Linux – mai e mult pana departe – rant cu OS-uri

Eu sunt chiar OK cu linuxu’, motiv pentru care-l si folosesc ca main OS acasa (asta si faptul ca e pur si simplu imposibil sa ai orice fel de urma de productivitate pe windows – cel putin in domeniul in care lucrez eu).

Si-i foarte OK linuxu’ si pentru servere cand nu poti pune BSD din diverse motive (cum ar fi faptul ca nimeni nu-ti pune la dispozitie asa ceva, ca nu fac imagini cu de-astea).

Dar bai, din cand in cand, da linuxu’ niste mesaje de-ti sta mintea-n loc. Cum ar fi asta:

Da, stiu, ii dau cu -lavdopts threads=4 sau 8 si zburda fara probleme. Dar cum pula mea s-o fi gandit autoru’ mplayerului – era ceva ungur, btw – sa mearga by default pe un singur core? Discutam de o versiune relativ recenta de mplayer – 2016, nu 2000. Nici nu cred ca mai exista pe piata procesoare cu un singur core. Dar el asa s-a gandit: sa punem pe un singur core. Nu ne uitam la cate cores. Nu intrebam useru’ inainte. Nu. Defaultul asta si-ar fi avut sensul in anul de gratie 2000, poate, da’ acum?

Si daca ar fi singura chestie de genul asta ar fi OK. Dar mai sunt destule. Cum ar fi faptul ca dai de niste filme care au volumul mult prea jos (asa am dat eu de niste episoade din dexter de nu auzi NIMIC din ele cu volumul dat la maxim din PC si din casti sau boxe). Sigur, avem solutie si pentru aia – softvol. Dar, din nou, cum s-o fi gandit nenea ala ca-i OK asa, nu stiu. Ca pur si simplu nu era prea greu sa mearga by default cu 1000 si play default la 100, apoi da fiecare un /* dupa chef.

Chestia e ca tot asa functioneaza si la alte capitole. De pilda, by default, la mine booteaza cu profil balanced. Ceea ce inseamna ca-mi merg cores la jumatate de viteza. Pentru a economisi energie, cica. Ba, nene, PARCA-PARCA as intelege chestia asta pe un laptop (de fapt, nici atunci; poate doar daca ar detecta ca-i pe baterie, ca atunci cand e conectat la priza, nu vad sensul). Dar vezi ca esti pe desktop si pornesti pe balanced. Si pe urma gem forumurile de oameni care zbiara ca linuxu’ merge prea incet. Pai, normal in pula mea ca merge prea incet daca merge la juma’ de viteza, ce dracu’. Si sigur, nu-i mare futere sa-i schimbi profilul (eu in general nu ma deranjez mai departe de network-latency, ca-i OK pentru ce fac eu, nu trebuie sa-l bibilesc mai departe).

Wait, eu behai aici de parametri and shit? Pai, pana la parametri, mai bine discutam de instalare. Sau, mai bine zis, despre cum vin distributiile fara mplayer si trebuie sa stai sa te futi in cur cu cate-un repo dubios, ca sa descoperi pe urma ca nu merge, ca-i compilat fara nu stiu ce optiune, asa ca trebuie sa tragi sursa si sa-l compilezi manual. Ca by default, vin distros fara amaraciunea asta normala. In loc de mplayer/mencoder, iti baga pe gat nu stiu ce harneala de totem, care merge fix ca pula lu’ Satana – in speta deloc. Nici macar n-am reusit sa vad vreodata un film cu ala. Habar n-am cum se foloseste si nici nu ma intereseaza. Da’ asa vin distributiile: cu cacaturi care nu merg, ca sanki, au nevoie de nu stiu ce codec. Click aici ca sa-l instaleze. Dupa care dai click si hopa, eroare la instalare, nu a gasit codecul. Sau l-a gasit, dar sunt conflicte cu alte rpm-uri de pe sistem si deeeerp. Linux.

