Povestea unei ratari asteptate – masculin
Povestea incepe la nastere.
Copilul e oarecum smuls din maica-sa si, cateva zile mai tarziu, incepe circul. Pe vremuri cu vizitatul rudelor, acum cu fotografiile trimise prietenilor si postate pe facebook, pagina personala and so on. Toti sunt extaziati: doamne, ce copil frumos!!! Nu conteaza ca e urat ca moartea (si, sa ne intelegem, TOTI bebelusii sunt urati cu spasme, asa cum e si normal sa fie la inceput; daca un adult ar avea capul la fel de mare – in comparatie cu restul corpului – i s-ar spune ca-i diform, freak, handicapat, bolnav etc).
Bebelusii fac foarte putine chestii, dar sunt foarte buni la ele. Sa le enumeram: urla, mananca, fac pe ei, ragaie, borasc si de la capat. Cam asta-i tot. Nu-i nimic frumos in asta, iar cel mai putin scarbos lucru din cele enumerate ar fi mancatul. Daca asta-i parerea voastra, n-ati vazut niciodata un bebelus “mancand”. Cu mucii curgand, baloane de bale la gura si jumatate din lapte (nu, nu arata sexos deloc) curgandu-i pe langa bot. Cand termina de supt (si nevasta termina de zbierat ca doare, ca strange prea tare), trebuie leganat un pic si agitat pana reuseste sa scoata o ragaitura patetica. Toata lumea se minuneaza. Ce frumos. Ce puternic. Ce dragut.
Daca lucrurile s-ar opri aici, ar fi minunat. Din pacate, nu e asa. Bebelusul ala creste si se transforma in copil. Un copil tampit, care, ca toti copiii, face chestii tampite si spune chestii retardate si se exprima in limba romana exact ca un bozgor pe shrooms. Copilul deja pricepe chestiile elementare si e bucuros, pentru ca toata-i lumea spune ca-i dragut si destept si frumos foc, pupa-l-ar ma-sa.
Stie sa citeasca la 7 ani? Toata lumea-i spune ca-i extraordinar de destept. Echipa lui de fotbal a castigat in curtea scolii? E puternic si o sa fie un sportiv faimos, al doilea Hagi/Messi (insert numele preferat, nu-i compar, zic si eu la intamplare), e numai meritul lui. Da, sigur, a dat altcineva golul, dar fara el in aparare, niciodata nu ar fi castigat.
Scoala generala incepe si copilul se duce acolo sa invete. Stiti, in scoala generala, cam toata lumea are 10 pe linie si cam toti sunt premianti. Va spun din proprie experienta, am la hartoage cu “premiul I” si media 10 de m-am plictisit de ele. Stii alfabetul? 10. Cunosti tabla inmultirii? 10. Sincer, eu am luat la matematica de 3 ori in acelasi trimestru 10, pentru ca am rezolvat exact aceeasi problema. Demonstrati ca (10^x(N) + 8) / 9 apartine N, indiferent de valoarea lui X. Intelegeti, cred.
Copilul invata primele cuvinte dintr-o limba straina, sa zicem engleza, ca-i pe val acum. Profesorul nu stie engleza nici cat bunica-mea (care-i moarta, n-a fost la scoala si nu cred c-a iesit prea mult din satul ei, cat a fost vie). A repetat boracul papagaliceste ce i s-a spus? 10. Ajunge acasa copilul si-i arata tatalui carnetul cu 10, iar tatal e in extaz, il ia in brate, il duce la o prajitura, ii cumpara trening nou si-i spune cat de destept si frumos si special este el, ca nu-s multi copiii care sa castige la fotbal si sa aiba 10 la romana, engleza si matematica (si restul, dar sarim peste).
