Reuniune
M-am trezit cu un mesaj de la A. ca … herpaderp, se face reuniunea de 20 de ani de la terminarea liceului. Derp. Ca daca eu merg.
Am scris despre mizeriile de genul asta acum vreo 8 ani
Acum stau si ma intreb daca sa merg, sa nu merg…
Partea buna e ca, in afara de A., nu pot da de mine. Eu n-am pastrat legatura cu ei. Ca n-aveam de ce. Nu-nseamna nimic pentru mine gaozarii aia. As putea sa ma duc sa beau o cafea p-acolo cu cateva persoane, da’ la fel de bine as putea sa nu, mai ales ca treaba asta implica niste costuri. Adica, o fi comod pentru aia din Romulania sa-si urce gaoaza intr-un taxi din Bucuresti in Bucuresti. Pentru mine, pe de alta parte, nu-i la fel de usor.
Pe de-o parte, presupun ca s-ar face vara/toamna, cand e vremea OK-ish in Bucuresti. Pe de alta parte…e Bucuresti. Pe de-o parte, sunt vreo 3-4 persoane cu care probabil c-as avea ce discuta p-acolo, oameni cu care pot rade. Pe de alta parte, sunt aproape 30 cu care nu as vrea sa discut nici despre cum e vremea. Pula mea, as putea sa-mi comand de la B&Q o salopeta de-aia de zugrav, sa arunc niste vopsea peste ea si sa le zic ca-s boschetar in UK, ca muncesc la negru la o spalatorie. Probabil sunt prea prosti sa stie ca nu ai nevoie sa lucrezi la negru oricum. Sau as putea sa ma duc imbracat normal – adica blugi, adidasi, tricou si eventual ceva hoodie daca se anunta racoare pe seara. Nu de alta, da’ parca-i vad pe toti speriatii aia de bombe la costume and shit – eventual poate-mi gasesc un tricou d-ala cu Manowar sau Moonspell. Lasati-ma pe mine sa fiu cel mai urat…
Incerc sa-mi dau seama cat valoreaza in lire bataia de joc, ca parca totusi n-as arunca aiurea cu banii doar pentru a-mi bate pula de niste nimeni si ma gandesc ca avionul nu-i chiar gratuit. Colac peste pupaza, cica nu se mai fumeaza in Bucuresti prin restaurante (nu s-au hotarat animalele cand/unde, da’ ma gandesc c-o sa fie ca la romulani, unde totu’ trebuie “sarbatorit” (ce plm avem de sarbatorit? ca n-am murit inca?) cu potol in fata). Pe de-o parte, cat poa’ sa coste o chestie de-asta? 300 de lire gen? Pe de alta parte, inseamna vreo 15 grame de iarba – gen vreo 30 de cuie. Si de la alea garantat am 15 sesiuni de ras isteric, pe cand de la astia…
Hmmmmm….WWJD?
In rest, o putem cita pe Ondilol:
WOW, CE BATRAN ESTI
Mda…
Nu va cer sfaturi pe tema asta, ca-nteleg ca nu-i cunoasteti p-astia. Da’ intreb asa, de curiozitate: voi v-ati dus? Eu inca nu m-am hotarat daca sa ma duc sau nu. Nici nu-mi amintesc prea bine cine era in clasa aia, da’ tin minte ca erau mai toti useless cunts.
Pics related.
De mine n-au stiut cum sa dea. Paguba-n ciuperci…
Eu am fost la aia de 10 ani de curiozitate, ca nu mai stiam daca mai e careva prin tara. Am aflat, mi-a fost de-ajuns, singurul cu care mai tin legatura e unul care e bun prieten cu frate-meu (desi a fost coleg cu mine) si mai trece pe la noi, pe restul i-am pus in lista de insta-block la telefon. Pe aia din Romania, cu cativa de pe alte meleaguri vorbesc separat, mai dau eu o tura pe la ei, mai trec ei pe la mine, banii nu aduc fericirea si pentru aia nu ma zgarcesc la un bilet de avion.
Personal nu vad sensul sa ma intalnesc cu niste tipi care erau haiosi la 15 ani si niste tipe care erau cat de cat bune tot la varsta aia. Deja la 28 nu mai erau deloc ca la 15. Altii au alte placeri, maica-mea a fost la aia de 40 de ani ca sa vada cati mai sunt in viata. Fiecare cu damblaua lui.
Pai, chestia e ca nici pe mine nu m-ar deranja sa dau niste bani in alte conditii. Stiu si eu, s-o puna saraciile alea pe undeva prin Franta, Spania, undeva decent. Gen banii pe avion tot i-as da, da’ macar sa fiu intr-un loc decent, nu in capitala pulii cu duhoare de canal si cacat de caine pe strazi. Asa, fiind vorba de Romulania (cel mai probabil, nu stiu), parca-parca nu m-ar demola cheful. Pe undeva, as putea zice ca mai trec pe la ai mei sau ceva. Da’ oricum vin ei la mine.
Si nu-s sigur ca-nteleg rostul acestor chestii. Din ce-am observat eu, de obicei se aduna sa si le masoare. Tu ce faci, cat castigi, ce nevasta ai. La nevasta si copii castig oricum detasat. La ce fac nu, da’ la cat castig, meh, cre’ ca ies prin top totusi. Si nu vad rostul. Sa ma duc sa…ce? Sa ma dau vioi? Nu prea-i genul meu. Iar in cazul asta sunt si niste nimeni, unii pe care pur si simplu nu dau doua flegme de tebecist. Maica-ta s-a dus sa vada daca aia mai traiesc. Eu- sunt la modul…ma doare-n pula daca aia mai traiesc sau nu. Sigur, ar fi dragut daca n-ar mai trai, da’ nu ma deranjeaza existenta lor in mod deosebit. Sa aflu ce mai fac ei? Nu-mi pasa de ce fac ei catusi de putin.
Ma rog, sa aflu ce plm au de gand sa faca si unde, ca pana una-alta, romulani fiind, intreaba “veniti?”, da’ nu stiu nici unde, nici cand, nici nimic. #organizare Ma-ntreb daca ne combina si profesorii sa vina. M-as duce sa-i zic sarut mana unei doamne si sa-i fut niste pumni in proteze si flegme-n muie unui jegos. De fapt, plm, cre’ c-au murit si aia.
m-am dus la aia de faculta; am vorbit cu aceleasi 3 persoane exact ca in timpul cursurilor
la liceu nope, euro era mic in perioada aia 🙂
ca zici tu de taxi din Bucuresti in Bucuresti; exact asa s-a intamplat cand am fost eu: vreo 10 nu or venit ca ploua si era scump taxiul. Daca ai fosti colegi mai apropiati mai bine vedeti Budapesta 🙂
Ha ha ha….n-ai avut colegi de bani gata prin clasa? Si eu am fost la aia de 10 ani, si nimic imprevizibil. Da…. toti venisera sa se dea mari 🙁 Era una casatorita in UK cu doi copii si casa de la barbatu-sau si le arata pe la toti poze. Bah ca ce misto ca bla bla…. Apoi altul care invartea ta-su nush ce afaceri a venit cu dracu stie ce Mercedes scump sa le arate celorlalti ca are cu ce, ca s-a realizat ca bla bla…. Cea mai cea fata din clasa , fetita lui tata, tata fiind francmason povestea cu uite cate afaceri manageriaza ea….. Altul ca i-a cedat ta-su cele n clinici private…. Plm. A fost trist pentru mine…ca m-a intrebat careva ce mai fac…. pai ma duc la munca sa platesc rate/facturi/etc. Si am venit cu metroul ca nu aveam masina. Cred ca am fost printre putinii saraci care au aparut lol, credeam ca ne salutam chestii trestii… a fost asa scurt si apoi tot bisericutzele din liceu. 🙁 Am plecat mai mult trist de acolo…..
Mda….. nu te baza ca rupi gura targului cu o casa de 350k si 10k/luna daca ai avut printese si printisori prin clasa. Imi ziceau ai mei ca copiii de bani gata care nu invata ( iti dai seama ce invatau aia) or sa piarda toata agoniseala parintilor …. Nu e asa. Aia de bani gata devin si mai lichele si afacerile de familie au ramas tot in familie/ s-au extins. Nu prea te poti compara cu unii ale caror firme fac blocuri, sau au nush cate clinici medicale sau etc.
Ah…mda ca vorbeam de liceu, cand am facut 18 ani am primit de la ai mei o camasa ….ceva de genul….. :)))))) Alti colegi/e primeau masini sau apartamente. PFFFFF……. la 18 ani. Genul ala de copii de bani gata….. 🙁
Din toata clasa nu prea mai vorbesc decat cu 2—3 , dar si cu aia f rar. Din intamplare (?) cred, eu si astia 3 cam eram saracii clasei…. :)))) Altii se duceau in cluburi la petreceri cu masinile primite, noi ne duceam la unul care isi luase calculator care nu ii sacada Heroes 3….. tin minte ce tare mi s-a parut cand am vazut calutzul ala ca se misca si mai repede pentru prima data :)))) si nu asteptam minute in sir la turn.
Eu m-as duce doar la trollaj. Mai ales ca am cu ce sa ii impresionez: nevasta (a doua sic!) coreeanca! Cred ca 300 de lire pentru avion iti va umple tolba cu amintiri (rele) pentru un an de zile!
Eu n-am mers la 20 de ani. Oricum nu era mai nimeni remarcabil, in afara de 4-5 oameni, si aia pe alte domenii. Intre care 2 cu ifose, asa ca am zis pas. Ii am prieteni pe FB, mare greseala, ca numai poze cu prostii vad.
De colegii din liceu nu mai stiu nimic. Da’ am fost la 10 ani de la terminarea facultatii. Am terminat 28 in an (din 60 parca), si vreo 10 mai mai tinem legatura (inclusiv mers in concedii impreuna). In primii ani de dupa ce am terminat scoala, ne intalneam saptamanal chiar si mai mult de 10. Dupa ce o aparut boracii si ne-am imprastiat pe santiere prin tara, o fost ceva mai greu. Intalnirea de 10 ani s-o terminat cu betii, batai si cazino.
Pentru intalnirea de 20 de ani urmeaza sa batem la inceputul lui iunie vreo 400 de km pana la Cluj, si doamna de abia asteapta (desi nu o fost la intalnirea de 10 ani de paracetamoale si aspirine).
Io nu am mers la niciuna. Pe de o parte, poate mi-ar face bine, ca-i vad pe aia de varsta mea cheliosi, zbarciti, fara dinti in gura sau nemaivazandu-si pula din cauza burtii – btw, oglinda nu va ajuta, da-va-n plm de distrusi! :))) – dar pe de alta, tot simti pe la ceafa ca Doamna Moartea da tarcoale stranse…
La aia de 20, am vazut niste poze. Gagica mea din liceu arata cat un frigider. Din ala scump. Nu am futut-o in tinerete, de prost, dar nici cu tufla pe masa nu as fi futut-o mai apoi, Doamne fereste si apara!!!
Am dat niste emailuri la misto, la niste agarics, salopeta si coif de ziar, gen. Culmea ca doar ea m-a contactat, plm nu stiu de unde avea emailul meu, si sanki, am auzit ca ai divortat, as fi vrut sa ne intalnim, am venit singura, dar inteleg, din Canada e mai greu sa vii…
Deci, Fah!
(1) cu banii de avion dus-intors pana in gunoiul de Romania, fut in Havana doar 16-18 timp de o luna, si asta doar pt ca sub 16, habar nu au fetele ce e ala futut. (Sa traiasca varutu-meu si copiii lui de chocolate, caci a luat nevasta o cubaneza, si ma aranjeaza aia, sau ma-sa, de fiecare data, numai cu prospatura…)
(2) Nici Ma-ta nu-ti mai vorbeste, fiindca barbac-tu e un jeg de turc din Constanta; nu vreau ca Ismail sa iti ia glanda, si eventual fie-tii, doar fiindca am dansat impreuna, caci sincer vorbind, pentru mai mult, nu ai tu bani [nici sa-mi faci laba].
(3) Voi mai aveti prin casa oglinzi si cantare? Just askin’, in plm…
Nu stiu de ce nu mai raspunde la emails. O fi murit de la atata osanza?…
@ion… sa-ti traiasca nevasta ta coreeanca!
Cunoastem si ne place cam prea tare, desi a mea a fost exagerat de cretina si a trebuit sa o termin cu ea. Alternativa era sa ii bag medicamentele pe gat ca la curcan, si, no fun…
Trollaj, dar daca nu gasesti macar un copil negru de imprumut, chiar nu se face! N-ai cu cine!!!
Nu am ajuns la 20 de ani, dar estimez că nu. La aia de 10 ani au mers 4 inși, vreo 10 mai eram prin țară, dar asta era acum 6 ani.
Eu i-am întrebat doar dacă mergem și noi ca oamenii într-un bar, pe unde ne-am petrecut juma’ de liceu, ultimii doi ani, iar atunci da, mergeam. Da’ nuu, ei aveau poftă să mergem la școală, să ne întâlnim cu profesorii, să le mulțumească ( hai sictir, bă) și alte stupizenii. I-am întrebat dacă a murit încă profu’ de mate, au zis că e încă up and running și nu am vrut să le stric reuniunea de coasă, că aș mers să mă piș in clasă, dar din aia 4 care au fost atunci prezenți , față de doi am ceva obraz.
Nu-i bai au stricat-o singuri, presupun că s-au bucurat profesorii aia să vadă 4 foști elevi, din #24. Nu de alta, dar 2 erau copiii profesorilor cu care am studiat, pentru ei era chiar greu să evite 🙂 lol .
:)) si eu am reuniunea anul asta. fix dar fix acum.
pai m-as fi gandit sa ma duc, dar sincer, eu m-am inteles mai bine cu 2-3 prietene din clasa si atat. care alea nu vin oricum.
deci nu prea am avut ce vorbi tot liceul, nu am vorbit 10 ani de atunci, ce papuci vorbim acum? o sa fie plin de “dar unde lucrezi” “dar esti cu cineva”. nu merci.
ca sa nu mai spun ca vreo 2-3 au dat tonul si au spus ca vor muuuusai sa vina insotiti. de ce ai vrea sa vii cu cineva? sa stea saracul/saraca pierduta cat timp vorbesti numai de persoane necunoscute cu altii?
singura necunoscuta e ce o sa le zic ca sa nu merg. stiu, ar trebui sa fiu brutal de sincera, gen “nu vin ca ma indoiesc ca m-as simti bine si daca voiam sa vorbim, ne vedeam macar o data in astia 10 ani” dar nu sunt inca chiar asa de acrita, pastrez asta pentru mai tarziu in viata, la urmatoarele reuniuni, lol.
doamne o sa ma roage sa le inregistrez un scurt filmulet, ca daca nu esti acolo, sa te vada lumea macar pe tableta.
Nu.
Mi se rupe pula de ei, chit ca as avea ce bifa la toate capitolele alea triste de masura a valorii.
Da’ efectiv nu-mi pasa deloc, mai bine vad un film sau ceva in intervalul ala.
Astea is reuniuni de distrusi si tristi.
la mine a fost chiar foarte mişto. ne-am strâns vreo 21 din 29 câţi eram când am terminat, şi niciunul n-a venit la costum şi cu fiţe. s-a discutat foarte relaxat, s-a râs, toate cele.
desigur, în amintirea vremurilor alea, la sfârşitul întâlnirii câţiva eram rangă 🙂
Eu nu o sa ma duc la mine, ma mai vad asa random cu cate unu si e ok. Nu am nevoie de un cadru organizat, unde sa vina si unii de care nu am chef.
Nu, nu m-am dus si nu m-as duce ever. Nu-i ca si cum am fost cel mai unit colectiv din istorie. In plus, nu mai tin legatura cu absolut nimeni si mai sunt si destul de departe. La mine au fost prezenti si niscaiva profi, am vazut ceva poze. Pai, sa fiti sanatosi, care ati vrut asa intalnire.
Eu nu m-am dus. Cam la fel m-am gandit si eu. Aia nu au dat doi bani pe mine cate vreme am fost coleg cu ei. Eram patru colegi de clasa care mai chiuleam impreuna de la ore, mergeam la chefuri etc. In rest bisericute. Cand se organiza un chef ceva, noi nu eram invitati. Ajunseseram in clasa a doispea sa ne ducem la ei la chefuri neinvitati. Dupa cum aveam chef. Dar ca regula generala, orice s-ar fi intamplat, noi nu aflam decat dupa ce se gata weekendul. Si asta am observat la intalnirea de 10. Toti o ardeau cu costume si cravate. Si se uitau la ceilalti sa vada cam cat de bine sunt imbracati.
Baietii care dadeau chefurile in liceu erau acum ori manageri pe la vreo banca, ori cu afacerea lor. Dar am avut atunci ocazia sa aflu ca de fapt taticii lor erau tot asa, functii mari la banca, gen in board, sau ala afacerist avea un tata bagat in politica. Etc. etc.
Dupa cina ne-am dus in club, gen continuare. Si tot asa: noi astia 4 stateam la o masa. Ailalti stateau la alta, mai departe. Cam la doua mese intre noi. Si mesele dintre noi nu erau ocupate. Dar.
Prin urmare cand m-au invitat la cea de 20 le-am zis ca plec in concediu. De ce sa dau bani pe bilet de avion ca sa vad aceeasi marie cu alta palarie?
ce coincidenta! eu am intalnirea acum pe 9 Iunie….si chiar ma duc.
nici eu nu mai tin legatura cu niciun coleg/colega, nu eram foarte apropiati dar se faceau chefuri ok cu ei. inclusiv la intalnirea de 10 ani, s-a baut de s-a stins!
pe de alta parte e greu sa te duci, sa pierzi timp pe drum, eu liceul nu l-am facut in Bucuresti…si e si mai greu sa te ridice in picioare cand se striga catalogul si sa le explici ca tu stai la Londra, ca de ce nu esti insurat si nu ai copii si mai ales de cat si de ce castigi si cine stie ce isi mai inchipuie ei ca se intampla pe aici.
9 iunie e o zi importanta si pentru mine, dar nu din cauza vreunei intalniri.
Eu m am inteles super bine cu colegii si profii erau tare smekeri, m-as duce. Ii peste 2 ani, cred =))
DOAMNE, CE BATRANA IS.
Nu, n-as merge. Eu mai am 5 ani pana la intalnirea de 10 ani dar chiar si asa. Nu am vorbit cu nimeni din fosta clasa in timpul asta, nici macar din greseala (si sunt in tara).
Daca peste 5 ani voi fi plecata, cu atat mai putin. Nu mi-au lipsit oamenii aia 5 ani, pariu ca nu o sa-mi lipseasca nici 5 de acum incolo. Nu o sa-mi dau seama brsuc, dupa 10 ani, ca ba ce as mai sta de vorba cu ei. Mi-as pierde orele aiurea.
Meeh, I would skip it. Nu de alta, dar implica un drum pana in Ro. Chiar vrei sa bati drumul pana acolo? Poate doar daca ai treaba prin tara si se nimereste sa pice in aceeasi perioada, altfel, chiar si tu spuneai ca detesti sa zbori.
Dar tu crezi ca m-as duce sa ma dau vioi?
Gen cum, cu casa in spinare ca melcul si cu masina cu volanul pe dreapta? Eventual cu nevasta si fiul in buzunar?
Nu, coaie, citeste din nou: m-as duce sa le zic ca-s baiat la spalatorie, zugrav, tomberon manager, ceva de genul ala. Tricoul de roacher sub salopeta. Eventual le-as cere £100 pana la salariu.
Nu am vreo treaba si nu stiu daca ma duc. M-as putea duce asa, gen sa-i vizitez pe-ai mei.
Citind comentariile, ma intreb daca nu cumva suntem o natie de oameni ciudati (nu maimute, pentru ca alea se pare ca socializeaza mai bine decat noi). Nu stiu in ce masura conteaza daca 80~90% dintre colegi ar fi mai prosti sau fara coaie (sunt ceva sanse ca aia care comenteaza sa fie fix miezu’ pulii), da’ macar pentru aia 10~20% cu care ai fost in stare sa-ti umpli timpul, sa legi niste prietenii si sa te ajuti, parca ar merita sa-ti acorzi o zi sau doua din timpul tau, chiar cu riscul sa te distrezi.
