Spre si prin Italia; concediu

Da, postul e cam dezlanat, asa, ca-ntai l-am scris, apoi am uploadat pozele, apoi le-am facut resize ca erau cam mari, apoi pula-n pizda. Si na, din una-n alta, am cam pierdut siru’ si n-am avut chef sa mai corectez. Va prindeti voi.

Eu unul nu mai calcasem in Italia. Si nici n-aveam de gand sa fac asta, da’ treaba e ca in general o las pe Ondilol sa aleaga unde mergem. De ce? Pai, in primul rand ca mie nu prea imi pasa unde merg. In al doilea rand, eu am vazut deja partile relevante, asa ca as putea la fel de bine sa merg pe unde mai are ea chef sa viziteze treburi. Si uite ca anul asta a ales sa mergem in Italia. Pula mea, de ce nu?

Chestia e ca am luat zborul gresit. Mai clar, am ajuns pe alt aeroport decat planificam. Nu la modul ca “ne-am urcat din greseala in alt avion”, ci la modul “am facut rezervarea ca berbecii”. Se mai intampla. Practic, ea a ales aeroportul gresit, eu doar i-am dat datele de card si pula mea, aia a fost. Gheeneeon.

Si uite-asa am ajuns in…Bologna. De la aterizare mi-am dat seama ca am ajuns in ceea ce noi numim acasa “failed state”. Treaba asta a fost confirmata si reconfirmata la fiecare pas. De exemplu, ne-au confirmat fara ezitare astia la aeroport si-n avion. In avion erau ca de obicei tembelii care se ridica sa blocheze coridorul si sa stea 15 minute in picioare acolo, iar la aeroport chiar functiona unul din cele doua scannere de pasaport, asa ca pula mea, bine-ati venit la coada la ratii:

N-a ajutat nici faptul ca bancomatele erau puse pe tepe (asa, pe la 15 euro de extragere de 250), ce-i drept. Sau ca la automate gaseai cola asezata in asa fel incat sa para de 500ml, da’ era de 330ml. Tepe de-alea mici si irelevante, ca pula mea, nici macar nu-mi era prea sete, da’ sunt chestii de-alea care-ti intaresc convingerea ca esti la tigani.

Vorba aia, macar tigarile erau ieftine.

In fine, cu bancomatele am rezolvat-o, traiasca in pula mea cardu’ Metro cu care poti scoate la cursul Metro, nu la harnelile lor de tepari tigani.

Ca sa-ntelegeti, trebuia sa luam un tren pentru a ajunge la hotel. Dar in Italia nu iei trenul asa, pur si simplu, cum il iei in UK. In UK e simplu. Daca nu iesi din orase, dai cu cardul contactless. Sau cu telefonul, ca d-aia exista NFC. Te duci unde ai treaba. Cand ajungi la destinatie, dai din nou cu cardul sau cu telefonul. Sistemu’ calculeaza “aha, a intrat in punctul X, a iesit in punctul Y, atat costa calatoria asta” – si pac, iti fute un charge. Elegant. Finut. Cuvinte care n-au nimic in comun cu Italia. Nu, dragii mei. In Tigania – asa cum ii voi spune de-acum incolo, cel putin in postul asta – trebuie sa cumperi bilet. Fain, asa, ca pe vremea lu’ tataie. Doar ca nu-i la fel de simplu ca pe vremea lu’ tataie. Ca pe vremea lui, te duceai frumos la coada, iti dadea tanti un bilet de carton, ti-l perfora un nene nespalat pe tren si aia era, la revedere. In Tigania…nu.