Intr-o zi, la scoala, prin clasa a VI-a, copilul vrea sa joace ping-pong in curtea scolii generale, iar mesele sunt ocupate de aia mici din clasa a II-a, care joaca tot ping-pong. Copilul de 12 ani, suparat, il urecheaza pe unul din aia mici si ocupa masa. Taica-su e chemat la scoala si i se spune ca uite, baiatul tau a batut un alt baiat care, blabla. Tatal, in loc sa-si urecheze un pic odrasla, ii sopteste sa spuna la scoala c-a fost pedepsit si-l felicita, bravo, ma, asa, fii bataios, ambitios, stiam eu de cand te-ai nascut c-o sa ajungi departe! In timpul asta, ma-sa, mandra, pune o poza cu el pe facebook. Uitati, dragii mei 5000 de prieteni ce baiat mare si puternic am. L-a batut pe unul la scoala de n-a mai stiut de el. Uitati-va la el, doar, ca eu sunt inlacrimata, ce barbat s-a facut…
Copilul se uita la televizor si vede un film in care se vorbeste engleza, iar meltenii de la TV il traduc prost. Suparat, exclama “ce traducere proasta, de fapt ala a zis X, nu Y!”, iar parintii sunt in extaz, oh my god, ce copil destept am, e mai bun decat aia platiti sa faca asta, imagineaza-ti cum va fi cand va fi mare (si-am prins si eu chestia asta, ca ma uitam pe TV5 la filme in franceza si ai mei erau o_O, ce copil destept, stie franceza si nici nu se face la scoala!)
Vine examenul de admitere la liceu (sau ce vine acum, ma scuzati, nu-s la curent), iar adolescentul intra cu 7, in ultima treime de admisi. Taica-su si maica-sa ii prezinta chestia asta ca pe o adevarata realizare. Lasa, ca saracul de el a invatat toata primavara si vara, nu s-a distrat si el, stim noi foarte bine cum au luat aia 10, uite, baietii lu’ vecinu’ au picat si baiatu’ lu’ vecina a trebuit sa intre la profesionala! Stii si tu, draga, cum sunt profesorii astia, niste nenorociti cu totii, da-i in pizda ma-sii de-aici, bravo desteptul lui mama, ne-ai luat o piatra de pe inima, offf, vino sa te pup si sa ma apuc sa-i sun pe toti sa ma laud la ce liceu bun ai intrat!
Bacalaureatul il prinde pe tanar pregatit, cu metode de copiat mult prea noi pentru profesorii invechiti, iar tanarul il ia, cumva, mai chinuit, dar il ia. La televizor sunt reportaje despre cum 60% au picat bacul, iar romanii sunt in fierbere (cam 2-3 zile, pana se raceste subiectul si are loc un meci). Parintii sunt in extaz. Doamne, dragul mamii, ce destept esti tu, v-au picat astia pe capete, sa se razbune pe voi pentru frustrarile lor, da’ tu nu te-ai lasat si ai luat 7. Daca le corectau pe bune, luai 10! Tanarul zambeste. E bun. E cel mai bun.
Colegii il suna sa mearga la mare – hai, tu, vino, ca vine si fata aia care-ti place. Tanarul le cere bani parintilor. Extenuati de preturile meditatiilor baiatului ambitios, frumos si destept, parintii nu au, iar tanarul nu ajunge la mare. Maica-sa il consoleaza. Lasa, mama. Cu aia vroiai sa mergi? Aia care luau 5 la teze? Da-i in ma-sa si vezi-ti de drumul tau, ca nu asa ajungi departe in viata! Fa un sacrificiu de data asta si…
Din pacate, la facultatea dorita nu prea intra cu saptele ala de la bac, dar e OK, pentru ca exista una MULT MAI BUNA si mai aproape de el, in cartier, doar ca-i particulara si costa. Ce sa-i faci, draga, e normal sa coste, acolo preda ala care-a fost ministru de externe, stii ca astia buni nu lucreaza la stat…Parintii suspina, dar ce sa faci, blestematii astia de profesori le-au nedreptatit copilul frumos, destept si ambitios – si nu te pui cu sistemul! Lasa, draga, vindem pamantul de la ma-ta, ca oricum nu-l lucreaza nimeni si mai si platim impozit de pomana si-ti dam bani de facultate, ca vei fi primul din neamul nostru, doamne ce baiat destept am, vino sa te pup, ma – iar o lacrima de fericire fuge timida din coltul ochiului.
Cumva, cu restante si putina foame, trece si facultatea, iar baiatul, destept, ia de pe net o lucrare, o preda ca fiind a lui si obtine si licenta, in cele din urma. Parintii nu mai contenesc cu laudele. Ce copil destept si frumos au! Cum a invins el sistemul si in ciuda profesorilor si a statului cu facultatile lor cu locuri pe spaga, copilul lor in sfarsit a terminat si-i om in toata firea! Tanarul se infoaie fericit in pene. Cine mai e ca el? Se duce sa bea si el o seara cu baietii, ca acum merita. Dragul de el. In sfarsit, e om in toata firea!
