Poate nu la mine era problema…
Cand aplici pentru cetatenie ai nevoie de doua “recomandari”.
Una trebuie sa vina din partea unui “professional”. Dar nu orice. Nu. Ar trebui sa fie ceva..contabil, preot, avocat. De-astia “de incredere”.
A doua recomandare trebuie sa vina din partea unui cetatean britanic, unul care sa nu fie inrudit cu celalalt.
Cu professionalul am rezolvat-o rapid. Sotia lui Patrick e “professional”. Pac. Din pacate, asta l-a scos pe Patrick din ecuatie pentru ca, soc si groaza, e sotul ei. Adica inrudit. Pula mea. Asa ca hai si da-i si cauta alt cetatean britanic, unul care sa spuna ca ma stie de 3+ ani si ca-s of good character.
De vecini nu se pune problema. Nu am stat nicaieri 3 ani si nici macar pe unde-am stat mai mult nu eram in cine ce relatii cu vecinii. Gen hello/hello si cam atat. Si nu-i ca si cand pot sa ma duc s-o rog pe baba aia retardata care plange de la gratar sa semneze aici si-aici.
Chestia e ca pentru a doua recomandare cer aia niste date. Datele cerute arata cam asa:
Pai, ar cam fi niste chestii mai confidentiale p-acolo, totusi, nu?
Cum la vecini nu puteam apela si nici la Patrick direct, am contactat doi colegi de lucru (separat, desigur) Ba, baieti, imi trebuie asa si-asa. Ma ajutati? Fara prea mari sperante, ca totusi, cer aia cam multe date personale si poate isi fac oamenii griji ca patesc ceva. Adica, nu prea ma asteptam sa-mi raspunda la modul pozitiv, ca plm, cand esti britanic si-ti cere un roman adresa de-acasa, seria pasaportului etc…parca-parca ai ezita putin, nu? 🙂
Dar…raspunsurile au venit in gen juma’ de zi. Da, mate, desigur. De la amandoi. Unul chiar mi-a si trimis datele pe mail, sa nu mai astept pana ajung in Londra, cu mentiunea ca:
Am ramas putin “wow”. Adica suntem on friendly terms si l-am ajutat, desigur, dar…oricum, mi-a placut.
In rest, in vreo saptamana sau cam asa ceva trimit si aplicatia aia. Alta gaura serioasa in buzunar. Gen luna asta in loc de economii o sa invart pula pe deget. CSF, NCSF. Maine ma duc sa-mi fac niste poze mai putin jalnice, printez cateva cacaturi, lipesc niste poze pe formular si da-i cu talent…
Anyway, ma gandeam ca poate problema in relatiile mele cu oamenii nu-s eu. Ca poate daca doi oameni care ma stiu asa, de la lucru (de cativa ani) ma ajuta la o chestie de-asta, gen risca niste probleme in caz ca-s un marlan, poate-poate nu eu am fost problema de-a lungul anilor in relatiile cu alti oameni. Poate daca atunci cand rugam un romulan sa ma ajute cu ceva si se dadea la fund (la chestii care implicau mai putin eforturi si riscuri mai mici spre deloc), pai…poate-poate ca nu eu eram problema. Poate daca unii pentru care n-am facut mare lucru – doar i-am invatat ceva linux, sql, networking, de-astea – nu ezita sa ajute, iar altii pe care i-am ajutat o gramada n-ar misca un deget, poate ca exista o alta explicatie. Vorba aia, I’m not trying to deflect, but…poate ca problema e ca exista un pic prea multi muisti jegosi si nerecunoscatori pe planeta. Poate.
In alta ordine de idei, i-am dat un add colegului de banca din liceu. Strict pentru a-i spune un “bo$$, mersi ca m-ai prostit sa ma bag pe de-astea cu calculatoarele, chit ca n-a fost aia intentia ta; apreciez, iti cumpar o bere daca ne mai vedem vreodata”. E o mica problema: folosesc un nume fals pe facebook si o poza de-aia de meme. Ca-i cont facut strict pentru harneala aia cu intalnirea pizdii de 20 de ani (la care probabil ca nu ma duc). Omu’ a dat block. Ca nu stie cine sunt. OK. Tot pe-ala l-a intrebat A. (de curiozitate) cat castiga si treburi de-astea. I-a zis omul cu penele infoiate ca..e secret profesional. Omu’ e ceva corporatist mai sefulet prin Romania. Da’ A. e in pula mea dentist in Franta. Gen probabil ca da pe tigari cat castiga ala salariu. Da’..secret profesional. Fostu’ meu coleg de banca e foarte preocupat de privacy. Sa nu-i vada si altii chelia troglodita pe facebook. Sa nu afle si dentistii din Franta cat castiga el lol. Mie-mi dau astia doi adresa de-acasa, seria pasaportului etc – da’ colegu’ de banca imi da block, ca nu stie cine sunt si daca…cumva…ce? Cumva ce anume? Iar ei nu-i spune cat castiga, ca…secret profesional. Ai fi tentat sa crezi ca-i e jena de mecla aia de caltabos troznit de tren si de cum are un titlu glorios si-un salariu de molusca, dar sigur nu-i asa. Sigur de fapt ia foarte in serios romulanul GDPR-ul! /s
Oh, well…
Esti prea acid cu tipul. Lasa ca o sa ai si tu chelie si burta (si mai mare 🙂
Ce a facut el e corect si sanatos fiind vorba de Internet si tot felul de mizerii conexe,
Nici tu n-ai da “add” la 100% anonimi.