De-nceput, noi nu stiam de unde sa cumparam bilete. Pentru ca, soc si groaza, nu se cumpara de pe platforma si nici de undeva inainte de a intra pe platforma. Si-n gara erau niste automate de bilete, dar…destinatia noastra nu era listata acolo, pe aparat. Distractie. Si-am intrebat in cea mai pura tiganeasca de unde putem cumpara bilete. Cica de la bileterie (nu ma deranjez sa vad cum se scrie corect, ca nu-mi pasa de limba tiganilor astora faliti catusi de putin, e suficient ca vorbesc cat de cat). OK, dove e la bileteria, boss? Incolo. Mkay, incolo sa fie. Si ne-am invartit si ne-am invartit…si nu am gasit-o. Nicaieri. Pentru ca trebuia sa iesi din gara pentru a o gasi. Si dupa ce ieseai din gara, era undeva in pula cu cerbul de aur. Iar acolo era o incapere, ca un acvariu de corporatisti, cu geamuri transparente and shit. In fata incaperii erau vreo 30 de oameni privind in gol. Nu, serios, ati vazut vreodata un om d-ala care tocmai si-a ingropat ultimul copil? Asa aveau si astia privirile alea neghioabe de tigani burtosi si transpirati. Ii intreb daca acolo e coada la bilete. Au pastrat privirile neghioabe, s-au uitat un pic la mine, dupa care s-au uitat iarasi in gol. OK, domnilor.

M-am invartit eu pe-acolo pana…pana am vazut in incaperea aia un aparat de bilete. M-am dus direct la el, se-ntelege. Taca-paca, tap-tap-tap, am luat doua bilete. Nu am reusit sa iau la clasa I. Am pus asta pe seama faptului ca nu am selectat eu bine sau pula mea, dar nu: motivul e ca nu exista. Ai doar clasa a II-a. Daca nu-ti place, mergi pe jos. Oh, well, macar e ieftina. Fie. Cand am iesit de-acolo cu biletele in brate, m-a luat la rost un tigan chel si burtos. Ca de ce nu stau la coada, ce numar am? Ce numar am…ce, ma? Si-mi arata nervos un aparat. Ma duc la aparat. Apasa Ondilol pe un buton si ce credeti? COAIE, SA MOR AICI DE MINT: ERA APARAT DE DAT BONURI DE ORDINE! N-am mai vazut asa ceva de prin 2003 sau ceva de genul asta, cand am intrat din greseala beat stanca intr-o primarie crezand ca-i club de strip. La gara, dragii mosului – de fapt, in afara garii, la BILETERIA PIZDII – nu folosea nimeni automatul ala; nu; toti stateau la coada CU NUMAR DE ORDINE sa ceara bilete de la pizdele alea de la ghisee. Da, de la alea doua care rezolvau un om la vreo 5 minute si mai erau vreo 50 de numere pana la al nostru. Sa moara Fram de mint.

Aveam biletele acum, dar, cand esti intr-un failed state, te gandesti in pula mea ca e ceva in neregula, ca nu poti obtine atat de usor biletele. Hai sa verificam la informatii. E bine cu biletele astea, boss? Da, dar nu puteti merge cu ele daca nu le validati. Daca nu le vali- cum le validam, boss? La aparat. Si-ntoarce capul, gen “next!”. Hai pula mea, sa gasim aparatul. Am gasit un aparat. Am bagat biletele inauntru si pac, trr, trr, a printat aparatu’ pizdii data pe ele. Da, bai, iei biletul de la un aparat, dar aparatul ala NU printeaza data pe el. Nu. Trebuie sa mergi tu cu biletele la ALT aparat, sa printeze ala data pe ele. Ca altfel nu-i valid biletul. Incepeti sa banuiti despre ce GAOAZA DE LUME este vorba? Tigania, porco dio?

Daca ati raspuns “da” la intrebarea de mai sus, va maguliti singuri. Nu. Nu pricepeti. De altfel, nici eu nu am priceput pana nu a venit trenul. Asa cum spuneam, existau doar vagoane de #saraki. Si-aveau o singura chestie in comun: puteau infiorator a pisat. Toate. Fara exceptie, fara mila, fara sila. Era asa, ca si cum ar fi fost o regula: te urci in tren, mergi si te pisi pe-un scaun si abia DUPA poti sa te asezi. Era genul ala de duhoare de caras nespalat pe care-o intalnesti doar in ganguri – dar un pic mai rea, ca prin gang macar mai bate vantul. Ah, in caz ca va intrebati, treaba asta se intampla la vreo 30 si ceva de grade, ca sa fie bine, sa nu fie rau.