Aici e finalul povestii fericite si aici incepe viata.
Aici, fostul copil incepe sa mearga la interviuri, in rarele momente in care e chemat, pentru ca toata lumea vrea, in mod nedrept, oameni cu experienta, iar copilul proaspat iesit din Spiru, SNSPA, Cantemir, Titulescu (whatever, umpleti voi, ca nu conteaza) nu stie sa faca nimic. Pai, de unde sa stie – se mira parintii – ca doar pana acum a invatat! Ei, draga, sunt niste ticalosi, nu-ti face sange rau, ca asa-s unii, dau anunturi la misto, ca postul e deja dat! Nu vezi si tu ce scrie acolo pe televizoru’ de la calculator, ca la acest job au aplicat 2300 de oameni? Cum e posibil asa ceva? Bataie de joc! Pai, pe vremea mea, te formau in campul muncii! Nu le-ar fi rusine de la obraz sa le fie!!!
4 luni mai tarziu, tanarul se duce la somaj. De ce sa nu ia banii aia? Daca nu ia el banii aia, ii iau altii, asa ca…macar sa mearga la mare si el cu baietii. La somaj, bugetarii ii sugereaza diverse joburi si interviuri. Receptioner, vopsitor, vanzator de pantofi, confectioner, sofer etc. Tanarul clipeste dispretuitor. De-aia am facut eu facultatea? Sa dau la masina de cusut? Ce ticalosi! Va arat eu voua! Eu sunt destept, frumos si ambitios!
Parintii nu inteleg prea bine ce se intampla. Cum poate desteptul si frumosul lor de copil ambitios sa nu-si gaseasca acum ceva? E incredibil. Criza asta…
Intr-un final, insa, iese soarele si pe strada lor, iar baiatul e chemat la a doua faza a unui interviu, ca niciodata! Parintii tremura de bucurie. Uite, draga, un angajator cinstit! Mama ii calca tanarului camasa cea buna si-i netezeste sacoul, sa arate ce poate. Tanarul se duce la interviu si explica foarte frumos ce note a avut. Explica faptul ca-i destept si ambitios. Secretara da din cap si spune, da, inteleg, multumesc, va sunam noi. Tanarul pleaca cu inima batand gata-gata sa-i sara din piept. In sfarsit. Secretara aia batrana a inteles!
O saptamana mai tarziu, tanarul plin de indoieli este sunat. Felicitari. Ati obtinut jobul. Daca doriti sa veniti la sediul nostru in ziua Z la ora Y, sa semnam contractul…Tanarul inchide si urla de bucurie. IN SFARSIT. Se duce si-si anunta parintii, care-si anunta toti cunoscutii. IN SFARSIT. In ziua Z, la ora Y, tanarul se prezinta acolo si i se arata contractul. Ce poate fi asta? In contract sunt trecute 3 luni de proba si un salariu impozabil de 17 milioane. CE E ASTA? CE DUMNEZEU E GLUMA ASTA? Tanarul cheama secretara si-i spune pe un ton dispretuitor ca el crede ca s-a facut o greseala. Ca uite ce cifra e aici. Secretara isi cere scuze si cheama directorul de departament, sa-i explice. Tanarului i se explica, da, 17 milioane. Stiti, e criza, dumneavoastra nu aveti experienta, trebuie sa va facem traininguri, in timp veti creste, ca doar sunteti ambitios, nu spuneati chiar dumneavoastra?
Cu inima plina de scarba, tanarul semneaza. Asta e…e doar temporar. Trebuie sa fac ceva, ca deja se uita mama urat la mine cand ii cer bani…Acasa, parintii sunt socati. Cum, draga, doar 17 milioane? BRUT? CE DOAMNE IARTA-MA, UNDE O SA AJUNGA TARA ASTA, CUM E POSIBIL SA AIBA A LUI NUCA DE LA 3 PATRUJ’ DE MILIOANE SI TIE SA-TI OFERE 17, DOAMNE IARTA-MA!!11
Timpul trece si tanarul trebuie sa treaca prin traininguri, dar nu le intelege si n-are nici o tragere de inima spre ele. N-are cum sa aiba. El, cel mai frumos, destept, ambitios si sportiv, sa fie platit cu 17 milioane…De banii astia, cum sa ai chef de munca? Prietenii il invita la nunta lui X, dar nu prea-i vine sa mearga, ca alea 5 milioane strecurate in plic inseamna bani grei. Isi intalneste colega de clasa cand pleaca la paine – aia frumoasa, pe care n-a futut-o si care-l placea – si-o invita undeva. Fericita, tanara care-l placea…accepta.
