Ninja

Am o problema cu telefonul. Mai bine zis, cu telefoanele.

Am lucrat in ISP in Romania. Aveam si chestii gen on-call. Asa ca urasc cu pasiune telefonul. Nu am vreun chef sa vorbesc la telefon. Sa raspund la telefon. Urasc chestia asta. Ma zgarie pe encefal sunetul ala. Fuck me, I hate that shit.

Eu (nu stiu daca am mai zis) lucrez cu idioti incompetenti. De altfel, e singurul motiv pentru care nu am fost dat afara, ca motive le-am tot dat si ocazii au tot avut. Da’ cineva trebuie sa repare dupa toti cretinii. Iar eu sunt destul de ninja. Nu mai merge, a picat, s-a futut ceva? Ameninta clientu’ ca pleaca si nu mai primim un milion pe an de la el? Trebuie rezolvat pana ieri? Mars la Laivaiu, urgent.

Chestia asta e oarecum cool. Adica, mi-a adus niste avantaje (mariri de salariu de exemplu si un pic de “regim special” la alte chestii – cum ar fi lucratul de-acasa).

Dar ocazional e al dracu’ de enervant.

Telefonul meu de lucru e bagat intr-un huntgroup. Suna un lache la numaru’ ala? Daca suntem 5 prosti si sunt 5 apeluri, ar trebui sa ajunga un apel la mine (mai putin, in practica, pentru ca la mine ar trebui sa sune doar daca toti aia de la nivelu’ de mai jos sunt deja la telefon). DAAAAR, poate suna cineva si la mine direct (nu un client, ci un coleg de la casca). Gen “te cauta un client si a cerut cu tine direct, Laivaiu”. Asta-i downside-ul cand le rezolvi problemele: te tin minte. Esti ca prietenul ala care imprumuta bani oamenilor. Daca le-ai imprumutat o data, te tin minte si te suna iar cand au nevoie de bani. Asa si cu mine: daca i-am rezolvat unui tampit o problema, cere pe urma direct cu mine. Si pac, suna telefonul la mine. Chestia e ca vad daca suna cineva “pe direct” sau daca suna pe huntgroup. Azi au sunat la mine ca la gara de nord. Toti pe direct. Bag pula, n-am raspuns nici macar o data. Si nici n-am de gand. Cam banuiesc eu cine e, ca iar au futut imbecilii setupul unui client. Dar nu raspund nici mort. Nu-i ca n-as putea rezolva. As putea. Da’ e un fucking indian in partea cealalta si sunt SATUL sa-i aud miorlaielile si sa ma chinui sa-nteleg ce mortii lui vrea. Ca sa ne-ntelegem, vorbeste la modul “what your good name, sir?”. Pe langa asta, m-a si secat la corazon ca a indraznit sa ceara cu mine si n-a stiut cum ma numesc.

E bine sa fii ninja. Si e bine sa ajuti clientii, mai ales ca luni am reviewu’ anual. Si daca le rezolv problemele, o sa mearga bine compania. Si daca merge bine compania, o sa-mi mearga si mie bine. In teorie, cel putin.

Da’ cu toate astea, am inceput sa ignor cu talent toate apelurile directe.

Inteleg, work ethic, inteleg, clienti, inteleg de unde-mi vine salariul, da’ mai inteleg o chestie: nu-i compania mea. Cica a crescut cu vreo 20% in ultimul an compania. Salariul meu n-a crescut cu atat. Asa ca…

Daca ai chef sa-mi dai o cafea, o poti face aici

8 Responses to “Ninja”

  1. TmBlog says:

    Si eu sunt ninjalau iar stilul asta de lupta m-a facut din junior coordonator. Telefoanele ”e” partea a doua…csf, ncsf!

  2. Laur says:

    Si eu uram cu pasiune stilul asta de lucru (8 ani de felatii cu clientii si cu furnizorii), dar acum de cand lucrez in liniste si dau accept sau reject la niste facturi, parca imi lipseste ceva… Is cam lenes si o mai lalai, cand lucrezi cu mail-uri si telefoane nu mai poti face asta.

  3. Deci mai sunt si altii ca mine care urasc telefoanele lol

  4. Alex says:

    Consider ca aplicatiile de chat sunt mana cereasca, cea mai sanatoasa inventie pentru psihicul meu. Pur si simplu mi-e scarba sa vorbesc la telefon cu oricine, nu conteaza ca e lucru sau cineva din familie. Da-mi in plm un mesaj ceva si raspund imediat, sunt fericit sa comunic asa, totul e okay!!

    Prefer la orice ora informatia scrisa si salvata. Nu c-as fi ceva mega paranoic, dar m-am saturat de toate persoanele care se contrazic ulterior si nu poti sa le arati negru pe alb ca uite, in pizda lu’ ma-ta, ai spus asta, nu cealalta.

    Da’ cu toate astea, am inceput sa ignor cu talent toate apelurile directe.

    Stii cum e, daca e greu sa dea de tine, iti da o aura de mister. Asta te face si mai dorit, kind sir Laiviu *insert dumb-ass head wobble*

  5. Costica says:

    Salut. O intrebare scurta si la obiect: ma tot bate un cunoscut la cap sa vin prin Londra pe un post platit (pentru inceput) cu 250 lire/zi. Ca si costuri as avea chiria pentru aparatura(250 lire/saptamana),cazare,masa si transport. Este rentabila mutarea strict din punct de vedere financiar? In momentul de fata in Ro castig 250ron/ zi.

  6. IulianG says:

    @Costica :

    pai 250/zi sunt cel mai probabil brut, ai cam lua 80% din ei pentru ca, cel mai probabil, o sa fii self employed.
    ca sa stai decent pe aici costa cam 1000/luna, mai depinde daca ai si familie cu tine….daca nu, o camera intr-o casa costa cam 600 (una ok).
    sa faci naveta in City costa…..sa zic 150 pe luna dar depinde unde stai.

    daca esti singur/dornic de aventuri/sub 30 de ani, ar merita; dar se locuieste mai prost decat la Bucuresti. profesional e ok, inveti destule daca vrei….si ajungi ca Laivaiu sa te sune toti daca esti mai rasarit si iti faci treaba.

  7. Costica says:

    Multumesc de raspuns. Aici am negociat cam prost la bani(de obicei nu plec sub 500/zi, acum fiind pe un termen de 2 ani si lucrand pt un amic..),dar se compenseaza oarecum prin faptul ca am 3 mese pe zi asigurate si transport decontat(parcurg 100 km zilnic pana acasa). Am si copil,sincer de aventuri nu mai am chef.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *