca-mi era somn, ma duceam in parcare si dormeam in masina; nu mai bine dorm comod acasa?)

– si-ar fi si faptul ca eu la ora 6, cand terminam programul, eram chiar fresh. Ondilol venea de la lucru la 6 si ceva (pleca pe la 5 si ceva) si era lesinata cand ajungea acasa. Mai ales iarna. Eu? Pai, eu ma trezeam la 8:45, porneam masina, ii porneam incalzirea si dezaburirea la maxim, o incuiam din telefon si imi faceam intai cafeaua. Imi beam cafeaua si-mi fumam tigara in conservatory. Apoi intram in casa, il luam pe borac “hai tati in masina” – unde era deja totul cald, dezaburit, fresh si hai la gradinita. Adica doar inversam ordinea. Si la 6:30 ma duceam sa-l iau de la gradinita si sa-l aduc acasa – toate cele 7 minute dus-intors. Pai, Ondilol era deja lesinata pe canapea cand eu veneam de la gradinita cu boracul – inca fresh.

– ultima chestie e ca, daca nu esti emigrant, ti se rupe pula de gradinita and shit. Gen nu tre’ sa-ti duci boracul la gradinita. Nu radeti, ca p-aici dai 800-1200 pe luna pe asta si nu-i deloc amuzant. Eu l-am dat acolo sa vorbeasca engleza (si slava pulii, vorbeste engleza), sa nu sufere de handicapul asta cu accentul. Da’ daca eram in Romania, sa zicem, cu lucrat de-acasa, ma pisam pe ea de gradinita si tineam banii-n buzunar. Ia ia tati lego-ul asta si du-te-n sloboz si joaca-te cu el pana termin eu de lucrat sau du-te-n curte si bate mingea aia pana ajungi Messi, ca tati prefera sa dea banii de gradinita pe droguri si tarfe. Pai, nu? Bine, e si partea cu socializarea, da’ pentru aia poti sa-l duci in parc sa se joace cu alti copii. Nu-i la fel, da’ plm, daca banii conteaza…

Cam astea au fost motivele mele, in mare – si tot astea ar fi avantajele. Asa ca, daca va tenteaza ce-ati citit pana acum, poate trageti in directia asta. Insa, inainte de a face asta, poate-i cazul sa va spun si care-s dezavantajele. Pentru ca exista si de-alea.

– primul tine de partea sociala. In speta, dupa cateva luni ai skillurile sociale ale unuia care-a iesit de la carcera dupa 6 luni acolo. Cel putin asta-i cazul meu. Mai ca nu-mi curgea scuipatul din gura. Si, in cazul meu, pot spune ca a avut un efect si asupra limbii (nu, nu aia, ci engleza). Pentru ca m-am trezit ca … vorbeste cineva cu mine in engleza si am nevoie de cateva secunde pentru a incepe sa formulez ce scoteam din mine imediat inainte. Iar delayul asta vine de la faptul ca plm, doar cu fi-miu mai vorbeam in engleza, iar engleza lui nu-i chiar avansata in momentul de fata (iar acum un an era si mai rau). Tot pe partea sociala (dar doar daca e vorba si de alt oras) intra si lipsa contactului cu prietenii. Ca nu poti sa-i zici unui prieten “hai pana la mine sa bem o bere, tre’ doar sa conduci doua ore”. Mi-au mai venit niste prieteni la un gratar si de Craciun si alte alea (si-i misto cand ai suficiente dormitoare spatioase incat sa le zici “ramaneti aici peste noapte”), dar … deh, de cateva ori, nu chiar la fel de des ca inainte.

– al doilea tine de munca. Pentru ca-i atat de usor sa nu muncesti, ca nu te vede nimeni (stiu, KPIs, dar nu e cazul la mine, am explicat de suficiente ori de ce), sunt zile-ntregi in care efectiv n-am facut nimic. Ba, dar nimic. Zile de-alea in care mi-am bagat pula si m-am dus pur si simplu la o terasa cu nevasta pentru ca hai sictir cu linuxu’ vostru basit. Faceam eu asta si inainte uneori, cand lucram in birou, dar e mult mai usor s-o faci de-acasa. Si-i nasol. E nasol pentru ca, pana la urma, trebuie sa lucrezi la ceva. Altfel, o cam belesti pana la cotor. Nu neaparat pe partea de KPIs, dar o sa vrei o marire de salariu. Pai, pentru ce, boss? Ca in medie, esti la fel ca restul acum. Hai, nitel peste ei, da’ oricum, nimic impresionant. Si, daca nu muncesti, iti cam pierzi indemanarea un pic – pe cinstite. Daca te poti motiva singur, felicitari, baga mare. In general puteam si eu, dar chiar au fost zile de-alea cum ziceam mai sus si nu am chef sa mint pe tema.