Apoi ma uit la faza cu screen saveru’ sau cum se numeste mizeria aia. Dau lock la PC si automat imi opreste monitoarele. Ceea ce pare o idee buna – din nou, economisim energie – pana observi ca al doilea monitor nu mai porneste la resume uneori. Si ma rog, exista un mic hack sa-l pornesc din nou dupa, cand face faza asta, imi ia vreo 5 secunde – dar tare as prefera sa nu trebuiasca sa fac asta.

Apoi e faza cu escape chars prin sed sau pula mea. Nu stiu de voi, da’ pe mine ma ia durerea de cap cand trebuie sa inlocuiesc ceva de genul //’\/’\\/\// pe undeva pentru ca motive. Si termin de scris jumatate si nu-s sigur daca am pus escape peste tot pe unde trebuia. Sigur, exista un perl cu Q…E, nu zice nimeni nu. Da’ bai, tata, pana si notepadul de Windows stie ce-i aia literal quote, ce dracu’? Si, vorbind de editoare, la fel te doare pula si cand umbli prin vi, cum fac eu. Gen hai sa scriem ceva prin python. Si hai sa dam cu tab, dupa care sa dam un copy si paste p-acolo la ceva mizerie odioasa din alt cacat de .py. Si te trezesti ca brusc nu merge. Pentru ca desi ai dat copy unde era TAB, in noul fisier a ajuns cu spaces in loc de tabs si nu tu nu vezi asta. Sigur, poti sa-i dai cu tabstop , expandtab, retab si morti in carca, dar din nou, alta futere idioata. Coaie, cand dau copy si paste, ma astept sa fie identic rezultatul, nu doar sa arate la fel la prima vedere.

Sigur ca toate astea se pot rezolva. Dar, la fel cum e cu absolut toate cacaturile pe linux, trebuie intai sa futi dracu’ stie cat timp citind si cautand. Cum s-o face aia, cum s-o face ailalta? Ore dupa ore dupa ore dupa ore. Si unii oameni sunt mai curiosi din fire – asa, ca mine. Si au timpu’ si nervii si rabdarea sa se dea prin man pages sau pe google, ca stiu ei ca vor simti o mini-satisfactie pe-acolo cand va merge totul cam cum ar fi trebuit sa mearga de la inceput. Da’ cei mai multi oameni nu vor asta de la un calculator. Nu vor o chestie care sa le manance ore. Vor o chestie care sa le economiseasca ore!

Inteleg treaba asta la nivel de server. Citeste, coaie, ca daca le-am face prea simple ai ajunge ca sysads de windows – de-aia de-s 3 la 10 lei. Da’ la nivel de end-user, nu inteleg de ce a devenit asta M.O. Pentru ca userul normal testeaza, vede ca parca nu merge cum trebuie, isi baga pula si renunta. E fix cum te-ai duce la un restaurant despre care ai auzit ca-i bun. Si te duci acolo si ceri un ceai. Si vine un nene si-ti da o sticla de apa si niste frunze ciudate si cam atat. Ala e faimosul lor ceai. Sigur – daca inveti unde-i aragazul (sa incalzesti apa), cum porneste si cum functioneaza (sa nu sari direct in aer cu ceai cu tot), unde e ascunsa mierea, cine poate sa-ti dea o lamaie si niste rom si-n ce cantitati sa pui si unde, iese un ceai de mama-mama. Da’ pula mea, esti client in restaurant, cum ar veni – nu te-ai dus acolo sa inveti sa faci ceai.

Eu trebuie sa folosesc linux. Nu e chiar optional pentru mine. Ca oricat de mult ar trebui sa citesc cum se fac chestii pe linux, macar dupa ce am terminat de citit…merg. Si-s gratuite, pula mea.

Lucrez pe serverele clientilor. Si nu exista nimic pe windows comparabil cu cele coispe taburi ale terminalului cu coispe ssh-uri. Sigur, am auzit si eu ca exista viata dupa putty (securecrt sau plm). Dar nu se compara, ca viteza de lucru. Nu-i nici macar pe la 20%. Sarim peste faptul ca parca-i comod sa ai rabla ta in al coispelea+1 terminal. Si-i tare comod cand trebuie sa faci o chestie sa ai un bash si-un python si-un mysql la indemana pe statia ta, sa nu trebuiasca sa mai futi coispe ssh-uri si pentru asta.