Mi s-a parut amuzant, de ce sa mint. Uita-te la tine, Laivaiule, te-ai ajuns. Parca mai ieri calatoreai cu Mercedesu’, azi zbori cu WC-ul. E un upgrade, pula mea.

…dar nu asta a fost partea amuzanta cu trenul. Aia a venit la vreo 4 statii distanta, cand s-a urcat ceea ce eu numesc generic “Doamna Benone” in tren. Pentru a intelege treaba cu Benone, trebuie sa ADHD un pic si sa ne intoarcem in timp in anul de gratie 1991 (cred). Aveau parintii mei niste prieteni de familie si mergeau din cand in cand pe la aia. Trebuiau sa ne ia si pe noi ca, na, cu cine sa lasi copiii? Si hai cu metroul, ca suntem civilizati. Bai, si-ntr-o seara am prins ultimul metrou. Era un pic inghesuiala p-acolo prin vagon, da’ se putea sta. Pana s-a urcat un cersetor in vagon. Bai, putea omul ala intr-un hal fara de hal. Putea de-ti fugea parul din cur inapoi in cur. Era genul ala de duhoare ingrozitoare, efectiv era o arma biologica baiatul. Cacat? Check. Pisat? Check. Rachiu de pufoaica? Check. Femeile incercau sa fuga din vagon, dar nu puteau, ca erau usile inchise. Si era la Dristor si cacatul ala ordinar de tren stationa. Gen usile erau inchise, dar nu pleca trenul de pe loc. Oamenii disperati isi ridicau copiii – copii care urlau din rarunchi – la geam, sa poata respira. Nu, serios, nu va imaginati. Si, pana la urma, un disperat a tras ceva semnal de alarma sau ce pula mea era. Cert e c-au venit in fuga o gramada de oameni printre care si niste gabori. Usile s-au deschis si lumea a navalit afara. Noi stateam cuminti pe scaune. Domnul ala se trantise pe vreo 3 scaune si incepuse sa sforaie. De sub el incepuse sa se scurga pisatul pe scaune si apoi pe podea. Si un gabor scarbit a venit la tata si l-a intrebat, aratand spre Satana: “il cunoasteti?”. Chestia cu tata e ca are pur si simplu cele mai de cacat glume din istorie in program 24/7/365. Asa ca i-a zis gaborului privindu-l serios in ochi “da, bineinteles”. Mama ii dadea coate, dar tata se tinea serios. Gaborul, socat, l-a intrebat de unde-l cunoaste. Iar tata i-a spus “pai, e tovarasul Benone, e membru de partid”. Gaborul a clipit a prost si a ramas pe loc, privind in gol – exact ca neghiobii de care discutam mai devreme. Pentru ca pula mea, ce ar fi putut face? Cred ca-i era clar ca va trebui sa puna mana pe proaspatul botezat Benone pentru a-l trezi/ridica de-acolo. Si nu era ceva ce-ar dori cineva vreodata sa faca. Asa ca noi ne-am ridicat si-am plecat din vagon, cu tata intorcandu-se si aruncand peste umar “sa va odihniti bine, tovarasu’ Benone, ca maine avem sedinta”. Si-am plecat.

Cam asa s-a intamplat si cu trenul asta. La vreo 4 statii de la Bologna, a intrat doamna Benone in tren. Si, sa fac spume de mint, s-a asezat la un rand de scaune distanta de noi, s-a ridicat in picioare si si-a tras jos pantalonii, ramanand in pizda goala. Cel putin asa presupun eu, ca o fi fost si-o pizda pe-acolo. Pentru ca tot vagonul s-a umplut INSTANTANEU de o duhoare infioratoare. Putea a pizda branzita d-aia ca lumea, cu ciclu uscat, cu sifilis, cu cacat uscat pe ea, cu transpiratie d-aia de dat la coasa, cu tot ce trebuie la casa omului. MUREAM DE RAS si mai multe nu. Tot vagonul s-a sufocat si mai multe nu. Nu glumesc catusi de putin cand spun ca toti aia din vagon au tirat-o ca potarnichile de-acolo. Ondilol ma tragea de-o aripa, eu muream de ras, in spatele nostru impingeau altii sufocati gen “hai mai repede, boss, ca murim”. Viata. Tigania. Dar ce vreau sa retineti e ca tot vagonul i-a simtit duhoarea lu’ tanti Benone desi oricum putea infiorator a pisat deja. Ce era la pizda doamnei Benone n-as putea spune, dar asa ceva…de vis, ba, baiete, simteai c-ai ajuns in vacanta.

