Granite

Prima data cand am fost la un interviu in IT, unul real, astea au fost cele doua chestii pe care trebuia sa le fac. Sa definesc un virtualhost si sa dezarhivez un .tgz. Pe hartie. Nu ti se dadea un calculator. O sa le explic, asa, pentru oamenii care n-au nimic de-a face cu asta.

Trebuie sa intelegem doua chestii.

Prima e la ce e bun un vhost. Eh, pentru a intelege mai usor chestia asta, trebuie sa intelegeti ca pe fiecare server ai avea un singur IP (ai mai multe in unele cazuri, dar ignoram asta momentan). Si daca ai un webserver care gazduieste 10 websites, webserverul ala trebuie sa stie ce site sa-ti arate cand accesezi serverul ala si de unde sa ia fisierele pentru website-ul ala. Pentru asta ai o chestie numita VirtualHost.

Ca un exemplu la indemana, avem doua site-uri pe serverul asta.

Primul e opencube.ro, cunoscut si ca www.opencube.ro. Aici e blogul asta pe care te uiti acum.

Al doilea e forum.opencube.ro, fara alt nume.

Pentru ca serverul sa stie pe care vrei sa-l accesezi si de unde ia fisierele pe care sa ti le arate tie cand incerci sa accesezi unul din site-uri, trebuie ca administratorul serverului (in cazul asta, eu) sa defineasca asta cumva in configuratia webserverului. In cazul asta, discutam de apache – si tot de apache discutam si acum 20 de ani.

Configuratia unui virtualhost poate arata al naibii de complex, in unele cazuri, dar varianta basic, cand nu ai nevoie de reguli diferite pentru directoare diferite, cand nu ai nevoie de autentificare, cand nu ai nevoie de mai nimic, arata asa:

Listen 80

<VirtualHost *:80>
DocumentRoot "/www/opencube.ro"
ServerName opencube.ro
</VirtualHost>

<VirtualHost *:80>
DocumentRoot "/www/forum.opencube.ro"
ServerName forum.opencube.ro
</VirtualHost>

Asta e tot.

Practic, pentru a defini un virtualhost, trebuia sa stii ca ai nevoie de 4 linii, in care-s doua directive.

DocumentRoot, care-i spune serverului in ce director de pe server sa caute fisierele site-ului. In cazul opencube.ro, ar fi fost in /www/opencube.ro (pe linux/unix, calea catre un director foloseste forward slash, adica / ; pe windows, foloseste backslash, adica \ )

ServerName, care-i spune ce site e acolo.

Asadar, cand tu deschizi opencube.ro, sa zicem, webserverul verifica daca are un virtualhost (vhost) numit asa si daca da, se duce sa-ti afiseze fisierele/codul din directorul definit pentru virtualhost-ul ala. In cazul asta, s-ar duce in /www/opencube.ro. E atat de simplu, sunt 4 linii, din care prima defineste inceputul blocului de configurare – <VirtualHost> – si ultima spune ca acolo se incheie blocul – </VirtualHost>. Doua directive – DocumentRoot si ServerName.

Asta era primul task.

Al doilea era sa dezarhivez o arhiva numita “backup.tgz”. Nu intram in discutii despre tar si gzip; pentru cei care folosesc Windows, ganditi-va la un .tgz ca la un .zip sau .rar. O arhiva si-atat. Comprimi niste fisiere cu un program, le decomprimi cu acelasi program sau cu altul. WinZip, WinRar, 7-zip, fiecare cu ce-i place.

Chestia asta se facea asa:

tar zxf backup.tgz

Acum, eu stiam asta cu arhiva pentru ca asa veneau pachetele (aplicatiile) pe Slackware (distributia Linux pe care-o foloseam eu acum 1000 de ani). Erau cat se poate de tgz sau .tar.gz.

De partea cu vhostul am aflat cu o zi inainte de interviu, ca o coincidenta. Nu mai stiu cum am ajuns sa citesc cu o seara inainte despre asta. Eu n-aveam webserverul propriu, nu ma interesase niciodata chestia asta. Dar am aflat-o. Repet, coincidenta 100%.

Asa am obtinut eu primul job in IT. Doua chestii mi-au cerut. Doua chestii le-am facut, bulan chior ca am stiut sa le fac. Pentru prima, invatai 4 linii. Pentru a doua, invatai o linie. In total, 5 linii/randuri. Aia era. Pentru astea doua am primit (de inceput) un salariu ceva mai mare decat aveau parintii mei impreuna (iar mama era inginer).