Pe urma vine partea cu “personal”. Asa, in afara programului. De pilda, eu am ajuns la concluzia ca-i mai bine sa am chestiile criptate. Asa, just in case. Ca mai fac eu diverse chestii dubioase – nimic prea grav. Sau ma pot trezi cu PC-ul ciordit. Ca, de exemplu, cat am fost in vacanta, am lasat aici PC-ul si laptopurile (tre’ sa dau vreo 2 din ele, lol, da’ nu prea stiu cum sa le trimit fara sa-mi scriu si numele pe ele, vorba aia). Asa ca inainte de a pleca doua saptamani in vacanta si inainte de-a lasa muncitorii-n casa, am criptat eu totul. Vorba aia, daca-mi fura careva jaful asta, sa ramana cu hardware. Da’ nu si cu toate datele mele. Ca un alt PC sau plm comand in 10 minute, da’ parca n-as avea chef sa ma intreb si “oh, cacat, oare ce-aveam pe hardul ala, ce va gasi ala care-l va monta?”. Mai bine – in caz de ceva – descopera un hard criptat si probabil il formateaza in Windows. GG.

Asa c-am ajuns sa-mi stochez toate chestiile pe un hard criptat. Nu-i infailibila chestia. Da’ nu de aia care pot trece peste asta ma feresc eu. Ca aia nici nu se obosesc cu hecareala. Aia, daca au nevoie, imi dau suficiente rangi in dinti pana le scriu eu parola – ca nu mai am dinti in gura sa le-o dictez, ce dracu’.

Si in afara de heroes 3, care zace pe partitia de Windows si din cand in cand ma tenteaza sa-mi mai distrug uptime-ul, chiar n-am nici un motiv sa bootez pe Windows. O mai fac asa, din an in paste, pornesc heroes3 si oricum in secunda doi e fi-miu calare pe mine sa se minuneze de uite, tati, moara de vant, moara de apa (de unde ia tati 1000 gold pe saptamana, da). Da, tati.

Nu ma tenteaza Windows. Nici acum n-am folosit Windows 10. Cica ar fi misto. O fi, da’ nu pentru ce-mi trebuie mie. Si n-am invatat nimic util pe Windows ever. Asa ca raman cu linuxu’-n brate. Dar, bai, cat de total unfriendly e. Cat de gandit cu curul este. Cat de prafuit si deloc polished e. Cat de…rough, asa. Si, sa nu uit, din cand in cand, cat de prost poate arata. Sigur, blabla, compiz cutare versiune, sigur, fonturile nu stiu care, sigur, herpaderp – dar pentru toate astea, da-i si citeste si da-i si incearca sa configurezi si da-i si lupta-te cu erorile – eventual silentioase.

Nu ma plang, ca n-am de ce. Din asta traiesc, pana la urma – din faptul ca-i prea complicat de folosit pentru a-l folosi oricine (ma rog, pe servere). Si as fi complet idiot sa ma plang de o chestie care nu ma costa nimic si cu care poti face niste proiecte destul de interesante. Ca ai un webserver, un mailserver, o baza de date, chestii de-astea care pe alte OS-uri costa sute peste sute de dolari. Dar cand ma uit la partea asta de end-user, tot ce-mi trece prin cap e ca este facuta cu curul. Si-ar fi asa de usor de rezolvat…Adica, pula mea, as putea sa-mi fut ceva kickstart sau un script sau un playbook care sa-mi configureze sistemul dupa instalare. Dar e stupid, bai, nene. Tare stupid. End-userul nu trebuie sa se gandeasca la de-astea si sa caute solutii pentru a vedea un film. End-userul trebuie sa dea un dublu click si sa mearga direct fain frumos. Eu nici macar asta nu pot face, ca, desi am mplayerul instalat, daca-i fut un dublu click pe-un film incearca nu stiu ce mizerie de totem/gtotem. Si nu m-am deranjat sa caut unde-i facuta asocierea aia si s-o schimb, ca eu oricum ii dau play din linia de comanda. Sa fie asociat cu ma-sa. Da’ sunt atat de multe chestii de-astea mici si usor de rezolvat…

…si nimeni care sa se ocupe de ele.