Nu glumesc si nu exagerez cand spun ca s-a golit instantaneu tot vagonul, c-a fugit toata lumea. La modu’ asta:

In cele din urma am ajuns la statia noastra, la Cesenatico. Si d-acolo am ars-o cuminti pe jos vreo 20 de minute pana am gasit cumva hotelul. Doamne-ajuta, macar asta era OK, vedeti voi poze mai jos. De hotel, de altfel, nu am ce comenta. Fain, frumos. Pacat de el ca-i intr-o statiune de ghebosi vai mortii lor. Sincer, nici nu stiu daca exista vreun alt hotel de 5* pe-aici. Cred ca asta-i singurul, ca-n rest am vazut doar boschetareli de 3 si 4.

Inainte de a incepe sa-mi trag pula-n Tigania, hai sa va pun si niste poze cu orasul, sa nu credeti ca era chiar sinistru:

Eh, cheiul ala se duce pana la mare, unde arata cam asa:

…si sunt terase si restaurante una dupa alta, pe ambele parti. Iar pe strazi, cum vedeti mai sus, un fel de .. bazar de-ala penibil. Trinkets pentru pizde, I guess.

Da, am pus si-o poza cu reviste de-alea de Linux (va zic mai incolo de ce) si una cu ceva chestii de imobiliare. Pentru aia curiosi.

Now, treaba e ca pe viitor o sa-i zic lu’ Ondilol ca mergem unde vrea ea, DAR NU IN GRECIA SAU ITALIA. Pentru ca eu m-am sictirit profund si forever de jegurile astea de tari de mana a coispea.

Ce probleme am eu cu statiunea?

Coaie, in primul rand, pe-aici n-a ajuns tehnologia. Uite, nu-s complet Amishi astia, da’ nici departe. Adica, au internet and shit. Dar nu-l folosesc. Da, discutam de genul de oameni care chiar cumpara reviste de linux pentru a vedea cum se face X sau Y, ca internetul e un mister pentru ei. Asa se face ca-l intrebi pe domnu’ Goagle de-o farmacie. Si-ti arata ca-i cea mai apropiata la 13 km. Desi ai in jurul tau pe strada vreo 6. Pe scurt, daca va bazati pe google maps, trip advisor si restu’, nu calcati pe-aici, domnilor. Pentru ca macaronarii nu au gasit de cuviinta sa-si treaca pe goagle nimic. Din motivul asta am bantuit ca niste gaini fara cap cautand ca disperatii un loc in care sa mancam. Pentru ca…nu ne place pestele. Si la 99% din restaurante au…peste. Peste, peste si mai mult peste. Spaghete cu peste. Pizza cu peste. Ma-ta cu peste. Totul cu peste. Ah, o friptura? Da, uite, zice Google Maps ca ar fi un restaurant cu friptura. La vreo 23 de kilometri. Solutia logica e sa inchiriezi o masina. Ia sa vedem, ce zice Google Maps despre ceva de inchiriat masini? Da, ar fi unii – la 17 kilometri. Mai sunt unii la 7.8 kilometri, dar lucreaza ceva mai rar ca bugetarii romulani. Adica, se-nchid la 12. Si nu-i chiar amuzant, daca te gandesti. Pentru ca noi ne trezeam pe la vreo 10, hai sa mancam. Si apoi, de la 11 la 12 ar fi trebuit sa facem ceva maraton, presupun, ca Google Maps nu stie nici ce autobuze sunt spre unde si cum. Haios, nu? Si nu, nu doar aia inchid la 12. Inchid si o gramada de alte chestii – inclusiv terase, restaurante and shit. Dar e OK, ca deschid din nou pe la 2, 3, 7:30 PM, de-astea. Care cum are chef. Daca are chef. In afara de cazul in care e luni sau miercuri – pentru ca atunci e foarte posibil sa fie inchis asa, toata ziua. De ce? Pentru ca fuck you, that’s why. Asa ca n-am inchiriat masina. Era prea complicat.