Ei, uite ca viata nu-i asa de rea! Pana la urma, serviciul e serviciu, iar salariul va creste, macar acum mai stie ceva si uite, fata aia frumoasa iese cu el!
Se intalnesc in parc, se plimba si fata spune c-ar bea o cafea. Cu inima stransa, tanarul merge cu ea intr-o cafenea. E scump aici…e scump totul. N-ar fi vrut ea in cafenea, ci altundeva, in liniste, dar tanarul n-are unde s-o invite din 17 milioane brut, asa ca strange din dinti si plateste cafeaua, ignorand aluzia indrazneata. Unde s-o duca? Si asa, de la prima intalnire? Frumusica, dar cam curva…si-i mai arde si de cafenele. Ma-sa nu mergea la cafea, pe cand asta…
Tanara il suna sa-l intrebe daca i-ar face placere sa se vada pe undeva. Cam indrazneata. Nu-i prea in regula fata asta…dar hai, e barbat, o pune el cu botul pe labe. Tanarul refuza invitatia, totusi, din doua motive: in primul rand, sa nu-l ia drept disperat. In al doilea rand, nu-si permite sa bage-n curva aia cafele, asa.
Mergand spre terenul de fotbal din parc, intre cele 2 uscatoare pe care bate Nea Gicu covoarele pe-o bere, tanarul mediteaza la asta, cand o vede din nou. Soc, de data asta, urca intr-o masina frumoasa, condusa de unul care o imbratiseaza afectuos. Incredibil. Ce curva! Bine c-am scapat de ea, doamne, ce era sa patesc. Daca ar mai avea credit pe cartela, ar suna-o acum s-o futa-n gura si sa-i ceara inapoi banii de cafea. Doamne, cata dreptate a avut mama. Curvele astea de femei vor sa puna mana pe tine si sa-ti cheltuiasca salariul. Uite ce-a facut. Curva dracului!
Ajunge acasa si, ca un tanar destept, frumos si ambitios, plange pe umarul maica-sii. Uite, mama, ce-am patit. Uite ce curva. Maica-sa, furioasa, il consoleaza. Lasa, dragul mamii, iti vei gasi tu o fata buna. Uite, chiar ieri vorbeam cu tata Leana, ca fiica-sa a divortat. E tanara si frumoasa si a fost casatorita, acum stie sa tina o casa si sa aiba grija de-un barbat, calca si gateste ca nimeni alta!
Plin de ura si condus de dorinta de razbunare, tanarul accepta si o invita pe Lenuta in vizita. Intelegatoare, maica-sa si tata Leana pleaca 4 ore sa se uite la poze la tata Leana acasa, sa aiba timp si copiii sa vorbeasca. Lenuta e tanara si inocenta si-i spune ca el e al doilea, iar primul a fost o greseala, ca era tanara si prostuta, ba chiar exclama uimita cand ii vede pula ca n-a mai vazut asa ceva. Barbatul, mandru, stinge lumina, se acopera cu patura buna de la bunica si penetreaza puternic, mirandu-se de cat de tare geme la fiecare miscare. Desi extenuata de atatea orgasme, Lenuta se ridica tremurand si se ofera sa-i faca o cafea, ca merita una. Imbujorata, pleaca sa faca rapid cafeaua, iar barbatul mandru, cu pula in sus, se mira de cat de bun e. Job are, de futut a futut, cafeaua i s-a facut. Toti ceilalti sunt niste prosti. El inca e tanar, mandru, destept, frumos si ambitios. Futu-i in gura! – si-si trage scarbit mucii.
Trec zilele, tata Leana si Lenuta pleaca tot mai des dupa poze, iar tanarul afla ca Lenuta e gravida. Cu el, bineinteles. E al doilea din viata ei si altul nu exista. Ei, dracie. Avortul e primul lui gand. Ce sa facem? Dar tata Leana nu se lasa induplecata. Cum sa-i faci asa, pai eu am avut incredere in tine ca intr-un fiu si tu-i faci asta fetei mele? Spune-i tu, tatica Ioana, s-o ia de nevasta! Dar nu avem aia, nu avem ailalta, Lenuta e femeie de serviciu (cand o futeam era cel putin CEO!), unde-o sa locuim? Lasa, mami, are dreptate tata Leana si era si timpul sa-ti faci si tu o familie. Foarte bine ca s-a intamplat asa, e un dar de la Dumnezeu! Cum sa omori un copil nevinovat, e pacat de Dumnezeu, mama! Lasa, copilul creste si fara mare lucru si puteti sta la noi, ca doar avem 3 camere si noua ne ajunge una, iar la baie nu mori daca astepti 5 minute dupa tata!