In seara asta cautam un job – nu pentru mine, ca nu ma duc inapoi in Romulania. Doar asa, sa-mi fac o idee pentru un coleg de forum care se gandeste sa se bage-n IT. Si ce vad?

Stiu si eu sa citesc. Inteleg si eu ca vor acolo Strong Unix, Strong Security, Strong Networking – si mai sunt vreo 30 de chestii “nice to have”. Asa, bonus. Inteleg ca nu-s toate required.

Dar…fara suparare, ce pula mea e asta?

Cand am luat eu jobul ala, aveam acolo vreo 12 oameni, cred. Erau impartiti pe chestii. Aveam 3 oameni care erau DBAs – practic, se ocupau de baza de date. 3 oameni. Aveam un om (eu) pe Linux, routing, firewalling, plm. Aveam oameni care faceau development, d-aia cu php. Aveam oameni care se ocupau de security – la modul application security, ca regulile de firewalling le bagam eu, cum am zis.

Era foarte-foarte jos bariera aia de intrare in domeniu, cum ar veni. In cel mult trei zile de citit, intra oricine in domeniu – ma rog, oricine intelegea engleza si ce-i ala un calculator (iar daca nu stiai din prima, e ok, invatai si aia intr-o zi). Hai sa zicem o saptamana pentru aia mai slow nitel.

Ori, ignorand chestia aia romulaneasca de acolo, nu pot sa nu observ ca asa-s mai toate anunturile de care dau in ultima vreme (a se citi “in ultimii 7 ani”). Cautam un administrator care sa fie si programator si dba si sa ne faca si coafura in pauza de masa. Si sa stie si el vreo 3 tipuri diferite de webserver, 5 tipuri de mailservere, vreo 3 tipuri de firewalling si asta asa, doar pe Linux, pe care-l trecem ca pe un cuvant, asa, ca un fel de afterthought; ca pe urma oricum noi mai vrem si containers, security, networking, logging, monitoring, tot tacamul.

Practic, vrem un om care sa fie un departament de 12 oameni.

Nu ma “revolt” aici. Sincer, ma doare-n pula, ca eu ma descurc. Dar ma descurc pentru ca a fost jos bariera aia de intrare si-am putut foarte frumos sa-nvat alea, asa, ca hobby (si ca accidente fericite, de ce nu). Ca intrat in jobul ala, am invatat pe urma ca Fat-Frumos, intr-o saptamana cat altul intr-un an. Ca oricum n-aveam nimic mai bun de facut. Iar chestia asta era acceptabila atunci, adica toata lumea stia ca “luam unul care stie conceptele de baza, ca pe restul le invata pe parcurs”. Si erai platit bine, foarte bine chiar. Repet, luam mai mult eu in prima luna de munca (si eram afon) decat parintii mei.

Ori acum vad ca s-a schimbat schimbarea si vrem un om cat un departament (sau de ce nu, doua; am vazut anunturi, trust me), dar sa fie platit asa, cam la misto.

Nu-s sigur legat de ce parere am de chestia asta. Pe de-o parte, e bine, ca nu am concurenta prea mare (e ceva, dar nu foarte-foarte) . Pe de alta parte, nu prea cred c-o sa-l indrept pe fi-miu spre IT, ca mai au aia nitel si vor sa vina direct Fecioara Maria la ei. Si cresc cerintele astea asa, de la un an la altul. Mai scrie un baiat ceva program care face dracu’ stie ce rahat obscur si neinteresant? La anul vezi si programul ala cerut – cu experienta 5+ ani pe el, desi a aparut acum un an. Cat despre salarii, sa pun problema asa: era cam $19,000 un apartament de 3 camere la mine-n zona pe vremea cand eu luam 600 de euro pe luna (net). Adica, asa, 7200 de euro pe an – $8928 pe an. Din salariul meu net pe 2 ani si un pic, luai un apartament de 3 camere in zona relativ centrala, in Bucuresti. Acum vad ca dau astia cam 1500 de euro pe luna pentru aia mai incepatori, asa. Asta-nseamna 18,000 pe an. Pai, ar trebui sa fie un apartament de 3 camere cam 40,000 de euro in Bucuresti, relativ central, daca ar fi sa pastram proportiile. Cred ca-i mai aproape de 80,000 de euro, in realitate. N-am idee, ca n-am verificat.