Sa-mi bag pula in mortii ma-sii de treaba, am mers si 500 de km cu masina numa’ ca sa-mi ajut un prieten. Cum plm sa nu-ti faci macar un prieten din 30~40 de oameni cati erau intr-o clasa? Ok, si daca ai 1~5 prieteni, poate ca merita sa faci un chef cu aia o data la 10 ani.
Reuniunea mea e abia in 2023. Daca se nimereste sa fiu in Ro, cred ca voi merge. Am avut cativa profi super si mi-ar placea sa-i revad.
Ai putea doar sa te duci sa-i vizitezi pe ai tai daca tot vrei si sa dai pass cu reuniunile, sunt useless. Am fost la aia de 10 ani de liceu si era la fel si daca ma duceam, si daca nu. Dupa aia am skipat 10 ani de facultate si garantat o sa skipez orice alta “reuniune”. Nu tin legatura cu nimeni din liceu, iar din facultate ma vad cu cercul de prieteni si fara reuniuni.
@Alifie: nu pot vorbi pentru restu’ care-au comentat, da’ pot sa-ti spun cum a fost situatia la mine.
In primul rand, prieten nu mi-e vreunul. Gen am dubii ca mi-ar imprumuta 50 de lire daca ar fi vorba ca “ba, n-am ce manca”. Serios. Si nu-i condamn, ca eu nu le-as imprumuta nici 5.
In al doilea rand, nu-i vorba de futut doar o zi sau doua. E vorba de a face niste chestii neplacute (cum ar fi sa zbor pana acolo). Mie nu-mi place sa zbor, nu-mi place futerea aia cu controlul de securitate si restul. Mai mult, nu-mi place nici Romania.
In al treilea rand, ce prietenii sa legi, coaie? Era 94-98, perioada de tranzitie, saracie generalizata – si OK, poate nu eram tipul cu cei mai saraci parinti din clasa, da’ cred ca eram in “top” 5. Gen “uite-l pe fraierul ala care n-are bani de CD player”. C-asa era pe-atunci. Ce prietenii crezi ca puteai sa legi cu ei? Bazate pe..ce? La aia veneau parintii cu sacosele la scoala. Ai mei n-aveau cum sa umple sacosele nici pentru acasa 🙂
Sincer, nu stiu cat costa biletul de avion dus-intors. Da’ hai sa presupunem ca-i vreo 300 de lire. Doar biletu’, nu discutam de restu’ chestiilor p-acolo – gen taxi sau plm. Tu te-ai inghesui sa dai 300 de lire pentru a vedea niste unii pe care nu dai doua flegme?
eu am fost la aia de 10 ani. A fost asa interesant ca m-am imbatat pula tip penis. Gen, am baut o sticla de coniac, aproape sigur. Si ceva palinca.
La 20 de ani nu ma duc, ca ma gandesc ca sunt si mai prieten cu ei. Peste inca un an ei or sa aiba cate 5 copii, masini, case….si io inca stau in chirie.
@Alifie, asa m-am gandit si eu. Ma duc in septembrie in tara pentru nunta unei prietene din facultate. Ne-am inteles super (ma rog, a fost si o faza nasoala la un moment dat), ne hlizeam, de astea. Initial am zis ca, pana mea, drum, hotel, toale, pantofi, toate astea de pregatit pentru nunta…parca-parca nu. Dupa mi-am zis hai, ba, ce mare efort pana la urma. Mai trag si o fuga pana la maica-mea si bunica-mea si treaba-i buna.
In generatia mea, nu s-a obosit nimeni sa organizeze reuniunea de 10 ani asa ca nu s-a tinut, iar din ce am vazut la altii din alte licee, reuniunile astea aratau exact ca o numta fara miri. Avand in vedere ca mai toti colegii mei sunt plecati din tara, nu cred ca se va organiza vreodata o reuniune.
@Manowar, nu stiu, poate am fost io mai norocos. Prietenii de alea ca daca lua unu’ un sut in dinti, saream sa-l aparam, daca unu avea bani, mancam toti de pe langa el, daca mi-am vandut boxele (pentru ca nu mai aveam bani de baut), ala care mi le-o cumparat mi-o dat aproape dublu pe ele si dupa ce m-am trezit din betie mi le-o dat inapoi. Prietenii de alea pe modelul ca daca unu’ fugea de acasa, stai bo$$, dormi si mananci la mine, ca nu-i problem. Inclusiv ca mergeam la examene in locul a cate unui coleg daca era pasta si daca mai avea putin si repeta anu’ (bine, astea erau la facultate, nu la liceu). Cum am spus, poate ca am fost mai norocosi.
Pai aia nu vin, boss. Din aceleasi principii. Mai mult, eu dintre colegii mei cred ca as merge sa ma intalnesc cu mai mult de 15 din 24. Merita s-o ardem la o bere impreuna, chiar o dau eu, nu-i bai. Ne-am inteles ok , chit ca eram probabil printre ce-l mai sarac din clasa. Ce e aia top 5? Ori iei premiul 1 cu coronita, orice pula mea faci?
Cu o parte din ei m-am intalnit pe unde i-am prins, sau pe unde m-au prins. Imi pace sa cred ca suntem toti bine, dar pula mea, nu vad de ce ne-am intoarce la scoala.
Ca mie mi-e sila de cacatul ala si de ce implica ( auzi citirea catalogului, ma pis in catalogul lor) si-s doar cativa profesori care-s dincolo de “tolerabil”, care chiar merita un “multumesc, ba”. De fapt, cred ca mai sunt vreo 2 in viata. Restul nu merita sa le strangi mana nici macar in usa, asa ca ce cacat sa caut eu acolo?
Ca daca e sa-i vad pe aia, altceva decat sa le trag doua flegme, sa-i injur si poate mai rau, n-am ce sa fac. Nu-s genul care pastreaza gustul amar in gura si poate sa se prefaca in discurs, ca acum nu mai au niciun upper hand si vreun motiv pentru care sa nu-i bag in pizda ma-sii de handicapati.
Si-atunci ma intreb, ce pula mea as cauta acolo? Sa le stric altora petrecerea? Ar fi fun, dar nu merita efortul si tocmai ca-mi pasa de cativa din ceilalti, n-as vrea sa se simta ei prost ca am eu pofta sa ma pis pe ea de scoala la 20 de ani dupa ce am terminat-o. Ar crede, poate, ca nu m-am maturizat deloc.Lol.
@Alifie: eu observ ca nu faci diferenta intre cunostinte si prieteni, ceea ce e si mai pacat. nu stiu ce definitie ai tu la prieteni, dar la mine nu include sa nu vb timp de 10 ani nici macar o data.
bai, e altceva. sunt oameni cu care din pacate nu am vorbit de 6 luni/1 an, si as avea curaj sa le bat la usa si sa le spun s
ca stau la ei cateva zile o luna. fara nicio ezitare.
uite chiar m-a motivat chestia asta sa imi fac timp mai mult pt oamenii care conteaza. sa organizez mai multe iesiri. chiar daca pe fuga. sa un “buna mai traiesti acolo”.
zau daca nu e mai bine folosit timpul asa decat sa zambesti fals si incordat de obligatie ca “asa se face”.
Nigger, eu m-am maturizat din clasa a IX-a, gen. Foarte rapid si foarte frumos. Pe vremea aia inca mai credeam in zana maseluta, asa. Hai sa-ti zic cum – rapid, asa.
M-am dus intr-o zi la scoala. Mi-era foame. Nu era ceva neobisnuit la mine, ca nu-i ca si cand era vreodata ceva mancabil in frigider pe-acasa in perioada aia. Pe vremea aia inca mai era cu “care-aveti ba un sandwich?”. Asa c-am intrebat (da, a fost ultima data-n viata cand am facut asta). “N-avem”. OK, plm, eu n-am, n-au nici ei, asta e, rabdam. Cam zgaria rau inauntru, prin stomac, da’ csf, ncsf.
Apare de nicaieri ceva jigodie de catel, sa tot fi avut vreo luna sau mortii lui, habar n-am. Asa era p-atunci, te trezeai cu de-astia in clasa. Si toate pizdele s-au udat instantaneu. Mvaaaaaai. A dat jigodia aia paduchioasa din coada de cateva ori si sa moara Jana de nu s-au executat pizdele instantaneu – au aparut de nicaieri 30 de sandwichuri, painea aruncata la cos, niste sunca si niste salamior si niste mortii ma-sii pentru caine, care le hapaia fericit. Pentru mine nu erau, normal. N-aveau. (sa tinem cont de faptul ca nu le facusem vreodata ceva; gen, nimanui, ca n-avusesem timp inca).
Le-am luat jigodia bine hranita si le-am aruncat-o pe geam de la etaj, dupa care-am tirat-o afara. In urma mea, zbierau pizdele crispate ca-s bolnav psihic, c-o sa ma “zica”.
M-au “zis”. Nu cred ca le-a ajutat cu ceva, da’ au facut-o si pe-aia.
“Prietenii”. Gen bitch, please.
@Orbu, pai tocmai ca mi se rupe de catalogul lor si de (cei mai multi) dintre profesori. Io nu-s sigur ca ajung la chestia aia cu cititul catalogului (nu ma pasioneaza), da’ la cheful de dupa, sigur ajung. Nu ne intoarcem la scoala, ci mai degraba mai avem un motiv sa mai tragem un chef impreuna.
@Stropic, sincer – sincer, n-as conduce pentru nici o cunostinta 500 de km. La fel cum nu as lua cunostintele la mine acasa, pe modelul ca stai cat vrei, bo$$, nu-i problema. Cred ca ai citit printre randuri, n-am spus nicaieri ca nu am vorbit niciodata in 10~20 de ani, ba dimpotriva, ca in primii ani ne intalneam saptamanal mai mult de 10 dintre noi, si apoi mai rarut, ca-i mai dificil cu boracii din dotare (da’ am precizat ca inca ne mai facem concedii impreuna).
Ahahahahahaha sa-mi suga pula, pe mine ma ascundeau colegii de director prin clasa a 11 cand ajungeam beat pulbere la scoala, si minteau ca-s absent. La noi se puneau bani la comun ca sa luam tigari si votca, de mancare nu ne prea futea grija 😀
Eu am vrut sa merg, dar nu s-a mai organizat, n-am inteles prea bine. Cica trebuia cu tot liceul, ba cu nu-s’ ce petrecere ca la nunta (si pe prea multi bani, au zis unele); s-a ales prafu’. As fi vrut sa ma intalnesc cu gasca imprastiata, de fapt, in toate zarile,
sa stam la o poveste si-o hlizeala, ca odinioara. In schimb, s-a facut cea de 10 ani de la facultate, bla-bla oarecum festiv, apoi cine a putut, a mers la un suc si gata. Mi-era si ciuda ca “fetele” ramase in targul cu liceul n-au putut organiza macar o iesire, adica ceva informal. Dar eh, paguba-n ciuperci, pana la urma. Oricum, vorba lui Stropic, ce sa mai discuti dupa atatia ani. Si totusi …
@Alifie: aaa, inteleg, chiar suntem o natie de ciudati, ca e situatia la tine fix ca la mine. NOT.
Eu am fost la cea de 10 ani. Chiar mi-a placut, mai ales discutiile cu profesorii si observarea modului in care fiecare ne-am dezvoltat – profesori si fosti elevi. Am ramas pozitiv surprinsa de cateva persoane, prn experientele traite – in general persoane plecate in afara. Pentru mine a fost mai mult un joc de istorie si psihologie, amintindu-mi de cum eram si uitandu-ma la ceea ce am devenit.
Un fel de retrospectiva, a mea si a altora, in timp. Daca combini evenimentul cu alte treburi prin RO, e mai viabila calatoria. Pera ansamblu as zice ca e o experinta unica, pe care nu o poti repeta, cand vrei sau cu cine vrei.
Pai, da , dar mi se pare cel putin dubios. Pe cei mai multi dintre noi sistemul asta numit scoala ne-a unit impotriva lui, probabil ca astea-s printre cele mai puternice amintiri impreuna. Probabil ca parte din incrancenare era si datorata varstei de “rebel fara cauza” nu zic nu, poate n-o fi fost dracu’ asa de negru; desi eu cred ca a fost cat de negru se poate.
Stii cum e? Te fut aia 4 ani , cam ca rusii in WW2, dupa care hai sa organizam intalnirea de X0 ani, la Stalingrad unde altundeva? Si printre altele, hai sa-i invitam si pe rusi sa le manifestam recunostinta, ca fara ei nu am fi avut asemenea amintiri placute si nu am fi ajuns cine suntem . Ba hai sa-mi bag pula in asemenea idei, as zice eu.
Adica daca nu cumva se organizeaza o petrecere de trolaj maxim unde ne punem toti de acord sa ne scoatem pulile pe catedra in loc de discurs de multumire, inclusiv femeile, sau ceva asemanator care sa placa la toata lumea – e mai bine ca bosorogii aia sa nici nu mai stie ca existam. Parerea mea.
Si daca as fi fost eu singurul sau printre putinii absenti la aia anterioara, as fi zis ca poate-s eu prea negru in cerul gurii. Dar am zis ca au fost 4, la doi le-a parut rau de timpul pierdut si de efectul de jena suportat, iar ceilalti doi erau copiii a doi profesori din scoala. Trololol.
Ma gandesc ca s-ar putea sa nu fiu chiar deplasat in apreciere :).
De fapt eu m-as duce pentru ca sunt cea mai smekera. 🙁
Ba, sincer, eu am avut vreo doua profesoare care s-au purtat frumos/corect cu mine.
In rest, le-as trage pula pe gat direct, fara jena. Si cu rupere de pula ca “le stric petrecerea”. Ma pis pe petrecerea lor. Ce-o sa faca, n-o sa-mi dea ceva de mancare? Ma descurc.
@Stropic, cand am spus ca suntem o natie de ciudati, ma gandeam ca sansele ca sa se adune 39 de imbecili si un istet intr-o clasa, sunt foarte mici. Daca nu o fost toti din clasa imbecili si ti-ai facut macar un prieten doi, pai cam merita sa te duci pentru aia, nu pentru altceva.
Sunt de la 2:00 calare pe taste si recunosc ca nu mai functionez in parametri normali, nu ma prid de ce-mi transmiti.
Btw, definitia prietenului pentru mine ii cat se poate de simpla, daca ma suna la ora 2:00 AM sa mad duc la naiba in praznic ca sa-l ajut, si chiar ma sui in masina si ma duc (fara sa ma intereseze ce ar trebui sa fac ca sa-l ajut), ala ii.
Plm , cel putin unul din aia pe care i-as umple de flegme pana mi se usuca gura si nu sufar sa-l vad, e tatal unuia din colegi, cu care m-am inteles destul de bine, altfel, si m-a ajutat in unele momente. In plus suferea si el si-i puteai citi jena in privire, nu as vedea de ce as vrea sa-l pun acum, la atata timp intr-o situatie naspa. Ce vina are el ca tac-sau nu era tocmai sanatos la cap.
Ce-as putea sa fac, sa zic, salut bai L., scuza-ma te rog, am venit sa-i fut doua capace lu’ tac-tau, ca am ramas dator?
Era o vorba la mine la tara, te mai uiti si-al cui e cainele.
@Orbu, la intalnirea de 10 ani, nu mai tin minte mare lucru despre profesori (doar ca unul de poduri, super simpatic, o bagat jumatate din noi sub masa si canta mai bine decat cealalta jumatate). Am avut si noi vreo trei jigodii pe care le-as fi scuipat in ochi, da’ o avut bunul simt sa nu apara.
Pe langa subiect, oarecum surprinzator o fost faptul ca aia care aveau besini in cap in timpul scolii – cum ca ar fi miezu’, nu se descurcau tocmai stralucit dupa, si fix aia pe care nu dadeai doi lei rupeau profesional/material/alea.
Mie mi se rupe pula de al cui e cainele sa nu. Sa-mi suga pula si stapanul la o adica.
Ba, la mine e vorba de oameni cu care n-am schimbat nici macar un “muie, fraiere” de aproape 20 de ani. Ma doare-n pula de ei, de parerea lor despre mine, de ce au facut sau n-au facut, daca mai traiesc sau nu.
Daca tot ziceti de top saraci in scoala, cred ca am avut “noroc” ca mai toti erau rupti in spate. Apropos de mancare, aveam in facultate o colega de camera la camin care isi tinea cutiile cu mancare (de una plina cu napolitane imi aduc aminte cel mai clar). Si le tinea, mai ciugulea (un sfert de om era), si iar le mai tinea, pana se stricau si le arunca. Dar nu ne-ar fi dat si noua. Si asta sistematic. Cred ca putea sa ne si auda matele chioraind si tot degeaba. Urate vremuri. Cu papuci rupti a umblat careva? Oribil. Nici nu ma mir de dezmatul de-acum cu cumparaturile si creditele: comportamente compulsive, sau cum le zice, plus de compensare, sau cum le zice si astora, pe scurt, un fel de psihoza in masa: orice ar face, cred ei, (cum bine ziceai de “sfaturile” tardive ale lui Isa), tot rau o sa fie, asa ca sa traim ACUM. – psihologie de bordura 🙂
Am inteles, dar aia spuneam, nu mi se aplica. Ca daca era aceeasi situatie eram primul la batut pula de la ocazia anterioara. Atunci aveam si mai mult timp liber.
Acum eu cred ca si suferiti de mania persecutiei unii (nu de alta, dar si eu sufar cateodata). Poate nu s-a gandit ca vreti napolitane. Nu cred ca e cineva pe lumea asta care prefera sa arunce decat sa dea cuiva. Poate s-a gandit ca sunt napolitanele prea ieftine si o sa radeti de ea daca va da.
Eu nu inteleg o chestie si sunt curios deoarece am citit de mai multe ori asta la tine cu saracia si cu foamea de zile intregi si cu frigiderul gol. Daca imi aduc bine aminte din vechile articole, maica-ta era inginer, iar taica-tu mecanic. Ok, nu directori de banca, dar nici muncitor, confectionera, femeie de serviciu, vanzatoare. Cam cat de nasoala era situatia in anii aia? Intreb din perspectiva unuia cu vreo 10 ani mai mic ca tine si cu o situatie financiara in familie mai proasta… cel putin, raportat la joburi. Poate nu imi aduc eu bine aminte, prea mic fiind, dar nu tin minte sa fi experimentat de foame de cateva zile. Da, mancarea era prosta, plm, dar era…
Si, plm, tu ai avut si norocul sa te nasti in Bucuresti, nu in Holtenistan, ca mine.
Si chiar ai nevoie de o zi speciala din deceniu pentru aia 2-3?
Nu puteti sa va intalniti voi, aia 3-4, asa, fara sa sarbatoriti aia 10/20/30 de ani?
Ca sa raspund la intrebare, nu, nu m-as duce. Nici nu stiu daca se tine ceva. Habar n-am! Inteleg logica daca ai tinut legatura cu unii sau doar daca tii mortis sa o futi pe una pe care n-ai reusit sa o futi in liceu, desi sunt sanse sa arate ca ma-sa acum.
@Stropic – in facultate nu am locuit in camin, dar mai treceam pe acolo si stiu cam cum era viata.
In camin se cam cerea, ca faceai foamea de ti se schimba culoarea ochilor, vorba unui rapper, ajungeai sa bei de foame. Adica e greu de crezut ca se ajungea la “nu s-a gandit ca”. Stii cum e, nu te gandesti tu, da’ ne gandim noi.
Pe de alta parte am vazut si eu, si prin camine, si oameni de la care nu vrei sa ceri nimic. Iti bagi pula , mai bine mori de foame.
Adevarul tre’ sa fie cam prin zona asta pe undeva.