Cu inima cam stransa, tanarul accepta. Asta e. Lasa. Macar se poate simti barbat, Lenuta nu comenteaza, nu cere si nu tine supararea daca-i mai scapi o palma. Stie ca femeia e proasta de gura si trebuie adusa pe calea cea dreapta din cand in cand.
Lunile trec si Lenuta naste. In sfarsit. E o fetita! Ce bine ca-i fata! Doamne-dumnezeule, macar ea nu va trebui sa se zbata pentru toate, cum m-am zbatut eu. Ei sa-i fie bine!
La job, lucrurile nu prea merg. Trainingurile nu ajuta, salariul nu prea creste si nu poate deschide gura prea mult, ca e criza si au fost dati afara doi, nu e momentul. Sa mai asteptam.
Asta e. Tanarul ia 2 cutii de-o bere si-o punga de seminte si se uita la televizor. E meci diseara. Pe facebook, fostii colegi intreaba de el, dar n-are cine sa le raspunda, ca nu stie nimeni nimic de el.
Motivat de copil, tanarul aplica peste tot la joburi, dar interviurile nu mai vin, iar cand vin, ceva nu merge undeva. O fi pila cuiva la mijloc…
Lenuta plange tot mai des si nu prea mai e atragatoare, iar barbatul renunta la bere si mai ia o gura de Saniuta de la vecinul. Banii de bere trebuie adunati pentru Roxy, fetita lui. E un sacrificiu, printre ultimele. Dar merita. Macar ei sa-i fie bine…
Cum s-a ajuns aici? Raspunsul, ca de obicei, e la mama lui. “Te-o fi blestemat cineva, mama. Tocmai tu, un baiat asa frumos si destept si ambitios…erai si sportiv cand erai mic, mai tii minte?” – si da sa-i arate o fotografie de cand era mic. Cand se intoarce, acolo nu mai e nimeni. Satul de deziluzia minciunii, barbatul a iesit deja pe usa. Vecinul l-a rugat sa-i bata covoarele in parc si, na, da o bere…
Furios, barbatul ar vrea sa lupte cu soarta. Din pacate, nu poate, pentru ca nu stie cum. N-a trebuit sa-nvete niciodata asta. El era puternic, frumos, destept si ambitios.
Superb!
Bravo frate! Exact asta se intampla in zilele noastre.
Bine, probabil exceptand job-ul, ca “bani ii da mamica si taticu”
E reala povestea? Adica stii pe cineva ca eu nu…
Muie Steaua!
E inspirat cumva de topicul recent de pe SL?
Nu.
Cu rare exceptii de linkuri directe trimise de altii la mine (cum ar fi “uite ba ce zice Aether de tine”), nu ma inspira nimic de-acolo. Ei cu ale lor, eu cu ale mele.
Dupa mine, potopul.
Nu, cred ca e inspirat de mailul fatucii de 17 ani… Nu-i asa Manoware?! Cum le stiu eu pe toate 😉
Ba, misto articol, ai surprins bine realitatea romaneasca, chiar foarte bine.
Draga Manowar,
Nu sint de acord deloc cu articolul tau. Uite, eu am crescut pina la 6 ani la bunica-mea, care stia doar sa ma critice non-stop. Pe urma am venit la ai mei, care mi-au pus in vedere sa ma ocup de scoala si nu mi-au oferit laude si afectiune.
Care este rezultatul?
Da, am bani. Multi. Am invatat. Sint inteligent. Dar am fost toata viata un complexat, am avut prima prietena la 23 de ani, dupa aia n-am fost in stare s-o schimb, am ramas cu ea. Acum sint depresiv si la 36 de ani, alerg dupa gagici.. si rar am curaj sa ma dau la ele. Toata viata mea am futut o singura femeie. Am facut ani de psihoterapie pt complexele induse de bunica-mea. Nu ma astept sa intelegi.
