Viata in UK – part XXVII – cum cumperi o casa in UK

In primul rand, un warning: asta-i unul din cele mai lungi articole de pe site-ul asta (cred ca-i al doilea dupa Istoria Romaniei). Daca aveti de gand sa-l cititi, luati-va o cafea mare inainte. E atat de lung incat, daca opencube era un site comercial, il splituiam pe pagini, sa fac afisari de reclame si mai multe nu. Nu, serios. La cat de lung e postul, e posibil sa uit pe parcurs de ceva important – amintiti-mi, daca e cazul.

Scriu articolul asta pentru trei categorii de oameni, in mare:

– cei care doresc sa-si cumpere o casa in UK si nu stiu cum se procedeaza si ce implica.
– cei care-s curiosi de diferentele dintre Romania si UK cand vine vorba de cumparat o locuinta.
– cei care vor sa vada in ce epoca de piatra traieste Romania, din punct de vedere al informatiilor.

Imi dau seama ca vor mai citi si ceva oameni plictisiti, da’ asta-i alta poveste.

De inceput, vorbesc din experienta, nu din auzite: asa cum am zis de cateva ori, tocmai am cumparat una.

Cum alegi

In primul rand, incerci sa-ti faci o idee despre ce ti-ai dori. Casa sau apartament? (includ la “apartament” si “maisonette”, ca pana la urma, e acelasi lucru), pentru ca exista niste diferente majore. Diferentele ar fi:

Cam 99% din apartamente sunt vandute ca leasehold. Asta inseamna ca tu cumperi apartamentul, dar pamantul de sub el nu-ti apartine, iar asta implica sase chestii mari si late:

– platesti chirie pe pamantul ala. De obicei, chiria e atat de mica incat nu reprezinta o problema reala. Discutam de sume de genul 500/an sau chiar mai putin. Bani de tigari. Dar, atentie, poate creste – scrie in contract cu cat.

– platesti “service charge” pentru diverse prostii. Daca-i un bloc, probabil are un fel de “receptie”, unde e angajat un Dorel care trebuie platit – din banii tai. Daca exista spatii comune, cineva vine si tunde iarba – pe banii tai. Pe scurt, daca … platesti. Si chiar daca nu. Iar service charge-ul poate fi destul de usturator, cel putin in comparatie cu chiria. Cand cautam, am vazut si service charge de 60 de lire pe luna, dar si de 250 de lire pe luna. Poate nu suna a o gramada de bani, dar inseamna un mercedes nou, la o adica.

– leaseul ala e valabil X ani. In functie de cati ani mai are, chestia asta poate fi o problema. Daca iei ceva cu leasehold pe 999 de ani, nu-ti faci mari griji (in teorie; in practica, vezi a patra problema). Dar daca leaseul e pe 60-70 de ani sau sub 125 de ani, ar fi cazul sa-ti pui MARI, MARI probleme, pentru ca in primul rand, e posibil sa nu poti lua imprumut de la banca. Natwest, de exemplu, nu mai are chef sa dea imprumuturi pentru chestii leasehold cu lease-ul sub 100 de ani, parca. Nu mai tin minte pe unde am citit articolul ala, google it.

– a patra si cea mai crunta problema tine de faptul ca “pamantul” ala si cladirea sunt administrate de ceva entitate, entitate care decide daca e nevoie de ceva reparatie. Iar daca da, ia banii de la tine. Ca-ti convine sau nu. Sunt tot felul de povesti horror scrise de oameni care au cumparat chestii de-astea leasehold, ca sa se trezeasca in cateva luni ca a venit administratorul si-a decis ca trebuie revopsita cladirea, reparat acoperisul, asa ca ia sa plateasca fiecare 6000 de lire, ca atat e partea lor. Stiu, nici 6000 de lire nu suna a vreo mare suma, dar cand te loveste asa, brusc, pe nepregatite, parca nu-i misto. Si, evident, tot entitatea aia alege asigurarea cladirii si alte chestii care costa. Te poti certa cu ei, da’ dureaza si o faci pe timpul/banii tai.

– ultima problema e legata de ce poti si ce nu poti face. De exemplu, cineva care si-a luat o chestie de-asta leasehold a descoperit ca vine proprietarul pamantului sa-i spuna ca trebuie sa revopseasca usa. Asa, c-asa a hotarat el. Si daca nu-ti place, n-ai ce sa faci. Ma rog, mai pot pune si alte conditii, care mai de care mai idioate, dar nu vreau sa insist prea mult pe tema.

– e posibil sa imparti diverse chestii cu altii, ca vrei sau nu. De exemplu, un amic sta in ceva maisonette de-asta. Acolo-i o casa. Si proprietarul a impartit-o in doua: parter si etaj. A facut ceva scara pentru a ajunge la etaj si aia e, la parter sta amicul, la etaj sta altcineva. Dar gradina (care, evident, se afla la parter, ca nu e a Semiramidei), e oficial “impartita”. Gen daca are chef ala de la etaj, ar putea veni in gradina. Asa, sa faca un gratar si sa se holbeze la amicul meu in casa. Nu-i prea misto, nu?

Celelalte apartamente (1%) sunt vandute cu “share of freehold”. Cam ce se numeste-n Romania “cota-parte”. Exista ceva asociatie de proprietari si aia iau deciziile.

Evident, chestiile leasehold sunt (la modul general) mai ieftine decat alea freehold. Evident, freehold inseamna ca detii casa si pamantul de sub ea. Nu platesti chirie, nu hotarasc altii nimic pentru tine, e a ta si la revedere.

Ca nota, trebuie mentionata in trecere o chestie: si la leasehold si la freehold, legal, Coroana are dreptul asupra pamantului, oricum cumperi. Treaba asta nu inseamna ca vine regina sa-mi ia mie casa si pamantul, asa, de nebuna. Inseamna insa ca daca se hotaraste guvernul ca vrea sa faca un stadion pe locul ala, imi da un sut in cur (si niste despagubiri serioase) si-mi ia dracia. Functioneaza si-n Romania oarecum la fel, din cate stiu. Chestia asta e facuta doar pentru a garanta faptul ca nu se pune un tampit de-a curmezisul sa futa orice proiect din zona, ca nu se hotaraste un tampit ca nu mai face UK-ul o autostrada, ca acolo e petecul lui de pamant si nu-l vinde. Atata tot. Da’ e bine de stiut.

Unde cauti

Mai departe, te duci pe unul din cele doua site-uri mari si cauti. In UK exista un asa-zis “duopoly”, ca-s doua site-uri mari: RightMove si Zoopla. Sigur, diverse proprietati sunt listate si doar pe site-urile agentiilor. Dar alea-s 0,1%, cel mult, ca nu sta nimeni sa caute pe 1000 de site-uri. Realist vorbind, in momentul de fata, cele mai multe proprietati sunt puse pe unul din cele doua site-uri (sau pe ambele).

Asa ca te duci si cauti pe-acolo pana-ti vine rau. Ori dupa postcode (specificand pe ce raza in jur ai dori ceva) ori desenand o arie oarecare. Poti sa te si abonezi la ceva alerte, sa primesti un email cand apare ceva nou in aria respectiva sau pe raza care te intereseaza, bineinteles.

Eu o sa arat chestiile astea de pe rightmove. Zoopla mie nu mi-a fost de mare folos.

Filtre

Cateva chestii de mentionat ar fi ca nici unul din cele doua site-uri nu ofera cautare dupa niste criterii de bun-simt. De exemplu, pe rightmove n-o sa prea poti cauta dupa suprafata. Poti cauta o chestie de doua dormitoare, dar nu poti cauta o chestie de doua dormitoare care sa aiba cel putin 80 de metri patrati, de exemplu. Nu poti cauta o chestie care sa aiba EPC B. Nu poti cauta dupa o gramada de criterii.

Ar trebui mentionat faptul ca, inainte de-a te apuca de cautat, trebuie sa te inarmezi cu MUUUUUUUUULTA rabdare. MUUUULTA. Trebuie sa ai si definite (mental, cel putin), o gramada de filtre, pentru ca altfel vei face zilnic crize de nervi.

In primul rand, ai grija ce selectezi si ce cauti. Ca sa lamurim treaba asta cu doua screenshoturi.