Linuxul a fost si-a ramas ca un prieten de-ala de 2 metri si 120 kg care merge cu tine peste tot si sufera de ceva sindrom dubios. Si daca-i ceri ajutorul si-i explici prin semne treaba asta si nu faci nici un gest gresit, te apara cand sare unul sa te capaceasca. Ii fute un capac si gata, esti safe. Da’ daca nu i-ai invatat limba aia de autist si nu-i faci gesturile alea fix cum crede el, sta si se uita la tine cum esti capacit de unul care-i juma’ cat el in timp ce-i curge scuipatul din gura.

Asa ca, pula mea, nu ma mira ca lumea o arde pe Windows si OSX. Nimeni nu vrea prieteni autisti.

Cam atat despre partea de end-user. Daca nu sunteti linuxari, puteti sa nu cititi mai departe, ca n-o sa intelegeti niste chestii.

====

Altfel, ziceam ca nu pot sa ma plang. Si nu pot. Ma rog, pot, da’ as fi muist. Adica scarba asta de OS deja mi-a platit o casa (si o parte din a doua), rabla, vacante, mi-a permis sa evadez din Romania (ca parca n-ar fi fost la fel de simplu daca ma faceam avocat sau vanzator la chiosc, de exemplu), sa-mi fac o familie mai de doamne-ajuta, sa iau un mic sac de bani lunar si chestii de-astea. Adica, sa nu fiu inteles gresit, stiu ca banii nu-s totul. Da’ incearca sa-ti iei o femeie mai de doamne-ajuta cand esti sarac si sa faci un copil. Mai devreme sau mai tarziu, unul din voi se umple de frustrari si pleaca – nu, nu neaparat femeia, ca nu vreau sa par misogin. E frumoasa dragostea, da’ nu plateste chiria, mortgage-ul, taxiul si nici nu accepta aia la supermarket declaratii de dragoste ca plata, stiti? Sigur, ma gandesc cu drag la faptul ca nu a fugit doamna mancand pamantul pe vremea cand nu-mi mai permiteam nici sa-i cumpar o cafea in oras – cea mai ieftin, ba – da’ cat ar mai fi mers oare treaba asta? Hai, inca vreun an sau pula mea. Dupa care probabil ca am fi ajuns sa ne certam zilnic din tot felul de pretexte idioate pana cand am fi luat-o in directii opuse.

Recent, la lucru, se trezeste un client cu DDOS. Da’ nu un DDOS clasic, de-ala gen half-open sau pula mea. Nu. DDOS de-ala ca lumea, care i-a trecut de sistemul de protectie lejer. Pentru ca au suparat pe cineva si cineva-ul ala a pus vreo 8000 de slaves sa-i dea constant cu get / . Si cam atat. User agent fake si random. Ref fake si random. IP-urile din toate tarile planetei, se-ntelege. Si se-ntelege si ca sistemul pizdii de protectie de mii de dolari pe luna nu a detectat atacul, da’ site-ul amaratului era in genunchi si fraierul plangea ca afacerea lui e pe butuci. Si ma duc si ma uit acolo – derp. Si da-i si holbeaza-te pe un sistem cu loadu’ la cateva sute (lol, cum poa’ sa mearga) prin loguri. Si da-i cu tcpdump si iptables si cu -m string si cu pizda ma-sii sa detectezi un pattern. Si-n ciuda pulii, lol, chiar am detectat un pattern. Hai sa-l blocam. Il blochez. Se prinde baiatu’ cu atacu’ si pune patternu’ random. Nice touch, da’ prea tarziu – cu ceva awk-uri aveam deja toate sursele reale ale atacului. Gen bravo, patratel, ai scapat tu de patternu’ ala, da’ pana nu faci rost si de-al botnet, poti s-o lasi moarta. Vreo 92 de secunde si un script mai tarziu (am zis ca era loadu’ la cateva sute, pula mea), toate conexiunile de la slaves erau dropped. Nici macar reject – ala-i doar pentru premianti. DROP, asa, de muist. Si dadea baiatu’ cu ddosu’ din toti rarunchii, iar site-ul clientului insista sa se incarce iarasi intr-o secunda, loadu’ picase la 0.2, iar eu ranjeam la monitor. Hai, coaie, da! Baga mare, cat poti tu de tare!