Problemele mele le voi rezolva, in timp, sint sigur. Dau banii pe medicamente anti-aging foarte scumpe si arat cam de 25, desi sint cam gras (am mincat foarte mult de depresie). Fac tot posibilul ca sa ies din situatie. Poate ca pe la 40 de ani am sa reusesc sa am in sfirsit experientele pe care un baiat normal le are pina-n 20-25 de ani.
Si toate astea, pentru ca ai mei n-au stiut sa-mi spuna:
– BRAVO! AI FACUT BINE!
– ESTI FRUMOS!
– ESTI DESTEPT!
– ESTI CAPABIL!
– TE IUBESC!
Cind (si mai ales DACA.. pentru ca s-ar putea sa nu ajung niciodata acolo) voi avea copil, voi avea grija ca el sa aiba o stima de sine beton, sa fie laudat suficient, mingiiat suficient, sa i se sufle in cur. Si voi avea grija si sa fie sociabil, voi urmari cu atentie latura asta a lui. Si bineinteles, sa invete si bine la scoala, si mai ales in afara scolii, pe cont propriu, pentru ca asa se fac banii, din chestii invatate din proprie initiativa, nu fiind un robot yes-man.
X
“foarte bine manowar!”
“zi-le!”
“te sustinem!”
“ai dreptate cois”
“noo nunise intampl@!”
“imposibil sa fie aceiasi situatie, doar toti prostii pe internet, comunistii, babalacii si taranii!”
“respekt fra’ iti dau share pe twitter!”
Că dreptate ai domnule Manowar…
Frumos. Din seria “prințul/prințesa lu’ mama”
@Xandor: Esti dur la critica, maestre, dar e povestea UNEI ratari, nu a tuturor ratarilor.
Xandor, eu cred ca esti cam slab, no offence. Nici eu nu am auzit in copilarie cuvintele pe care ai fi vrut tu sa le auzi, insa m-a cam durut in pula, mi-am vazut de ale mele, si nu am niciun complex. Am calatorit, am baut, am futut (fara vicii sau excese).
@Xandor: well, hai să-ți zic o chestie. Dacă pe tine bunică-ta te-a criticat constant până la 6 ani, pe mine maică-mea m-a criticat până la 25. Dar știi cum? La modul ”de ce ai pus cana acolo când ți-am zis s-o pui pe tavă”, ca a doua zi ”de ce ai pus cana pe tavă când ți-am zis s-o pui în dulap”. Așa, la modul iritant, că nicicum nu era bine. Teoretic, eu am de trei ori perioada ta de ”supliciu”, că pe mine m-a frecat zi de zi vreme de 24-25 de ani până am zis că-mi bag pula-n tot și mă mut de-acolo.
Cu toate astea, exceptând depresiile din adolescență (alea cu ”vai, nu mă iubește deși ne-am ținut de mână de trei ori”), n-am avut alte probleme.
Dar unde voiam să ajung e faza cu ”îi voi sufla în cur copilului meu”. Ei bine, eu gândesc fix invers: nu-i voi sufla-n cur nici de se dă cu el de parchet de trei ori pe oră. Stima de sine nu i-o insufli prin laude și nici mai social n-o să mai fie dacă îl giugiulești zilnic. Am 32 de ani, încă n-am boraci, dar mai bine-mi sug carnea de pe mână pe viu decât să-l asigur zilnic pe al meu că el e cel mai furmos, cel mai deștept, cel mai de succes. Pentru că nu va fi. Mereu se va găsi unul să fie mai deștept decât el, mai frumos, mai de succes. Și când va fi pus față în față cu ăla, al meu va deveni dezorientat. Exact ce spunea autorul articolului mai sus: ”dar CUM? Când mie mi s-a spus că sunt așa și așa, cum se poate să nu fie adevărat? Mama nu minte.”
Dacă-l porți în puf, în puf se va aștepta să fie purtat și după ce se mută din casa ta. Nu zic să-l scuipi zilnic în gură, dar nici să-l faci să creadă că e supraom nu e OK.
Părerea mea vis-a-vis de problemele pe care le-ai întâmpinat tu e că acestea nu vin neapărat din ăia 6 ani de traumă alături de o bunică dominantă. Nu sunt psiholog, dar consider că viața de adult șterge destule din traumele copilăriei.