Vorbind de haleala, treaba e ca mi-a placut ce cafele mi-au dat aia si inghetata a fost buna. Mancarea, insa, mi s-a parut cam vai mortii ei din cauza aia descrisa mai sus (prea mult peste in toate directiile si prea putin orice altceva). Mai spre deloc, asa. A fost probabil prima data cand am mancat pizza cu somon, pula mea.

Am incercat de toate. Restaurante. Terase. Chestii de-alea “artizanale”. Bodega. Si, sincer, nu m-au impresionat. Pana la urma, am gasit un restaurant mai meh asa, care facea haleala buna. Si am tot ars-o pe-acolo, ca stateau foarte bine la capitolul haleala, daca ignoram faptul ca pe mine ma cam tepuiau, da’ pe nevasta-mea nu. Ia, sa bagam o comparatie, ca sa ne intelegem. Cum am primit eu pastele mele, cum a primit ea pastele ei.

Nu ca zic, da’ la mine cre’ c-au pus resturile altuia, ce n-a mai putut manca ala, in timp ce pentru ea parca au cam taiat un vitel nou. Da’ in fine, stiti ca-s norocos, n-are sens sa insist. De altfel, ce m-a secat pe mine a fost faptul ca nici macar o salata nu puteai lua. Adica, puteai, da’ nu era salata. Nu. Veneau ingredientele. Amesteca-le tu, adu-ti niste sosuri in poseta, I guess. Si la toate, vrei, nu vrei, morcov ras si ceva paine uscata. Niggers, la toate. O bataie de joc. Asa, cum ati cere un ceai in restaurant si v-ar aduce unul o cana de apa si-un pliculet d-ala de ceai. Serios-serios?

In schimb, daca nu se punea problema de inchiriat masina, am zis ca hai cu taxi pana la un restaurant. Ce dracu’. Din pacate, taximetristii de-aici sunt aia care-au fost dati afara de la gara de nord, de la coloane si de la statui de la universitate pentru ca erau prea marlani chiar si pentru aia. In sensul asta, pot spune ca ei pornesc de la 12 euro daca iesi de pe strada. Extra tarif, boss, ca mergi pana nu stiu unde. Asa ca o cursa de 10 euro face 25. Dus. Pentru ca de ce nu? E OK, muncim pe lire, cum ar veni, hai ca merge. Si-am mers la un restaurant de-asta, dar treaba cu el era ca pula mea, degeaba avea haleala foarte buna si foarte multa, ca atunci cand adunai nota de plata cu spaga si cu taxi dus-intors, parca-parca nu prea era OK. Sincer, chiar nu era OK. Va pun eu niste poze mai jos, dar pe scurt, 25 dus, 25 intors, 80 masa cu tot cu spaga, pai las-o-n pula mea, ca parca nu face o friptura chiar 130 de euro, parerea mea. Si, vorbind de mancare, sa nu faceti ca mine. Sa nu ziceti “draga, aici nu cred ca se fumeaza, ies pana-n fata restaurantului la o tigara, comanda ce vrei tu”. Pentru ca Ondilol comanda ce crede ea ca trebuie sa manance doi oameni. Si arata cam asa:

Altfel, restaurantu’ era relativ misto si relativ ieftin – i-am dat lu’ nenea 80 de euro, ca ne-a servit ca pe printi.

…da’ ieftineala aia era stricata de taxi. Pentru ca pula mea, dupa ce adaugi 50 de euro de taxi dus-intors la nota de plata, parca-parca nu mai e chiar OK, cum ziceam.

Anyway, mancarea a fost buna, dar am hotarat ca mai las-o-n pula mea cu 130 de euro pe-o masa, ca n-am venit sa le salvez eu economia de unul singur. Asa c-am luat-o iar cu “hai incolo, hai in directia cealalta, hai ca tre’ sa gasim ceva decent”. Si, pana la urma, am gasit si nu ne-am mai batut capul. Oricum toti vand same shit. Pizza, paste, piadine. Haleala de cacat, pe scurt. Probabil ca macar 15 kg am pus si eu pe mine in concediul asta.