Spune-i cine esti si poate altfel reactioneaza.
In rest, e treaba lui cat castiga, la cat sunt cam toti constipati cu veniturile lor vs. vecini/cunostinte/necunostinte/etc… de parca cheful de viata depinde fix si numai de asta..
Nu dam nume 🙂
In principiu as fi de acord. In principiu. Ca nu-i ca si cand eu ma inghesui sa ma imprietenesc brusc cu toti necunoscutii. Problema nu tine de “ce a facut”, ci de “de ce”. Iar la “de ce”, raspunsul e “ego overinflated si complet nejustificat, pe sistemul “cine-s io, futu-ma-n cur””.
Uite, nici eu nu dau add vreunui roman. Ca n-am de ce si pentru ca prefer sa pot pastra pagina asta up o perioada. Da’ eu am motive sa fac asta.
Pai, nu ma intereseaza cum reactioneaza si nici alte alea. Poate n-ai fost atent, eu intentionam strict sa-i zic un “multumesc, ba, chit ca n-am pentru ce” (ca el m-a futut la cap cu ‘zi-i lu’ tac-tu sa-ti ia PC’, da’ nu de ce fac acum, ci pentru ca..jocuri). Dupa care oricum il stergeam, ca nu ma intereseaza ce face si cu cine si alte alea. Nu traim in aceeasi tara, nu avem *prieteni* comuni, mi-e inutil.
Ideea nu era aia. Ideea era ca p-aici pot sa-i cer unuia care-i practic strain (in toate sensurile) niste date ultra personale. Da’ romulanache fara o chiftea in buzunar, o ciunga-n buzunar si trei fire de par in cap sufera de secretomanie. Ca poate-i vede cineva pretiosu’ content pe facebook in care apare facand chestii hipsteresti (oricum le-am vazut, ca-i friend of friend, gen) si #rezista. Efectiv tot contentu’ lui nu valoreaza doi lei gauriti – d-aia vechi. Si ideea nu era aia, oricum, ci contrastul. Ca astia de-aici au dat add fara sa le spun cine sunt. Ba, toti, pana la ultimul. Da’ romulanache…plm, coaie. Plm.
Nu ma intereseaza nici cat castiga. Nu l-am intrebat eu. Mie mi se rupe pula de cat castiga si de orice altceva legat de el. Eu doar am ras. “Secret profesional”. E ciudat cum toti aia care castiga gen 5-10% din cat castigi tu sufera brusc de secret profesional. Desigur, daca se-ntampla sa castige de vreo 10 ori cat tine, nu mai e secretu’ profesional in play. Da’ deloc. Asa, brusc. Din ce-am observat eu, CEOs nu sufera de secret profesional. Gen al nostru ne zicea ca a luat 60 de milioane in anul cutare. Un coleg care ia dublu cat mine nu sufera de secret profesional. Sufera de secret profesional aia care mai au nitel pana evolueaza si ajung la stadiul la care-s demni sa-mi faca pantofii.
Eu acum cateva zile i-as fi zis ‘multumesc’ – chit ca n-am de ce. Acum cred ca i-as zice doar sa dea complexele mai incet…ca n-aud muzica.
1. Ai gresit tu. Trebuia sa ii scrii INAINTE sa ii dai cerere de prietenie: “buna, sunt Laiviu zis Pulosu si vreau sa iti dau ceva de baut”. De fapt, toata treaba s-ar fi putut rezolva strict in conversatie. Fara cereri de prietenii. Daca esti sefulet/manager/etc si ai o imagine pur si simplu nu poti sa ai prieteni care au la poza de profil pe Pepe. In lumea vestica si e mai agravanta treaba, acolo merge cu racism, nazism etc. Ziceai ca am doua facebook-uri pentru ca? Da, angajatorii, unii, se uita si ce postezi.