Eu, de exemplu, ma uitam doar la locuintele adaugate pe site in ultimele doua saptamani, asa ca selectam parametrul ala.

De ce? Pentru ca, ei bine, in UK, in zona asta, locuintele oricum dispareau de pe piata dupa 3 zile. Daca era ceva care merita cumparat, in doua zile era deja Sold STC (subject to contract). Sunam la agentie si imi ziceau sec “s-a vandut”. Asa ca nu m-am mai chinuit sa ma uit la proprietati listate acum o luna sau “Anytime”. La ce bun sa vad ca acum 3 ani era la vanzare o casa la un pret de doua ori mai mic? Ca acum nu mai e. Pierdere de vreme…

Al doilea parametru era asta:

Eu selectam acolo simplu doar “houses”. Patrick, de exemplu, cauta cu orice. Ca el nu cauta ceva anume. Nu-i pasa daca-i maisonette, apartament sau casa in toata regula. Locuinta sa fie. Dar eu am zis clar ca vreau ceva cu parcare/garaj/drive si curte si freehold. Evident ca n-o sa am curte la bloc si evident ca maisonette/flat n-o sa fie freehold, asa ca nu m-am mai uitat dupa de-astea. Duca-se dracului. Am locuit la bloc si-am ajuns sa iau amenzi de parcare, ca erau 6 apartamente in bloc si 3 locuri de parcare.

Dar filtrele nu se termina aici – daca vrei sa nu te umpli de nervi si sa-ti pierzi o gramada de vreme. Ar fi cazul sa mai bifezi si chestiile astea doua (mai putin evidente la prima vedere)

…pentru ca altfel iti vei pierde SUTE sau MII de ore citind anunturi la misto.

Ce inseamna shared? Inseamna ca tu cumperi o cota-parte din casa aia. Intre 30 si 50%, in mod normal. Platesti rata pentru aia 30% ai tai la banca. Si platesti chirie vanzatorului pentru aia 70%. Chirie care poate creste. Practic, nu cumperi – inchiriezi in continuare. Si-i o tampenie, ca sfarsesti platind mai mult.

Ce inseamna “retirement”? Inseamna ca proprietatea aia e pusa pe piata la misto, vezi-doamne pentru bosorogi. Anunturi valabile pentru aia de 60+ ani – asa, un fel de “ia-ti o casa in care sa mori”. Casa aia e “a ta” (daca ai peste 60 de ani si o cumperi, evident) pana mori. Dupa ce mori, revine vanzatorului. Care-o mai vinde o data. Tinand cont de faptul ca pe la 80 de ani cam dai coltul, chestia asta e ca si cum ai cumpara leasehold cu lease pe 20-40 de ani (pula mea, poate insisti tu sa traiesti pana la 100 de ani). Pe scurt, e o tampenie odioasa. Fara filtrele alea, o sa vezi tot felul de chestii super epice si listate la un pret de tot rasul. Cum e chestia asta – cica 3 bedroom semi in Harrow la 217,800. Doar ca atunci cand te uiti mai atent, vezi ca-i doar pentru aia de 60+, ca anuntul are un pret “orientativ”, ca depinde de varsta ta, ca…

Asa ca daca nu cumva ai chef sa te umpli de speranta vazand ceva ieftin si bun, ca apoi sa descoperi ca awwwwh, nu e pentru tine, mai bine scapi de la bun inceput. Vorbind de filtre, vedeti pe-acolo ca exista si filtre de genul “Sa aiba neaparat parcare si gradina”. Ca poate ai fixuri de-astea, ca mine.

Tot ca un fel de filtru

Bai, mare, MARE ATENTIE LA FLOORPLAN daca nu vrei sa-ti pierzi cine stie cate ore aiurea.

Spun asta pentru ca am vazut niste chestii absolut mizerabile.

“Baie” formata din doua incaperi, cu perete solid intre ele. Intr-o incapere wc + chiuveta, in cealalta cada/dusul. Si ma uitam in jur, furios pe mine ca n-am fost atent la floorplan si-am ajuns aiurea la viewing. Si-n timpul asta imi curgea saliva din gura intrebandu-ma care-i varianta corecta:

– cand se caca, femeia care vinde isi spala curul in chiuveta?
– …sau merge cu curul murdar prin casa pana-n camera cu dusul, iar apoi merge inapoi in camera cu chiuveta, sa se spele pe maini?
– …sau nu e genul care sa-si spele curul, ci genul cu pijamale maro in spate?

Stiu, scarbos. Dar se poate si mai rau. De pilda, alta casa care avea toate dormitoarele sus, la etaj, dar unica baie jos, la parter. Si stai si te intrebi:

Daca ma trezesc noaptea sa ma pis, plec somnambul pe scari dupa care le urc pentru a ma culca la loc? Pai, ma trezesc de-a binelea. Sau, daca-mi fut nevasta, oare lasa urme ca melcul prin toata casa coborand pe scari pana la baie? Daca-i fi-miu acasa, ii zic “stai la tine-n camera 20 de minute, ca tre’ sa iasa mami din camera?”. Discutam cu niste englezi si se uitau la mine mirati “pai pentru aia s-au inventat servetelele!”. Mi s-a facut o scarba sinistra…

Ma rog, sa nu va fac sa vomati pe-aici. Nu insist pe tema, doar zic: fiti foarte atenti la floorplan si la cum sunt puse camerele, baile, scarile. Vad case care stau nevandute de 2 ani pentru ca sellerul e atat de idiot incat nu pricepe ca trebuie sa faca niste modificari si n-o sa cumpere nimeni in 2017 o casa cu “baie” speciala.

Cat valoreaza? Pretul zonei?

Evident, fiecare om are bugetul lui. Depinde de salariu, de zona, de planuri de viitor, de cat ii ofera banca, de multe alte chestii. Dar eu nu la astea ma refer, ci la alte cateva chestii, cum ar fi:

– la ce pret s-a vandut ultima oara chestia asta?
– cand a fost vanduta ultima oara?
– ce alte locuinte (similare) au fost vandute in zona, pe o raza de X metri sau in postcode-ul ala?
– a mai incercat s-o vanda relativ recent proprietarul? Daca da, la ce pret? (chestia asta te poate ajuta sa-ti dai seama daca a redus pretul sau nu, chestie utila pentru o negociere)

Rightmove si Zoopla ofera niste informatii pe tema asta, dar sunt incomplete si, de obicei, false.

Eu mi-am construit o baza de date cu chestia asta si-am updatat-o lunar, dupa care am pus (cu ajutor) si un site in fata ei, sa fie bine, sa nu fie rau. Luand ca exemplu locuinta de mai sus (aia doar pentru 60+), puteam da o cautare dupa adresa aproximativa, pentru a-mi face o idee legata de preturile reale din zona.

Site-ul arata cam asa (e facuta chestia asta pentru ca trebuie sa tin niste traininguri de mysql si trebuie sa le arat celor care vin la cursuri ceva…concret)

Intrucat agentiile care pun anunturile pe rightmove nu pun adresa exacta mai niciodata (necum postcode), cautam dupa adresa, in general. Asadar, daca as fi vrut sa cumpar locuinta aia destinata pensionarilor, as fi cautat ce altceva s-a mai vandut in zona si as fi vazut ca pe strada aia s-au mai vandut doua case – tot asa semi detached – freehold (deci nu cu preturi dubioase bazate pe limita de varsta, ci la pretul real), la 276k si 309k – una in Februarie, una in Martie. E util, asa, ca sa ai idee despre preturile reale, pentru ca in general astia pe rightmove/zoopla pun initial niste preturi aberante. A vandut vecinul la 200k? Pai, punem si noi pretul 250k. Dar daca te uiti la o casa, acum, in luna Mai, iar adresa e la numarul 3 strada X si casa e listata la 290k, iar in Ianuarie a vandut tipul de la #5 ceva identic/similar la 210k, poate preferi sa mai astepti s-o relisteze sau poate ii faci o contra-oferta. Asa, pe sistemul “nu-ti dau nene 290k, dar iti ofer 220k”. Si vezi tu daca-ti iese sau nu. Evident, inainte de a face asta, e indicat sa te urci in masina si sa vezi cum arata zona. Ca poate vecinul lui a vandut o chestie care avea acoperisul smuls si ferestrele sparte. Sunt chestii de bun-simt, dar le mentionez asa, in caz ca nu v-ati gandit.

Evident, nu o sa folositi pentru asta site-ul meu, dar sunt site-uri publice de genul asta. Cacalau chiar. Acum nu zic sa isi faca fiecare om baza de date, da’ nu ar strica sa verifici pretul zonei, pentru ca o gramada de cretini au impresia ca daca s-a vandut cosmelia vecinului pe 200k in Ianuarie, tre’ sa primeasca si ei macar 300k in Aprilie, ca doar au trecut 3 luni si asa cresc preturile, cu 33k/luna, nuuuu? Pe scurt, pe mine m-a ajutat chestia asta. Si nu doar la comparatia cu alte case vandute din zona, ci si la alte capitole. Dintre ele, mentionez urmatoarele chestii care pot interesa un potential cumparator:

– cat de des se vand case in zona asta?
– cu cat au crescut preturile anual in ultimii 10 ani?
– tipul asta vinde mai scump sau mai ieftin ca vecinul lui? De ce?

Asa ca, pe scurt, la toata futerea aia cu verificarile (scoli, crime rates etc etc) trebuie adaugata si asta.

Radon

Puteti citi pe wiki ce e Radonul si de ce nu vreti asa ceva.

Pentru cei care n-au rabdare, rezumatul suna cam asa: daca te muti intr-o casa in care sunt acumulari de radon, asteapta-te sa mori nitel de cancer. E destul de scurt, da?

In UK exista o harta interactiva care-ti arata cam care-i probabilitatea in zona aia sa iti incasezi condamnarea regulamentara la moarte-n chinuri – poate fi vazuta aici cu doua clickuri (un click pe “explore the interactive map”, apoi alt click pe “show radon data”) si un enter dupa postcode. Dai o cautare dupa postcode (sau numele orasului, daca preferi) si vezi acolo codat pe culori unde-i vesel si unde nu. Arata cam asa:

Acum, nu zic sa te bazezi 100% pe harta aia, ca nu-i cazul, dar in caz de nevoie, poti face o masuratoare, ceva – costa vreo 50 de lire. Asta-n zonele unde merita facuta, bineinteles. Daca vezi ca toata zona e maro, poate mai bine cauti alta zona in care sa te muti. Zic asta in ideea in care, OK, poate la tine acasa nu-s acumulari (si chiar daca sunt, rezolvi cu ventilatie si ce s-o mai nimeri), da’ ce-o sa faci, o sa masori si restu’ chestiilor – restaurant, loc de munca, biblioteca etc? E mai simplu sa-ti bagi picioarele si sa pleci in alta parte.

Cateva acronime

Pe foarte scurt:

OIRO inseamna offers in the region of – adica “in jur de”. Daca vezi OIRO 250k, probabil poti oferi si 240k dupa viewing.

OIEO inseamna offers in excess of – adica “peste”. Daca vezi o chestie la OIEO 250k, inseamna ca vanzatorul vrea peste 250k. Ori are o oferta la 250k deja, ori nu accepta contraoferte (in general; pot fi si exceptii)

Sold STC (subject to contract) inseamna ca a fost facuta o oferta si a fost acceptata “in principiu”, dar se lucreaza la acte. Asa ca daca ai pata pusa pe o casa si apare ca fiind Sold STC, poti incerca sa suni si sa oferi vreo 30-50k peste, ca poate se razgandeste selleru’.

STPP inseamna subject to planning permission. Vezi de obicei chestia asta la case cu teren mai mare, ca vezi doamne, casa poate fi extinsa STPP. Daca primesti planning permission, poti sa extinzi pe-acolo o camera, sa adaugi o camera etc.

Cu cine concurezi pentru casa asta?

Sa zicem c-ai gasit o chestie care-ti place si e pe gustul tau, fie ea cum o fi.

Ai sunat la agentie si ai stabilit ceva viewing. In ziua X, la ora Y, te duci acolo si te intalnesti cu agentul de vanzari.

Daca ai o iubita/sotie/prietena si lucrati amandoi, e improbabil sa va puteti duce amandoi la toate viewings. Pur si simplu nu vad cum, ca viewings astea sunt in general in timpul programului (luni la ora 14) si nu prea vad de cate ori te poti invoi inainte sa te invoiasca definitiv sefii. Asa ca ia-ti la tine chestiile de care ai nevoie (ceva de facut poze si filmat hd, sa-i poti arata gagicii ce-ai vazut si cum arata-n realitate, pentru ca de multe ori pozele din anunt sunt facute acum 300 de ani sau din unghiuri dubioase care lasa impresia ca o camera este mult mai mare decat este in realitate).

In primul rand, asteapta-te sa mai dai acolo de inca 20 de oameni, daca esti in jurul Londrei. Pentru ca faptul ca esti un potential cumparator nu inseamna ca agentul s-a dus pana acolo doar pentru tine. Cel mai probabil a mai chemat si alti potentiali cumparatori. In unele cazuri, isi aduc ei amici/clienti daca n-au cumparatori, pentru a lasa impresia ca mai sunt inca 50 de cumparatori interesati. Asa, sa-ti forteze un pic mana pentru a te face sa oferi mai mult decat ai dori. Asa ca la viewingul ala, incearca sa te orientezi un pic. Daca vezi ca vin niste baieti care coboara din masini care costa mai mult decat locuinta, asteapta-te sa fie BTL-isti. De-aia care o cumpara pentru a o inchiria. Si cu aia e cam greu sa te pui, ca au capital acumulat in decenii de inchiriat si au profitat de boomuri (gen au cumparat case la 50k si acum valoreaza 500k).

Ca exemplu personal, am fost si-am vazut o casa aici in zona acum vreun an. Era o casa cu doua sau trei dormitoare, nu mai stiu. Dar era destul de mare. Vreo 120 mp, o curte mare, parcare pentru doi + garaj separat. Faina. Bineinteles ca au venit BTL-istii calare acolo. Cred ca deja se vedeau compartimentand casa in doua sau chiar trei locuinte separate (facand-o HMO, pe scurt). Pentru ca, nu-i asa, de ce sa iei o singura chirie daca poti lua trei? Casa era listata OIRO 370K (parca, am uitat). Doamna a vazut si ea ce animale au aparut acolo si-a zis sa facem o oferta, da’ sa nici nu incercam la 370k, ca nu are rost. Asa ca am oferit cat a zis ea. 385K sau 390K, am uitat. Nu a contat oricum, pentru ca ne-a zis agentul in cateva zile ca ii pare rau, dar a oferit altcineva 420k. Pentru ca unii oameni isi permit asa, sa ofere scurt 50k peste pretul cerut. Cat sa nu aiba concurenta. Si-i evident ca nu pot concura eu cu unul care mai are vreo 30 de case platite de acum 20 de ani si inchiriate. Ca ala are milioane in cont, iar eu nu. Ghinion.

Zona si scolile

…asa ca, pe scurt, orienteaza-te la fata locului. Si daca tot te duci acolo, uita-te si nitel prin jur.

Iar daca tot esti in zona, ar fi cazul sa te uiti la ce altceva exista in zona. Statii de autobuz? Tren? Metrou? Supermarkets? Internet? La ce distanta?

Din fericire, fiind vorba de UK, nu de Romania, vezi informatiile astea relativ usor. Pe rightmove, de exemplu, exista school checker-ul asta (pe langa restul taburilor cu floorplan, map and street view, da’ presupun ca le-ati vazut).

Chestia asta e foarte importanta – atat pentru cei care au copii cat si pentru cei care nu au si nici n-au de gand sa aiba.

Spun ca-i importanta pentru ca pretul “zonei” variaza foarte mult in functie de ce scoli sunt in zona. Daca e o zona cu ceva scoli bune – chestii de-alea cu “Outstanding” – pai, asteapta-te sa platesti inca vreo 100k pentru casa. Asa, ca are scoli bune in zona. Motivul e ca in UK iti inscrii copilul la scoala in functie de zona in care locuiesti. Daca nu stai in zona aia, aproape de scoala, e foarte posibil (ba chiar probabil) sa-ti refuze boracul la admitere. Nu prea merge ca-n Romania, ca “hei, dar il duc/aduc eu, pe cuvant”. Ca nu le pasa, nu ti-l accepta. Au prioritate aia din zona.