Sigur, s-au schimbat multe de-atunci. De-nceput, in 2004 (cand aveam eu 600 de euro) nu era Romulania in Uniunea Europeana. Abia prin 2007 a intrat, abia in 2014 au putut romulanii sa plece la munca si alte alea afara. Apoi…conditiile de creditare erau altele. Nu as putea spune, ca eu nu am cumparat atunci (eram prea ocupat sa-mi fut banii aiurea pe iesiri cu gagici si alte chestii similare). Dar nu luai tu in 2004 credit doar cu buletinul, cu avans 5%, din astea. Nu exista programul Prima Casa. Nu … multe.

Pai, ce vad eu la chestia asta e ca acum cerem de 20 de ori mai multe chestii si platim de doua ori mai prost – daca luam in calcul preturile.

E de neinteles cum populatia nu vede / nu simte asta. Inteleg intrucatva faimosul “ma doare-n pula, eu ma descurc”, dar…bai…tu ai copii? Si pe ei o sa-i doara-n pula? O sa te doara-n pula si de ei?

Nu stiu daca se poate schimba in vreun fel asta. Habar nu am. Eu nu cred ca o pot schimba. Nu-mi imaginez ce-as putea face pe tema asta. Insa viitorul pare din ce in ce mai negru, din punctul asta de vedere. Sa stii de 30 de ori mai multe chestii (si nu simple), sa castigi din ce in ce mai putin. Pula mea, oricum te uiti la asta, parca-parca nu da bine.

Pe de alta parte, e o veste buna pentru aia care invata/retin usor/rapid. Ca nu-s usor de gasit oamenii care sa stie toate cacaturile astea si, nefiind usor de gasit, isi mai si permit sa ceara cat vor (in niste limite, evident). Nu neaparat ca-ti dicteaza ei ce salariu au, dar … nici nu merge cu “noi dam atat”. Nu, coaie, voi dati cat sa ma tenteze pe mine, ca altfel mi se rupe pula de voi, mai am 10 angajatori care cauta ninjas la usa.

Nu stiu cum e mai bine. Chiar nu stiu. Da’ ce stiu e ca am fost in Bucuresti in 2004, ca acolo am trait cam juma’ de an (cealalta jumatate prin Franta). Si-am fost si prin 2015-2016 – de-atunci nu. Si n-am vazut nimic care sa ma faca sa spun “ba, da’ e normal sa coste acum dublu un apartament, raportand la salarii, ca uite, sunt de doua ori mai mari, de doua ori mai eficiente dpdv termic, de doua ori mai curate, de doua ori mai…”. Nu. Aceleasi blocuri jegoase, cel mult cu fatada vopsita. Aceeasi duhoare de ghena. Aceleasi lifturi in care moare de scarba covidul – si asta cand functioneaza. Aceleasi chichinete cu dormitoare sub 9 mp si sufragerie de 16 mp. Acum doar sunt invechite si merg mai prost instalatiile – ca na, nu putem sparge peretele, dom’le, tre’ sa discutam la asociatie, las-o asa ca merge asa.

Si nu cred ca-i doar in IT trendul asta. Sigur, nu-i la fel in toate domeniile, sa mai trebuiasca sa inveti inca 20 de tehnologii pana la anul. Da’ si acolo apar alte si alte tampenii. Mama era cu ingineria ei, cum am zis, tot timpul trebuia sa citeasca si reciteasca norme de plm, ca altfel nu putea face devizul nu stiu care pentru nu stiu ce, instalatii, constructii, astea. Daca eu trebuia sa ma dau cu RHCE-ul, mama trebuia sa ia nu stiu ce examen pe apa si gaze, sa fie “agreata” firma de nu mai stiu ce entitate de-aia de stat, sa…

Sa nu credeti ca aia-i strict in Romulania asa. Nu, ca si afara e la fel. Vezi anunturi cu cerinte similare in Lonra, 45-50k. 3000 pe luna, 36,000 de lire pe an net, iar o casa e 500,000 sau 650,000 – una fara pretentii. Un apartament mai mizerabil, asa, e pe la 350,000. Gen daca aveai impresia ca-i rau in Romulania din punctul asta de vedere, te invit sa vezi cum e in Londra.

Nu vreau sa-mi dau cu parerea legat de directia in care mergem, ca societate, insa incepe sa mi se para ca lumea interpreteaza gresit situatia. Mi se pare ca atunci cand vii cu pretentii de-astea (nejustificate de bani), faci din munca un lux, in sensul ca munca ajunge sa fie doar pentru premianti. Ca nici macar – cu 20 de ani experienta, vorba aia – nu pot spune ca stiu toate tampeniile alea din pomelnicul alora din screenshot. Bine, nici n-am nevoie cu cazul ala particular, dar mai vad si-aici – la joburi la care aplic – acelasi cacat. Vrem s-o stii si pe maaaaa-ta.