Ba astea sunt niste evenimente de pe vremea cand nu exista facebook, nu stiu de ce va mai agitati cu ele. Inainte nu stiai ce face ala si nu puteai sa afli daca nu erati in acelasi loc si se faceau reuniunile astea ca plm sa mortii masii.
Acum poti afla, trebuie doar sa vrei.
@RuneJaguar ,,Si chiar ai nevoie de o zi speciala din deceniu pentru aia 2-3?
Nu puteti sa va intalniti voi, aia 3-4, asa, fara sa sarbatoriti aia 10/20/30 de ani?”
In conditiile in in care suntem impartiti in Cluj/Brasov/Bistrita/Gherla/Baia Mare/ Oradea/Craiova/ Zalau si plm, ii extrem de greu sa ne adunam toti. Asa, cate 2- 3, ne mai intalnim (care mai pleca spre mare trec si pe la mine) si cu alte ocazii, da’ peste 10 ii greu cu spume.
@Zora, am avut si noi un prost care isi ascundea macarea (in primul an de scoala). Dupa ce i-am luat-o cu japca de vreo trei ori, s-o scuzat si o pus tot timpul mancarea la comun. Tin minte ca si fetele erau oarecum uimite ca la baieti nu exista mancare mea ci doar mancarea noastra, da’ care s-o mutat cu noi in camin o inteles repede fenomenul.
Si eu-s un pic mai in urma, dar imi aduc aminte crancenii ani 95-2000.
Ai mei nici nu au ramas someri (tehnic), au lucrat tot timpul, desi ploua in jur cu somaj tehnic si disponibilizari. Nici nu se inventasera salariile compensatorii pe atunci.
Nu am ajuns la facut foamea ca eram la tara, da’ imagineaza-ti ca mi-a zis tata lunile trecute la un pahar de tuica ca erau zile cand nu avea bani sa cumpere paine, si “avea noroc” ca avea miere si vin de vanzare si macar saptamanal, daca nu mai des, se gasea careva sa vrea un bidon de vin, sau un borcan de miere si plateau cash. Iar eu stiam ca eram saraci, ca mereu se vaitau de bani si mergeam cu hainele rupte la scoala, dar nu am stiut ca am fost atat de saraci, la limita de a nu avea ce manca ; iar la tara se gasea ceva de rumegat prin gradina mai tot timpul.
Asta cu doi parinti care au lucrat tot timpul si faceau si agricultura. Am auzit povesti mai horror.
Nu era mecanic. Era altceva, nu conteaza ce – nimic jenant, da’ nu intru in detalii prea mult.
In perioada aia, treaba era cam asa: munca era in mare la negru. Salariul ti-l primeai – DACA il primeai – cu intarziere. Gen maica-mea (si colegele ei) primeau UN salariu dupa vreo 6 luni. Gen 6 luni pula, apoi ia un salariu. Ca “nu sunt bani”. Si erai angajat la negru – ce-o sa faci, o sa pleci? Haha, pleaca, prostule, ca ne-ai muncit deja 6 luni. Si unde pleci? In alta parte unde-i la fel?
Apoi venea toamna – sa zicem noiembrie. Si se duceau la lucru (ea si restu’ inginerilor) si li se spunea sec ca “de maine intrati in somaj tehnic”. Gen ar fi cool sa lucrati, da’ e frig afara, echipele nu lucreaza, asa ca de ce plm sa va platim noi, mars acasa, va chemam noi cand e nevoie. Daca mai e nevoie, desigur.
Tot in perioada aia, domnii directori devalizau absolut tot. Gen faceau pierdute utilaje, planuri, chestii, ca sa poata cumpara de la stat (cumpar actiuni, cumpar actiuni…nu stii tu de-astea) pe bani de nimic, ca uite, “compania e in paragina, va fac o favoare c-o iau eu pe un leu”. Asa ca oriunde te duceai, era aceeasi poveste. Stateau schelele cu anii in juru’ unor cladiri, fara vreun muncitor pe ele. Erau blocuri neterminate, incepute de Ceausescu si lasate asa.
Estul salbatic, pe scurt.
Cat despre tata, cand ii mergea lui cat de cat bine, ii mergea lu’ mama prost. Si invers, desigur. Adauga la asta inflatia galopanta. Mai un somaj, mai o belea, mai doi copii de crescut, mai plm…de-astea. Da, sigur, era Bucuresti. Si?
Cand am obtinut eu primul job legal pe IT – 2001, parca – am primit salariul de inceput $270 “cu totul” (gen “benefits” included, a se citi “bonuri de masa”). Era mai mult decat castigau ai mei impreuna.
@super fotbal: good point.
@Orbu: subscriu la ce spune rune jaguar, deja ma omorati cu foamea asta. si slava domnului, am fost saraca si eu (mai mult ca acum).
nu stiu unde va intindeati voi pe o napolitana ca nu am cunoscut pe absolut nimeni asa si am stat 5 ani la camin. tind sa cred ca exagerati pt efectul artistic.
uite chiar o sa ii intreb pe ai mei. e drept ca eram inca la gradinita in 95 si poate nu imi aduc aminte, dar parca nu imi vine sa cred ce aud aici.
Lol. Efectul artistic…
Stropic, daca nu ai stat in fauna dintr-un camin studentesc, te cred ca nu crezi. Avea mai multe, nu numai napolitane, probabil le-am tinut minte pentru ca am fost obsedata de dulciuri dupa anii la cozi pentru un rahat de ciocolata si apoi de democratie originala etc.
Da, anii ’90 au fost infioratori, care a prins varsta de scoala pe atunci i-a simtit cel mai “bine”. Si apoi sfarsitul triumfal al mileniului in spatiul carpato- danu.. etc. :inflatie de 64%, cam asa. Si-acu ne dam cu curu de pamant la nici 5%. Nu e ok, o sa mai creasca, dar pana la FOAME, cum a fost, maaaai este. Nu mai zic ca la ce depozite ambulante vedem tot mai des, o sa aiba din ce supravietui. Pe cei mai tineri ii invit sa se uite la inregistrari de atunci ce slim eram cu totii, si nu de la sport: in comparatie cu generatiile de astazi, eram scheletici (unii si fara comparatie). Si da, care avea bunici macar la tara, nu crapa, dar cei din orase mari, cu rude tot acolo, crapau probabil capul altuia (vorba vine, mai un furt, mai stiu eu ce).
Si cand te gandesti ca multi din astia mici (cca 20 ani) ar dori niste comunism ada cum, probabil, au auzit de la ai lor! … Cu riscul de a fi o baba moralista si cicalitoare, nu ratez nici o ocazie sa le umplu tartacutele cu povesti de groaza, si libertati de care nu-si dau seama etc. Pentru ca da, anii ’90 i-am perceput ca fiind mai ceva ca inaintea lor, probabil din cauza varstei.
@Alifie
Inteleg ca e greu, dar nu pare mai greu decat reuniunea.
– reuniune = neaparat pe data de 13, la ora 18, in locatia Scoica Beata
– ne adunam vreo 3-4, din 3-4 orase/tari diferite = decidem noi cand, unde, cat timp, poate un concediu comun, cu familie sau fara…
Pare mai simpla a doua.
@Manowar
Am inteles acum, nu se plateau salariile la timp + somaj tehnic.
Bucuresti, ca acolo erau totusi joburi, nu ca in Cuca Macaii…
@Orbu
Mda, am uitat de factorul agricultura, ne-a ajutat si pe noi…
Ce am vazut eu la ai mei colegi e ca nu mai sunt nici pe departe aia din liceu. In liceu a fost o gasca foarte misto, in cea mai mare parte, dar s-au schimbat foarte mult dupa aceea. La intalnirea de 10 ani la care am fost unu’ era consilier prezidential (la 28 de ani, rahat, dar chiar era), inca vreo cativa se bagasera in politica – in aia in care daca esti membru de partid si iei o muie de la sef prinzi si o pozitie de consiliera si parte din spagi – iar aia care chiar erau ok nu mai erau pe-aici de la terminarea liceului, insirati din SUA pana in Singapore, si nu au venit.
Si da, asta e un obicei de pe vremea lu’ Pazvante cand 5% din copii faceau un liceu si era o mandrie sa se reintalneasca cu profesorii si sa se dea in stamba cu ce oameni mari au ajuns ei. Acum cand liceul e obligatoriu pentru orice cretin si Facebook iti spune ce a mancat la micul dejun si cate cruci are atarnate la oglinda masinii, nu mai astepti 10 ani ca sa ii dai like multiplu la poza cu cainele.
@stropic
“unde va intindeati voi pe o napolitana” nu sunt sigura ca inteleg ce vrei sa spui.
Uite, se vede ca esti ceva mai tanara: noi povestim una-alta din vietile noastre, si tu NU, Nu CRED!! (Era candva pe aici o vorba: BATMAN!
BATMAN!) Atitudine imatura: crezi ne-am propus,
niste necunoscuti, sa te impresionam pe tine, o alta necunoscuta. Sau poate va cunoasteti pe aici, mea culpa. As zice generatia facebook, dar “ma intind” prea tare. Vorba lui Liviu (cred ca Mano e pt prieteni) : butonam pentru efect artistic. Enjoy, macar atat.
Nope. Și nu mă duc ever.
Eu tocmai ce am avut reuniunea de 20 de ani weekendul asta si chiar mi-a plăcut. Nu am fost vreun colectiv super unit, după absolvire nu am ținut legătura cu aproape nici unul dintre colegi si am aflat cumva întâmplator ca se tine aceasta reuniune. Dacă nu era o colega de la alta clasa care a organizat întâlnirea pentru toată promoția ’98 (șapte clase), noi nu ne-am fi deranjat. Nici de profesori nu mi-era vreun dor deosebit, deși n-am ieșit cu sechele psihologice din liceu. Dar daca tot am putut sa vin, am venit in tara (așa conștientizez ca am îmbătrânit, nostalgia e puternica) si rău nu mi-a părut. Oamenii s-au maturizat frumos, am discutat despre viețile noastre si nu am pus accentul in discuție despre câti bani avem, ce mașina conducem sau de ce nu am făcut copii. Nici unul nu intoarce bani cu lopata sau e vreun vârf in domeniul său, dar mi-a făcut plăcere sa-i văd oameni in general multumiți de punctul in care au ajuns in viața, pe plan personal sau profesional, deși au/am si eșecuri la activ.
E adevărat si ca probabil cei care s-au simțit mai puțin realizați in viața nu au vrut sa participe pentru a evita “comparatiile” , unii nu au putut sau vrut sa vina, așa ca participarea nu a fost extinsă, totuși ne-am vazut aproape jumătate din colectiv. Atâta timp cât am știut ca doi sau trei colegi cu care mi-ar fi plăcut sa ma reved participa, a fost ok. Restul a fost o surpriza si mai plăcută.
Chiar au fost crunti anii ’90. Cel mai edificator exemplu pe care mi-l amintesc este ca m-am apucat impreuna cu maica-mea intr-o zi sa scuturam pantalonii mai vechi ai lui tata (care era plecat la munca peste hotare desigur), poate cade vreo moneda. Asa am avut bani de o paine si niste unt in ziua aia. Trimitea taica-miu bancnote in scrisori pentru ca pula sistem bancar pe vremea aia, aparuse western union dar aveau niste comisioane de preferai sa rabzi de foame decat sa le dai lor 10%.
Cu o mica parte din colegii de liceu ma mai vad cam din 3 in 3 ani la o bere, a fost si o reuniune la un moment dat dar nu cred ca venit un sfert din colectiv. Profesorii au avut interzis desigur.
Trololool, efect artistic… Vorba aia, ăla sătul nu-l crede pe ăla flămând…
@zora: nu ca v-ati propus, mai ales ca nici nu imi povesteai mie direct, dar oamenii tind sa exagereze. ca o poveste sa fie mai dramatica/spectaculoasa.
da, prima reactie e sa nu cred. ca nu am vazut la mine si nici la ceilalti din jur chiar asa extreme. mai imatur mi s-ar parea sincer sa cred tot ce aud.
si am vazut si eu saracie. tin minte ca primeam o banana/portocala ca o gustare speciala. in rest nu erau bani. ca mergeam la cumparaturi si cumpara numai o felie de pofta, ca alea altele erau scumpe, in rest parizer. ca napolitanele/biscuitii erau ori la kg, ori niste marci generice, nu alea din reclame decat ca exceptie. suc la tec. nu mai e ne oie sa continui.
da, mi se pare ciudat, ca la mine in clasa daca veneai cu sandvis se radea de tine ca n-ai bani sa iei altceva. si n-ar fi recunoscut nimeni prin urmare ca are un sandvis la el daca cerea cineva de mancare.
sa iti spun de cate ori cerea cineva ceva de mancare prin clasa si apoi refuza cu “aaa, aia nu imi place”, “pff, saracie, bleah”. nu era “mancare ca mi-e foame si nu am bani sa iau”, era “mancare ca mi-e lene sa cobor”. de asta spuneam ca intentiile acelor persoane se poate sa fi fost altele.
nu o sa zic ca stiu eu mai bine ca voi care ati trait atunci, totusi mi se pare incredibil ca lucrurile sa se fi schimbat asa pana la generatia mea de 5-10 ani mai tarziu. si poate erau cazuri si cazuri, orase mari vs orase mici etc.
da, se pare ca in 5-10 ani s-au mai indreptat lucrurile. si stii de ce? a tot explicat gazda cat ne-a costat, ca tara, intrarea in UE – chestii pe care nu vi le zic profesorii si, de fapt, mai nimeni – plus ca erau niste alte conditii de indeplinit. tratativele incepusera inca din anii astia de care povestim, ca sa iti faci o idee de CAT a durat pana la aderare, si tot nu eram pregatiti. Si au aparut si afaceri romanesti, chiar daca multe de atunci au disparut, tot erau ceva. De calculatoare, inutil sa mai zic. La fel, uite cei de aici de le-au prins de la inceput, pa petrica, sunt in alte tari. Dar pana au plecat, au produs in tara. De multe ori 5 ani, chiar la nivel de tara, pot insemna foarte mult, depinde de circumstante si interese.
eu am fost la aia de 10 ani, adica una neoficiala cu juma de clasa … ne-am adunat, plimbat prin liceu, am facut poze si ne am dus la crasma sa ne radem si sa bem, si evident sa sarbatorim cei 10 ani :))
la aia cu scaune imblanite si meniu de nunta nu ne-am dus ca logic sarbatorisem deja. se organizeaza si aia de 20 dar vom face cam la fel.
oh, fuck, am uitat de cei plecati care au trimis sau adus bani in tara chiar mult inainte de aderare, apoi au plecat tot mai multi, fie macar pentru cateva luni. am servit si eu in 2004 si 2005 alta tara, si as fi fost printre ultimii care sa faca asta daca vedeam alte optiuni atunci. deci, stropic, situatia s-a imbunatatit, cred, in buna masura, pe spinarea palmasilor plecati in teri streine sa vada cum arata banii.
Hahaha. Da. +
Bai, prin liceu era mai bine deja, da’ aia cu o cola la 2 paie nu e neaparat folclor. Sau ai 3 mii de lei ( 30 de bani) ca mai am eu 4 si punem de-un sandwich la magazinul blocului ( care era jumatate de paine din aia pufoasa alba , taiata in doua, si umpluta cu ketchup si parizer) Era bun de-i lasa gura apa si lu Arhi, probabil mai bun un pic decat mortadela, dar n-as mai manca asa ceva azi. Dar atunci se mai indreptase vremea, mai furam, mai una alta se mai gaseau bani si de bere.
In generala nu pot sa spun decat ca la scoala primeam de mancare gem pe paine sau zacusca pe paine. Era o colega atat de saraca ca-mi fura mancarea din ghiozdan. Adica cat pula mea sa iti fie de foame sa poftesti la un sandwich cu gem ( fara unt sau margarina)? Atat de tare incat cand, exasperat, am pus vaselina pe paine a muscat-o ca pestele, nici n-a mirosit-o stii ce e aia?
Tot asa de impresie artistica:
1)Toata scoala generala am purtat 2 treninguri la orele de sport.
2)Si doua perechi de blugi.
3)Frate-meu apare in toate pozele din scoala generala pana printr-a 5-a in acelasi pulover. Si la gradinita.
Pula mea, noi am purtat pantaloni mai scurti de glezne inainte sa devina o moda. Probabil de aia si am oroare acum.
3)Ma tundea mama, ca frizerii erau scumpi. Am ramas cu sechela asta multa vreme si mi se parea scump sa ma tund la frizer, desi nu mai era demult.
4) Nu am purtat pantofi din piele naturala, pana nu am avut bani sa imi cumpar singur unii. In general purtam pantofi foarte prosti, ieftini , si ii purtam pana ramaneau mici SI se rupeau, daca doar ramaneau mici nu era un criteriu, dar oricum se rupeau repede, noroc cu asta.
Iar cand ii faceam praf se uitau ai mei stramb la mine ca rup pantofii prea repede si nu mai poate porta frate-meu nimic ( hehe, eram cel mare).
…Auzi, banane.
Ma, care sunteti fete,eu zic sa intrebati mai bine parintii .
Desigur, nu era asa mereu. Macar la doua saptamani facea mama prajituri pe vremea aia, o data la doua-trei luni ma lua tata la targ ( de obicei sa vindem purceii) si imi cumpara gogoasa si daca era vara si inghetata de aia chimica la dozator <3, iar de doua ori pe an mergeam la oras sa imi ia haine de scoala ( de inceput de an scolar si de Paste – de unde si vorba "ti-ai luat adidasi de Paste?" ) iar acolo beam un suc TEC si mancam un cheesburger ( inainte sa apara Mecul in oras) , iar ei mancau mici ( eu nu am suportat niciodata mizeriile alea).
Da-n rest, cum am spus. Si nici nu vreau sa intru si mai mult in detaliu cu alte lipsuri, ca deja intra la capitolul "mi-e jena sa vorbesc de asa ceva".
pentru cine n-a trait anii 90-2000:
Mediile lei/$ conform FMI au fost urmatoarele in anii ’90
-in 1990 22,43 lei/dolar;
– în 1991 – 76.39 lei/dolar;
-în 1992 – 307.95 lei/dolar;
– în 1993 – 760.05 lei/dolar;
– în 1994 – 1,655.09 lei/dolar;
– în 1995 – 2,033.26 lei/dolar;
– în 1996 – 3,082.60 lei/dolar;
– în 1997 – 7,167.94 lei /dolar;
– în 1998 – 8,876.60 lei/dolar;
– în 1999 – 15,333.81 lei/dolar.
@Manowar
Eu insist sa te duci, ba chiar cotizez la biletul de avion. Nu poti rata asa un eveniment tare. Cum sa nu mergi la intalnirea aia? E in interesul nostru sa mergi.
Iti dai seama ce articol tare ai putea scrie pe opencube dupa? Ar fi super de citit.
Acum serios, ca mai sus glumeam. Nu mi se pare ca se justifica efortul, dar daca te-ai distra, sau ai treaba prin Romanistan… de ce nu? Mai acumulezi niste experiente fun. N-ai nimic de pierdut, decat cateva lire :).
ala fu startul la grasime la mine. in juma de an am sarit vreo 15kile. Bine, bagam acelasi lucru si acasa. Cand manci toata ziua vreo 2paini albe si cateva sute de grame de parizer, ca gustare…Si nici nu faci miscare “ca inveti pentru bac”
Nu m-am dus la intalnirea de 10 ani. Nu am vrut sa-i vad, nu am vrut sa merg la o chermeza unde sa dau si bani ca sa fac small talk cu niste oameni cu care nu ma intereseaza sa interactionez. Singura persoana cu care am pastrat legatura pentru ca mi-e prietena este fosta colega de banca, dar p-aia pot s-o sun oricand sa ne vedem, nu avem nevoie de sezatori ad hoc.
hai, mai Orbu, ca exagerezi. NU CRED, nu exista. 🙂 chiar asa cu hainele si incaltarile, pe deasupra eu eram cea mica. imi vine in minte un episod: din alocatie imi luam, printre alte fleacuri necesare – pe rand, desigur – sosete. Si cu multa grija si atentie le si intretineam. Vin odata acasa, ma uit pe calorifer, sosetele mele albe nu-s. CINE MI LE-A LUAT? Ei cine, maica-mea a servit-o pe sor-mea cu sosetele mele. Am facut un scandal monstru. Cred ca si bocit de nervi. Stropic, pare stupid, nu? Acu le si aruncam daca n-avem chef sa le bagam in masina spalat. Si cate episoade de-astea. Alta: in camin aveam o prietena in camera la fel de avuta ca si mine. Evident, cum era si normal, avea o singura pereche de ceva ghete de iarna. Si au cedat la un moment dat. Jale, tragedie, plansete de draci si umilinta. Dar eh, povesti.