Am prieteni care au avut rude și mai nasoale decât noi doi. De-ăia crescuți cu capul spart cu regularitate de către adulți cu jumătate din IQ-ul lor. Oameni ai căror părinți le ardeau hainele, casetele, posterele, pozele cu prieteni doar pentru că nu înțelegeau muzica pe care respectivii copii o ascultau. Oameni ai căror tați se dădeau la prietenele fiilor pe când ăștia aveau 15-16 ani. Genul ăla de oameni.
Cu toții s-au dezvoltat cât se poate de normal, unii au copii deja și știu cum îi cresc. Nimic senzațional, nu-i poartă-n puf, nu-i stârpesc în bătaie. Ce încerc să zic e să nu-ți crești copilul radical diferit de cum ai fost tu crescut. Cu alte cuvinte, dacă ai mâncat bătaie când erai copil, nu-l cocoloși zilnic pe al tău că nu rezolvi nimic.
Cam asta încearcă și textul de mai sus să zică.
Xandor, ca n-ai avut cea mai faina copilarie, inteleg.
Ca ai crescut cu tot felul de chestii aiurea bagate in minte, inteleg.
Ca ai avut prima prietena la 23 de ani, ok.
Da’ ca la 36 de ani mai dai vina pe parintii tai pentru problemele tale, asta n-o mai inteleg. De la 20, incet, incet, trebuie sa iti infigi picioarele in pamant.
Si pana la urma de ce esti asa de complexat? Socializarea nu ti-o baga pe gat parintii. Increderea in sine ti-o faci tu de la un anumit punct, cand incepi sa te analizezi la rece si vezi plusurile si minusurile.Daca esti urat, e naspa si daca te laudau parintii si daca nu.
Eu il inteleg pe Cypress perfect, d-asta nu cred ca povestea se potriveste prea multor romani si ma gandeam ca poate e viata cuiva si urmeaza numele sau ceva.
Pe mine m-au criticat si inca ma critica la +27 de ani. La modul picatura chinezeasca. Vine maica-mea la mine in vizita si nimic nu-i place. M-a facut mai destept si mai viteaza si descurcaret? Nu cred. Eu zic ca-s in medie, tu ai zis de cateva ori ca-s sub ea.
Romanul standard nu cred ca e asa tinut in brate de mic. Adica eu nu stiu un prieten, nu ca as avea zeci, dar sunt cativa, sau una care sa se inteleaga bine cu parintii si sa-i/sa le laude ocazional, nu zic mereu, ocazional sa zica “bravo ba”. Unde sunt romanii astia tinuti in puf pana pe la 30 de ani?
Fac schimb de parinti, btw! :))
“Ce încerc să zic e să nu-ți crești copilul radical diferit de cum ai fost tu crescut. Cu alte cuvinte, dacă ai mâncat bătaie când erai copil, nu-l cocoloși zilnic pe al tău că nu rezolvi nimic”
@Cypress, cuvantu’ ala, “radical’ face toata treaba.
Desi am vazut cazuri in care a fost aplicat cu succes.
P.S. Manowar, tu esti oleaca nostalgic ceausist, asa-i ? 🙂
Putini sunt parintii care tin pasul cu copiii lor.
Eu am mai scris pe undeva ca imi pare rau ca fie-mea s-a nascut asa tarziu. Egoismu’ si starea materiala si-au spus cuvantul.
Oricat de destupat la minte as fi eu, diferenta de varsta isi va spune cuvantu’ la un moment dat.
P.S. Ma bucur ca ai inceput sa scrii mai des.
Ma rog, si prietenii tai scriu frumos.
Sanatate !!
Ce sa zic, am avut si eu experienta criticilor nefondate si a suturilor in cur din partea familiei pana la vreo 28 de ani. Am fost si eu un complexat, am dat vina pe toti si pe toate, dar pana cand n-am pus eu mana si mintea sa rezolv ceea ce era in neregula cu mine, nu am progresat. Am plecat din tara si le-am dovedit tuturor ca nu sunt baiatul ala complexat si neajutorat care credeau ei ca sunt. Nici acum nu ma lauda ai mei, dar macar ma trateaza ca pe un barbat, nu ca pe un copil neajutorat.
@ionut: pe tine te critica pe buna dreptate, ‘te dreacu de sluga la stat :))
Patrick, chiar`ca! Le este rusine cu mine, iar eu sufar! 🙁
@Xandor, cum fac sa vorbesc ceva cu tine pe mail?