Ai copii? Atunci te intereseaza la ce scoala va merge. Parca-parca n-ai vrea sa mergi intr-o zona cu doua scoli aflate la 3 mile de casa daca n-ai masina. Sau cu una singura – si aia Inadequate. Ca parca n-ai vrea sa iasa copilul ala ultimul idiot.
Nu ai copii si nu vrei? Perfect. Atunci sari pe zonele cu scoli proaste, pentru ca scolile proaste din zona inseamna ca scade si pretul zonei. Partea mai trista e ca daca faci asta (si economisesti ceva zeci/sute de mii de lire astfel), e foarte posibil sa te trezesti intr-o zona de cocalari mici. De-aia ocupati cu flegme, pisat pe gardul tau etc.

Mai departe, isi evalueaza fiecare chestia asta dupa cum poate.

Tot zona – crime rate

Inainte de a face o oferta, e cazul sa te uiti si la crime rate.

Sigur, iti poti face o idee vaga plimbandu-te prin zona nitel sau vorbind cu locuitorii de-acolo. Dar o plimbare nu iti spune totul (desi e indicata), iar locuitorii de-acolo nu-s chiar cei mai sinceri oameni de pe planeta, dintr-un motiv simplu: multi dintre ei vor sa vanda si nu au de ce sa-ti spuna tie ca zona e de rahat. Pe langa asta, orice vierme care traieste-n rahat se obisnuieste cu mirosul dupa un timp. Bucurestenii nu mai simt duhoarea de canal din Bucuresti si nu mai observa maidanezii sau casele de amanet sau de pariuri (impreuna cu fauna corespunzatoare). Dar pentru unul nou in zona, chestiile astea pot fi a deal breaker.

Din fericire, intrucat aici e UK, nu Romania, putem vedea cam cum sta zona la capitolul “infractiuni”. Astfel, aici poti vedea ce infractiuni au fost inregistrate in zona.

La prima vedere, sunt doar niste numere acolo. In zona asta, sa zicem, sunt inregistrate 543 de “crimes”.

…dar, daca te uiti cu atentie, o sa vezi ca exista si o harta interactiva, care documenteaza cat de cat infractiunile din zona.

Treaba asta e foarte utila si trebuie “explorata” cu ceva atentie, pentru ca-i mai complicata decat pare la prima vedere.

De exemplu, in al doilea screenshot vedeti acolo simplu ceva zoom si numarul de infractiuni din zona. Astfel, desi zona overall e destul de nasoala (543; ca o comparatie, la mine-n zona sunt 162, iar unde ne mutam, 172), trebuie sa te uiti si la zona exacta in care vrei tu sa cumperi. De exemplu, in dreapta, acolo, pe Market Street, nu au fost inregistrate mari chestii. Asa ca, desi orasul in sine nu arata prea bine in general, strada aia in particular probabil ca-i relativ OK. Pe de alta parte, pe-acolo, pe langa HALL INGS, orice-ar fi aia, parca-parca n-ai vrea sa locuiesti. Cam asa iti dai seama si daca locuinta pe care vrei sa o cumperi este in zona buna a orasului sau in zona horror. Pentru ca da, fiecare oras are zone bune si zone proaste.

Bineinteles, trebuie sa te uiti si la ce fel de infractiuni au fost inregistrate, pentru ca treaba asta e o sabie cu doua taisuri. Astfel, daca vezi ca-n zona in care vrei tu sa cumperi sunt vreo 40 de infractiuni inregistrate, chestia asta te poate speria. Dar daca te uiti si vezi ca toate 40 sunt shoplifting, e foarte probabil sa fie pe-acolo un supermarket (Tesco, ASDA etc) si sa fure distrusii din el, chestie care nu inseamna neaparat ca-i zona nasoala. Pe de alta parte (am zis ca-i o sabie cu doua taisuri), daca se fura atat de mult din supermarket, probabil ca e totusi o zona de saraci si nu vad de ce n-ar risca si sa-ti sparga casa, nu?

Evident, exista si deal breakers. Daca vezi la tine pe strada trei violuri, poate n-ar trebui sa te muti acolo – in special daca ai o iubita/sotie sau o fiica. Cand vezi asa ceva, inchizi frumos anuntul si treci la urmatorul.

Ar trebui putina atentie si la faptul ca by default, chestiile astea sunt destul de vechi – adica nu ai acces la datele legate de luna curenta, ci de acum 2-3 luni. E posibil sa vrei sa te uiti si pe lunile din urma, sa nu te trezesti c-a fost o luna linistita acum 3 luni, da’ in urma cu 6 luni au fost 200 de crimes la tine pe strada.

Un pic despre EPC

Nu-i chiar cea mai groaznica chestie, da’ ideal e sa te uiti la ceva EPC B sau C. Merge si mai jos, la o adica, dar doar daca are potential.

Daca te uiti la potential si vezi ca are potential de C/B, poate-poate merita. Daca in schimb e o chestie de F/G si are potential de E, mai bine te lasi pagubas, ca e genul de chestie pe care mai dai inca o data banii aia pentru a o incalzi cat de cat.

Asa ceva e OK, de exemplu. Nu sta grozav acum, dar cu vreo 1500-2500, o faci sa fie OK, daca nu are (si) alte probleme. Ca regula generala, eu n-as cobori sub E, ca sub E inseamna ca o sa stai cam doua ore sa se incalzeasca blestemata de casa – si va fi iarasi rece in 30 de minute de cand opresti caldura.

Banca

Inainte de a trece la partea cu oferta, sa mentionez chestia cu banca.

Chestia cu banca e ca daca nu cumva ai sute de mii in cont, cel mai probabil o sa ai nevoie de mortgage. Si aici trebuie mentionate niste lucruri.

In primul rand, inainte de a te apuca de cautat, trebuie sa vezi cat poti obtine de la banca. Banca o sa-ti ia in calcul veniturile (inclusiv bonusuri, overtime etc; tie si sotiei, daca e cazul) si o sa-ti trimita o hartoaga (mortgage promise, aka decision in principle) care spune sec “iti putem imprumuta X, la o dobanda de Y%; aceasta hartie e valabila pana la data Z”. Arata cam asa:

La ce se uita banca?

– de cat timp lucrezi la angajatorul curent
– daca esti angajat permanent sau contractor
– cate joburi ai schimbat inainte (da, lol)
– credit score
– daca esti de minim 3 ani in UK.

Daca esti aici de mai putin de 3 ani, se vor uita cam stramb si cel mai probabil nu-ti vor imprumuta. Daca din intamplare iti imprumuta, dobanda va fi mai mare decat ar fi in mod normal si depozitul (avansul) cerut va fi si el mai mare. De exemplu, inainte sa treaca cei 3 ani in cazul meu, depozitul cerut era de 35%. Pe urma, de 10%. Parca-parca e o diferenta cand discuti de sute de mii de lire…

In ceea ce priveste credit score, il poti verifica pe cateva site-uri banale (clearscore, experian, noddle etc) care te spameaza oricum pe internet zi-lumina, asa ca nu-i nevoie sa le mentionez eu. Nu recomand nici unul din ele, pentru ca sunt toti niste jegosi de la A la Z, DAAAAR, mentionez cateva chestii legate de credit score, pentru ca banca se uita si la ala.

Chestii care ajuta:

– sa fi avut ceva imprumut returnat la timp.
– sa fii inregistrat pe electoral roll (pentru a putea vota)
– sa ai un numar de telefon FIX
– sa ai ceva abonamente la ceva (telefon mobil, internet, plata utilitatilor etc)

Chestii care NU te ajuta si-ti fut meciul:

– sa ai vreo datorie dubioasa
– sa nu fi achitat ceva acum X ani, ca ai uitat sau ca te-ai crezut mai smecher
– sa te fi mutat prea des
– sa nu ai credit card (da, asta-i un minus)

Ca mentiune amuzanta, trebuie spus ca treaba asta poate avea efecte secundare. De exemplu, eu m-am trezit cand mi-au verificat credit score animalele astea ca ma suna unii brusc, ca “in sfarsit au dat de mine”, ca am o datorie de 45 de lire la ei de acum nu stiu cati ani, ca nu au reusit sa-mi spuna, ca n-a mers direct debitul, ca whatever. Iar daca treaba asta nu-i settled, apare ca o chestie negativa, iar banca trage concluzia ca esti genul de om care nu-si plateste datoriile, asa ca nu prea mai au chef sa-ti acorde creditul ala.

Prin urmare, poate fi util sa verifici cum stai la credit score inainte de a cere un imprumut, pentru a nu avea surprize cand ti-e lumea mai draga.

Presupunand c-ai primit decision in principle, iti poti calcula bugetul si “fereastra” in care poti cauta casa, pentru ca decizia aia e valabila in general 3-6 luni. Ai crede ca-s suficiente 6 luni, dar s-ar putea sa descoperi ca nu, asa cum am descoperit eu. Cu decision in principle ala, stii macar cat poti imprumuta si mai departe, poti folosi un mortgage calculator (sunt foarte multe disponibile, nu recomand vreunul anume) pentru a calcula cat ai avea de dat lunar pe perioada de dobanda fixa (pentru ca dupa, nu prea ai cum sa calculezi). Eu il folosesc in general pe-ala de pe rightmove, ca vorba aia, daca tot sunt pe pagina cu anuntul, might as well. Arata cam asa:

…si chit ca nu-i 100% corect, te ajuta macar sa-ti faci o idee, atat la dobanda curenta, cat si la o potentiala dobanda de dracu’ stie cat %. Nu de alta, da’ e bine sa iei in calcul o potentiala crestere a dobanzii, de la un 2.2%, sa zicem, la un 5.2%. Cine stie. Si sa vezi din timp daca-ti permiti si atunci sa achiti rata aia. Ca acum, de exemplu, dobanzile sunt super jos. 0.25% la BoE, 1%-2.5% la banci, in functie de cati ani de fixed alegi si ce depozit ai si ce tip de achizitie e (FTB, HTB, BTL etc).

Cateva sfaturi

Vorbind de asta, sa bag aici cateva sfaturi de bun-simt. Nici n-ar trebui sa scriu chestiile astea, ca daca esti in pozitia (financiara) de-a cumpara o casa, probabil ca ai destul cap, da’ le bag oricum.

Cand iti iei o locuinta, vezi cat la suta din venitul tau se duce pe rata. Apoi calculeaza cat din venit s-ar duce pe rata daca s-ar dubla dobanzile. Apoi calculeaza cat la suta s-ar duce pe rata daca trebuie sa te muti in alta parte, sa inchiriezi si totusi sa platesti si rata. Si apoi vezi cat se duce pe rata daca maine esti concediat si trebuie sa-ti cauti alt job si salariul tau scade la jumatate. Vorbesc din experienta. Pentru cei mai noi pe-aici, uite o poveste. Am cumparat un apartament in Bucuresti cand n-aveam de gand sa plec din Romania. Era rata 400 de euro. Salariul meu era de 1200 de euro. Vreo 3-4 ani mai tarziu, rata era 650 de euro, eu nu-mi mai gaseam job si ce gaseam pe piata erau salarii de 600 de euro. Apoi a venit divortul. Trageti voi concluziile. Pe scurt, la ce am cumparat acum iese rata cam 17% (asa, ochiometric) din salariul meu – al meu, nu al nostru. Ma rog, asta-n perioada de dobanda fixa (primii 3 ani). Pe urma, dracu’ stie, mai vad eu. Ce incerc sa spun e sa nu va aruncati la o chestie care inseamna o rata egala cu jumatate din venitul vostru. Bai, poate totul o sa fie roz de-acum incolo. Poate. Nu stiu. Da’ ia in calcul ca-ti scade salariul la jumatate. Ia in calcul ca poate o sa fii somer un an. Ia in calcul faptul ca poate-ti pierzi jobul. Sau si-l pierde nevasta-ta.

Nu am un sfat concret, bazat pe dracu’ stie ce ecuatii. Da’ asa, ca regula de bun-simt, nu lua o chestie daca rata e mai mare de 30% din venitul TAU (al tau, nu al VOSTRU). Pentru ca motive. CALCULEAZA CU ATENTIE SI NU MUSCA MAI MULT DECAT POTI INGHITI, pentru ca daca ti-o iei pe cocoasa, n-o sa-i pese nimanui de tragedia ta – o sa fii doar unul care ingroasa o statistica impersonala. Eu am calculat simplu: ba, daca revin la salariul de-acum 7 ani (cel mai mic salariu pe care l-am avut in UK, era patetic, fuck that) tot pot plati rata si toate cheltuielile pentru familie, chiar daca lucrez doar eu.

Eu am facut calculul cam asa: ba, da’ poate trebuie sa ma mut. Ba, da’ poate ma dau astia afara si la urmatorul job nu mai pot lucra de-acasa. Ba, da’ pot plati rata daca trebuie sa lucrez in zona? Ba, da’ daca doamna nu-si gaseste job, pot plati rata? Ba, dar apocalipsa-n patru acte? Si, cu exceptia unor situatii de-a dreptul sinistre, a iesit OK, asa c-am dat cu pixul. Mai departe, sa vedem, ca nu-s chiar cel mai norocos om pe care-l cunosc.

Ar trebui mentionat ca banca va insista sa ai ceva asigurare. Si de casa si de viata. Asa, in caz ca ajungi in lumea dreptilor. Ma rog. Si daca nu insista ei, e bine sa aveti. Exista chiar si asigurare de boala sau somaj – in caz ca iti pierzi jobul si nu gasesti altul, sa-ti plateasca aia ratele (dar doar ratele, nu si mancarea sau facturile…) timp de vreo doi ani. Poate-ar trebui sa le luati in calcul – just in case.

Nu in ultimul rand, daca poti, NU DA AVANS TOTI BANII PE CARE-I AI. Pastreaza-ti bai nene un buffer. De cat poti tu, de cat iti permiti. Pentru ca poate maine esti dat afara si nu-ti gasesti job cine stie cate luni. Nu te arunca sa dai toti banii pe care-i ai ca sa ai o rata cu 100 de lire mai mica. Mai bine da suta aia in plus lunar si dormi linistit stiind ca in caz de ceva, poti trai un an-doi cu toate cheltuielile acoperite. Viata-i plina de surprize si nu vrei sa fii unul din cei care nu-si permit sa repare masina, sa-si faca un implant dentar, sa mearga-ntr-o vacanta, sa aiba bani de doctor etc.

Ca sa-nchei paragraful asta, poti urma toate sfaturile astea si tot s-o iei in bot. Viata in 2017, ce sa zic. Avem datorii si taxe, da’ certitudini nu. Nu exista garantii. Nu exista nimic. Tot ce poti face e sa incerci sa iei o decizie rezonabila, bazandu-te pe chestii rezonabile. Dar realist vorbind, in trei ani (cand imi expira mie perioada de dobanda fixa) poate fi somajul la 25% si dobanzile la 15%, iar eu somer. Si toate precautiile mele nu mai fac doua flegme degerate in scenariul ala apocaliptic. Prin urmare, sfaturile astea sunt asa…sfaturi. De bun-simt, cum am zis, dar nu garanteaza nimic.

Vorbind de apocalipsa

Ca o “curiozitate”, eu unul am luat in calcul si scenariul apocaliptic, in care totul merge naspa si se duce totul dracului si nu mai pot plati ratele si pierd casa. Ca e posibil, ce dracu’.

Ei bine, in UK, exista o chestia de-asta simpla, cu falimentul. Te declari falit. Nu mai am bani, boss. Sunt varza. Iar banca iti ia casa (evident), dar nu te poate urmari (in cazul ala) si pentru diferenta care ramane de acoperit (daca nu scot pe casa suficient; daca scot mai mult, iti dau tie diferenta). Asa ca, in cel mai rau caz (in conditiile actuale), e nasol, nasol rau, dar nu e tragic. Adica, pierzi casa, ramai cam homeless, te cam chinui cu chirie (unde nu mai merge cu avansul pe-o luna si jumatate, ca te-ai declarat falit; cam trebuie sa dai depozit echivalent cu vreo 3-6 luni de chirie), eventual nu mai poti lucra in domeniul financiar vreo 6 ani, dar cam atat. Acolo se incheie tragedia.

Nu ajungi sa fii alergat pe la lucru si pe-acasa de tot felul de idioti ca “mai esti dator cu 100k” sau sa dansezi pinguinul in speranta ca-ti dau guvernul si Isarescu ceva ordonanta.