@Orbu:
De unele si uiti, pentru ca nu le percepi ca lipsuri. Pentru ca nimeni nu are.
Si pe mine m-a tuns mama pana tarziu, gen clasa a 6-a sau ceva, nu mi se parea ciudat pt ca toti faceau asta in jur.
Intotdeauna lipsurile sunt relative, in functie de ce au ceilalti.
Tin minte in facultate am fost la o prezentare de mastere in uk. Si ne zice tipa (englezoiaca) ca da, stie ca e scump, dar stie oameni care au facut sacrificii ca sa isi permita.
Ca stie oameni care si-au luat coleg de camera. Nu casa, camera. Va vine sa credeti asa ceva??? Stau doi oameni in aceeasi camera!
Iti dai seama ca s-a lasat tacere, ca 99% stateau la camin nu cu 2, cu 4 in camera.
Off-topic: Bunăstarea ta îl râcâie rău de tot pe bloagărul “numărul 1”, Zoso – https://imgur.com/a/KLNd0hG
Foamea e “o lipsa relativa”? Sigur, pana la exterminare poti sa mai stai lat niste zile bune, dar noi vorbim despre vremuri in care trebuia sa inveti / muncesti cu burta aproximativ sau chiar goala si fara rasplata pe urma. Si per ansamblu, ca acum stim de alimentatie echilibrata, ne hraneam prost. Banane, magneziu, auzi. Pfui. Drept este ca starea de blegeala dintr-o perioada habar nu aveam ca e de la lipsa minerale si mai stiu eu ce vitamine. Sa te cauti la doctor, ha-ha-ha, ca dormi pe tine ziua in amiaza mare. Ah, faza la un examen de mate, anul I sau II: nu-s’ ce calculam acolo, ajung la ceva gen un 7*5, si stau oleaca – deja mi se albea in cap, cum sa zic, asa era senzatia – cat o fi, cat o fi … tot mai alb … 7*5 … da’ ce-i aia 7*5??! ALB. Pauza. Am mai stat oleaca si mi-am revenit, dar asa stupizenie n-am mai patit.
Ce ti-e si cu relativitatea asta … si cu 7*5 (faza la coada la paine, aveam vreo 10 ani: un nene povestea altuia, domle, pe vremea mea 7*5 era 35 si gata, acu copiii trebuie sa demonstreze pe trei pagini ca da 35 si nu altceva)
LOL
Pentru baietii ca el am facut https://opencube.ro/lol.php
S-adaug si asta ca sa nu-si mai faca griji toti saracii cu mancare SH de faptul ca iau eu chestii-n rate? Cine stie, am auzit ca se pricepe la SHuri, poate-mi recomanda ceva clasa S de luat cu banii jos =)))
In rest, ramane cum am stabilit. Mai bine-zis, cum a stabilit el.
Saracu’ ala venea p-aici pe vremuri sa-mi explice intai ca el castiga mai bine ca mine. I-am zis/aratat ca nu-i cazul. Pe urma mi-a zis ca nu conteaza aia, ca nu toata lumea are mentalitate de sclav la corporatie. Gen el era spirit liber – noi, astia, angajatii…eram sclavi. Pe urma a trebuit sa recurga la “dar eu am trafic mai mare”. Cred ca avea dreptate, mi se pare c-avea trafic mai mare.
Pofta buna la trafic si la 35 de lei =))
Mai conduce japca aia rapanoasa din 2007 cu care se dadea vioi? Ma rog, cu mine-i OK. Ramane el ala destept in continuare. Sta si se gandeste pana maine la inca treij’ de povesti cu cum i-a stricat copilu’ nu stiu ce cacat, dar uitati aici linku’ afiliat. Spirit liber, de antreprenor, nu sclav <3 Si eu nu-s hater, chiar ii doresc succes prostului. Pe bune. Nu de alta, da' fara imbecilii ca el, cine plm le platea pensia alor mei? <3 Doamne-ajuta.
Baaaaa, zoso, o intrebare am la tine, cois: la ce pula mea iti trebuie tie masa cu carne, ma? Din ce-am auzit, oricum dinti in gura nu mai ai. Intreb pentru un prieten.
Poate, daca eram de varsta lu frate-meu. Pe ala l-au luat lipsurile ca din oala, copilul tranzitiei, n-a stiut mai bine.
Da’ eu am prins si vremurile cand ma lua tata cu el la bufet si-mi cumpara Brifcor si QuickCola, nu chiar zilnic , da’ mai des decat saptamanal, cand maruntisul de prin casa era al meu sa-l iau si sa-mi cumpar singur dulciuri, suc si tigari de el, cand eram cel mai frumos imbracat copil din sat. Cand aveam jucarii.
Si s-a rupt filmul brusc. Dintr-o zi incolo motto-ul familiei pentru cel vreo – cu aproximatie – 10 ani ( amuzant ca cei mai urati ani din viata ta sa fie copilaria, nu?) a devenit “n-avem bani” si “C.A.R.”.
Nu-i asa de usor de uitat.
Mie mi-a placut asta.
Ce nu stie el e ca are dreptate, saracu’.
http://catalinx.ro/wordpress/wp-content/uploads/2018/05/manele.png
Blog sustinut de cititori, sau cum era aia :))).
Restul sunt mai timizi cu cocalareala, da’ e ok, ma sacrific eu.
E amuzant atunci cand nu ai absolut niciun argument.
Ca poti sa faci Σ din orice, la alegere:
Incasarile in total adunate de la toti cei care sunt activi pe blogul ala in vreun fel, incluzandu-i p-aia care-s activi in ambele locuri.
Suma din media de inteligenta, din educatie, din importanta joburilor pe care le ocupa, din orice.
Cred ca tot asa iese. Dar, desigur dumbocube. Oh, well.
Si ce e si mai amuzant e ca eu am trait candva nu foarte-foarte demult cu 35 de lei pe saptamana, da’ e mai bun daca ai unde sa citesti un articol despre cum sa reusesti sa nu mai faci asta. Parerea mea.
Pe mine m-a amuzat aia cu dumbocube.
E de neinteles cum toti aia care-mi explica(u) cat de prost sunt inca mai castiga asa, cam cat dau eu pe tigari. Asta-n timp ce se-ndreapta vertiginos spre o cariera de somer. Si toti sunt ingrijorati de faptul c-am luat o masina in rate, chit c-o pot achita si mai pot cumpara inca doua ca ea cu banii jos fix acum-acum. Dar heeeei, ei le stiu pe toate mai bine. Din ceva troaca de-aia care nu trece revizia decat cu spaga si infulecand de vreo 35 de lei pe luna la trei oameni. Asta cand nu pleaca-n concediu cu dormit in masina, mancat conserve din Romania si dus nevasta sa se balaceasca-n cacat. Weeee.
Chiar nu-nteleg cum toti oamenii aia atat de destepti au neveste si copii care-nvata cainii sa latre, castiga toata familia cat sa ma faca sa ma cac pe mine de ras si n-au dinti in cap si par in gura, o chiftea-n burta si-o ciunga-n buzunar. Totusi, sunt urmasii lu’ Traian si-ai lui Decebal…
apropo de “rate”. Nu stiu cum e in uk si cum e cu masina, dar impresia data de oameni, aici in sverige, e ca pentru apartament dai numa avansu si ca nu prea are rost sa dai mai mult de atat. ajuta si faptul ca dobanda e ceva la misto.
inainte erau multi care plateau doar dobanda, fara amortizare, si traiau practic in chirie la banca.
Pai, e simplu.
Poti s-o cumperi cu banii jos si e a ta, sanatate. Sau poti s-o iei in rate si iarasi e a ta, sanatate. Sau poti s-o iei ca mine, pe PCP. Caz in care pana o platesc complet, e a lor, eu doar o folosesc. Iar daca ma razgandesc, o pot da inapoi. De exemplu, daca intru in belele cu banii – genu’ de belele la care 350 pe luna conteaza – le-o dau inapoi si pa. Fara dureri de cap. Daca nu-mi mai place masina dupa 1-2-3 ani – ca poate nu accelereaza cum vreau eu sau nu suna bine boxele, le-o dau inapoi si iau alta. Daca-i furata/vandalizata, ori imi dau una noua, ori toti banii de masina inapoi. Daca apare modelul 2018 si mi se pare mie ca arata mai bine, le-o dau p-asta si-o iau p-aia. Daca hotarasc ca parca nu se face sa circul eu cu clasa C si vreau clasa E, le-o dau p-asta si iau clasa E 2018 inapoi. Si, evident, fiind masina “lor”, trebuie sa se ocupe de service si alte chestii din care eu nu-nteleg nimic (gen ce se face-n service, nu stiu).
Eu pot s-o achit oricand. Si chiar intentionam dupa pasaport. Da’ de la o vreme imi bate Patrick apropouri ca iese clasa E care-arata mai bine. Si cine stie? Poate are dreptate, ca-n mod cert se pricepe la masini mai bine ca mine (desi n-ai zice, ca are BMW ca toti saracii). Caz in care de ce pula mea n-as lua-o?
Practic, e un mod de-a avea masina noua cand vrea pula ta. Un fel de “program refresh”. Scoate Mercedes nu stiu ce model in 2018, 2019, 2020 si-l vrei p-ala? Ia-l p-ala, no stress, calculeaza ei cat ai dat pana acum si-ti pun suma aia ca “avans” (nu stiu calculul exact si nu are importanta oricum; dupa deposit/contribution/whatever, ajungi sa le dai 2000 de lire, daca le mai dai si p-alea; depinde de cat ai platit pana atunci; oricum, nu-i chiar un capat de tara).
Iar mie-mi convine flexibilitatea aia pentru o dobanda de 2%. Gen pula mea, poate vine o criza horror. Sau poate ma mut undeva unde merg la lucru cu metroul/trenul ca-i mai usor si nu mai am nevoie de masina “in garantie”. Si-atunci dau rabla inapoi si ma spal pe maini. Sigur, pierd suma data la depozit. Ma doare-n pula de ea, prefer s-o pierd p-aia in loc sa stiu c-am pierdut 30k. Gen in caz de nevoie, cu diferenta aia de 25k pot trai un an. Si-aia care-ati prins perioade nasoale cu banii stiti ca anul ala poate face diferenta.
Treaba e ca-n Romania nu exista (cred) programe de-astea, asa ca retardu’ habar n-are si a presupus ca pur si simplu ori nu-mi permit s-o iau cu banii jos si d-aia iau in rate, ori sunt idiot ca nu-nteleg ca vai, dobanda (care la el a ajuns de la 2% la 20% cumva) creste pretul final. Ca da, plm, o sa ma-nvete matematica baiatu’ ala care castiga pe luna cat ma costa pe mine o iesire mai de doamne-ajuta. Doar ca pe mine ma doare-n pula de dobanda aia de 2%. Oh, nu…cateva lire-n plus ca sa am flexibilitate. Ce sa ne mai facem, ma duc sa ma spanzur. De Mercedes.
E chestie de optica. La fel si-aici, poti da doar avansul si pe urma sa dai fix rata, sa astepti 30 de ani, sa platesti casa in bani devalorizati.
Eu unul prefer sa dau aia 10% in plus pe an pe care-i pot da fara penalizarea de 1% pana expira perioada fixa. Apoi, in functie de cum arata dobanda (acum e base 0.5%), ori le dau tot ce-am adunat intre timp sa-mi scada rata (daca a crescut mult dobanda), ori pun iarasi perioada fixa de 2-3-5 ani, cat mai e nevoie, daca dobanda scade sau ramane la fel. Daca mi-ar garanta cineva ca ramane dobanda asa, la 0.25-0.5%, da, si eu as plati doar rata lunara si-atat, ca nu-mi strica banii in cont. Da’ cum nu-mi garanteaza nimeni, le platesc aia 10%, sa ajunga rata la misto.
@orbu
https://www.renioclark-shop.com/Single-Coaster-Difficult-childhoods
@zora: nu pare stupid, si te cred. si pe orbu si pe ceilalti la fel. bine ca s-au mai terminat vremurile alea (sa speram).
ca tot vorbeam de reuniuni, zoso pare fix genul ala de om pentru care nu te duci la reuniunea de liceu ca stii ca abia asteapta sa te faca sa te simti prost. sau macar incearca.
iti dai seama ca blogul asta e o “laba in cerc”, dar cumva, el stie nu numai ca si-a cumparat Manowar masina, mai, dar stie si culoarea, si marca, si modalitatea de plata! jur ca nu stiu ce marca/culoare de masina are varul meu, ruda cu mine, necum daca e pe credit.
eu n-as jigni chestii pe care le citesc in halul asta de atent, ca zau ca spune de foarte rau de mine.
la 20 nu m-am dus, ca n-a fost timp, au fost in schimb cateva aftermath-uri la care ma-am dus: mers la Restaurant baieti si fete evtl. cu Familie de vre-o 2 ori si mers la bere doar baietii fara fete si companion.
merita experienta. chiar si la trolaj, chiar si la tras pule pe gat, chiar si la risc pentru amintiri neplacute. e mult prea rara intalnirea, nu e ca un team-building Party cu colegii de serviciu.
Daca excluzi deplasarea, intalnirea propriu-zisa e doar de cateva ore!
deci sfatul meu: combina inca 2-3 chestii cu voiajul asta si du-te!
chiar pt. simplu fapt ca intalnesti persoane “noi” carora sa le tragi pula pe gat!
Aia nu-i nimic.
Inainte sa cumpar masina asta, aveam un Vauxhall rapciugos. Masina de vis pentru mine pe vremuri. N-aveam de gand s-o schimb prea curand – gen ma gandeam c-o mai tin pana pica. Da’ n-a avut zile.
Pana sa treaca-n lumea dreptilor Vauxhallu’ ala, am avut o problema cu pisatul meu de telefon, ca i s-a terminat bateria noaptea, pe drum, iar eu nu mai stiam unde ma aflu. Si da-i si chinuie-te sa-ti dai seama cum ajungi acasa si plm. A doua zi injuram pe pagina treaba aia si problemele cu incarcarea telefonului si lipsa navigatiei pe Vauxhall. Si-am zis, bag pula, ma duc si cumpar alta masina cand o fi si aia e.
Dupa care ma trezesc cu mail de la Orbu, ca i-a dat zoso mail LUI, sa-i spuna SA-MI SPUNA EL MIE ca sunt un dobitoc ingamfat si ca..sa-mi cumpar http://www.volumerate.com/product/12v-to-5v-3a-usb-2-0-vehicle-car-power-converter-black-844331463
I was like, nigger, are you fucking serious? Omu’ putea lasa un comentariu. Sau putea sa-mi dea el direct un mail. Sau putea sa-si vada de viata lui in care tre’ sa cumperi piese de 5 euro ca n-ai bani de-o masina, treaba lui. Da’ nu. El i-a dat mail lu’ Orbu cu dobitocu’ ingamfat si herpaderp.
Pai, nu prea am ce. Eu mi-am cam incheiat socotelile cu Romania. Ce pula mea de chestii sa combin? Singura chestie pe care-o pot combina e sa ma duc sa-i vad pe-ai mei, da’ oricum le iau lor bilete sa vina aici (gen la ce plm sa stau eu in apartamentu’ lor in vizita in loc sa stea ei in casa mea in vizita?)
Pai, e o chestie de bani. Ce fac, dau 300 de lire sau cat pula mea costa drumul doar ca sa-i iau la pula pe unii de care pur si simplu nu-mi pasa? Gen nici nu-mi amintesc numele lor sa-i injur ca lumea.
Pula mea, daca as da 300 de lire pentru a-mi baga pula-n fiecare jeg sinistru as da faliment in timp record.
leasing. Ar trebui sa fie si in Romania, dar nu stiu foarte bine cum merge la masini.
Mda. 2%. La “dobanda” asta te doare in pula. Eu sunt mereu de parere ca e mai bine cu cash decat cu 0 credit.
@Lumi – poate-ar trebui sa-ncep sa-mi bat copiii atunci si sa le mai iau din haine si din jucarii. Stiam eu ca se huzuresc prea tare.
TROLOLOL, nu se lasa :)))))
vali
14 Mai 2018 la ora 5:07 pm
poze cu casa din anglia la o oră de londra pe autostradă, achitată complet, doar că nu.
poze cu mașina albă de cocalar care a suferit toată viața că alții cu mașini bengoase și pe care și-a luat-o în rate, deși face destui bani să o cumpere cu banii jos (și casa, și mașina, și cele două case ale vecinilor, plus 4-5 kile de aur pur).
nu sunt poze cu nevasta pe care o umilește frecvent fără să realizeze asta, o puștoaică cuminte si ascultătoare, nu ca aia de dinainte, care l-a făcut de comandă. sau cu el, pentru că se teme că imediat cum pune poze cu el o să îl ia poliția, că a făcut multe chestii ilegale la viața lui.
sau cu fosta nevasta, care i-a făcut un copil care nu e al lui (asta a povestit el, destul de senin, doar că e prea prost să realizeze ce spune).
comenta pe aici intr-o vreme, până argumentele de tipul “fapta aia nu există că nu vreau eu, există doar faptele care mă ajută pe mine” și-au depășit termenul de valabilitate.
Ahahahaha, cata suferinta :))))
P-aia cu nevasta si copilu’ care nu-i al meu a inventat-o acum la nervi sau abereaza de multa vreme cu de-astea? Nu de alta, da’ e prima data cand aud asa ceva. Haios. Oh, gee, Manowar a divortat, oh, nu, sa vina CNN-ul. Sunt sigur ca-s primu’ om de pe planeta care-a facut asta.
Cacat, cate spume poate face un sarac doar pentru ca n-are bani de-o masina…
Pai, da. Faza e ca daca o iei cu banii jos, nu o mai schimbi la anul doar pentru ca a aparut un model nou. Nu la fel de simplu/ieftin anyway. Iar banii aia sunt dusi. Nu prea merge cu “nu mai am nevoie de ea, prefer banii”. Pe urma stai de “trebuie sa gasesc eu unul care vrea sa o cumpere si care trage de pret si plm”. Pentru ce atata bataie de cap? Pentru aia 2%?
Plus, poate la momentul X ma mut in tarile calde. Ce fac? Iau cu mine masina cu volanul pe dreapta?
Si da, si eu prefer sa am banii in cont si sanki-credit. Poate apare ceva oportunitate de investit in ceva misto. Sau poate maine vreau s-o iau in alta directie (cam cum imi caut acum un alt job). Sau poate vine ceva criza si n-am job deloc. Either way, stau mult mai relaxat catarat pe-o suma de bani decat cu sanki 0 credit si cu mai putini bani in cont. Am avut anul glorios 2011 care sa-mi arate ce-nseamna sa apara de nicaieri coispe mii de cheltuieli si pula bani in buzunar, asa ca … da, credit. Pana una-alta, eu sunt cu Mercedesu’ alb de cocalar. Luat in rate =)))
Bai, dupa o cearta (sau mai multe), orice om normal mai uita din detalii – viata merge inainte, apar experiente noi, oameni noi etc.
Dar cand il vezi pe blogarul asta de succes “35 de lei kg de carnati – o saptamana, 4 persoane” cum tine minte chestii atat de precise despre ce masina ai, ce nevasta ai, ce ai zis, ce ai facut, ce vieti anterioare ai avut … pai e ceva de speriat.
Cred ca fie are o agenda in care isi noteaza atent toate detaliile astea, fie e putin deranjat.