2. Ala e sentiment frumos cu colegii. Si mie mi-ar placea asa ceva. Din pacate, e N/A. In US este “I don’t care”/”Not my job”/”Not my problem”.
3. Salariul e confidential si nu ar trebui sa te supere asta. Si pe mine m-a suparat asta (desi pana la urma mi l-a zis) cand mi-am intrebat un coleg de facultate care e linuxar in Bucuresti (el mi-a zis prima data de opencube – nu il cunosti). Dar apoi m-am stat si m-am gandit: bai, e o chestie a ta. E o informatie stiuta de tine si firma in urma unui contract dintre tine si firma. Daca nu vrei sau nu iti place, de ce sa il spui? Da, de acord, in vremuri gen imediat de facultate inseamna un ajutor, ca te indruma lumea unde sa te angajezi, “hai aici ba ca te platesc mai bine”, si te-ar face sugaci sa nu il divulgi, dar mai incolo… nu vad rostul. Pe mine ce intereseaza este de ce in vest este secretomania salariului. In Romania stiu: se urasc oamenii intre ei, se compara, se invidiaza, se dusmanesc. Dar in vest? Am o vaga banuiala ca e strict profesional: adica de frica sa nu ii zici la cineva ca acel cineva sa ceara mai putin (!) de la firma ca sa iti sufle lucrarea/jobul sau ceva de genul. Concurenta intre firme capitaliste.
Toata lumea poate avea cate ceva pe care vrea sa-l protejeze. Dar si daca-i vorba de “over-inflated ego” tot nu-i in nimic in neregula. Mi se pare perfect normal ce face. Eu nu-s sefulet/manager, cum zice @Dan, am avut insa alte tinichele legate de privacy , si-s obisnuit sa ma bantuie necunoscuti pentru diverse, cred ca nu s-a mai intamplat de mai bine de o decada, da’ pur si simplu nu ma intereseaza, a ramas in mintea mea ca un policy.
Nu te cunosc- ignore, nici macar nu cred ca poti sa-mi scrii pe FB daca nu am dat add, nu am nici numar de telefon nici mail afisate , nici nu poti sa ma cauti dupa ele. Daca mi-ai dat add inseamna ca mi te-a recomandat FB la friends of friends,sau esti stalker, sau fake account.
Asa ca ma gandesc simplu: Ba, cine e asta si de ce imi da add, desi nu il cunosc IRL?
Sunt mai multe scenarii insa in toate imi da cu ignore :). Chiar si daca te cunosc, daca nu cred ca am avea ce sa discutam -ignore, ca e gratis .
Si nu-i ca cine-s eu futu-ma-n cur, mai mult ca – ba, da’ cine esti tu sa ma deranjezi? Hai, lasa.
Observ ca romanii au devenit tot mai paranoici la faza cu contactul si cu Facebook-ul. Ca vei doamne, citesc angajatorii? Ce citesc, ca i-ai dat like la Guta sau share la doctorul Andrei, care vindeca cancerul cu ceapa? Romanii posteaza cele mai mari porcarii pe Facebook (majoritatea au unfollow la mine), in timp ce strainii chiar dau share la chestii interesante, mai un articol, mai un eveniment, chestii din astea, care poate merita citite.
La chelul ala, fost coleg al tau, nu ii ajungi cu prajina la nas si poate, chiar daca i-ai fi dat berea aia, te-ar fi tratat cu dispret, daca nu ai in job description cuvantul manager, asa ca paguba in ciuperci.
Si nu, nu esti tu. Sunt multi invidiosi, care iti miorlaie a prieteni, doar ca sa faca cale intoarsa, cand ai nevoie de ceva. Si banuiesc ca prietenii aia erau in majoritate romulani.
@Mel: Pai, angajatorii citesc, dar nu-i mare problema cata vreme nu postezi public chestii pentru care te-ar lega militia, iar in Romania nu cunosc pe nimeni care sa fi fost dat afara de un act reprobabil pe facebook (includ aici comentarii rasiste, xenofobe, sexiste – whatever). Pe de alta parte stiu pe cineva care a avut genul de probleme ( nu a fost dat afara, dar a cam trebuit sa plece singur) dupa ceva episod de stalkereala. Genul ala de episod in care eu am ceva cu tine, nu prea am ce sa-ti fac personal, sau nu-i eficient, da’ lasa ca vad eu cu cine interactionezi tu si ii fut pe aia, asa din senin si o belesti tu by proxy. Iar genul asta de hinghereala mi-e foarte cunoscut si destul de comun pe aici.
Si nu, in Romania nu te apara politia de astea.
E ca la Vaslui, daca nu tragi bine de fusta in jos ai parte de sex surpriza.
