Gandire capitalista, aplicare socialista

E un pic amuzant, dar nu poti intelege de ce nu functioneaza socialismul pana nu traiesti in socialism.

Cam asa-i la mine la lucru. Avem o echipa de vreo … nu stiu prea bine, 20-23 de oameni, dracu’ sa-i numere. Si nu putem avea lucruri frumoase. Adica, nu putem veni toti la lucru sa frecam pula linistiti, sa lucram asa, la cate-o chestie la juma’ de ora sau o ora. Si nu putem sa nu muncim pentru ca…nu muncim.

Se da o zi random – la mine la lucru, evident. Apar, sa zicem, 100 de tichete. Cifra rotunda, sa fie. Eh, si rezolva laiviu 15, iar restu’ cate 4-5. Asa, sa fie, sa nu poata lumea sa spuna ca n-au muncit. In teorie, ar merge. In practica, atunci cand asta se intampla zi de zi, incepe sa cam bata la ochi. Bun, si vine manageru’ meu coispe saptamani la rand, la discutii intre patru ochi si, bai, cum facem sa-i aducem pe toti sa lucreze la nivelul tau? Iar eu ii spun civilizat: pai, e simplu. Vezi care-s mai buni si le dai mai multi bani.

A tras asta in stanga si-n dreapta ca nu, ca nu-i asa, ca pula mea, ca lumea nu munceste pentru a primi mai multi bani. Sa-mi vina rau de ras si mai multe nu. Da’ pentru ce crezi tu, mamicutule, ca ne trezim noi dimineata? Ca ne place de tine? Pai…ca mie imi place luni dimineata sa stiu ca vin la lucru si ma vad cu voi. Du-te, ba, baiatule, vezi-ti de treaba si schimba dealerul, ca nu iei de unde trebuie. Ca, nu, ca banii nu motiveaza lumea. Eee, nu.

Intr-un final, l-am convins. Ma rog, imi place mie sa cred ca am avut o contributie majora la chestia asta. Asa se face ca a marit salariile. Am vazut eu ca mi-a marit salariul, bun, bun, motivat sunt oricum (sunt pe pula, dar sarim peste, ideea e ca-mi fac treaba). I-au marit salariul si lui Alex, care trage si el destul de bine-n jug. Bun, bun, o sa fie si Alex motivat. M-am cam mirat eu, asa, cand i-au marit salariul si lui Patrick. Nu ca n-ar munci sau ceva, da’ pula mea, nici nu facuse o luna aici, perioada de proba etc. Dupa care aud un zvon tembel, ca dom’le, plm…s-au marit salariile in tot departamentul. Ete pula. Sper sa fie doar zvon. Nu c-as fi hater, ca nu ma deranjeaza sa castige si altii mai bine (dimpotriva, poate daca vor fi platiti mai bine nu-mi vor mai cere mie tigari toti portughezii nespalati si basinosi).

Da’ serios, cum sa-ti bati joc in halul asta de-o idee buna? Adica, eu iti explic ca daca din cand in cand le maresti salariile celor care muncesc mai mult/bine, se vor chinui si restul sa munceasca mai mult, ca vor dori mai mult si ei. Cand colo, tu le maresti salariile tuturor? Pai, atunci de ce s-ar agita vreunul? Las-o asa, ca merge asa, trag altii si pentru mine. Pai, nu? Ce sa zic, super aplicare. Bineinteles, la cateva zile dupa, situatia era fix la fel. Munca la misto pe tot frontul.

Ah, si de ce? Pai, pentru ca, dom’le, sa nu afle vreunu’ ca i s-a marit altuia si lui nu. Ca se supara. Cacat. Aia era si ideea. Sa se supere si, ori sa plece urland suparat – drum bun, muie tie – ori sa se supere atat de tare incat sa munceasca pana obtine si el. Da’ deh. Corporatie mare, remuneratie si mai mare, dupa buget, coane Managerica. Si-acum probabil vor fi surprinsi de faptul ca nu se schimba nimic – cel mult vreun model de telefon prin departament.

Pe cinstea mea, daca as conduce o companie, salariile ar fi afisate jos, la avizier, gen “intretinere pe luna in curs”. Sa le vada toata lumea si sa se supere – hell, sa se oftice groaznic. Sa faca spume la gura, sa se tavaleasca pe jos de nervi. Dupa care sa se ridice, sa se spele civilizat pe botic si sa se intrebe “ba, de ce ala a primit, iar eu nu?”. Sa trebuiasca sa-si calce orgoliul ala de cacat in picioare si sa analizeze ce face ala mai mult, mai repede si mai bine. Dupa care sa puna spinarea la treaba sau sa plece in alta parte, la alegere.

Da’ pana una-alta, eu nu conduc vreo companie, iar in asta in care lucrez domneste socialismul. Las-o asa, ca merge asa. Si cu astia, si fara astia, mie salariul tot imi intra in cont. Doar c-o sa-mi intre cu mult zgomot de fond: “Manowar (asta-i ultimul…), am marit salariile, cum ai zis tu, tot nu s-a schimbat nimic!!!”. Ah, well…