Plm, cum sa tii minte toate detaliile astea. Trebuie sa fii plictisit de-a dreptul.
Daca le tinea minte era bine. Da’ nici p-aia n-a reusit s-o faca.
Exemplu: eu zic ca am divortat (ca fapt divers, si el, da’ sarim peste), ca boracu’ a ramas la nevasta, ca biologic e al meu, da’ practic e pentru mine un strain. Plm, el cu ma-sa-n Romania, eu plecat din Romania, simplu, nu? Ce iese in latrina aia a lui de pagina? “I-a facut nevasta un copil are nu-i al lui”. Deeeerp. Pai cu asa nivel de intelegere, cre’ si eu ca tre’ sa-si hraneasca smeagolu’ ala de borac cu 35 de lei pe saptamana in pula mea.
Anyway, eu nici nu stiu de ce se fute-n cur atata si spumega pentru o fieratanie de masina pe care nu si-o permite nici daca-si vinde familia pentru organe. Vorba aia, ar putea sa se duca la Provident sa ia un credit si sa-si indeplineasca visele.
Cum trece vremea, ba. Parca mai ieri spumega p-aici ca el face 1000 de euro pe luna din blog si-i antreprenor. Parca mai ieri isi platea articole micutu’ ca-i murisera laudatorii si-avea oferte de 300,000 pentru gunoiul ala de blog. Parca mai ieri spama pe facebook si cumpara reclama de la aia in timp ce-l injura pe zuckerberg, sa mai vina niste unii, ca poate-poate mai iese de 2 centi la povestea inventata cu link afiliat. Si-acum sa aflu ca-i de fapt preocupat de fieratania mea, casa mea, jobul meu, banii mei. Ntz, ntz, ntz.
Baaaaa, zoso, ba, ti-ai vazut singur valoarea cand ti-ai “luat CV-ul la periat”. Tu si moldoveanu’ ala de bargau. Mai..da-te-n saracie d-aici si vezi-ti de carnatii tai.
Interesant. Ai mei nu au organizat nimic sau poate nu am stiut eu. Pe atunci eram toti la fel de “avuti” asa ca nu era mare diferenta intre noi. Sigur ca din 36 cati am fost in clasa existau si 1-2 care se dadeau mari “adulti” dar atat. Ne-am mai intalnit intamplator si cate 4-5 (unii cu sotiile )si nu mi s-a parut nimic ciudat. Erau cum ii stiam.
De profesori nu pot spune nimic rau .Au fost corecti si mare parte din ce am invatat mi-a prins bine.
Mi-ar face placere sa-i revad dar mi se pare deplasat cu mers la scoala , “strigat”catalogul, etc.
Aia cu ssandwich-ul era ceva care la noi nu se facea. Intotdeauna am impartit tot.
Se pare ca asta cu “cine sunt eu” a aparut sau s-a accentuat dupa anii de “glorie” 90.
Eu am “terminat” in 86.
P.S. Sunt batran! 🙂
@Animaloo: In Romania e un pic diferit cu leasingul operational – cred ca asa ii spune la asta in care poti sa schimbi masina intr-una si platesti in functie de uzura,
Ca la toate chestiile, nu prea e piata de-asa, probabil nici clienti seriosi ( cum ar fi sa imi iau un leasing cu limita de km la 10 000 pe an si sa dau inapoi vreo 18 000 anual , trololol).
Prin urmare avansul care se cere e cam de cacat de mare. Si dobanda. Si rata / aka pretul de nou. Toate’s in cascada. Probabil de aia si perceptia negativa.
Nici eu nu as face asta in Romania.
P-aici iti zic astia sa pui 5-10% (dupa caz), ei mai pun nu stiu cat “deposit contribution” (vreo 1500 sau ceva de genul, nu mai stiu). In rest, 2% si drum bun – fara taxa.
Iar aia 10% sunt din 31000, nu din 50k cum zicea careva. Deci mda, dar mnu.
Vrei un S Class sa rupa norma? Iti iei. Te hotarasti dupa 1-2 ani ca parca mai bine iti pastrezi jdemii de lire si nu ai nevoie de el? Inapoi. Vrei un model si mai nou? Il dai inapoi p-ala si-l iei p-ala nou. Si tup, circuli cu 600 de lire pe luna in aspiratorul de doamne vesnic nou. No problem. Nu ti-l mai permiti? Il dai inapoi. Da’ nu dai 80k de lire pe el ca pe urma, cand ai nevoie de bani, sa cauti sa-l vinzi si sa-l dai in 20k sau pula mea.
Alta tara, alte conditii. Da’ plm, nu se prinde postu’ asta in Brasov.
pai, perceptia negativa tine si de dobanda. La noi dobanzile sunt mari. Si nu sunt previzibile. Acum ai 2 maine ai 5 poimaine ai 1 saptaman viitoare 10. Pai…plm, mai bine ii dau acum.
Plus ca romanul mi se pare si prost “0% credite” sau “70% credite”. Nu exista “20% creditare si e ok”
Pai…iti iei cu dobanda fixa, normal…si numai daca-ti convine dobanda. Daca nu, sa-si pastreze linistiti masina, iau de la alt dealer. No problem.
Nu exista 20% pentru ca scot bani de seminte din blog. Si d-aia nu pot decat cu 70%. Csf, nu toata lumea-i dumbo.
Pentru mine nu aia-i important, ca-i 2% sau 5% dobanda sau ca-i 20% sau 70% gradul de indatorare. Pentru mine e important ca dorm linistit cu rupere de pula si ca stiu ca le pot da oricand inapoi rabla daca am altceva mai bun/urgent de facut cu banii. Iar daca maine ne loveste pe toti crashu’ ala mult-asteptat, ma doare-n pula, ca am doua variante: ori isi pastreaza lira valoarea (sau se apreciaza) si atunci avem bani de stat 3 ani someri amandoi fara sa scadem standardele…ori se devalorizeaza lira ca leul in anii 90 si-atunci imi achit razand totul din salariul pe-o luna – cam cum a achitat mama apartamentul ei. Mie-mi convin ambele variante. C-o fi, c-o plezni…whatever.
Eu personal as lua o Toyota fiindca vreau fiabilitate maxima si sa stiu ca 5-10 ani de acum incolo nu vizitez nici un service in afara de necesitatea schimbarii de consumabile. Bine, daca esti Liviu si planuiesti sa schimbi masina tot la 1-2 ani, nu mai au rost considerentele astea.
@topic: Exact cum au zis toti, are sens sa mergi la reuniune doar daca ai avut o gasca faina si oameni cu care vrei sa te revezi. Chiar daca s-au schimbat oamenii intre timp, e interesant sa le vezi traseul parcurs de cand erati toti tineri.
Insa motivatie negativa nu prea merge, sa bati distanta si sa-ti petreci X ore impreuna cu niste oameni care te-au lasat rece (in cazul fericit) sau te-au calcat pe nervi (in cazul nefericit). Pur si simplu fiind matur nu mai ai chef sa razi de nefericirea altcuiva … iar 3/4 din astia au ajuns niste nefericiti sub o forma sau alta.
Pai, service si plm sunt acoperite de aia de la care-am luat-o. Uite, in vreo 4 luni trebuie sa ma duc sa-i faca aia nu stiu ce harneala “service”. Dracu’ stie ce fac ei acolo, imi imaginez ca umbla la ulei si lichidu’ de frana sau mortii lor. E inclus. Rupere de pula. Orice pica, platesc ei. Daca maine ii da unu’ foc, primesc alta sau banii fara intrebari. Daca-i furata, la fel. Au ei grija, ca e treaba lor sa aiba grija – e inca “a lor” si au tot interesu’ sa fie bine.
Eu oricum trebuie sa fac aia cu service plm anual, nu la 5-10 ani. Da’ sincer (anul asta n-a fost normal, a fost o exceptie), eu fac cam 3000 de mile pe an in mod normal. In cati plm de ani o sa-mi faca probleme cu adevarat, daca o pastrez? 10? Dupa 10 ani oricum iei alta.
Eu nu m-as duce sa rad de nefericirea lor, ma. M-as duce sa le zic ca eu sunt cel mai sobolan. Baiatu’ de la spalatorie, cum am zis. Sa se simta fericiti ca uite, lor le este totusi bine. Asta DACA m-as deranja sa le zic ceva – orice. Sunt oameni care s-au invartit pe langa mine 4 ani, da’ nu i-am ales eu. N-am vorbit cu ei de 20 de ani. Ce pula mea avem sa ne spunem anyway? Pentru mine sunt egali cu administratoru’ blocului de la Muncii in care am stat la un moment dat cu chirie. Cam p-acolo, asa, ca relevanta.
Ma doare-n pula de ce-au facut sau n-au facut si de cum le merge. Nu vreau nici sa rad de ei, nici sa plang de mila lor. Imi sunt indiferenti.
Ce dracu’ sa le zici oricum? Poate e de aia de venit cu sotia/sotul. Si ce sa fac? Sa ma duc la niste de-aia si sa le zic “noroc, eu sunt Gheorghe, ti-am futut nevasta cand n-avea silueta de televizor inca”? Sau “felicitari pentru alegere – eu si astia patru colegi stim ca o ia in falci ca o campioana”?
Daca ma duc, cel mai probabil rad o cafea si niste sucuri cu cateva persoane, de le numar pe degetele de la o mana – si mai raman degete. Restul…ura si la sicriu. Nu-mi pasa de parerea lor nici atunci, dar acum..
Una-i sa ai teoretic asigurata mentenanta, in sensul ca poti sa te duci in reprezentanta daca nu-ti convine cum merge ceva .. iar aia sa-ti rezolve doleantele in durere de pula (ca banu’ l-au luat de la tine); si alta-i sa stii dinainte ca ai o chestie facuta de japonezi la care s-a demonstrat statistic ca ii “pica” cele mai putine chestii pe termen lung. Da’ in fine, cum ziceam, la nivelul la care te afli tu — conduci putin, si peste cativa ani schimbi masina, chiar nu te agita chestiile astea.
Lmao. Daca ai energie pentru trolaj … eu n-am avut nici pentru oameni din acelasi oras cu mine.
Ce n-am inteles eu niciodata e cum pula mea evalueaza astia conditiile pentru credit. Am vrut sa fac credit pentru niste chestii pe firma (masina de aprovizionare, niste utilaje) ba si de nu mi-au cerut aia la hartii de m-am plictisit citind lista, am zis las-o in pula mea ca le iau cu banul jos si-mi salvez neuronii. Meanwhile toti tzaranetii fac credit cu buletinu’ si totul e ok, no problem.
Zici ca-s imbecili astia, pe aia care au bani si doar fac credit ca sa nu blocheze banii ii fut in cur, in schimb pe aia care dupa 3 luni nu mai au bani de rate sure, np, ia d-aici 10 credite.
Pai daca o sa fie ca aia de 10 ani la mine sau din ce-am mai auzit, fix nimic. Si o sa vorbesti la fel de mult cu ei si dupa, adica deloc. Pierzi legatura dupa cativa ani, ce sa mai zici de 20. Alifie face o confuzie intre prieteni si colegi. Majoritatea am avut doar colegi, hai cativa prieteni care s-au mutat din oras/tara/whatever, sansele sa ramai in contact dupa atata timp sunt minime.
Nici macar trollaj. Da, ma, sunt eu sobolan. Simtiti-va bine in pielea voastra, bravo voua. Ce pula mea ma costa?
Zdreanta aia acum 8 ani, cand a auzit ca imi merge bine, mi-a cerut niste bani. Nu i-am dat, evident, dar e mai safe asa. Da, sunt falit, bravo, next.
@Altcalic, explica-mi te rog unde ti se pare ca fac confuzie intre prieteni si colegi (hai ca daca spuneai cunostinte sau amici, poate ca intelegeam)? Poate-mi scapa ceva, am spus ca din 60 de colegi (la facultate) vreo 10 am ramas prieteni. Din aia 10, vreo 3 mi-o fost si colegi de liceu. In liceu am fost 42 de colegi. Din 42 de colegi de liceu, am avut vreo 5 prieteni. Cum am spus, prieten inseamna ala care poate sa stea la tine cat are el chef daca are nevoie, inseamna omul pentru care sari din pat in papuci oricat de somn ti-ar fi, fara sa-l intrebi de ce are nevoie de tine.
Cu aia care mi-o fost doar colegi, nu m-am mai intalnit de 10 ani, de tura trecuta. Cu ceilalti, ne intalnim cate 2~3 cel putin o data pe an si discutam ori de cate ori simtim nevoia.
In conditiile in care cei mai multi spun ca o avut doar colegi de cacat, am spus ca-i putin probabil ca din 30~40 de colegi sa fie toti imbecili si sa nu merite nici macar unul bagat in seama.
Pai, zi-mi tu, dupa parerea ta, de ce merita bagat unul in seama. Adica, ce are, ce face, ce zice de merita.
Excludem treburile cu “sarit din papuci”, ca n-as sari nici in piscina pentru unul din ei.
Poate vreunu’ din ei e gen head of research la NASA, habar n-am. Grozav pentru el, da’ cu ce ma afecteaza pe mine? Cu ce ma ajuta, cu ce ma incurca?
Nu stiu daca poti intelege asta, da’ eu n-am avut o singura discutie meaningful cu vreunu’ din aia, desi tot discutam pe vremea aia. Stii cum erau astia? Hai sa-ti dau un exemplu. Eram prin clasa a IX-a. Eu futusem (daca pot sa-mi asum meritul) o singura data, in vacanta dintre a VIII-a si-a IX-a. M-a regulat una, mai de mila, mai de sila, treaba ei, nu conteaza. Si pe urma, la liceu, nimic. Da’ nimic, coaie. Sa-mi bag pula daca am prins ceva, parca aveam cacat pe fata si mai multe nu (din a X-a gata, s-a dat dezlegare) Dar in a IX-a, nimic. Si mai discutam cu cate un lache de-ala flausat. Coaie, si ce auzeam…ce auzeam…eu ziceam ca plm, n-am futut nimic de luni de zile si nu prea cred ca va fi diferita chestia in urmatoarele luni. Si da-i cu rasete si hihi si haha si herpaderp, ce fraier, cum sa nu futi, ba – ce mai, toti futusera deja juma’ de Romania. Ca apoi sa-i vad in a X-a si-n a XI-a ca…veneau la mine sa le dau sfaturi de cum sa agate o tipa, recunoscand asa, mai discret, ca-s…virgini. Pai cum ramane cu “hehe, hihi, ce fraier sunt eu” de-acum 1-2 ani, coaie? Ca parca deja futusei juma’ de Romanie si umpleai o pestera cu pula – nesculata!!!
Toti erau niste mincinosi infecti. Stiai ca mint cand incepeau sa li se miste buzele. Si nu ma refer la doar asta cu fututu’, ca p-aia as fi putut s-o inteleg. Gen meh, le e jena, incearca sa se integreze in grup etc. Da’ la fel era la absolut orice. Minteau cum respirau. Minteau legat de ce au. Minteau legat de cine-s parintii lor. Minteau legat de masinile parintilor. Minteau legat de faptul ca AVEAU parinti in pula mea! Gen o tipa povestea lejer ca ai ei se inteleg perfect si herpaderp. La un eveniment la liceu acolo ma intalnesc cu ma-sa. Si sotul n-a venit, doamna? Aia se uita la mine ca la urs: pai, suntem divortati de 12 ani. Aha…
Ce pula mea sa am in comun cu astia? Ce cacat sa pot discuta cu ei si la ce bun? Ca orice-ar zice e probabil o minciuna. De nivelul de imaturitate nici nu stiu daca are sens sa discutam. Am futut o tipa din clasa la un moment dat. Si-ncepe aia romantic sa-mi spuna ca herpaderp, “sa fugim de-acasa”. Aveam vreo 15 ani si ceva. Si-o intreb:
“Pai si din ce-o sa traiesti?”
“Ne descurcam noi”
“Bine, bine, dar cum?”
“O sa vezi, totul o sa fie bine!”
“Deci o sa faci ce, o sa-ti iei un serviciu?”
“Da”
“Si la scoala nu mai mergi?”
“Ba da”
“Si cum o sa mergi si la scoala si la serviciu?”
“O sa vezi ca o sa fie bine si eu o sa plec si tu o sa stai cu parintii astia groaznici” (era vorba de-ai ei, ai mei erau relativ OK).
“Bine”
Peste 10 minute suna ma-sa (era la mine tipa). Cutareasca e acolo? Da. I-o dau la telefon. Da, mami. Sigur, mami. Sarut mana, da, plec acum. Si s-a dus acasa. Si nu zic asta ca vai, ce matur eram eu, dar observam pana si eu ca parintii mei plecau la lucru inainte sa plec eu la scoala si veneau DUPA ce veneam eu de la scoala, deci pe undeva nu se pupau chestiile astea doua.
Coaie, asta era nivelul. Astia erau oamenii. Si la fel era si-n a XII-a. Efectiv nu aveai de ce sa incerci sa discuti ceva cu vreunul din ei. Ba chiar in a XII-a devenise si mai groaznic. Se-mpartisera in bisericute – in functie de care unde “da” (gen Drept, ASE etc). M-au intrebat cativa, asa, fonfait, pe nas “tu unde dai?”. “Nu stiu. Poate jurnalistica, poate plm, habar n-am, poate nicaieri” (nu ca eram eu prea destept, da’ cam mirosisem eu ca o sa fac ceva legat de PC-uri, doar ca nu stiam nici ce, nici cum). “Aha” (tot pe nas). Gen nu mai avea sens sa purtam o discutie, ca nu puteau discuta cu toti plebs. Gen parintii aluia care ma-ntrebase castigau in 3 luni cat scoteam eu intr-o zi de carding, dar…”aha”. Coaie, nici macar unu’ nu intrase inca la facultate. Poate intrau, poate picau, nu se stia. Poate nici n-o terminau, daca intrau. Poate-o terminau si deveneau someri cu diploma. Dar “aha”.
Poate s-au maturizat. Poate nu mai mint cum respira. Poate pula mea. Dar cu ce ma ajuta pe mine asta acum? Si ce cacat putem discuta?
Si, sa nu uitam, citat dintr-un post precedent:
Statistic, in conditiile in care se dadeau examene, treapta I (de admitere la liceu) si treapta a II-a (pentru trecerea din clasa a X-a in clasa a XI ), se presupune ca diferentele dintre colegii de clasa nu ar fi trebuit sa fie foarte mari.
Interesele erau cam aceleasi, betii, batai si pizde. Daca am un coleg relativ la fel de prost ca mine si avem aceleasi interese, cred ca merita incercat sa vedem daca si gandim cam tot pe acolo, daca putem sa ne ajutam sa ne fie mai bine amandurora. Daca ai prieteni, cum o ajuns/ajung sa-ti fie prieteni? Trebuie sa fie anumite compatibilitati/calitai/defecte? Cam cate sanse o avut colegii sa vada daca puteti sa fiti prieteni?
Nu stiu cum sa spun mai clar de atat, daca as fi gandit ca nici unul nu merita bagat in seama, m-as fi descurcat mult mai greu (profesional, material – pentru ca in monetul in care am trecut pe proiectare am primit niste baze de date/programe de proectare si consultanta gratuit, mi-am gasit niste locuri de munca, am avut bani imprumut cand am avut nevoie fara sa fiu la pula bancilor – si invers), plus ca, in masura in care se poate, macar din cand in cand, prefer sa-mi petrec timpul liber si cu prietenii.
Nu stiu daca Patrick, Alex, Vladut (Para, Bogdan sau Bob – sa ma scuzi daca incurc ceva nume) ti-s doar colegi sau prieteni, da’ daca merita sa-i bagi in seama si ti-s prieteni, cam la fel ii si pentru mine, singura diferanta fiind ca pe unii i-am cunoscut ca si colegi de scoala si am ramas prieteni, chiar daca nu mai suntem colegi.
Daca citeam mai repede, as fi raspuns altcumva. Cum am mai spus, io am fost mai norocos.