Sigur, e cam oribil sa pierzi casa in care ai bagat dracu’ stie cat. Este. Dar e mai putin nasol decat sa iesi la modul “Am dat 20k avans, am platit 60k rate, banca mi-a luat casa si-a vandut-o pe 50k si eu mai am datorie la ei 30k”, cum e prin tarile cu apa rece si murdara.

Altfel, mai e si alta chestie – poti foarte frumos sa vinzi casa inainte de-a o plati complet. Nu-i ca-n Romania cu “tre’ sa gasesc pe cineva sa preia creditul”. Nu. Eu pot vinde casa si de-a doua zi, daca mi se pare o afacere buna (gen daca am luat-o la 250k si pretul ei a ajuns la 260k). Nu ma opreste nimic. Doar ca in primii ani (aia cu dobanda fixa), platesti o extrataxa pentru asta. Nimic sinistru, da’ asa, cat sa descurajeze vanzarea unui imobil de 10 ori pe an.

Oferta si avocatii

Nu stiu daca am mentionat, dar in UK nu prea functioneaza chestia cu “zi-mi, bai (agentule imobiliar) la cat pot cumpara casa”. Pentru ca, daca nu cumva ti-e prieten tipul, vei primi un raspuns de-ala de robot gri “peste X mii”. Sau “in jur de X mii”. “Faceti cea mai buna oferta pe care sunteti dispus s-o faceti si o sa obtineti casa”. Nu exista ca-n Romania “daca dai 400k, e a ta”. Nu. Ca poate vine un BTL-ist s-o ia la 450k, de ce nu?

Inainte de a trece la urmatoarea parte, mentionez o chestie demna de retinut: in UK, agentul imobiliar nu lucreaza pentru tine – cumparatorul. Agentul lucreaza pentru vanzator. De la ala ia comisionul. De pe spinarea aluia isi ia bonusul (din banii tai, da, dar de pe spinarea aluia). Tine minte chestia asta. Daca esti tentat vreo secunda ca agentul imobiliar e prietenos, ca tre’ sa te ajute, ca-i pasa de tine, da-ti doua palme si trezeste-te la realitate. Pentru agentul imobiliar, tu esti doar fraierul care va fi jumulit – cu cat mai mult, cu atat mai bine.

Dar hai sa zicem ca ti-ai calculat ratele, ai luat in calcul viitorul, ai verificat un mortgage calculator, overpayments etc etc si-ai facut o oferta si-a fost acceptata de catre vanzator.

E bine sa intelegi ca asta nu inseamna inca nimic. De la punctul asta, DACA totul merge bine, asteapta-te sa mai dureze intre 3 si 6 luni procesul. Iar in astea 3-6 luni, asteapta-te sa se razgandeasca si vanzatorul sau sa te razgandesti si tu. Dar sa nu anticipam.

In primul rand, agentia iti va cere detaliile avocatilor care se vor ocupa de tranzactie pentru tine. Daca nu ai ceva solicitors, iti vor recomanda ei pe cineva. Atentie la treaba asta cu recomandarile. Noua ne-au recomandat unii care cereau 1000 sau 1500 de lire, nu mai stiu. Doamna in schimb a gasit unii care cereau 400. Se-ntelege c-am mers cu aia de 400, fara probleme (deocamdata). Asa ca multumiti-le pentru recomandare si verificati ce oferte au si alte firme, ca pana la urma, parca-parca mai bine spargeti mia aia de lire pe cocaina, ca orice om cu frica lui Dumnezeu.

Din momentul in care le dai detaliile avocatilor, in principiu, lucrurile se mai linistesc PENTRU O VREME.

Zic PENTRU O VREME pentru ca incepe distractia.

Distractia

Avocatii vor incepe sa-ti trimita tona de hartii si emailuri. Ei vor lucra cu banca in numele tau pentru treaba asta cu mortgage-ul, ei vor comunica si cu avocatii vanzatorului si cu agentia, ei vor face verificarile in numele tau, ei vor face cam toate tampeniile.

Ziceam ca o sa dureze cam 3-6 luni. In cazul asta, a durat cam 3 luni. Ceva screenshot mult modificat si mai mult inutil arata cam asa:

…asa, de la primul mail la cel mai recent. 7 februarie, 5 mai. Sa ne fie de bine.

Dar ce fac avocatii astia totusi in toate lunile astea? Pai, cauta si verifica si trimit (ma rog, nu ei direct, ci banca) un baiat de la RICS pe-acolo…pe scurt, verifica si ras-verifica tot ce-i legat de locuinta aia. Pentru a clarifica, sa dam cateva exemple.

In primul rand, environmental search. Bai, e pericol de inundatie? Pamantul e contaminat? E ceva infrastructura pe-acolo de energie (de la stalp la telegraf la put de petrol)? Ceva pericole? (de la groapa de gunoi, cum e cazul la animalele de care scriam recent, la dracu’ mai stie ce; bineinteles, raportul e mult mai detaliat, dar nu cred ca are sens sa fac screenshots la 1000 de pagini)

Apoi vin cautarile legate de ce fel de oameni locuiesc in zona aia si cat te va costa council tax. Chestia asta e importanta in mare pentru ca vrei sa stii daca nu cumva te muti intr-o zona de-aia de council flats, sa stai cu toti boschetarii distrusi. Ca poate nu ai chef. Eu in mod sigur n-am chef. Si e bine sa nu fii prea surprins cand iti vor trimite aia de la council o nota de plata de 1200 de pe an, vorba aia.

Apoi, evident, ce fel de oameni locuiesc acolo – din punct de vedere al educatiei. Stau ultimii taraneti analfabeti sau stau niste profesori universitari? Cam care-i media de varsta? Cu ce se ocupa aia? Lucreaza sau sunt someri? Chestia asta e cu dus si intors, pentru ca unele din cifrele de-acolo nu-s foarte utile si nu reflecta mereu realitatea (de pilda, faptul ca-s de-aia educati la universitati nu inseamna nimic; ma rog, inseamna ca au o datorie de vreo 30-50k si ca probabil lucreaza la Costa pentru a putea manca, c-au diploma in Istoria Artei sau in Management Social Media)…dar daca te intereseaza vecinii tai, poate nu strica sa arunci o privire acolo.

Bineinteles, primesti mult mai multe informatii legate de zona. Cum ar fi ce-i in zona, la ce distanta, in ce directie, unde-s doctori, cinema, supermarkets etc etc. Partea aia avea vreo patru pagini, dar nu cred c-aveti nevoie de toate pentru a pricepe niste banalitati. Include si poze facute din aer, cu drona si dracu’ mai stie ce. Tot felul de tampenii – dar e bine sa te uiti macar la partea cu doctorii, sa vezi pe unde sunt, pentru a te putea inregistra la GP.

Dupa asta vine planning search-ul, care-ti arata ce se mai construieste sau se va construi in zona si la ce distanta de tine. De exemplu, la mine, dupa cum se poate vedea mai jos, va fi construit ceva bloc (cel putin asta cred), la o distanta suficient de mare incat sa nu ma deranjeze (intre 250 si 750m) si vor fi construite si cateva case la o distanta de vreo 200m (am vazut unde).

Chestia asta este utila pentru a te asigura ca nu te muti intr-o zona unde vei avea santier la fereastra timp de 2-3 ani. Bine, pe-aici nu dureaza oricum atat de mult sa ridice astia o mizerie, da’ e bine sa stii in ce te bagi, nu? Zic asa, strict pentru a nu te trezi ca behai ca prostii din Romania care si-au luat locuinte in “Militari Residence” sau “Mortii Ma-tii Groapa Glina Residence” ca sa descopere ca 7 ani va fi santier in zona.

Apoi mai ai property search report, de exemplu. Chestia asta e utila in mare pentru a sti in ce zona te bagi si ce poti/nu poti face sau la ce poti sa te astepti.
De exemplu, la mine e ceva Smoke Control Order care spune ca n-am voie sa ard nu stiu ce combustibili care fac fum. Nu e vorba de fumat sau de facut gratar (aia poti face fara probleme in curte), e vorba de ceva .. incalzire dubioasa care otraveste pe toata lumea. Pe langa asta, mai sunt si chestii legate de ce alte costuri dubioase poti avea.