Si nu comentez aici, in particular, de persoana de care zice Manowar, ca nu-l cunosc si poate-i fix cum spune, ci de atitudinea de romani paranoici.
Vizoreala, stalkereala si genul de atitudine – “ha, te-am la mana cu ASTA” spuse la momentul oportun sunt sport national. Si nici macar nu sunt chestii cu damage atat de mare, da-s caustice si te incurca si mai bine te organizezi un pic, daca n-ai pofta de neplaceri.
@Orbu – merci de explicatie. Acuma inteleg unele chestii cu Facebookul si romulanii, pe care nu le puteam pricepe, desi chiar recent mi s-a intamplat o chestie din asta. A sicanat-o un fraier pe maica-mea cu o poza legata de mine. Si eu eram: poftim? Ce treaba am eu cu un pierde vara de prin ceva sat pierdut prin Romania? Lol! Nu dau un scuipat pe el. Dar, nu m-am gandit ca, in felul asta el isi refula frustrarile, ca majoritatea romani, care nu-si dau seama ca, de fapt au “o pula la mana” si cat atat.
Aia am inteles.
N-am inteles de ce nu le e frica si britanicilor/nemtilor/americanilor/australienilor de de-astea. Poate-or fi mai prosti, plm. Sau cine stie, au mai putine de aparat.
Eu cand ma gandesc la romani care sunt profesional, vad unu caruia i-a zis masa “uite ce frumos iti sta cu camasa asta si uite ce frumos iti sta tuns castron” si unul care crede ca trebuie sa aiba mereu un batz in fund. Ca de obicei romanii au romanizat si conceptul de work ethic dupa chipul si asemanarea lor.
Cred ca dupa un timp isi pierd legatura cu realitatea si se iau prea in serios, eu am avut o discutie cu unii care castiga peste 4000 de lei in romania si oamenii se credeau faraoni de faraoni, il trimiteau pe Bill Gates dupa tigari. Cand le-am cam zis ceva de genul “ce imi spuneti voi e ca un concurs de care are cea mai faina boala venerica” au devenit ostili de mama mama.
Nici eu nu inteleg secretomania cu salariul. La mine in firma (RO) se stiu salariile, exista un folder SALARII pe retea unde oricine e interesat de aspectul asta poate intra sa si-o masoare cu altii. Si daca fute pe careva grija de salariul meu il invit sa faca ce fac eu, la fel si eu daca sunt ofuscat de ce castiga unul de 2 ori cat mine ma pot pune pe invat chestiile ce le face respectivul si ma duc cu cererea de marire in bot la conducere. Simple as that.
Poate au mai putini scheleti in dulap, cine stie, sau poate nu-i nevoie sa-si protejeze interesele, ca daca te taie capu’ sa te iei de unu’ random doar ca-i prieten cu X, pe care ai tu ciuda, o sa suferi brusc de limitarea spatiului personal presupun. Ca in alte tari glumele au alta masura si nu merge cu “hai, ba, baieti am facut si eu o gluma, nu aveti simtul umorului?”
Nu de alta, dar stiu eu niste romanache cu educatia completa 100% a la Romania, care au incercat sa santajeze o gagica la modul asta si i-a luat politia brutal. Nu stiu daca le-a convenit gluma ca eu am aflat de patanie dupa 3 ani cand au terminat facultatea si i-au facut aia pachet in tara.
Initial le-au dat drumu’ dupa trei luni, da’ ei erau romani si nu au inteles ca nu merge cu manele de la noi gen “vezi tu dupa ce ies”, ci dupa niste telefoane de amenintari si niste vizite de agasat vecini s-au intors sa se mai perfectioneze un pic .
Dar aici? Am eu o poveste mult prea personala care include tot ce va trece prin cap. Da-i mult prea personala.
Si da, problema n-o fi la tine, da’ ce sa faci, e sau nu e, oamenii tre’ sa fie precauti.
Amicii mei IRL se uitau indignati cand ii rugam sa “fara poze cu mine pe facebook, va rog, sau daca facem ca grup, fara tag pe poza”, “fara pozele copiilor mei pe FB cu fata la camera ” -> vorbesc aici de alea cu share intre prieteni, necum publice, hell no. Da’ oricum si alea pot fi accesate cu un link.
Pentru ca i-am dat cuiva numarul de telefon ( acum multa-multa vreme) desi spun tuturor ca daca le dau numarul meu nu inseamna ca pot sa il dea cui vor ei, inclusiv prieteni/ cunostinte comune, a trebuit sa pierd mult timp cu declaratii la politie si alte lucruri care nu pot fi descrise aici din motive obiective.