Nu existau trepte cand am intrat eu la liceu. Si daca ar fi existat..n-ar fi insemnat nimic. Tot ce spuneau despre tine era ca erai suficient de tocilar si de drona.
Nici macar unul din aia mentionati nu mi-a fost coleg.
Patrick nu ma vazuse in viata lui. Doar citea pe-aici si pe vremuri imi futea flood in webserver, sa dea jos blogul pentru ca e un marlan. Asta prin 2002-2003. Ca apoi sa-si dea seama idiotul ca nu mai poate accesa pagina mea de muzica si sa se zgarie pe ochi :)) In 2011, cand smegma internetului (zoso si restul) erau ocupati sa ma mistocareasca pe la colturi ca imi mergea nasol (urat an, plm), am zis ca am ghinion cu interviurile pentru un alt job in UK (sa retinem ca erau alte conditii, gen romanii tot nu aveau drept de munca), mi-a cerut adresa si mi-a trimis un SIM prepaid de 5 lire (al meu fusese “pierdut” cand i-au furat romulanii poseta sotiei). In total, o cheltuiala de vreo sub 10 lire, da’ un gest frumos pe care l-am tinut minte. L-am tinut minte atat de bine incat atunci cand am ajuns inapoi aici (in 2012) si am vazut ca e un job OK, i-am facut urgent loc aici – cu tot cu training pe partea de linux, de jurau aia c-a venit Linus Torvalds in persoana la interviu. Castiga la jobu’ asta cu vreo 35-40k mai mult decat castiga la ala de dinainte. Si l-am ajutat strict pentru ca m-a ajutat. Pentru el a insemnat un pachet de tigari. Pentru mine a insemnat mult mai mult.
Pe Alex l-am cunoscut pe IRC, l-am invatat sa-si configureze un modem pe linux, ca nu stia si cauta ajutor. Am fost sa beau o bere cu el. Avea intrebari si probleme cu viata si parintii si gagicile – nu minciuni jegoase – si i-am dat niste sfaturi. Apoi i-am facut rost de-un job bun (pentru vremea aia). Si pe urma, de altul. Si la un moment dat, tot in 2011, cand a putut, mi-a facut si el mie rost de-un job. Iar in 2013 l-am combinat sa vina si el in UK si i-am facut loc aici, la mine la lucru. Tot asa, cu training-viteza.
Pe Vladut l-am cunoscut la WoW. Nu pot spune ca m-a ajutat cu vreo mare chestie vreodata, dar radeam impreuna la WoW si aveam vreo doua hobby-uri comune – iarba si WoW. Si pana la urma nu mai stiu pe unde ne-am intalnit, da’ nici nu conteaza. Cand am plecat din Romania, l-am “angajat” pe el in locul meu. Un scurt salt de la 14 milioane la negru la 37.5 net legal (nu i-au dat la fel pentru ca nu a ascultat si pentru ca motive). Dupa ce-am ajuns inapoi aici, i-am facut si lui rost de job aici. Gen cand n-au vrut sa-l angajeze doi jegosi, ne-am dus eu si Patrick peste ei sa-i luam la pula ca nu a fost fair interviul. Si pana la urma l-au angajat.
Pe Para l-am cunoscut la …un fel de hobby comun legat de scos ziare and shit. C-avea el, c-aveam eu, imparteam ce-aveam – haleala, tigari, de-astea. Gen ma-sa se obisnuise cu mecla mea p-acasa, ca puneam cam des picioru’ pe-acolo (si el pe la mine) ca sa facem din doua calculatoare unul mai decent, sa putem juca jocuri misto. Sora-mea suspecta c-am fi poponari, ca prea ne vedeam des. Ce sa-nteleaga ea ca Diablo 1 nu mergea pe 4 mega de ram si ca unu’ aveam sound blaster, iar celalalt cdrom. Prea grele. Mi-a devastat tigarile intr-o tabara. Lucra la unii cu presa si nu-si primise salariul de nu stiu cate luni, sotia lui de-acum maraia la el ca nu face nimic cu viata lui. L-am angajat in locul meu cand am plecat de la o firma si l-am bagat pe nv in IT, chit ca nu stia cam nimic despre IT pe bune. Ciordeam impreuna diverse de pe interneti. Mai departe s-a descurcat, a ajuns ceva IT Manager pe undeva, cred, nu stiu exact postul, dar e foarte OK acum. L-as fi adus si p-ala taras incoace, da’ pula mea, e alta situatia cu el si nici nu mai are nevoie.
Pe Bogdan l-am cunoscut cand a venit sa ma bata, lol. O futusem pe-o tipa, Ioana, iar pe Ioana aia avea un crush un amic de-al lui. Nu mai stiu exact care-a fost treaba, da’ s-a hotarat ca vine sa ma calce-n picioare. Nu-l vazusem in viata mea, nici nu stiam cine era. A venit. Si m-am dus sa-l iau din statie, sa nu oboseasca pana ajunge la mine, sa iasa de-o bataie ca lumea. S-a linistit si-n loc sa ma bata, am baut ceva beri, mi se pare. Dupa care au mai fost si alte chestii. Gen poate sa-ti spuna el, daca doreste. Pe el nu l-am ajutat eu direct cu un job, da’ cand am auzit ca-i merge mai nasol, l-am intrebat pe Para (care ajunsese destul de bine) daca nu i-ar putea face un loc. Si i-a facut – cinste lor. La capitolu’ presa n-aveam eu cu ce sa-l ajut, ca mai aveam cunostinte doar la Adevarul – iar aia nu erau chiar geniali. Dar tot Bogdan iti poate spune cum le ziceam prin..96? (cred) pe la Para ca “ba, puneti mana pe IT, ca asta-i viitorul, o sa fie omul si calculatorul conectat la internet”. Si el radea de mine.
Bob a murit. P-ala l-am cunoscut la gasca si-am descoperit ca amandoi suntem heroes 2 addicts. Asa ca mergeam la taica-su la firma si jucam heroes 2 pe hotseat. Amandoi cu foamea-n gat, gen nemancati de doua zile, da’ pula mea, clickuiam de zor p-acolo. Cand aveam 1000 de lei sau 10,000 de lei (nu mai stiu) unu’ din noi, mergeam pana la primu’ “butic” si luam o paine si nu mai stiu cate grame de salam. Rupeam frumos painea-n doua, scoteam miezu’ si bagam ca disperatii de foame – pentru ca aia eram. Cu ala puteai discuta si ala dadea direct cu pumnul, nici nu-ntreba cine-a inceput si cine-are dreptate. Baiat finut. Si-ntr-o seara cand urma sa am nasoale la usa, la 12 minute de cand i-am dat un sms era acolo cu un prieten de-al lui, amandoi cu gunurile in buzunar. Asta era nitelus mai mare si ma salta in drum spre cate-un party (la un prieten de-al lui erau cele mai haioase petreceri din istorie) si cate-o bataie de cartier.
Eu cam genu’ ala de om sunt, ca-nteleg ce intrebi tu acolo. Nu, nu era o problema la mine cu “cam cate sanse au avut colegii sa vada daca puteti fi prieteni”. TOATA LUMEA are aceleasi sanse. Comporta-te decent si ma comport decent, iar pana la urma ne gasim noi ceva in comun…in teorie. Daca te pot ajuta, te ajut. Daca ma poti ajuta, apreciez – si NU uit.
Doar ca vitele-ncaltate de care discut nici macar nu stiau sa scrie “decent”. Ba, pana si pe jegu’ ala de zoso l-am tratat decent cand a aparut de nicaieri sa comenteze pe-aici si pe urma pe yahoo messenger. Ca n-aveam nici un motiv sa nu. Dupa care s-a suparat idiotul intr-o zi cand am zis ca nu-i chiar asa, ca OK, or fi facut si romulanii aia credite cam mari, da’ au fi fost arsi de smecheri, respectiv presati cam prea mult. Si habar n-am de ce i-a sarit mustaru’ asa de rau, da’ brusc s-a terminat cu smecheria si-a luat-o pe partea aia retardata care-a dus la “eu am trafic mai mare, asa ca stiu mai bine si am dreptate”. Gen besi in pula mea de vedeta ne-nteleasa d-aici, ba. Si de-atunci sa-mi bag pula de nu cauta fraieru’ sa se dea-n stamba si sa sufere cu fiecare ocazie. Daca stiam ca sufera atat ca mi-am luat un Mercedes clasa C, imi luam E.
In Romania au ramas Para si Bogdan. Si fix cu ei ma-ntalnesc la o bere cand trec pe-acolo. Il cunosti pe unul din ei si-ti poate confirma unele din chestiile astea.
Pula mea, presupun ca-i mai usor sa crezi ca problema-i la mine. Nu te condamn, da’ iti zic ca nu-i cazul.
Ma, la mine in liceu, tot asa, bisericute. M-am imprietenit bine cu colega de banca, cu care ulterior am stricat prietenia, nu din cauza ca mi-a dat paduchi, ci din cauza ca avea ceva complex de nush care, tinea mortis sa fie fututa de tipii cu care eram eu cuplata (parca am mai scris asta o data). Si cu inca o tipa, cu care ulterior am fost si colega de facultate. Nush din ce motive, anul asta nu i-am mai dat nici un sms macar. Cred ca n-am mai vazut rostul, asa, brusc. Gen nu ne vedem live deloc.
Liceu? Mai țin legătura cu fix un prieten. Nici eu nu vad rostul unei întâlniri de 20 de ani. Ce plm să vorbești cu unii cu care nici atunci n-ai avut prea multe în comun?
@Stropic
Ai mei nu au prins somajul tehnic, dar taica-mio a prins restructurarea medicinei. Mai clar, inventarea medicinei de familie. S-au trezit 4-5-6 medici transformati peste noapte in medici de familie, cu limita minima de pacienti pe lista 2.000, ulterior mi se pare ca a mai scazut la 1.500. Mediul rural. De unde plm sa scoti atata populatie, incat sa-i dai fiecaruia minimum 2.000 de persoane? A fost momentul in care s-a dus pe pula omenia. A iesit la iveala fata aia urata a omului, stii? Aia de caine turbat, eu sa traiesc, restul sa crape. Din colegi, amici, prieteni de mici si de bere, prieteni de familie, de iesit la iarba verde, s-au transformat in râcă. A ajuns coioasa de atunci sa aiba 3.000 de pacienti pe lista, in timp ce altii sugeau pula. Si pula a supt si taica-mio, ca nu i se mai gasea post. A fost momentul in care am inceput sa vindem lucruri din casa. Ca sa avem ce manca.
@Stropic
Eram suficient de mare incat sa inteleg situatia de atunci, ce am scris mai sus. M-a durut. Sufletul. Si tin minte o zi de sambata, cand am plecat de acasa cu degetele lipindu-mi-se de butonul de la portiera masinii, prin manusi de piele imblanite, si intorcandu-ma cu picioarele atat de inghetate, incat nu mi le mai simteam. Nici nu puteam calca cu incaltamintea, a trebuit sa o dau jos ca sa merg (pe afara, da).
Eu in clasa a 8-a l-am purtat pe-al mamei, transformat cusut de mana pentru mine, ramasese cu extra material taman la cur, simteam de parca eram cacata pe mine mereu, muream de rusine, ma mai si sicana profa uneori.
Si ghete purtate de neamuri si adidasi de 10.000 lei, o plasticarie chinezeasca ce s-au rupt in calcai si pentru ca nu aveam de schimb, ii purtam si iarna, si cand era fleoscaraie, si ajungeam uda la picioare la liceu si stateam asa 6-7 ore. Pe urma umpleam calcaiul cu vata lipita cu prenadez si imi inveleam picioarele cu pungi. Si aveam haine cumparate din SH si cand se rupeau, le peticeam cum puteam, ca altele, din parti. In clasa a 8-a trebuia sa alergam ture de teren si eu n-aveam cu ce alerga, aveam o pereche de papuci largiti de atata purtat, era o moda pe atunci cu ei, am uitat cum ii spunea la model, parca Leonardo, si-mi sareau din picioare si i-am aruncat cat colo, doar ca n-aveam sosete si le luasem pe unele ale lui taica-mio, si-mi erau mari si muream de scarba si de rusine, ca nu eram buna la sport si pe o banca langa teren statea baiatul de care-mi placea atunci, si ala era bun la sport si imi era groaza ca ma vede cu sosetele alea care pareau piele de broasca, erau si verzi la culoare.
Cred ca mai degraba am fost noi mai salbatici in perioada liceului (bine, la tine se pare ca o fost si ceva mai mult ghinion cu colegi de cacat). In perioada liceului credeam ca multi dintre colegi sunt de cacat, si cea mai pare parte chiar o fost si mai sunt. Da’ unii pe care-i credeam de cacat (si care credeau la fel despre mine) s-o dovedit ca-s fix invers. Ii aiurea ca am tendinta sa generalizez cam des. Daca mie mi s-o intamplat, tind cam des sa cred ca asa-i normal. Nu-i.
Am facut judo o perioada de timp, asa ca intr-o zi am chiulit cu trei colegi ca sa facem un fel de lupte combinate la mine acasa. Ghinion, tocmai in ziua aia o reusit tata sa cumpere un aragaz. O intrat in casa si o vazut 4 prostalai pe jumatate dezbracati, rosii si transpirati, gafaind (de la efort). O batut la noi ca la sacii de fasole.
Pe cetin, zoso si mirci i-am vazut cum o improscat pe la tine. N-am inteles niciodata de ce cacat s-o comportat asa, probabil ca nici nu o sa pricep.
Mirci are doua jumatati de scuza. Prima e ca am trecut prin Timisoara si m-am culcat cu o domnisoara de-acolo. Nu stiam, da’ era febletea lui (bine, nu ca daca as fi stiut m-as fi oprit, doamne-fereste). A doua jumatate de scuza e ca-i cam autist. Mi se pare ca ala a scornit niste tampenii odioase – cum ca eu as fi Razvan Coloja. Sau invers, nici nu mai tin minte. Apoi ca-s Bogdan. Apoi ca-s nu stiu ce ziarist de nu stiu unde. Lunar mai descoperea cate ceva.
Ceilalti doi sufereau si sufera de un vedetism gol cauzat de fanii cumparati de la zuckerberg. Genu’ ala de “cine-s io, futu-ma-n cur”. Pula esti tu – gen un gaozar cu un blog, nimic altceva. Gen cel mai aratos tip din sectia de arsi. Doi puleti neterminati care inca mai calculeaza ca daca au luat 50 de dolari de la un prost aburit sa-si faca reclama, intr-o zi vor lua 50,000. Great success. Tipii care plang sa le dai link, ca ei n-ar da in veci. Si daca te pune dracu’ sa nu aplauzi ghertoismele lor de taraneti faliti ajunsi la semi-oras de moldoveni – fie el Brasov sau comuna Pantelimon – gata, te-au sters din testament. Se urca furiosi in masinile lor vechi de 20 de ani si pleaca sa antreneze smecheri.
Si-amandoi sunt la stadiul ala de disperare la care n-au ce sa mai zica. Ca daca-i unul singur, ii zici ca-i urat sau ceva, ca-i impotent, ceva. Da’ eu nu-s. Daca n-are bani, zbieri ca din gura de sarpe (cum a facut javra aia de zoso) ca-i sarac si traieste pe banii lu’ ma-sa. Ca fix aia zicea de mine in 2011 lol. Daca n-are nu stiu ce obiect, zici ca-i calic, falit, plm. Daca e mai nou pe internet, invoci respectul, senioritatea si alte vrajeli. Si poate-l pui la respect, ca poate spera ca-i futi un link, ca vrajeli, trafic. Daca-i angajat in Romania si platit mai prost, o arzi in basini ieftine gen “eu sunt un spirit liber, sunt antreprenor, eu fac mai mult din scris, derp”. Scriitorii de succes, plm.
Da’ mie ce pula mea sa-mi zica? Am mai multi bani ca ei doi la un loc, o sotie frumoasa foc, boraci reusiti si daca-si trimit aia doi boracii aia hidosi la supt pula-n bazar, poate, POATE in vreo 5 ani reusesc sa-si ia rablele de care-s atat de obsedati si de care mi se rupe mie pula. Cat despre senioritate, gen inca mai exista mirrors pe internet cu stargate.scifi.ro din 2002, posibil si din 2001 si oricum mie mi se rupe pula de trafic si linkuri, ca nu din asta traiesc.
Asa ca…”UITE, ALA SI-A LUAT MASINA-N RATE!!!” 🙂 C-altceva ce plm sa mai behai? Sa umble cineva la potentiometrul de suferinta, ca deja imi dau lacrimile cand ma uit la tristii aia. Cetin ala e efectiv canalul de reclame proaste de TV, iar zoso e canalu’ de reclame proaste PLUS canalul de “dati-mi mie bani, ca va fac eu succes pe internet; uitati, Gheorghe nu stiu care nu pune virgula si h2-ul unde ar fi cazul, dar eu v-as aduce 1000 de fani”. Pula mea, de 10 ani cred ca sufera pe tema asta si tot neangajabil e. Barem Negrea ala prostise BCR-ul de-un job, da’ zoso n-a reusit-o cu nimeni. Va muri somer batran, tanara speranta. Sau, ma rog, poate accepta urmatoarea oferta de 300,000 de euro pentru blogu’ lui si se retrage-n Vascauti-Vale sau unde se duc smecherii cand se duc, sloboz.
Realitatea e ca pe jegul ala de online din Romulania e o mare laba-n cerc. O adunatura de sclavi morti de foame care fac laba-n cerc. Vine Gheorghe la mine, hai ca-l trimit si la tine, da’ doar daca mi-l trimiti si tu pe Ionel. Si se-nteleg ei cumva sa-mparta cei doi centi luati cand isi cumpara Gheorghe si Ion cate-un trombon nou. Iar daca vrei sa fiti prieteni, intri si tu in cerc la facut laba si murit de foame. Ca aia e. Daca ai alta sursa de venit si te doare-n pula de “dezvoltare online”, esti satana. Cum plm sa nu fii la fel de mort de foame, cum sa nu pleci la vanatoare de piscoturi, cum sa nu sugi si tu pula pe seminte, cum sa nu te-nchini la doi gaozari rupti in goarna? Deeerp. Si-n situatia aia am fost eu. Ma durea-n pula de bani din blog, de reclame, de trafic si de toate celelalte. Nu ca nu mi-ar fi placut sa fac inca niste sute/mii mintind despre produse si plm, da’ n-avea viitor. Gen ajungeam la 45 ani, pierdeam legatura cu noua generatie de netisti, nu stiam si nu intelegeam ce-i in capul lor, nu le puteam vinde nimic si eram doar un alt somer cu un CV gol. Aia-i tot – mie nu mi-a convenit sa iau sutele alea usoare si sa-mi bata vantu’-n frigider la 45. Asa ca deeerp.
Am fost la “intalnire”, acum vreo cativa ani. Nu era numar rotund, ceva gen 18 ani după.
Nu m-am dus nici sa-mi bat pula, nici sa ma dau mare cu ceva, trec peste cat de puerile mi se par ambele motive – la urma urmei fiecare se distreaza cum vrea in viata – m-am dus pur si simplu pentru ca mi-a facut plăcere. Fusesem o clasă mişto, in sensul ca eram cea mai rau famată din anul nostru, toti ne lasau corijenti pe capete (deh, liceu cu pretentii, gen in primele 4-5 ale Bucurestiului, la vrenea aia) si toti profesorii ne vedeau ca ultimii clasați cand se va numara cati din clasa vor intra la facultati. Au supt-o cu vacum, am fost primii, in final, gen vreo 33 din 37, 2 picați si 2 deja plecati din tara, imediat dupa bac. Motiv pentru care la intalnire a fost invitata doar diriginta. Care chiar fusese super de gasca, era singura care ne lua apararea, pkus ca ne motiva absențe cu ghiotura etc.
Revenind, aveam de ce sa merg la intalnire, fusesem o gasca mișto. Inclusiv pe aia 3-4 mai “fraieri” ii dădusem pe brazda, gen tocilarii clasei, sau fraieri pe bune.