Astfel, in unele zone exista tot felul de obiective de interes. Stiu si eu, vreo biserica locala mai smechera. Si te poti trezi ca toti cei care locuiesc in zona aia (inclusiv tu, care vrei sa te muti) trebuie sa plateasca pentru intretinerea cosmeliei. Asa, pentru ca stau in zona aia. Sau te poti trezi ca pe-acolo e ceva drum care nu-i in administrarea consiliului local, ci-n administrarea nu stiu carei asociatii care te poate taxa pentru a-l repara, ca locuiesti in zona. Nu-i cazul meu, da’ exista cazuri si e mai bine sa te uiti inainte de-a ajunge sa te imprumuti.

Apoi, se-ntelege, vine raportul legat de casa in sine. Ala-i facut de evaluator RICS si e bine sa-l trimiti pe unul separat de ala pe care-l trimite banca. Poate si ala de la banca e de incredere. Nu stiu, poate chiar e. Da’ daca lucreaza pentru banca, cam are interesul sa se finalizeze tranzactia, nu sa-ti apere tie interesele, nu? Zic si eu. Iar ala verifica tot ce-i trece prin cap la cosmelie.

In cazul meu, ne-a avertizat nenea ala cu privire la vreo 4 chestii (sunt codate frumos, pe culori)

…iar raportul ala trebuie citit. Evident, ce-i cu verde e de bine. Ce-i portocaliu e un fel de “atentie la asta”. Ce-i rosu e “nasol, boss, fugi”.

In cazul nostru, de exemplu, ne-a avertizat nenea cu privire la woodwork (un rahat ridicol; cica scara interioara nu are un maner de-ala pentru handicapati sau pentru copii, asa ca poate fi periculoasa, sa instalam ceva poarta metalica jos si sus, sa nu cumva sa) si la electricitate si gaz (unde avertismentul e “obtine service records de la vendor, sa te asiguri ca au facut service la gaze/electricitate”). Pe scurt, in cazul nostru e OK, da’ e bine sa te uiti cu atentie la TOT ce zice nenea ala, ca pe banii tai zice.

Evident, nenea isi da si cu parerea la modul “noi credem ca face atata proprietatea, bazandu-ne pe ce s-a vandut in jur”. Partea aia cam merge ignorata, dar, atentie, daca zice nenea ca NU face atat, va fi o problema la banca. Daca tu esti de acord cu banca sa-ti imprumute 250 pentru casa, iar baiatul de la RICS zice “face doar 200k”, atunci banca iti va cere sa adaugi la depozit/avans diferenta aia de 50k. Pe care cel mai probabil nu o ai. E un caz cam extrem (nu prea se intampla in general), dar … se poate intampla.

Bineinteles, ar trebui citite cu atentie cam toate sectiunile, pentru ca nu vrei sa te muti intr-o chestie care sta sa pice pe tine. Si poate-ti pasa din ce-i facuta casa (unii oameni prefera o casa din caramida, altii din prefabs sau plm; nu le dau sfaturi altora, ca nu am diploma in domeniu).

Mai sunt, evident, o gramada de alte cautari. Daca ai sau nu un canal in zona (canal as in, gura de canal). Daca e nu stiu ce de apa murdara pe-acolo. Daca vanzatorul ala chiar are dreptul de-a vinde proprietatea sau nu. Daca dracu’ mai stie ce. Pe scurt, o tona de mailuri si de hartii, la care ar fi bine sa te uiti cu atentie pentru a nu avea surprize neplacute. Acopera cam toate chestiile la care te poti gandi, de la transport public la pericole, chestii care deranjeaza, scoli, extra taxe si tot-tot-tot-tot ce va mai trece prin cap. Chiar am obosit de facut atatea screenshoturi si de la citit toate hartoagele lor. Inchei aici treaba cu cautarile/searches, cred c-a priceput toata lumea.

O scurta paranteza la treaba cu cautarile si durata

Poate parea foarte tampita si foarte enervanta chestia asta cu cautarile. Dureaza luni de zile si se fac pe banii tai. Pentru ca tu platesti avocatii, tu platesti RICS. Si poti avea surprize. Poti descoperi ca-s probleme majore (cu zona, cu taxele, cu locuinta in sine, cu ce se intampla in jur) si te poti trezi oarecum fortat sa te retragi din tranzactie. Merita mentionat faptul ca banii dati avocatilor si evaluatorului sunt buni dati, nu-i primesti inapoi doar pentru ca nu-i casa cum trebuie sa fie. Intra la capitolul “bine de stiut”.

Sigur ca poate parea chestia asta ca un munte de birocratie. Si chiar este. Dar…este unul din putinele cazuri in care vorbim de birocratie UTILA, iar asta-i o parte pe care o vor intelege usor cei care si-au luat teapa in Romania cu unul din multele “apartamente noi” in “la dracu’-n praznic Residence”.

Multe din detaliile alea de mai sus poate nu te intereseaza. Da’ eu zic ca te intereseaza daca vei avea santier in zona. Daca vecinii tai au cumparat casele sau stau cu chirie, ca nu-si permit. Daca te muti intr-o zona de saraci sau de bogati. Daca te muti intr-o zona de tineri sau de batrani. Daca ai council flats in zona sau nu. Eu zic ca e merita stiut.

Dupa cautari

Bun. S-au incheiat cautarile si (cu putin noroc) totul e in regula. Ce faci mai departe?

Pai, mai departe, avocatii te vor anunta ca acum sunt gata sa faca contractul ala nenorocit. Prin urmare, trebuie sa le dai o anumita suma (avansul + stamp duty (taxa pe care o platesti in termen de 30/90 de zile de cand te muti in casa) + ce alte cheltuieli mai sunt incluse) si sa le trimiti alta gramada de hartii. In cazul meu, au cerut:

– bank statements, sa arat provenienta banilor
– nu stiu ce chestii de la lucru, sa arat ca lucrez (le aveau deja aia de la banca)
– banii, evident
– copii dupa ceva acte (pasaport, permis de conducere), sa se asigure ca am dreptul de a fi in UK etc.

Mai departe, ei intocmesc un contract troglodit si-l discuta si refac (daca e necesar) cu avocatii vanzatorului. Apoi stabilesc un termen de exchange. Aia-i data la care se face schimb de contracte.

Chestia cu schimbul de contracte inseamna practic ca vor fi semnate contractele. Cel semnat de cumparatori ajunge la vanzator. Cel semnat de vanzator ajunge la cumparatori. Ideea e ca pana la punctul asta cu exchange, poti sa te retragi fara consecinte (ignorand banii pierduti pe avocati si RICS). Daca te hotarasti brusc ca nu ti-a placut ceva sau te scoli intr-o dispozitie nasoala, anunti avocatii ca nu te mai intereseaza si le ceri sa-ti returneze avansul. Spun asta pentru ca am facut deja chestia asta cu o alta locuinta pe care doream s-o cumparam acum vreun an si ceva.

Daca te retragi…

DUPA ce au facut exchange, nu te mai poti retrage fara consecinte serioase. Adica, daca avocatii au facut schimb de contracte iar tu (cumparatorul) vrei sa te retragi, pai, trebuie sa-i platesti niste daune serioase vanzatorului pentru ca l-ai incurcat aiurea cu treaba asta. Sincer, nu stiu toate costurile implicate, pentru ca n-a fost nevoie sa fac asta pana acum, dar discutam de sume serioase, de 5-6 cifre (in lire). Nu stiu cat si nu o sa incerc sa aflu – google it, daca va intereseaza.

Dupa ce avocatii au facut exchange, vine partea cu completion. Aia-i pur si simplu o data stabilita de comun acord – data la care ambele contracte sunt semnate si parasemnate de toata lumea, cu tot tacamul legal, iar vanzatorul isi primeste banii de la banca si-ti da cheile. Si acolo se termina contactul tau cu vanzatorul (mai precis, cu avocatii lui, pentru ca noi de la vanzator n-am auzit cam deloc; de la avocatii lui si de la agentie, in schimb, doamne-fereste, numai in somn nu m-au sunat) si devii noul proprietar al casei.

La final, despre durata si nervi

Ramane doar sa te muti, sa incepi sa renovezi (daca ai chef sau e necesar) si sa-ti aranjezi ceva direct debit/standing order/whatever cu banca care ti-a imprumutat banii. Apoi sa stai cu morcovul infipt pana la frunze pana-n ziua in care o achiti.

Ultima chestie pe care o s-o mentionez este legata de durata.

Eu unul am incercat sa cumpar o locuinta aici din 2014. Nu am reusit atunci. Probleme cu banca si cu dobitocul de adviser si cu multe altele de care nu am chef sa-mi amintesc.

Apoi am incercat sa cumparam o locuinta in 2015. Nu s-a mai nimerit. Ne-am retras la inceputul lui 2016, dupa ce la searches a reiesit faptul ca rahatul ala de apartament (era apartament, leasehold, total turnoff, ca sa zic asa) era intr-un bloc unde puneau aia warnings gen “aveti grija ca au fost vazute-n zona femei din Europa de Est!!!”. Bine, cam banuiam noi ca nu la mama se refera, ci la ceva pirande/tarfe de mana a coispea, da’ impreuna cu multe alte chestii care nu ne conveneau (si cu un pic de ghinion), ne-au cam hotarat sa ne bagam picioarele si sa ne retragem.

Apoi am incercat cam trei sferturi din 2016 sa cumparam ceva. Da’ de unde. Am facut oferte de m-am plictisit. A oferit altul mai mult. Sau descopeream ca apartamentul pentru care biduiam nici macar nu era gata, URMA sa fie gata in 2017. Asa ca pana atunci nu-l puteai vedea, lol.

Acum nu zic ca am stat 3 ani chiar 100% din timp cu ochii dupa case si viewings si dracu’ mai stie ce. O data la cateva luni ma mai uitam, mai cautam, mai incercam, mai faceam o oferta. Da’ n-a fost sa fie nicaieri. Si bineinteles ca si viata mea s-a schimbat destul in ultimii 3 ani. In final, am castigat (cel putin temporar) loteria asta cu lucratul de-acasa, asa ca am incetat sa mai caut prin Londra si-n jur. Ca nu ma inghesuiam oricum sa dau 400-500k aiurea-n tramvai. Si am cautat si-n alte locuri. Inclusiv de-alea unde nu exista un om in oras care sa stie ce inseamna “job”.

Dar…iarna nu-i ca vara si UK nu-i ca-n Romania. Faptul ca vedeai o casa la vanzare (care-n poza arata bine si are pretul OK) nu era finalul. Era doar inceputul, cum am explicat mai sus. Pentru ca incepeai sa te uiti. Ba, care-i pretul zonei? Ah, e cu 50k mai mic decat cere nea Caisa asta? Dar ce scoli sunt in zona? Dar secondary schools? Dar Uni? Dar crime rate cum este? Dar, pe harta, cand ma uit la google maps, cat arata cu masina la ora X, in ziua Y? Dar…toata birocratia aia de mai sus.

Sincer sa fiu, cu toate riscurile pe care ni le asumam cumparand dracia asta, eu unul nu pot decat sa ma bucur ca s-a terminat. De doamna nu stiu, dar eu ma saturasem. De tot. De agentii imobiliare. De sellers care pun la misto anuntul, ca nu vor sa vanda, sunt doar curiosi ce-ar obtine. De concurenta cu unii care ofera 50k in plus cum ofer eu 5p. De urcat in masina si condus 30-300 de minute pentru a vedea o chestie, doar ca sa fie o mare dezamagire. De acel “mic” detaliu care era un game breaker si nu se vedea in pozele de pe site. De acea “mica” treaba de care “uitase” selleru’ sa zica vreun cuvant, dar era prea evidenta. De poze facute in 90, cand locuinta arata bine si inca mai avea pereti. De tot.

Cand mi-a spus doamna – acum vreo 2 ani – ca sefa ei si-a cumparat nu stiu ce casa, ca a cautat vreo 3 ani (parca), am crezut ca-i aia o fufa nebuna, genul ala care gaseste pete-n soare la orice, oricand. Sau de-aia care vrea palat la vreo 10,000 de lire cu tot cu taxe. Da’ de unde…Concluzia mea e ca e aproape imposibil sa ajungi sa-ti iei o casa de-asta normala – unde prin casa normala inteleg o casa cu 2-3 dormitoare (depinde de cati copii ai sau ai de gand sa ai), un garaj si-un drive, o curte in spate (sa ai unde sa faci un gratar sau unde sa se joace fi-tu cu chestii-n iarba), cu dimensiuni decente (ma refer la living si dormitoare in general, ca hai, de bucatarie zici ca nu-ti pasa prea tare), cu tot felul de chestii.

Normalitatea unei case a ajuns un fucking lux. Au inceput si englezii sa construiasca pe verticala (blocuri, din ce in ce mai inalte). Mi-e scarba de ele. Mi-e scarba sa vad cum inca o tara pica victima capitalismului salbatic, dar n-am ce sa-i fac. Apartamente mici la preturi mari. Leasehold, sa nu ai ce sa-i lasi lu’ fi-tu. Cu un service charge de-ar trebui sa-ti fie livrate doua curve minore si-un saculet de cocaina in fiecare luna. Cu dracu’ stie cati vecini si-n cate directii. Cu tot felul de mizerii legate de viata la bloc. Parcarea – un privilegiu. Curtea in care se joaca fi-tu – o pretentie prea mare. Trebuie sa-ti chemi prietenii la un gratar facut in portbagajul masinii, I guess. Oribil, oribil, oribil.

Sincer, nici eu n-am reusit sa iau o casa “fix cum trebuie”. Nu am gasit. De pilda, asta are o problema de care trebuie sa ma ocup urgent – are chestii separate pentru apa calda si apa rece (ma refer la robinet) la una din bai. Din ce-am inteles, nu-i chiar complicat pentru un instalator sa-ti puna o chestie de-asta normala, da’ zic in ideea in care efectiv nu ai cum sa gasesti ceva affordable care sa aiba totul cum trebuie. Cel putin eu n-am vazut pe nicaieri. In nici unul din orasele in care m-am uitat – si m-am uitat din Newcastle pana-n Dover, vorba aia (cand lucrezi de-acasa nu prea-ti pasa de orasul in care locuiesti; cu noul meu contract, as putea lucra la fel de bine si din Petrosani, daca au aia net acolo)

Si cam asa se cumpara o locuinta in UK. Rabdare de canibal sa ai…ca e de munca, nu gluma. Nu te mira daca ajungi sa stai cu banii-n banca vreo 2 ani, uitandu-te la cum se devalorizeaza acolo. Pe mine in mod cert n-o sa ma mire daca aud de unul care-a patit asa. Sau, ma rog, o sa ma mire c-a scapat in doar doi ani si n-a durat 3-4…

Romania

Vorbeam la inceput despre “cei care vor sa vada in ce epoca de piatra traieste Romania, din punct de vedere al informatiilor”. Cred ca reiese clar din articol la ce ma refer, dar in caz ca nu, sa subliniem.

In momentul de fata, in Romania, treaba asta se face dupa ureche.

Nu ai idee daca va aparea peste noapte un santier la tine in fata casei. Nu ai idee daca rahatul ala de locuinta (de obicei, un apartament) are sau nu probleme structurale. Se merge pe ideea aia ca “merg cu Gicutu, ca el e zidar si se pricepe”. Nu ai idee daca e in zona nu stiu ce canalizare dubioasa care o sa puta fix dupa ce te muti acolo. Nu ai idee daca esti pe pamant contaminat. Nu ai idee daca e o groapa de gunoi pe-acolo. Nu ai idee ce scoli sunt in zona si cat de bune sunt. Poate doar asa, din auzite. Nu ai idee ce infractiuni au avut loc in zona aia, cate, ce tipuri, daca au fost prinsi infractorii sau nu. Cred ca nici macar Politia nu stie. Nu ai idee daca te muti intr-o zona de tineri, batrani, someri, angajati, patroni. Nu ai idee daca ai scoli, doctor, dentist. Nu ai idee de pretul real al zonei. Nu ai idee daca te duci sa respiri moarte gazoasa.

Pe scurt, nu stii nimic. Cumperi la noroc, cu doamne-ajuta, scuipat in san si facut cruci. Cumperi orbeste si zici mersi daca doar jumatate din factori ies rau. Ca poti avea “noroc” de 100%.