Pai, daca munca-i doar pentru premianti, restul ce-ar trebui sa faca, exact? In ce directie ar trebui sa se duca?

Si stiu, raspunsul capitalist e “in pizda mamii lor, nu ma intereseaza”, insa nu merge asa, cu “nu ma intereseaza”, ca atata timp cat o ardem democratic….”restul” aia aleg guvernul. Ori guvernul ales de ei stie cine-s alegatorii si, ca vrem, ca nu, mareste taxele, ca trebuie sa-i intretina pe alegatorii aia cumva. Altfel nu mai pupa urmatorul mandat. E logic. Apoi, cand nu-s bani – si nu-s niciodata; bine, ajuta si ca probabil 80% din ei sunt furati, nu zic nu – mai umbla si mai taie servicii. Si asta, oricat de premiant ai fi, tot te afecteaza si pe tine. Ca, nu-i asa, tot pe strada mergi si tu. Ori ca mergi la picior si-ti iei un cutit in gat de la un flamand, ca na, nu mai sunt la fel de multi politisti pe strazi….ori ca mergi cu masina si ti-o rupi in te miri ce hartoape sau stai blocat doua ore-n trafic, ca na, strazile sunt toate alea facute acum 40 de ani.

Treaba e ca aud destul de des chestii dispretuitoare la adresa noilor generatii (ca e trist sa spun asta, da’ eu fac parte din una mai veche nitel). “Ca tinerii din ziua de azi nu mai vor sa munceasca, toti vor sa fie vedete pe youtube si pe tiktok”. Pai, pula mea, ei probabil ar vrea sa faca si alte chestii, da’ nici n-ar trece de-un interviu, la ce se cere in ziua de azi. Si daca ar trece, de pomana ar trece, ca nu ajuta cand iti trebuie venitul tau net pe 10-15 ani pentru a cumpara o locuinta, nu? Ca aia-nseamna mai realist 25-30 de ani, asa. Gen achiti locuinta si iesi la pensie si-atat.

Parca-parca ar fi cazul sa-i intelegem si pe ei daca nu li se pare prea tentanta calea asta, nu?

Chestia asta e observata/abordat de guvern doar asa, la perpulis, la misto. De exemplu, in UK vin astia si lauda apprenticeships. Nu stiu daca exista in Romulania ideea – ucenicie, daca vreti; te luam asa, mai prostalau, ca lasa, inveti. Eh, in UK vin astia cu glume gen “le platim noi 3000 din salariu”. Asa, vezi-doamne sa stimuleze angajatorii. Ori nu stiu cat poate functiona asta. Sunt convins ca un angajator se bucura daca poate plati 16k in loc de 19k, sa zicem, dar nu cred ca face o diferenta majora. Si nu stiu cum ii poti convinge pe angajatori ca-i OK sa ia unul prostut, asa – si nu o zic cu rautate, ca toti am fost acolo; unii inca suntem – ca lasa, boss, invata el. Nu am idee. Ca-i greu sa-i vinzi unuia ideea de “plateste-l tu p-asta care nu stie nimic, ca-nvata el”. Ca, daca e sa invete omul ala, atunci o sa vrea si el mai multi bani; si daca nu-i dai tu, evident ca-i va da altul. Si-atunci cum il convingi pe un angajator ca “plateste-l tu si invata-l tu, ca dupa ce-nvata, pleaca oricum la altii”?

Cred ca-i necesara o inchidere mai serioasa a granitelor. Am vazut asta aici. De cand cu Brexitul, cam cresc salariile. Partial lucreaza si inflatia, dar ce lucreaza mai mult e lipsa de forta de munca ieftina si virtual nelimitata (ca-n EU traiau vreo 500 de milioane de oameni; practic, o companie din UK putea gasi oameni oricand, oriunde). Acum ca nu se mai poate (ma rog, se poate, dar dureaza, costa, poate merge, poate nu…), trebuie sa aleaga din piata locala. Si au inceput sa dea mai multi bani si sa mai taie din pretentii, ca altfel raman cu munca nefacuta – si pierd mai multi bani asa. Ca nu poti cere 30 de tehnologii de la un candidat, ca tu ai de ales dintre 10 candidati care stiu fiecare cate 2-3 tehnologii. Aia-i ce-ai pe piata, nu merge cu “Cer 30 de cacaturi, ca s-o gasi un slovac mort de foame pe undeva”. Si nu se aplica numai in IT, se aplica si in domeniile “de jos”, ca sa zicem asa. Articole peste articole si proteste ale afaceristilor in ultima vreme, ca trebuie sa creasca salariile de la aia care vand cafea (Costa) pana la soferii de tir/duba (Waitrose, ASDA, Tesco, toti aia care transporta/livreaza acasa).