Care fraieri pe bune ar fi avut acum, dupa 18 ani, toate motivele sa vina doar ca sa isi bata pula. Unul era mare director la una din primele 3 multinationale din tara si, in paralel, patronul unui mare parc de distractii, altul nu stiu ce facea dar stiu ca isi facuse un gard la casa care valora cat casele a jumatate dintre noi ceilalti, dupa care il daramase jumate ca nu-i incapea nu stiu ce tanc de masina pe poartă, de-astea. Cu afaceri prin strainatate, oricum.
Altul fusese seful unei mari instituții de stat, gen aia de mai sus n-ar fi putut fura daca nu ii ajuta el, si cine-mparte, parte-si face, nu? Ok, statuse vreun an pe la puscarie dar na, pe cateva milioane de euro dositi bine prin cine stie ce offshore-uri, 1 an trece repede…
Niciunul n-a venit cu figuri in cap, anyway. Nici sa epateze, macar ca unii ar fi avut cu ce, nici sa faca figuri de prost gust, neavand de ce.
De ce m-am dus eu? In conditiile in care doar cu o singura persoana mai tinusem legatura peste ani? Ceva curiozitate, poate ceva nostalgie, prilejul de a face o chestie pe care nu o mai facusem si, in plus, ca sa aflu cine plm m-a dus acasasi m-au lasat sa dorm la usa, cu 18 ani in urma, dupa petrecerea de final.
Hai boss, zoso tocmai a explicat cum poti trece vama fara ca sa iti vada vamesul copilul. Sfaturi da inalta importanta.
Pe mine ma seaca ipocrizia lor, mai ales a lu zoso ca el are pretentia ca e cizilizat si ca daca toti ar fi ca el petrosaniul ar fi urmatorul berlin. Omu a luat mertzan in teste si a pus poza cum merge el cu 180, ca baietii pai ce pula mea ne arata el cum sta treaba. La cetin macar stii ca vrea sa iti vanda chestii si le poti ignora, nu prea iti baga stilul lui de viata pe gat. Zoso vrea sa remodeleze societatea dupa chipul si asemanarea lui.
Se poate doar dupa asemanarea…?
Ma rog, nu ca mi-ar pasa, nu-i treaba mea ce vrea ala sa faca. Cat timp le plateste pensiile alor mei, cu mine-i OK. Sa se lupte, sa se zbata.
Pai nici n-are de ce sa te afecteze. Una care da pretexte de laba pe instagram are mai multa expunere.
S-au bucurat ca au fost primii pe internet cand nu gaseai net peste tot. Acum ca au intrat toti romanii pe internet cred ca vad si ei cat de irelevanti sunt.
Nu stiu pe care internet au fost primii. Pe-asta sigur nu. Pe-asta n-am fost nici macar eu primul – si am chestia asta din 2001-2002.
Si dupa chipul lui, n-ai vazut ce societate urata e in Romania de ceva ani? Te apuca greata si dupa aia groaza.
Nu, slava pulii, am reusit sa evit Romulania.
Ce nu inteleg io la discutia asta. Nici sa ma pici cu ceara.
Zoso/Cetin – Liviu. discutia dintre ei e bazata pe ceva. Irelevant
Dar nu ii inteleg pe gigeii de pe langa. La el flavius. Pacilea nu dau nume. “bah, vezi ca a zis ala ceva de tine”. “uite ba ce facu ala”.
Plm bre. Astia sunteti daia care daca vedeti un cacat de caine pe strada bagati mana in el sa il mirositi.
Meh.
Au o parere. Mai buna, mai proasta, important e ca si-o exprima.
E o chestie.
Pai si ca sa te vezi cu prietenii astia 5-10 ai nevoie de reuniunea de 10 ani? Daca da, atunci nu suntem pe aceeasi lungime de unda cu conceptul de prieteni. Daca nu, atunci la ce ai nevoie sa-i vezi pe ceilalti colegi si de ce ai justifica ca te duci sa-i vezi pe ceilalti prin faptul ca tu ai ramas prieten bun cu 5 oameni cu care oricum socializezi separat cand aveti chef?
Nu m-am întâlnit cu cei din liceu și nici cu cei din facultate. Nici nu știu dacă au organizat ceva.
Dar m-am întâlnit cu câțiva din generală. După 24 de ani. Ne-am simțit de parcă doar se încheiase vacanța de vară.
Și ca să dezbat și al doilea subiect, în facultate îmi desenam sandwich-uri ca să am ce mânca. Și nu pentru că aș fi dat banii pe alte prostii.
@Dorin bai, e amuzant rau avortonul ala, cred ca-i tare nasol sa castigi intr-o luna cat da asta pe rata la masina lol.
Ca sa vezi cat de cocalar e. Daca tin eu bine minte, s-a trezit relativ brusc ca ii trebuie masina, el habar nu are de masini si nimic nu l-ar putea interesa mai putin. Auzise el din batrani ca mercedes fac chestii misto si sigure, ii mai spusesem si eu ca ai mei au ceva E class si ca e o masina reusita si ca nu au avut nici o problema cu ea. Imi cautasem acum vreo 2 ani ceva C class asa ca probabil s-a gandit ca e o masina OK (bine, eu ma uitam dupa modelul anterior, SH, ca sunt mai sarac asa). A sunat Laiviu la mercedes sa le zica ca ii trebuie o masina sigura. Intreaba tanti ce model, culoare, dotari, motorizare etc etc. Pe asta il durea in pula si oricum habar nu avea, vazuse pe site ca au ceva chestii misto de siguranta – gen sa-ti franze singura, sa parcheze singura si a zis ca pe alea le vrea si ca nu-l intereseaza restul chestilor, singura precizare era sa nu bata prea tare la ochi, gen rosu aprins sau roz. Il intreaba tipa cand vrea sa vina sa o vada, sa faca un test drive, a zis ca nu-l intereseaza ca isi imagineaza ca daca vechitura de vectra i se parea ok, ca cel mai probabil si C class e in regula. Partea misto e ca i-au dat ce aveau pe stock cu optiunile alea de siguranta pe care le-a cerut, iar alea aveau si multe alte dotari incluse. Daca era sa-i faca una standard + alea de siguranta probabil ar fi avut de asteptat cateva luni.
Nu-i nevoie neaparat de reuniunea de 10X ani. Da’ daca tot se iveste ocazia, de ce plm sa refuz?
Am o vaga banuiala ca ai dreptate. Adica, ma suna prietenul cu care mergem in concedii de obicei:
,,-Ce faci ma pula? Vezi ca in iunie ne intalnim la Cluj, intalnirea de 20 de ani, vin cam toti. Tu vii?”
,,- A, nu, nu vin ma pula, ca-i intalnirea de 20 de ani, si io la astea nu vin!”
Normal ca ma duc de fiecare data cand ma cheama prietenii si cand imi permit ca timp, oricum s-ar numi motivul, intalnire de coispe ani, chef la Salard, concert de traforaj viteza sau plm.
Ok, deci te duci sa te intalnesti cu prietenii tai, nu cu ceilalti 25. Problem solved.
@Animaloo. Hai sa iti raspund eu. La un moment dat esti fortat sa ai o parere,
Eu incerc sa evit, ca e, pe urma greu sa urmaresc subiectele. Adica, n-am suficient timp sa urmaresc subiectele care ma intereseaza, dar pe alea care nu.
Am citit discutiile si-ntr-o directie si-ntr-alta cand apareau. E drept, unele erau amuzante, altele mi se pareau jenante, la altele parca nivelul era prea jos, dar hei, distractie pe internet.
Am tratat pe cat posibil lucrurile cu “not my business” si nu tre’ sa fiu parte in toate “razboaiele”.
Da’ la un moment dat nu merge. M-am trezit de vreo catvea ori, nu mai stiu exact cand si la ce articole, dar au fost minim 3 ocazii, cand mi-a zis Vali ceva de genul ( redau inexact, a trecut timp si nu stau de facut screenshoturi) ca am aceeasi atitudine ca prostu’ ala cu care esti prieten(nu stiu daca asta era cuvantul sau altfel) de pe opencube, sau ca aici nu e opencube, ca argmente.
Acuma, ca sa fie clar, e evident ca daca eu credeam ca Manowar e prost, n-aveam ce cauta pe-aci, ca nu imi pierd timpul.
Si stai si motiveaza, ca “uite” eu nu cred ca e chiar asa, ca pe urma, daca ignori chiar tot se interpreteaza. Maine-poimaine afli ca copilul nu era al tau, na.
Si stai si explica ca “bai, am comentat aici pe subiectul asta, atat, nu altceva, nu vreau sa fiu parte in conflictul asta, ca nu inteleg de ce. Adica nu are absolut nimeni ceva de castigat, nici macar vreunul din ei, iar timpul prefer sa mi-l petrec cu ceva daca nu util, macar placut.”
Aparent, nu e bine nici asa.
Mai incerci sa ignori, nu am pofta de discutii pe langa subiect, decat cand am pofta, vorba aia :).
Si cam in orice discutie am adus argumente, adica punctul meu de vedere, nu ca zic eu asa ca sa fie ca mine, sa nu fie ca tine. C-o fi bine, sau nu, de aia e o discutie.
Ca nu-s mereu omul cel mai de bun simt si discutiile cu mine nu-s neaparat o proba de diplomatie, ok, desi n-am injurat ca la usa cortului, ca pot sa ma exprim si altfel.
Da, plm, incerc sa-mi vad de treaba mea.
Dar din cand in cand ajung in acelasi loc: “Haha- ca stiu ca esti prieten cu ala de pe opencube” sau ceva.
Gen, wtf, uite cu tine m-am intalnit in Stocolm si-am baut o bere, da’ e cam mult sa spunem c-am fi prieteni. Cu Manowar nici nu m-am intalnit pana acum vreodata.
Ca apreciez ce scrie si ce mai discutam, da, ca de aia sunt pe aci.
Si totusi mi se pare suspect si inacceptabil sa tot fiu impuns, ca oc in sus , in jos si ca Manowar e asa si pe dincolo. Pentru ca ce pula mea treaba am eu ca ti-e nu-ti place un om?
La fel cu mai comenteaza Moromete pe tema, la mine. Si nu inteleg de ce. Ok, ba, nu va place Manowar, da’ certati-va tata cu el. Da, nu, cunosc fenomenul, ca in Romania te certi cu toata lumea pe care-o cunoaste ala cu care te certi tu. De ce? Nu stiu. Si asa ajungi, fara sa vrei sa ai o parere.
Ca eu la inceput am crezut, ba, le-o fi facut Manowar ceva, plm , asta mai sparge servere, e golan, cine stie ce le-a facut. Aluia cu M inteleg ca i-a futut femeia ( dac-o fi fost a lui) si-a ramas omu’ afectat. Chiar il compatimesc pe om, am mai facut misto, dar asa cand aparea si mai citeam ceva stalkareala amuzanta, altfel pot sa-nteleg asta si indiferent ce parere am, nu-i treaba mea, e dreptu’ omului sa se simta ofensat si sa se faca de ras cu asta.
Apoi am primit mailul ala de care zice Manowar si am ramas crucis.
Initial discutia plecase tot de la unul din articolele cu Mercedesu’ de pe OC, cand nu stiu mai cine a zis aici ceva legat de Foresteru’ lu’ Vali ( pe care nici pe el nu-l cunosc) ceva de genul ca e o masina lenta ( nu mai stiu exact cuvintele si nu am pofta sa caut acum) si-am zis ca nu e, ca stiu masina ( nu pe a lu’ Vali, dar modelul) si cam zboara. Adica, indiferent de cine o conduce si ce parere aveti voi de diferiti oameni, parerea mea despre o masina nu se schimba.
Mi-a dat el atunci mail ca am stricat trolaju’ cui o fi zis atunci. Am luat-o la modul, ok, a remarcat omu’ ca am zis ceva de bine si-a simtit nevoia sa-mi zica si-am raspuns ca atare. Adica, daca asa vad lucurile nu stiu de ce m-as da pe dupa copac, ca nu-mi formez opinii pe teme “tehnice” in functie de locul unde scriu sau cu cine dezbat.
Am zis ok, asa incepi un dialog privat cu un om, descoperi chestii comune si ce-o mai fi.
Si peste o luna am primit raspuns la mailul ala pe tema de care a zis-o Manowar mai sus. Iar eu nu halesc treaba asta deloc. Nu-s postas, imi bag pula, si nu am mai vazut genul asta de interactiune din scoala generala gen: “du-te si spune-i lu’ ala ca ceva” iar “ala” e la o distanta de bat de mine.
Si inteleg si ingineria sociala din chestia asta ca nu-s asa naiv pe cat par cand te uiti la mine, dar pula mea, chiar asa ma pescuiesti cu cel mai mic carlig?
In mod normal ii puneam pe amandoi la “To:” intr-un mail si le raspundeam , dar nu stiam daca au sau vor sa imparta adresa de mail unul cu altul ( pula mea, am ajuns sa fiu preocupat de politici de care nu ar trebui sa imi pese, zici ca-s la corporatie si alta nu) asa ca i-am scris lu’ Manowar, bai, vezi ce zice Vali, pula mea, vorbiti intre voi, ceva de genul.
Gen de ce discuti cu el prin mine cand voi va cunoasteti IRL, iar eu nu va cunosc pe niciunul. Nu e un pic dubios?
Si i-am zis si lu Vali ca nu-i cazul sa fiu eu middle man si nu-mi place genul l-am pus pe Manowar in BCC si am scris asta in mail.
La care Vali a zis ca “e mai usor sa fii jegos decat sa ajuti”. Plm, nu stiu daca se referea la el sau la mine, dar eu am incercat s-ajut cat am putut.
Ti-ai luat, ba, Manoware incarcator? Gen.
Iar pe urma a zis ceva de IQul din doua cifre de pe aici si din punctul ala am zis ca ok, la ultima masuratoare aveam 130 ( pe scara Binet, ce-o fi si aia) si nu am fost niciodata sub 125, da’ hai, nu vreau sa trag media in jos printre geniile cu care discuta omul asa ca nu mai am mare lucru de spus, dar o parere evident ca am capatat si pe tema asta, fara sa vreau. Si din cand in cand o mai sustin, na, acuma, daca am fost invitat?
Ca precizare, a fost cam cum zice Patrick. Doar ca nu “m-am trezit brusc ca-mi trebuie masina”. Am luat-o ca Vectra a pupat insurance write-off si csf, ncsf, cu ceva trebuia dus junioru’ la gradinita.
Daca mai mergea Vectra, nu o luam.
Pai, n-ai inteles tu. Ai fost un jegos ca ai raspuns ca nu faci pe postasu’ si m-ai pus pe mine-n BCC, ca acum vai, o sa afle Laivaiu ca zoso citeste pe-aici. Ca si cum n-as fi stiut, ca la fiecare luna imi mai zice cineva “vezi ca a furat ala de-aici”. Gee, ce noutate.
Gen eu ma gandeam de la incidentul ala cu bateria fututa ca poate-poate ar trebui sa iau alta masina, da’ nu-mi venea sa ma despart de Vectra, ca plm, valoare sentimentala, am explicat eu cu alte ocazii – cand cu suportul de cafea. Da’ dupa ce Vectra a intrat in lumea strambilor (ca dreapta-n nici un caz nu mai era) csf, ncsf, hai ca iau alta. Si-atunci s-a trezit si pulica franaru sa-ti dea tie mail ca sa-ti spuna ca-s un dobitoc si sa ma duc sa cumpar un cacat pansat de 4-5 euro care nu stiu ce face, incarca pula mea.
Nu, nu l-am cumparat, ca are direct USB-uri Mercedesul. Nu ca le-as fi cerut eu, da’ avea by default, am fost si eu surprins. Mai mare dragu’ sa pui telefonu’ acolo si sa vezi ca se incarca rapid.
Pai, e simplu. Cine nu-i cu noi e-mpotriva noastra, coaie. “Noi”, marii someri online, adica.
Eu nici n-am nevoie sa-i fut in gura pe la colturi p-astia ca sa-mi spuna cineva ca “am dreptate”. Ii las pe ei sa se comporte natural, ca se prinde si ultimu’ autist unde – sau la cine – e problema.
Am zis, eu niciodata n-am inteles cum sunt romanii asa de destepti pe internet si le stiu pe toate mai bine si doar eu sunt mai fraier, asa. Ca atunci cand te uiti la mutrele lor sau in buzunaru’ lor, n-ai zice ca-s prea destepti. Chiar n-ai crede ca-s in acelasi univers cu “destepti” macar.
Da’ ce stiu eu, plm, poate in realitate zoso e miliardar si tine gunoiul ala online doar pentru a-i ajuta pe oameni sa-si indeplineasca visele. Cu provident, desigur.
Si-acum problema e ca masina mea e alba. Ca si cum, pula mea, mie-mi pasa de culoare (dincolo de “sa nu fie flashy”). Apoi ca-i luata “in rate”. Da, ce inteligent ar fi fost sa ma duc inainte de-a primi raspunsul pentru rezidenta si sa zic “hei, luati d-aici 31k banii jos; pe mine poate ma deporteaza astia in cateva luni intr-un loc unde nu pot conduce masina asta prea usor, da’ luati!”.
Orbule: nu matale ma. Ca nu te-ai apucat TU sa ii scrii lu Liviu/Zoso: “ia te uita bah, ce a zis prostu ala”.
eu nu inteleg conceptul de “masina de cocalar”. E un cacat de masina. Iti place/nu iti place. Daca altu o are, nu te face egal cu ala.
Eu am rabla la fel ca Liviu, doar ca putin diferit. Ala de la care am cumparat-o a primit banii de la firma. S-a dus la Subaru si a zis “ce aveti pe stoc. automata”.
Dupa 5 ani mi-a vandut-o mie. Nu stiu daca putea sa aiba mai multe chestii pe ea, cert e ca la momentul in care am cumparat-o era cea mai bine de pe piata
Saracia, boss.
In Romulania, masina e inca un fel de statement. N-ai bani de una noua, nu o poti schimba prea des, asa ca…trebuie sa fie un statement.
Aia cu bmw din 2000 sunt cocalari. Aia cu bmw din 2005 sunt jepati. Aia cu bmw din 2010 sunt saraci. Aia cu..no, wait, mai noi de-atat oricum nu-si permit. Poate doar luate de la dauna totala.
E la fel si la zone. Stai in zona x, esti ciumec. Stai in zona y, esti jalnic.
De pilda boul baltii ma critica. Stau la o ora de Londra herpaderp. Ce sarac sunt! …si zice asta unul care sta la vreo 10 ore de Bucuresti…sau cat plm face din capitala Moldovei d-acolo, ca nu-i ca si cand are drumuri. Bine, eu lucrez de acasa, as putea locui si la 30 de ore de Londra, ca nu ar fi vreo problema…desi oricum s-ar putea sa vindem si sa ne mutam.
Pentru un lache mort de foame, masina trebuie sa arate #valoare and shit. Si crapa fierea-n el cand altii o iau sictiriti doar pentru ca altfel ar trebui dus la gradinita copilul cu Uber, plm.
Eu am luat Mercedes ca mi-a zis Patrick ca e marca buna…si ca sotiei nu i-a placut cum arata Lexus. Pula mea, recomandari de la prieteni. Mai repede il cred pe Patrick decat pe tanti din reclama de la cinema care-mi recomanda Audi. Desi acum ma intreb de ce si-a luat BMW daca recomanda Mercedes, plm.
Ca fapt divers, nu stiu cam nimic despre masini si nici nu ma intereseaza. Ma doare-n pula de care e cea mai buna. Eu am zis de-atunci ca oricum stiu ca e masina de secretara, dar nu ma deranjeaza. Statementul meu e simplu: tre’ sa duc juniorul la gradinita, nu la morga. Asa ca da-mi ceva rablaciune safe si pune un prezervativ pe ea.
pai, tie ti-a recomandat asa, masina de pensionari si secretare. El, mai sportiv 😀
Sportiv o pula. Ce cacat de mare sportiv sa fii cand e limita de viteza la 70 de mile pe ora…
Sigur, mai sari peste limita aia, mai chestii, da’ nu prea merita deranjul. Ma rog, poate prind si eu ziua in care ridica limita de viteza pe autostrada la 150 mph. Da’ nu prea cred.
acum ca v-ati luat tara inapoi poate poate. Ca in DE, din ce am inteles, nu sunt 100% sigur, au taiat “No Limit” pe motiv de polutie.