– al treilea tine de facturi. In cazul meu nu a contat catusi de putin. Ma doare-n pula de facturi, ca p-aici nu “vine intretinerea” iarna triplu sau ceva. Zic totusi ca merita mentionata si treaba asta. La lucru merge aerul conditionat pe curentul alora, camerele sunt incalzite pe gazu’ lor, PC-ul si monitoarele consuma curentul lor…intelegeti voi.

– al patrulea tine de haleala. Da, o sa radeti, dar voi stiti ce naspa e sa tii regim cand nu te poti duce pur si simplu la ora 12-1-2 la cantina, sa-ti iei de-acolo salata din ingrediente pregatite, spalate etc de altii? Nu-i asa, taica. Ia du-te tu pana la supermarket si ia-ti ce-ti trebuie, descopera acasa c-ai uitat ceva…d-astea. Bine, si cand le ai pe toate, e cam misto sa nu mai pierzi vremea cu stat la coada, alte-alea. Te duci la frigider, devastezi si mai ai 55 de minute din pauza de masa (aia daca nu esti toata ziua in pauza de masa, desigur). Da’ zic ca merita mentionat faptul ca m-am trezit si la 9 AM ca ajung acasa si descopar ca Ondilol i-a dat ultima cana de lapte din sticla boracului si eu n-am cu ce sa-mi fac cafeaua si mars la supermarket, Laivaiule, ca viata e complexa si are multe aspecte…

– al cincilea tine de faptul ca dupa ce te-ai pricopsit cu un task, mult succes sa-l arunci altora in spinare daca n-ai chef de el. Da, din birou e simplu – te duci la un junior, ii explici frumos ca mizeria aia nu e de tine, ci de un junior, asa ca sa-l ia. Si daca behaie ca lucreaza la altceva, poti sa-i zambesti dulce si sa-i zici “np, trimite la mine chestia la care lucrezi, ma ocup eu, ia jegul asta si hai pa, ca nu ne batem pe burta, prietene”. De-acasa…sa vezi…”nu au vazut ei” mesajele tale 🙂

– al saselea tine de contactat lumea. Bai, eu nu am stiut in veci vreun numar de telefon din companie cand lucram din birou. Daca era ceva, ma ridicam de la birou si ma duceam la persoanele alea, la cativa metri de mine. Da’ cand am lucrat de-acasa, vai de pula mea. VAI.DE.PULA.MEA. Da-i cu cautarea prin baza de date incompleta. Cauta si suna si vezi ca s-a schimbat numarul, vezi ca nu mai lucreaza ala acolo, vezi ca…da-i si cauta pana te saturi. Nasol moment.

– al saptelea tine de ce ziceam la #6. Inainte mergeam pana la biroul lui X. Pana la biroul lui Y. Pana afara la fumat – si de la iesirea din cladirea pana la locul de fumat. Si inapoi. Si tot asa. Si, bai, n-ai zice, dar conteaza miscarea aia (e unul din motivele pentru care plec de la astia). Conteaza pentru ca atunci cand n-o faci acasa (unde pana-n curte la umbrela faci 5 pasi si stai acolo pe-un scaun la cafea), se-aduna kilogramele pe tine de zici ca n-ai avut noroc de viata. Nu radeti, ca abia azi mi-a mai venit inima la loc dupa 3 luni de regim (peste 2 ani de lucrat de-acasa). Cand am vazut chestia asta dimineata pe cantar mi-a venit sa tip de fericire:

(da, stiu, mai am 1.6 kg de pierdut, da’ parca-i altceva deja)

Si chiar nu-i sanatoasa treaba asta. Stai la biroul tau pe scaun. Te duci la fumat 5 pasi si acolo stai pe scaun. Serios, ma fortam sa ma plimb ca un caine fara cap in jurul mesei doar asa, ca sa mai fac niste miscare.