Asa ca-i mai simplu sa nu. Daca nu cred ca ai nevoie, sau am nevoie sa impartim informatii private, hai sa nu o facem .
Ba, ce rau imi pare ca nu am comentat la ala cu “who are you?”. Pe scurt: eu sunt tatal alora care se urca pe stalp de iluminat (de 3-4m) in parc sa le arate copiilor cum se face, cum tii picioarele, cum te ridici cu mainile etc. Similar cu urcatul din copac. Eu sunt ala care lasa de cateva ori fiecare copil in grija celuilalt ca sa-si miste corpul la barele din parc si dupa care se iau copiii altora si spun cum face baiatul. Sunt ala care joaca fotbal cu copiii singur impotriva la toti si trage suturi de te sperii si rade ca un retardat inconstient incat nevasta zice ca nu il cunoaste. Uneori mai scapa si injuraturi minore dar copiii sunt deja la nivel de liceu de la skate parc. Da, sunt ala care-si lasa copiii in skate parc unde unii asculta mafia si parazitii sa-si rupa tot dar in cele din urma vrea si el si-si fute degetele cand se da cu trotineta pe wave-uri si half-pipe. Sunt ala care merge cu bicicleta non-stop si-l doare-n pula cand vin cei cu biciclete de 2k euro+ si-mi zic ca trebuie sa ung lantul care e rosu de toamna trecuta. Ei incearca sa rade, crezand ca au spus o gluma eu le zic sec ca ma doare-n pula ca “si-a facut banul bicicleta”. Sunt ala care si-a luat role la 33 de ani pentru ca, ce pula mea, n-am avut cand eram mic, si care sta cu filul al mare sa se uite pe smarfon (da, tot SGS4 cu sim de rds e, relax, n-am achizitionat ceva nou … inca) la filme despre cum sa inveti sa te dai cu rolele. Cel care in timp ce cade pe asfalt ca boul ii spun unui instructor de hockey/role ca ne descurcam. Si asa si e.
Inainte nu eram tatal lor, dar cam aceleasi cacaturi le faceam cu prima ocazie prinsa.
Cu alte cuvinte: It’s never too late to have a happy childhood.
—
Cat despre postul asta: you did right. Nu trebuie sa fii cacanar in lumea asta. Pe mine ma ajuta, cel putin sa dorm linistit, fara dureri de cap, fara pastile & shit. Dupa cum vezi, lucrurile vin de unde nu te astepti. Mi s-a intamplat de cateva ori si e interesant sa fii primul sunat cand e vorba de o chestie sau alta. Evident returnam favoarea cu prima ocazie.
Ma, nu stiu, eu n-am bagat-o niciodată pe asta cu “secret profesional”, cu “confidential” si plm, cand am fost intrebat de salariu. Poate, asa, dacă oi fi vrut să enervez intrebătorul, desi nu imi amintesc. Lasă că oricum il poate gasi singur, pe net. Desi s-ar putea s-o sugă, ca suntem doi cu acelasi nume si lucrăm in entități cu nume si atributii asemănătoare.
Pe de alta parte, ma gandesc ca poate unii o baga pe asta cu “e secret”, de rusine. Adică, na, poate are, acolo, 3-4 mii de lei dar omu’ pozează in societate, in gașcă, in fata vecinilor, nu stiu, pe facebook, na, ca avand un anumit statut. Buei, sunt jmeker, sunt director de securitate la multinationala MUENG-IT, limited! Limited, bă, nu srl! Fără mine, nimic nu miscă acolo! Wow, zic prietenii, vecinii. Si ce faci! Bă, esti prost? Daca sunt “de securitate”, e secret, bă, boule care esti prost! Mda, corect, scuze…Da’, ce leafă ai, e mare, hă? Duaaamne, asta chiar e prost, trzneste-l! Bă, secret, bă! Nu ințelegi? Normal ca e mare, diar am zis ca sunt director si unde, da’ n-auzi că e secret?
Acu’, daca eu as zice ca sunt scouter- recrutor-HR la Studioul de filmr porno Buzduganu’ de Oțel si as povesti zilnic ce obosit sunt de la cele 3 “interviuri” avute azi, nu m-ati intreba, inevitabil, in cele din urmă, buey, nene, dar câti cm..? Pai prost as fi sa spun 12? Fie mint fara sa clipesc,..”eh, nu stiu,vreo 20 in stare de plictiseala” fie, ca sa nu mint, dar nici sa ma fac de cacat, as da-o de gard: “secret profesional, buey”…
Ai nimerit cum nu se poate mai bine secretul profesional.
@BigA. Nu cred.