Dracu’ stie. Mie mi se pare vrajeala asta cu “sport, viteza, plm”. Da, sigur, vinde-mi o masina care prinde 200 la ora (a mea prinde, testat). Ca sa .. ce? Sa merg cu 70 mph ca atat e legal? Hai sictir. Cam cum te-ai casatori cu regina sexului anal si-ai fute-o doar in pizda. Great success.
Acolo la voi e plin de circuite micuțe pe care poți să te distrezi cu o mașină, contra unor sume modice.
Mosh, sportivitatea nu se măsoară numai în cât de repede merge în linie dreaptă. Comportamentul în viraje, accelerația, răspunsul la volan sau al frânelor, rigiditatea șasiului, chestiile astea se cuantifică mai greu dar pentru unii pot face diferența.
Apoi, chiar dacă respecți la litera legii cu cele 70mph, contează cât de tare muncește mașina aia ca să ajungă acolo sau să stea la viteza aia. O vechitură sinistră de pe vremea lui Pazvante Chioru’ poate ajunge și ea la 120km/h, dar motorul e aproape de zona roșie, se încinge, frânele sunt gândite să te oprească eficient numai de la vreo 100km/h așa, și multe alte detalii mărunte. Ca fapt divers, limita aia de 70mph a fost introdusă la sfârșitul anilor 60 și era corelată cu distanța de frânare medie la vremea respectivă (maxim 240ft parcă de la 60mph). Între timp, frânele și cauciucurile au devenit mult mai eficiente, dar limitele au rămas tot acolo…
tl;dr: o mașină gândită să meargă repede și comfortabil la 200km/h o să meargă cu 120km/h fără să simtă vreo urmă de efort.
@buntzi: nu ma pricep, dar te cred. Chestia e ca foarte OK mergea si Vectra la 90 mph. Fara zgomot, motor turat prea tare etc. Abia de la 130 mph in sus o auzeai.
luasi prea serios o gluma 😀
dar, ca idee. E misto sa iti ajunga masina cat mai repede la suta. ajuta cand mergi mai mult si nu numai pe autostrada. Pe autostrada singurul lucru care conteaza este scaunul.
Sub 100 CP/ tona devine cam neplacut, daca iesi din oras. Atata vreau sa spun pe tema. Iar astea nu-s pretentii de vitezist sau ceva. Doar asa cat sa nu te rogi la sfinti s-apuci sa termini o depasire care a inceput banal, dar se transforma in ceva naspet din motive.
Je am fost la intalnirea de zece ani de liceu, a fost ok. Nu senzatie, dar nici nu a fost vreun efort cu deplasarea. La facultate in schimb… nimeni nu a simtit nevoia sa organizeze; daca ar fi facut-o nu m-as fi dus. Bine, nu m-am dus nici la banchetul de absolvire. Ar fi fost totala pierdere de vreme. Ma rog, am auzit dupa ca s-a facut una muci si a dansat topless pe masa dar… meh.
La sotie a fost in schimb funny cu liceul. Au organizat si nu au invitat-o ?. Nu ii placea de aia dar s-a ofticat de faza ???
Si care masini au sub 100?
M-am uitat acum, nu gasesc modelul pe internet, da’ si Vectra si Mercedesul au peste 100. Gen de cand sunt masinile alea sub 100? Anii 30?
Daca ma uit pe diploma cred ca se fac 10 ani de cand am absolvit facultatea. Sau o fi trecut mai mult…
In fine, in anul 5 mai eram 10 in grupa. Nici nu-i stiam pe toti, lol :).
Au absolvit vreo 2, maxim 3.
Cand am absolvit eu, cred ca a mai absolvit doar sotia din grupa mea. N-au tinut aia banchet pentru noi. Bulangiii :D. Sau nu ne-or fi invitat, mai rau!
Restu’ nu stiu cand si daca au mai terminat, dar ma gandesc ca e ok sa sarbatorim in familie 10 ani de la terminarea facultatii, nu ? Nu stiu daca tre’ sa merg la facultate sa strigam catalogul.Lol.
Vectra TA.
Altele din 2005 erau sub : https://www.carfolio.com/specifications/models/car/?car=132726
Saau, din 2018.
https://www.parkers.co.uk/vauxhall/insignia/sports-tourer-2017/sri-16-(110ps)-turbo-d-ecotec-5d/specs/
Sau Mercedes C-Klasse:
https://www.parkers.co.uk/mercedes-benz/c-class/saloon-2014/c200-bluetec-se-4d/specs/
Sau A-Klasse:
https://www.autoevolution.com/cars/mercedes-benz-a-klasse-w176-2015.html#aeng_mercedes-benz-a-klasse-w176-2015-160-6mt-102-hp
E plin de masini de sub 100CP/ tona si tre’ s-o calculezi totusi plina. Adica cu greutatea cu care calatoresti cel mai des, ca poate nu esti mereu singur.
Autobuzul meu,de exemplu, are >100CP pe tona. Dar se repecta proportia pana cand pun 2 Adulti + 2 Copii si multe bagaje. Sau pana umplu toate cele 7 locuri. Atunci scad sub si se simte.
2018? Pentru oras nu ai nevoie de 100cp. Si, oricum, e vb de 100/tona.
Degeaba ai 130cp daca ai 2t.
That nails it!
Ceea ce îmi amintește de indicatorul de “power reserve” de pe Veyron (cred că și pe Rolls e ceva similar). Gen “acum folosești 10% din ce ai la dispoziție în caz de nevoie…”
Ah, să zic și ceva vis-a-vis de reuniunile vieții. Am fost la aia de 15 ani parcă, și nu pot să spun că am cine știe ce amintiri deosebite. Profii au fost ok în marea lor majoritate, dar sunt sigur că pentru ei noi nu reprezentam decât niște fețe în mulțime, iluștri anonimi. La aia de 25 de ani n-am mai ajuns dar oricum nici nu mi-am pus problema să-mi iau din vacanță și să petrec 12 ore pe avion ca să-i văd pe vreunul din ei. Nu cred că am mare lucru de discutat cu oamenii ăia.
Tu ai putea să te duci de data asta, ca să elimini efectul de “what if”. Să fii convins că n-are sens și altă dată, sau din contră, poate te duci și data viitoare.
Păi Vectra avea 75CP pe modelul de bază când a apărut (generația 1, în 1988. tu ai avut generația 3). Nu e chiar istorie antică totuși…
Oricum, @Animaloo a făcut deja precizarea că e vorba de raportul putere/ greutate, un alt detaliu extrem de important când e vorba de dinamica mașinilor.
If…what?
De curiozitate. Ca nu-mi trece prin cap ce anume ar putea fi acolo care sa fie interesant. Ma rog, poate ma duc, poate nu, da’ nu prea-mi pun intrebari. Doar ca mi se pare ca-i cam multa bataie de cap pentru o nimica toata. Gen sigur, ma duc si beau o cafea. Mkay. Si? Pentru aia stau eu pe avion 5-6 ore si mai dau si cateva sute de lire? Honestly, au si p-aici in zona cafenele…
M-am uitat aici (nu scrie din ce an e masina, da’ presupun ca nu-i prea mare diferenta). Cica …
Gross Vehicle Weight 2,015kg
Engine Power – BHP 184bhp
Asta-nseamna ca-i sub 100/tona, daca-nteleg eu bine ce zici tu.
Pana acum nu pot spune c-am vazut probleme cu ea in afara orasului, adica pe autostrazi.
Probabil asta e a ta Manowar:
https://www.auto-data.net/ro/mercedes-benz-c-class-w205-c-200-184hp-g-tronic-18868
1465kg si 7.3 sec/100 hai papapa, esti 1st world. Desi a ta cred ca e 9 G-TRONIC.
Da, a mea e aia sport plus plm, cu 9 plmuri.
Pai ai incarcat-o tu la GVW? ( Greutatea Maxima Autorizata)
Ca ea goala are “1,450kg” – tot de acolo. Iar aia ce ai citit tu, e incarcarea maxima pe ea.
Pune vreo 50 kg combustibilul , si 200 kg 3 pasageri cu bagaje decente si nu ajungi inca acolo, asa-i?
Si nici eu nu am probleme-probleme. Ca tot asa, la gol masina are mai mult de 100 CP/ tona.
Care era siteul ala cu VIN plm unde erau detaliile?
Ah, nvm, era datamb, da’ vad ca nu mai merge.
dap, e picat de ceva vreme l-au cam scos si din google.
Ciudat, nici macar la Mercedes Me nu vad prea multe date.
Gen ai cumparat o masina, ghici ce masina ai.
Uite asta-ti zice tot ce ai pe masina:
http://carinfo.kiev.ua/cars/vin/mercedes
E OK, am gasit datele despre a mea, da’ nu si greutatea…
Păi exact ăsta este efectul “what if”. Știu ce spui, șansele sunt minimale să găsești ceva care să te atragă. Cu toate astea…what if? What if one of them changed enough to worth talking to? La o situație de genul ăsta mă gândeam. Poate unii dintre ei s-au schimbat în bine în anii ăștia, poate o să ai parte de ceva conversații interesante, poate x y sau z. Poate da, poate nu. Asta numesc eu efectul de “what if”. Ce-ar fi fost dacă le-aș fi dat acea (ultimă) șansă? Sigur, e foarte probabil să nu se întâmple nimic din toate astea, și atunci da, bani aruncați și timp pierdut. Dar dacă nu te duci, n-o să știi niciodată ce-ar fi fost. Pe de altă parte, nu cred că o să fie ceva life changing ca să-ți dai tesle tot restul vieții că ai ratat cine știe ce oportunitate, iar tu nu pari omul care să nu doarmă noaptea (meh, 5 minute dintr-o noapte) punându-și problema că “ce-ar fi fost dacă…”
Ba, am fost eu la reuniune 10 ani de liceu. O tipa depasea conturul pozelor lejer. dracu’ nici profii n-au recunoscut-o. Cand m-am mai intalnit cu ea, desi batea suta lejer baga o ciocolata calda in care mai adauga zahar.
Cred ca nu-ntelegea nici ea de ce… dar am ajuns la concluzia ca de la un moment dat nici creierul nu mai merge.
Apoi acum 2 ani am fost si la 10 ani de facultate. Mult mai ok la facultate. Mai toti erau fit, aranjati, bine facuti, cu bani si toate cele. Pula mea, tocilari, ce sa le faci.
Ce spui tu e corect, dar se aplica in general in romania ca p-aici nu s-a aflat de autostrazi. Altminteri daca ai autostrada pot merge si cu 100 de cai overall fara nici o problema, orice motor ajunge la 130 kmh. Pentru restul drumurilor (adica majoritatea) da, imi place in masina mea de 230CP si 1.5 tone.
Altcalic, 230 de cai, 1,5 tone, miroase a Subaru Forester.
Toate masinile din romania sunt forester? E sedan si nu e motorul stock.
Frumos 230cp. Ce?
F30 diesel cu chip?
E figura Ondilol.
Cea mai tare faza de genul am auxit-o la un dineu, unde tânăra soție a unui domn, discutând cu un medic care stătea în dreapta mea despre problemele medicale ale mamei sale, la întrebarea lui ” … cati ani are mama dumneavoastra..”, a rasouns cu gratie ca “.. nu e asa de in varsta, e de o varsta cu soțul meu..”( care este coleg cu el).:))
Am fost anul trecut la aia de 20 de ani. E șocant cât de puțin avansează oamenii în 5 sau 10 ani. Erai idiot și luzer și falit acum 5 ani? La fel ești și acum. Nu ai găsit în 5 ani nici o soluție să ieși din rahat! Te plângeai acum 5 ani că te bate tipul cu care nu ești însurată? Te bate și acum, dar aveți și un copil. Aceiași doi tipi băgați în toate MLM-urile posibile, la fel de săraci ca acum 10 ani. Aceleași tipe bune de pulă, cu carieră și o viață OK. Aceleași tipe care în liceu nu se futeau, că trebuiau să învețe, acum disperate după pulă.
Overall, cine era bine acum 7 sau 12 ani, era bine și acum 2 ani. Cine nu, doar își sapă groapa mai adânc. Teribil de deprimant. Pe următoarea cred că o sar.
Atentie, e posibil sa se lase si cu coliva. Dar daca nu esti fan…
Am fost eu la intalnirea de nu-stiu-cati-ani de la terminarea sc. generale, a fost simpatic sa ma revad cu unii dintre colegi, nu toata lumea incerca sa se prezinte in cea mai buna lumina si sa spuna doar cat de bine e totul, deci a fost interesant, ca am putut avea conversatii cu persoane reale, nu cu masti. La aia de 10 ani de la terminarea liceului n-am fost.
Si da, cum a zis cineva mai sus, saracia e relativa… mie maica-mea mi-a zis ca fac facultatea daca intru la stat la fara taxa, daca nu, nu. Am intrat si nu mi se parea ca sunt saraca pt asta… si ceilalti erau.
zoso ii dispretuieste pe corporatisti? pai si el lucreaza tot la un fel de corporatie. sau o asociatie privata de interese, cum sunt seviciile “secrete” din romulania. ma rog cu contract de colaborare pe termen nelimitat, din care nu a primt nici un exmplar si nici care nu va putea iesi vreodata. nici nu cred ca face un secret din asta.
In fine, asta se cheama ipocrizie. Probabil il oftica faptul ca remuneratia e mica. da si serviciile din ziua de azi nu mai sunt ce au fost, daca au ajuns sa recruteze blogeri ca tov. zoso.
Tocmai ce am fost la intalnirea vietii.
Pro: lucrand cam toti in acelasi domeniu, am mai invatat cate ceva despre ce ar fi mai profitabil si pe unde-i de dat cu sapa, cum si cu cat ar trebui sa ne vindem pielea.
Oarecum haios sa-i vezi pe aia care erau dementi in timpul scolii ca mai sunt in stare de nebunii.
Cand iti arata altii defectele pe care le ai/aveai, parca te vezi ceva mai bine in oglinda.
Bonus, o betie cinstita nu strica niciodata.
Contra: oboseala multa, pierdut doua zile pe drum, una dus alta intors, relativ scumpa si scurta distractia (muie Sungarden Resort Cluj Napoca).
Neutre: dintre toti profesorii, mai traiesc doar vreo trei si numa’ unu s-o deplasat pana la facultate (macar o avut cine sa conduca discutiile). Deci intalnirile cu profesorii pica de acum inainte.
Asa ca s-o hotarat sa ne vedem de acum inainte in fiecare an, fara profesori, inchiriem minimum trei zile o pensiune pentru toata capacitatea ca sa fie mai simplu cu cazare, mancare + restu’.
Mie nu mi-a dat nici dracu’ add (fake name). Toata lumea are de protejat treburi trollolol
Normal. Din cand in cand ma mai intalnesc cu cate unu’ si-mi zice “ba, de ce nu mi-ai dat accept pe facebook ?”.
-Ca nu te-am vazut ? ( Bine, unora le zic asa chiar daca ii vad, dar e alta discutie).
-Pai cum nu, ca ti-am dat add acum juma’ de an.
-Aha, si ce ID ai?
-hdsgflskj(indescifrabil).
-Aha, cu poza asta cu o pisica/masina/gagica de pe net ?
-Da.
-Succese.
De inteles, cumva.
Nu ma plang, doar ma amuz. Nu de alta, da’ ei ma cauta pe mine (in continuare). Si eu le-am dat cu add. Da’ n-au riscat oamenii. Ca poate era Pacepa si le vedea poza cu pestele de sticla de pe mileu sau ceva.
Whatever, mi se umple pula de lacrimi.
Fix pe chestia asta i-am spus doamnei sa-i dea accept unui lache flausat pe care nu-l cunostea (si se mira de ce naiba ii cere ala prietenia), citisem la tine si ma gandeam ca o fi ceva cunostinta care are un cont mai ciudat, asa ca i-am spus sa vada macar despre cine ii vorba.
Cum i-o dat accept o inceput omul cu textul: ,,am dori si noi sa ne donati X si Y pentru Z ….”. Daca ar fi cerut bani pentru alcool, i-as fi dat io pe loc, sa moara Fram ursu’ polar de nu, da’ asa o ramas doamna cu el pe cap.
La noi o fost ceva mai usor ca ne-am auzit la telefoane, da’ am vazut ca cineva o facut un grup pe feisbuci cu promotia pizdii, si acolo se gaseau toate informatiile plus ceva poze de la intalnirile din anii trecuti.
Poate au si ai vostri un grup de genul ala (de obicei exista cate un flausat care vrea sa iasa in evidenta cu chestii de genul asta), si daca tot o fost niste colegi de cacat, macar poate poti sa te uiti si sa te convingi ca nu ai avut nimic de pierdut daca nu te-ai dus.
Trimite-le si tu o scrisoare, sau telegrama mai inainte. Ce e aia sa intri cu bocancii in pe presu’ din fata facebook-ului oamenilor?
Ba, you’re missing the point.
Mie-mi convine asa. Ca efectiv nu vreau sa schimb nici macar un “noroc” cu oameni carora le e frica sa nu-i vada securitatea sau plm pe facebook. Ce cacat am de discutat eu cu aia si, mai important, cum?
Tu-ti dai seama ca daca-s asa de speriati de bombe, daca-i intreb “si, ce sloboz mai faci?” se caca pe ei de frica si au nevoie pe urma sa mearga la psiholog?
Ce dracu’, hai sa fim cocalari respectabili. Fara contact cu domnii si doamnele.
Iti dau eu add, @Mano, daca vrei. 😀
Pe urma iar faci misto de mine 🙂
Nu fac misto de tine, n-ai observat ca nici gramatica nu ti-o mai corectez? 😀
Adultii sunt doar mai capabil sa le foloseasca la maximum. Dar un copil de 10+ ani e si el mega drogat. Ce ma amuza e ca daca stau si ma uit la masini cand trec pe la trecerea de pietoni vad o groaza care conduc cu mobilul langa volan sau in mana. La servici 80% mananca frecand telefonu’ cu degetele. La terase nu gasesti prea multi oameni care au un text de trimis (absolut necesar, evident, vine un cernobil daca nu-l trimit). Cred ca e complicata discutia asta si, din ce am inteles, tine mai mult de mediu (The medium is the message – citisem la un moment dat). Adica daca ii dai prostului un ecran si se misca ceva pe acolo, poate si ceva sunete… gata, l-ai pierdut. Eu, cand faceam jocuri pe mobile, eram fascinat de niste cacaturi de telefoane cu rezolutie cam de 100×60 pixeli. Efectiv te prindeau animatiile sunetele, faptul ca apesi un buton si se intampla ceva. Chiar cred ca “informatia” e ca un bonus.
Personal consider ca intr-o proportie covarsitoare telefoanele smart au retardat lumea in loc sa o duca mai departe.
Telefoanele astea-s cam de 15 ani asa de atractive (consider Nokia N-Gage primul) deci e cam greu de speculat efectele lor pe termen lung. Cert e ca se joaca ai mei daca le dau jegul ala de smarfon un joc imbecil (clash royale) si, desi nu inteleg nimic, dau cu mana pe acolo doar de dragul interactiunii.
As zice ca toti suntem susceptibili dorintei de a interactiona cu ceva. Cum oamenii sunt mai greu de atins (vezi incels) cel mai frumos o ardem cu smartfoane. Nu trebuie sa le vorbesti frumos, nu se supara, nu ai fite, zile proaste etc. Chiar am ramas surprins cand unu’ se chinuia la barele din parc (unde faci diverse exercitii) sa se inregistreze cu smarfonu’ proptit de pietre/copaci. A ramas surprins cand l-am intrebat daca vrea sa-l filmez. Si nu era un tinerel din ala de liceu/generala care are deja antebratul gros de selfie-uri.
Pula mea…