Si stateam eu si ma gandeam, de ce-mi pierd eu vremea lucrand pentru idiotii astia, ca oricum nici nu inteleg tampitii ce fac sau ce pot face pentru ei (nu, nu ma refer la cacaturi banale gen iptables; nu numai). Si-asa, cu gandurile astea, am ajuns eu sa fiu contactat de-un nene. Un nene care are ceva companie de security prin America. Si are nevoie de un baiat cu cablul – posibil de mine. Asa ca m-a contactat baiatu’ si am discutat un pic. Si, trei interviuri tehnice mai tarziu, a programat pe luni un alt interviu – de data asta cu directoru’ pulii mele, sa-mi verifice skillurile sociale (n-am, dar mimez perfect si ma pricep la manipulare si social engineering, no problem). Practic, jobul e ca si al meu, daca-l vreau. 20-25k in plus la base. Tot cu lucrat de-acasa – nici nu se pune problema cu lucrat de la birou, ca-i cam greu sa ma duc in fiecare dimineata pana-n California si sa ma-ntorc seara-n UK. Si parca nu m-as muta acolo, asa, parca nu-i cea mai stralucita idee, desi uneori in mod sigur pare.

Ah, ce vrea practic nenea – cel putin ce-am vazut eu din interviurile tehnice? Un baiat cu cablul care sa analizeze patterns si sa traga concluzii din asta. Asa, automat. Pe scurt, un baiat care a mai vazut la muie awk si-a auzit de regex. Adica orice idiot care-a folosit linuxu’ vreun an-doi p-acasa. Si pentru asta mi-ar da o amarata de mie de lire in plus lunar (ca plm, 20k extra suna bine pana-ti dai seama ca-ti iau sclavii curvei regale 40% impozit lol). Parca nu suna atat de rau…Mai nasol e ca nu stiu daca-i cazul sa vreau jobul. Cat pula mea as rezista sa ma holbez zi-lumina dupa patterns si sa izolez chestiile pentru care ia firma astuia milioane peste milioane? O luna? Doua? Zece? Nu-i vorba, si la jobu’ actual ma tot intreb cat mai rezist. Ca sunt ani de zile de cand nu am mai vazut nimic interesant. Aceleasi probleme, inconjurat de aceiasi idioti incompetenti. Simt ca devin mai prost cand sunt fortat de imprejurari sa vorbesc cu unul din ei. Dar e diavolul pe care-l stii. Adica, macar astia ai mei nu prea cred ca m-ar concedia maine, la o adica. Parca-parca n-as fi primul pe lista neagra, gen. De americanu’ pizdii nu stiu – ca aia privesc altfel treburile astea cu angajatii. Pe de alta parte, the devil I know ma cam forteaza sa-mi citesc mailu’ pe web – si chestia asta m-a infuriat mai rau decat faptul ca ultima marire de salariu primita a fost cam mica. Ca pot sa rabd diverse cacaturi atunci cand vine vorba de munca, da’ dintr-un motiv sau altul, simt ca-mi explodeaza capul cand trebuie sa lucrez cu webmail, fut un click pe un mesaj si apare jegul ala odios de icoana de owa ca “se incarca”. Incarca-mi-as camionul cu puli de negru inainte de-o coliziune frontala cu ma-ta, autlucule.

Ma rog, habar n-am ce-o sa fac, da’ important e ca macar am optiuni, la o adica. Macar pentru atat si nu pot sa injur OS-ul mortii lente.

Asa ca nu, nu ma plang. Deloc. E OK sa fie mai complicat, prea complicat pentru oamenii obisnuiti cu notepad…

…si totusi, parca tot imi vine sa fut o flegma-n monitor cand aflu ca un core i7 cu 24 de giga si gtx 680 e prea slow pentru a vedea un film…