Cred ca in Romania salariul e “secret profesional” permanent pentru ca lumea relationeaza cu tine, iti ofera preturi, si te trateaza in functie de cum ai zis. Iar de cele mai multe ori e cum zici tu, da’ invers.
Ii spui unui cunoscut cat castigi si aude ca e mai mult decat el, de trece in carnetel la rubrica amicilor de la care poate sa se imprumute. Daca nu-i dai, se rupe lantul iubirii. Stiu, stiu, n-ai nevoie de oameni de genul, dar uneori ai, mai ales cand cam toti in jurul tau sunt de genul? Ce pula mea faci, in afara de a emigra desigur.
Acum 4 ani m-am lins pe bot de servicii ieftine si bune la un service de prin zona unde locuiesc eu la tara spunandu-i unui mecanic cat castig . Atunci castigam mai putin ca acum. Chiar vrea sa mai trec pe la ei sa vad daca au uitat, ca urmatoarea si ultima data cand am trecut pe ei m-au si umflat la pret si nu mi-a placut nici servirea. Da’ cred ca nu au uitat.
Si nu, nu-s alte service-uri in zona mai convenabile. Am stricat tot c-am spus cat castig. Sigur, nu-i vina mea, dar as fi putut pastra totul ok si chiar stiam asta, da’ asta e.
Pe de alta parte, aici daca spui cat castigi te poti face d-un jaf, un furt , o spargere, fara sa fie nevoie sa fii super-rich, stii ?
Lol.
Ma, cumva nu cred ca-si pune A. lacatul pe cabinetul stomatologic din Franta pentru a se apuca de spart locuinte de corporatisti in Romania. Dar cine stie…acum radem, dar daca-i ia pestele de sticla de pe mileul de pe TV si-l tine vreo 1000 de ani, poate face milioane cu el.
Nu-ti zic cate exact. As putea, dar e secret profesional 😉
ma mai intreba vre-un romanache cat castig si dupa ce-i spuneam si-i trecea socul Initial..facea un fel de ha-ha-ha.. bai da tu stii cati bani se castiga in Romania.. ca uite ce combinatie am facut si mi-au iestit atat si atat.
am remarcat insa ca, de obicei, oamenii seriosi nu te intreaba cat castigi
Bizar, pe mine ma intreaba fiecare recrutor si fiecare companie. De fiecare data cand vreau sa cumpar sau sa inchiriez o locuinta ma intreaba.
Plm, oamenii seriosi. Mie mi se rupe de cat castiga. Eu nu l-as fi intrebat oricum, ca ma doare-n pula. Eu doar imi bat joc de “Secretul profesional”. Gen mars la cacat, ba, cu secretele tale.
Pai fata de astia chiar trebuie sa invoci secretul profesional. Sau sa-i minti :))). Da-i in pula mea pe astia.
Nu stiu, mă, eu cred, totusi că frustrarea e no 1 in ceea ce privesre cauzele. A, cr.zici tu, merge sia aia, dar daca nu “pozezi”. Daca nu te dai rotund, ca director la…, că manager la…, că nu mai stiu ce la…, atunci da, poate nu spui secret profesional decat dim dorinta de a nu fi jefuit, de a nu ti se cere imprumut, de a nu te taxa mecanicul prea tare.
Dar când o faci, cand te dai rotund adica, cu ce esti, cu ce faci, cu ce l’ombelico del mondo ai ajuns tu, adica cand te scremi să pari mai tare de îti iese anusul din cur, nu poti sa recunosti că, pe partea de portofel, esti lache. Sau macar normal. Nuuu. Esti jmeker si la portofel, doar ca nu poti sa spui CAT de jmeker. Ca e secret.
Cum spuneam mai sus, “fut 3 pe zi la job, si asta in zile proaste, cand nu prea se inghesoaie panaramele la interviu, deci evident ca o am mare. Doar ca e secret cat de mare, ti-as pune, poate ti-as da si o poza facuta cu rigla alături. Dar n-ai gradul necesar de acces la imformatii clasificate, mdeh.”
Tone de interviuri în RO, mă refer la toate pe care le-am dat vreodată, luate sau nu. “Nu vă putem spune salariul, este confidențial, discutăm la angajare”. Desigur, de ce să n-o fut pe mă-ta după ce poate vin degeaba la discuții?
Interviuri, două, în Germania. “Șefule, asta vrem de la tine, atât dăm, ce zici, continuăm discuția?”.
Confidențial my ass.
Ah, muie România, da. Uitasem ce era mai important, vorba aia.
Sau nu permite firma/compania.
Unde “pe retea” e cuvantul-cheie. Ca ma indoiesc ca pot eu accesa folderul ala folosind Huawei Y6 2017-le meu in timp ce parcurg cu metroul distanta Gara de Nord – Piata Sudului.