– ultimul (cred) tine de pierderea oportunitatilor din companie. Pentru ca devii “ala care lucreaza de-acasa”. Nu mai esti acolo la “bisericuta”. Nu te mai vede lumea facand cacatul praf. Inca-l faci, in general (poate), da’ nu esti si vazut facand asta. Si nu-i ca ti-ar lipsi bataile pe umar, da’ o sa ratezi oportunitatea de a spune “miau” la momentul potrivit, in compania potrivita, “miau” care poate ti-ar aduce alta marire, alta promovare…Serios.

– ah, nu, nu-i ultimul. Al noualea, asadar, tine de lipsa de oportunitati si de vulnerabilitate. Poti sa te muti la Orbu-n sat, da, sa iei ceva la 15k. Dar hei, daca da faliment compania la care lucrezi (sau daca esti dat afara), ai cam belit-o un pic pana la cotor. Sigur, nu-i chiar groaznic, ca in principiu nu ai (mari) datorii daca ai cumparat acolo, DAR pula mea, pentru tine e mai greu sa ajungi la interviuri la alte companii cand ai nevoie sa-ti cauti ceva. Sau chiar daca n-ai nevoie. Lucram de-acasa de vreun an si jumatate cand m-a sunat unul cu un interviu. Hai, discutie normala la telefon. Done. Hai, interviu tehnic si cu un manager pe skype, ca sa nu te plimbam de pomana. Si pac, mi-au facut o oferta cu 20k mai mare – cand pot incepe, biroul lor e in Londra? Pai…nu prea pot incepe, boss. Ca am un mortgage aici (eu nu am cumparat cu banii jos, ca atatia bani n-aveam in cont, ce pula mea)…ca parca nu-mi arde de platit mortgage si chirie simultan…ca parca…Sigur, exista solutii (o inchiriezi p-aia pe care ai cumparat-o altuia, inchiriezi ceva in Londra, dar stai, ca tre’ sa se mute cu jobul si nevasta, pana-si gaseste si ea, pana pula mea…si uite asa am refuzat oferta aia, futu-i pe ma-sa). Si-i naspa treaba asta. Tot naspa e si aia cu interviurile. Pentru ca uite, am obtinut alt job, da’ am obtinut alt job dupa vreo 3 drumuri in Londra. Iar drumurile alea au insemnat 1.5-3 ore de condus – pentru ca Londra nu-i chiar aproape, traficul din Londra nu-i chiar o gluma si ce sa vezi, metroul din Londra n-a ajuns chiar pana aici. Cam nasol.

– fuck, chiar nu era ultimul. Al zecelea si ultimul (nu, pe bune, sper ca asta e ultimul) este ca iti pierzi mobilitatea. Cand lucram in Londra, daca mi se facea o oferta, mi se rupea pula, puteam sa ma duc acolo direct din prima. Puteam sa nici nu-mi anunt nevasta ca mi-am schimbat jobul daca n-aveam chef (aberant, da’ pricepeti voi ce zic). Nu avea importanta ce parere avea pe tema, daca macar s-ar fi deranjat sa aiba o parere. Eeeeh, acum brusc nu mai e asa. Ca trebuie sa va cautati amandoi. Sa va gasiti amandoi. Sa va mutati amandoi. Si nu numai voi, ca mai e si boracu’ – si n-are cu cine sta si…

Cam aici se-ncheie lista dezavantajelor (daca am ratat vreunu’, va zic eu mai incolo, mai bag un paragraf cu “de data ASTA CHIAR e ultimul1!!”).

Ce vreau sa subliniez aici e ca sunt niste avantaje enorme, da’ si niste riscuri si dezavantaje majore. Si practic, treaba asta e pentru oameni disciplinati (sa poti sa faci ceva efort fizic in fiecare zi, ca altfel nu mai intri pe usa). E pentru oameni cu bani in cont (pentru ca risti enorm; imaginati-va ca va mutati in Petrosani, sa zicem, ca acolo e ieftin si plm; si bagati toti banii in cosmelia aia (sigur, puteti si inchiria, da’ whatever) si peste 3 luni sunteti concediati; sau da faliment compania; hai succes cu gasirea unui job acolo si succes cu recuperarea banilor si cu multe altele). E pentru oameni de care nu vrea sa se lipseasca o companie, oameni care au sefi binevoitori, oameni care-si permit sa bata cu pula-n masa (pentru ca mie au vrut sa-mi refuze cererea si au tot amanat pana le-am zis ca daca nu se grabesc, poate mi-o aproba urmatorul angajator). E pentru oameni (cel putin) usor antisociali, pentru ca altfel risti s-o iei un pic razna, oameni care-s (cel putin) oarecum aranjati cu banii, pentru ca isi vor pierde social/soft skills urgent si la un interviu vor raspunde pe urma prin ragete.

…SAAAAU e pentru oameni care vor s-o faca “pe durata determinata”, oameni care-si fac foarte bine niste calcule si vad ca si-ar putea permite ceva ce nu-si pot permite in mod normal daca fac asta 1-2-3 ani. Si-atunci merita sacrificiile – poti considera ca vii dupa 3 ani de puscarie si intre timp ti-ai platit casa sau ceva. Iar pe partea aia cu soft skills iti revii tu cumva.

O alta chestie pe care vreau s-o subliniez e ca nu e neaparat de invidiat treaba asta. Cand il auziti pe unu’ spunand asa, cu nasul pe sus, ca el lucreaza de-acasa si herpaderp, ce tare-i el, hr, br, ganditi-va si la lista aia de dezavantaje. Nu-s treburile neaparat atat de albe sau negre, da’ nu-i nici raiul pe pamant. Si-n sensul asta va invit sa-i vedeti pe insinguratii aia care fac rahaturile astea de-acasa si se dau vioi cu asta. Sa cititi ce scriu si sa vedeti daca ati bea o bere cu ei sau daca le-ati fute o bere-n incisivi.

Pentru mine n-a fost rau si, in mod cert, a meritat. Daca eram 100% sigur ca o mai pot duce asa vreo 4 ani (cat sa platesc totul in ritm de vals) si ca nu se duce pe pula compania si nu ma dau afara si n-ajung de 300 de kilograme si nu aia si nu ailalta, o faceam in continuare. Daca nu-mi pasa de dezvoltare profesionala si de oportunitati ratate, o faceam in continuare. Sincer, o sa am niste probleme cu mutatu’ asta inapoi in Londra – cu inchiriat ceva, cu ajuns la job, cu boracu’ care-i prea mic sa se duca singur undeva, cu alte alea. Am calculat eu ca merita si sper sa nu descopar ca m-am inselat, dar nu stii niciodata.

As face-o din nou?

Sincer, nu. Doar de nevoie (motive financiare, presiune, alea). Altfel, cred ca mi-as cam baga pula si as prefera sa lucrez de la birou. Cand ma-ntorc aici, cred ca-mi iau un job normal. Chit ca o sa pierd 10-20k fata de cat as lua intorcandu-ma la astia pe aceeasi pozitie si lucrand tot de-acasa, plm, mai bine pierd banii aia (de care oricum n-ar trebui sa mai am nevoie) decat sa o ard la regim 3 luni pe an si sa fiu la fel de sociabil ca un autist.

In loc de concluzie, vreau sa spun si ca se poate. Asa cum avantajele alea nu va aduc banii lu’ Bill Gates, nici dezavantajele nu-s chiar dezastruoase. Iar daca cereti asta la lucru si va spune un fonfait ca “nu se poate pentru ca motive”, macar o sa stiti ca, in realitate..se poate. Ca e un baiat, Manowar, care a putut – si n-a lucrat chiar pe bani de seminte. Asa ca, daca nu scoateti dublu-triplu, cat sa va poata spune un jegos ca “nu se poate”, poate il convingeti mai cu talent.

Pe cinstite, perfect nu-i nici, nici. Da’ nu traim intr-o lume perfecta si, de cand standardele de viata au fost futute, mie mi se pare ca traim intr-o lume in care putem doar sa alegem ce dezavantaje preferam. Iar eu mi le-am ales.