Deschiderea granitelor (discut de conceptul de UE, astea) ne-a fost vanduta ca o idee buna si, intr-un fel, este. Dar este muma pentru unii (aia care detin corporatii) si cam ciuma pentru restul (aia care acum nu mai muncesc 2 ani pentru un apartament, ci vreo 20). Si parca-parca nu prea functioneaza chestia asta, nu pentru mine, oricum. Sigur, n-a fost numai UE de vina, sigur, mai sunt si alti factori, dar e cam dificil sa nu faci niste legaturi aici. Ca nu poti avea “free market” si viata cat de cat decenta daca ai un numar limitat de joburi disponibile in tara, da’ numar nelimitat de oameni care-si cauta de munca.

Romulania n-are neaparat problema asta, in sensul ca nu erau 500M de oameni dispusi sa vina sa lucreze acolo. Ba chiar are problema inversa, in sensul ca acolo nu gaseau angajati ca plecau toti. Dar efectul e acelasi, ca degeaba au ramas acolo mai putini oameni, salariile sunt cum sunt, preturile la fel, insa vin si o gramada de bani de-afara. Ca daca e, eu ii pot trimite lu’ mama asa, scurt de tot, 50,000 de lire. Ia vezi papusa, poate gasesti un apartament, o garsoniera, ceva. Si se gaseste ceva. Cat de cat. Oricum n-are nevoie, da’ zic ca idee. Pai, daca eu fac aia (si multi o fac, indiferent ca-si iau apartament, teren, casa, whatever), ii cam fut p-aia d-acolo care vor si ei sa cumpere, ca brusc nu mai concureaza cu restul care castiga 1500 de euro pe luna; concureaza cu mine, iar mie imi ramaneau vreo 3000/8000 de euro necheltuiti din “salariu”. Lunar. Cam greu sa castige, nu?

Si-n UK si-n Romulania “solutia” coruptilor e aceeasi: lasa ca aducem muncitori ieftini din Asia/Africa. Romulanii aduc vietnamezi si nepalezi, britanicii aduc pakistanezi si dracu’ mai stie ce alte naparci. Ca, nu-i asa, de ce sa-i educam noi pe-ai nostri, mai bine ii luam pe-ai alora – ceea ce rezolva problema corporatiei care avea nevoie de-un om, da’ inrautateste problema britanicului/romulanului care n-avea un job sau care avea un job, da’ care nu-si putea permite din salariu o locuinta, o iesire la un restaurant, alea.

Ce vreau sa spun e ca era nasol inainte, ca erau granitele “inchise” si nu puteai pleca nicaieri (ma rog, puteai; cu viza, cu sponsorship, cu pula mea). Acum sunt deschise.

E mai bine?

Si stiu, e ironic sa spun eu – cetateanul britanic al lui peste – chestia asta. Ca unde eram eu daca nu puteam pleca, derp. Si-asa e. Dar treaba asta a functionat pentru mine. Doar ca pentru fiecare Liviu care a invartit-o cumva, avem probabil si 9 Ioni care cel mult au trait shared prin baraca facand munca de jos strict pentru a supravietui – si dupa 10 ani de munca, daca au noroc, strang banii pentru a-si lua un apartament in Cucuietii de Deal. Si nu stiu daca merge treaba asta chiar asa. Cred ca nu. D-aia zic, e probabil ironic sa spun eu asta, dar cred ca eu unul voi vota pana voi crapa cu aia care merg pe “X first” (America, UK, Romulania etc), granite inchise. Ca OK, eu am invartit-o cumva sa fie bine, sa nu fie rau. Cand m-am saturat sa discut de salarii de 800 de euro, am plecat sa discut de salarii de 2000 de lire, de 3000 de lire, de 5000 de lire, de 10,000 de lire (ma rog, ultimul pe contract, un fel de pfa; nu “salariu”).

OK, a fost grozav pentru mine, am putut pleca in alta parte, sa castig de 2-10-15 ori mai mult. Bun. Si fi-miu unde o sa plece din UK pentru a face asta?