Si pe mine ma intreaba diverse persoane cat castiga sotul. Nu vreau sa le spun. Dau cifre false.
Si eu sunt de acord cu ce zice Orbu. Cumva in Romania se considera ca preturile, mai ales la servicii, trebuie sa fie direct proportionale cu venitul.
Deci, daca vreau sa am o relatie profesionala de orice fel cu cineva, nu ii zic cat castig. Asta nu garanteaza ca n-o sa fiu jumulit, doar scade sansele.
De exemplu, anul asta castig 3k euro/luna la job (plus ceva mici bonusuri, dar nu sunt garantate, nu le includ in calcule) si inca 5k euro/luna monthly retainer pentru ceva remote (vorbesc de venituri nete).
Daca am cativa prieteni (doi) cu care pot sa vorbesc deschis de venitul de la job, de intreg venitul efectiv nu am cu cine, in afara de jumatatea mea mai supla.
Trist, dar daca vrei sa strici relatii in Romania, e de ajuns sa castigi mai mult decat Xulescu si sa ii spui asta (eventual ii raspunzi cinstit cand te intreaba el). Prefer sa las impresia de rupt in coate in tricou si sa se simta interlocutorii trei trepte deasupra mea (ca ei sunt la costum si palton), pentru ca atunci am eu de castigat.
Referitor la commentarii:
– nush ce dracu e asa paranoica lumea cu facebook, eu dau accept la tot ce misca, dar nu prea raspund la nimic. E un fel de gunoi
– salariul? Clar, minti cand stii ca discuti cu cineva din afara bulei. Cel mai bine te pozitionezi undeva peste un mediu decent dar nu prea departe in cazurile astea.
N-are sens sa fii “ala”, oriunde ai fi tu.
Legat de cat castigi, treburile sunt delicate.
Eram la un gratar party si un romulan a intrebat pe alt romulan cat castiga. Ala a zis ca e o chestie personala, asta a insistat si tipul intrebat a aruncat o suma random, dupa care a intrebat: “Legat de chestii personale, cand nevasta-ta e pe stop, tu ce faci? Ii dau muie sau o scufunzi la namol?”
Abia i-am oprit sa nu se omoare. ?
Algoritmul romanesc de raportare la salariul vecinului e simplu:
– castiga sensibil mai putin decat mine -> e un pulifrici, saracie, pot sa-l tratez condescendent;
– castiga ceva mai putin ca mine -> e ok, ma simt superior, am fost si eu ca el dar uite ca am evoluat;
– castiga la fel sau un pic mai mult -> e rivalul meu, politete pe fatza si intrigi pe la spate;
– castiga mult mai mult -> invidie, atitudine pasiv agresiva, cum pot sa profit de pe urma lui etc.
@Euglena – ai descris perfect.
Bine, mai e si cazul in care evaluarea e facuta de o tipa pusa pe maritat.
Patit inclusiv la banca, de la tratat cu sictir, la toata un zambet si oferit numarul personal de telefon, pentru cazul in care mai am intrebari.
#metoo.
Din fundul sălii:
“Şi i-ai tras-o, bă?”
Eu nu, desi am primit si eu numarul de telefon. O chema Hera si lucra la BCR. Dar cand sa o invit la o gura de ceva, a inceput sa imi povesteasca despre duhovnicul ei si a luat cu suspendare. Plm, catolicii…
Din ciclul cum faci un tip sa fuga urland. Ii povestesti despre prietenii tai imaginari si despre cum ii torni unui necunoscut barbos tot ce faci. Speedy Gonzales e minciuna.
Eu eram acolo sa-mi platesc ceva anticipat la casa, crezi ca voiam si sa scap de ea, aka #partaj?
Guess was win-win <:
Da’ eu te intreb:
ai participa la asa ceva?
https://en.wikipedia.org/wiki/Oath_of_Allegiance_(United_States)
Pana la urma nimeni nu e obligat sa iti spuna tie cat castigi, mai ales unui fost coleg cu care poate nu s-a vazut de unspe mii de ani. Sunt sigur ca ala/aia l-a intrebat doar ca sa se simta bine , sa isi ridice putin ego-ul fata de sarantocii din Romania. Poate are un salariul mic si abia se descurca , pentru ca e vorba de Romania pana la urma, o tara saraca.Aici aduni multe fustrari care te fac sa reactionezi ciudat uneori. Pana la urma putini se imbogatesc ca si salariat oriunde in lume. Nu vreau sa exagerez dar de exemplu nu cred ca 1…10 % dintre bogati sunt salariati. Mai in gluma mai in serios, JOB vine de la Just Over Broke , mai ales intr-o tara plina de mizerabili ca Romania unde angajatorii de rup in doua pe un salariu minimul posibil pe economie, apoi tot ei se mira de ce nu gasesc oameni sau fraieri.
Pai, eu nici nu aveam de gand sa intreb. Nici aia, nici altceva. Chiar nu am intrebari pentru el.
Cel mai mijto la intrebarea cu salariul e trollaj. Daca simti ca are portofica babana, incepi sa bati campii cu ce afaceri “secrete” invarti, aluzii ca traiesti periculos, prafuri, inside trading…
Daca ii citesti foamea in ochi, o bagi pe-aia cu “Sile amaratu” – sunt pe wellfare, dar te rog, iti spun numai tie, ca te vad om bun – eventual speli pe jos in bucataria unui restaurant indian, dupa ce pleaca aia de spala vasele. Ah, masina? Am un cumatru care n-are timp de revizie, ma duc maine cu ea la dealer, mai fac un ban pe weekend, ca am si uber. Daca intra prea adanc cu intrbarile, ii ceri o mie imprumut, sa o scoti la capat pana vine cecul de la guvern…
Cred ca nici cu telemarketerii nu ma distrez asa de tare ?
senzational ce se schimba casieritele cand scoti ~10k Eur sa ii depui.
1% da. 10% nu. Ai diverse pozitii in mai orice companie. CEO, CFO, CIO, CTO, COO + alte alea. Se aduna. Dar 10% nu, nici pe-aproape.
Ma rog, depinde de cum definesti “bogat” si de tara.
Acum vorbind serios, la ce taxe platesti ca angajat, oriunde ai fi, ar fi culmea sa te numesti bogat inainte de a te numi prost.
>>Observ ca romanii au devenit tot mai paranoici la faza cu contactul si cu Facebook-ul. Ca vei doamne, citesc angajatorii? Ce citesc, ca i-ai dat like la Guta sau share la doctorul Andrei, care vindeca cancerul cu ceapa?
@Mel: eu am avut ca facebook cover un tablou prost pictat. Intr-un luminis de padure, pe un pat conjugal, un cerb i-o tragea la o cerboaica. Pictura era obscena si te plesnea vulgaritatea ei. Eu m-am apucat ca sa scriu aproape o pagina de filosofie pe tema tabloului (vorbesc serios) pe care il conectam cumva cu dedesubturile vulgare din comunism. Intr-o zi m-a luat managerul (care era om bun si vroia sa imi zica sa ma feresc de proastele de la HR) ca sefa mare de la HR l-a intrebat daca sunt normal la cap si daca are ceva problema cu mine, la locul de munca etc. Eu eram o vedeta pe acolo, tot biroul de HR imi urmarea postarile, si eu nici habar nu aveam. Si nici macar nu am jignit/hartuit pe cineva. Acum am doua profiluri, iar pe cel serios postez poze cu copii, cu excursii si echivalentul la celor care vindeca cancerul cu ceapa. Pentru ca alea sunt comune si obisnuite, cel putin la nivel romales. Apropos, daca stiti cumva de ce tablou vorbesc, va rog sa-mi furnizati link, caci l-am pierdut in neantul internetului si filosofia ma asteapta.
>>Acuma inteleg unele chestii cu Facebookul si romulanii, pe care nu le puteam pricepe, desi chiar recent mi s-a intamplat o chestie din asta. A sicanat-o un fraier pe maica-mea cu o poza legata de mine. Si eu eram: poftim?
tot @Mel:
am facut un post aici doar pentru tine, ca sa nu mai pun pozele aiurea pe imgur. Ca sa nu iti zic alte povesti, vorba Orbului, prea personale, telefoane la nevasta-mea ca eu o insel cu cutare si vorbesc cu panarame pe facebook. Si nici macar nu ii cunosc pe mizerabilii aia, doar ca am 2 mici banuieli. Si una dintre ele e doar pura invidie, nu pe mine, pe nevasta-mea, a unor nefutute.
>> In Romania stiu: se urasc oamenii intre ei, se compara, se invidiaza, se dusmanesc.
>>Sau nu permite firma/compania.
Din cate stiu eu, dar s-ar putea sa ma insel, nu are cum compania sa iti impuna secret pe o informatie 50% a ta. Cand eram in MAI salariul era confidential, insa nu secret de serviciu. Nu era secret, dar era confidential. Nu il spuneai in gura la mare la toti, in public, in declaratii etc, dar il puteai spune la un prieten-doi, la un pahar de povesti. Ceea ce zici e similar cu “nu ai voie sa postezi pe facebook X” – ceea ce este o incalcare/limitare a dreptului tau.