Ah, da. E posibil sa fi intalnit mai multe curve virgine pe strada decat bancomate. Nu exagerez deloc cand spun ca m-am plimbat vreo 30 de minute cerand indicatii pretioase de la tot felul de tigani pana am gasit un bancomat. Si cand am gasit unul, se-ntelege ca nu mergea. Adica, mergea, da’ nu accepta carduri emise in alte tari. Anii 90, am zis. Ah, sa platim cu cardul? Pai, stiti cum e: nu merge plata cu cardul la restaurant, boss, ca noi nu muncim pentru a plati taxe. Cumva de inteles. Doar nu credeati ca o tara care-i formata din litoral si statiuni de munte e-n faliment asa, pur si simplu, ca n-a intrat zaru’. Si da, m-am plimbat eu 30 de minute, pana mi-a dat Ondilol mesaj (era la terasa) “hai inapoi, ca se poate plati cu cardul”. OK. Inapoi am venit. Dar vai. Vai, nu se poate, ca nu merge aparatul (bineinteles). Asta dupa ce-am comandat. Drept urmare s-a ridicat Ondilol nervoasa si s-a dus ea sa caute un bancomat. Si-a venit inapoi dupa 20 de minute, ca nu prea a gasit nici ea unul mai rapid de-atat. Frumos, elegant.

Da, e genul asta de JEG DE TARA. Nu, nu doar in statiunea asta. Am fost si-n alte parti si la fel – e ceva molima prin aparatele pentru plata cu cardul din tara asta, ca nu merg nicicum. Te miri c-accepta euro, pula mea. M-as astepta sa-i ceara si p-aia palmati, sa nu se uite cineva…

Sufera si astia de boala popoarelor latrine: cu tomberoanele la vedere, manca-ti-as. Mai clar, la strada, asa cum e fain intr-o statiune turistica. Pentru ca acolo put cel mai bine la 30 de grade. Ar putea sa le puna in spatele restaurantelor and shit, asa, ca meltenii aia de englezi. Dar ce farmec ar avea?

Nu, din pacate, nu era asa doar la hotelu’ ala troglodit pe langa care treceam. Am vreo 30 de poze de-astea de peste tot, da’ nu cred c-aveti nevoie de mai multe ca sa pricepeti ideea.

Anul asta am zis sa se bucure si Ondilol de niste chestii pe care in general le ocolesc: plaja si deplasarile. Mai clar, eu nu ma omor dupa plaja. Nu imi face nici o placere sa merg la plaja. Nu am chef sa stau cu toti boschetarii-n jur. Nu am chef sa am nisip in muie. Nu am chef sa vad marea jegoasa. Nu…nu. Dar anul asta am facut o exceptie si da, iubita, hai la plaja. Am fost. Si a fost fascinant, ca de obicei. Marea cu jegul adus la mal. Chistoacele de tigari semi-ingropate in nisip. Ca de obicei. Ca pula mea, daca-i gratis, de ce nu? Vorbind de plaja, plaja hotelului era cam asa:

Cat despre deplasari, am tirat-o pana-n San Marino. Cam d-aia doream sa-nchiriez o masina – pentru San Marino si pentru Venetia. In San Marino am mers (cu trenul si cu autobuzul). In Venetia…nu. Prea departe, pula mea, sa mearga ma-ta cu transportul de plebi pana acolo. Si, sincer, a meritat. Chiar a fost misto p-acolo. E un deal, un munte, un ceva de genul ala. Urci pe serpentine cu autobuzul si pe urma ai de urcat de la un turn la altul, printr-un bazar nesfarsit. Dar a fost misto – racoare, aer mai curat, plimbare, fain. Mai putin fain a fost cand a pornit ploaia si, pula mea, cand zic ploaie, vorbesc de genul ala de ploaie de pe munte. Thunderstorm, cerul intunecat, d-astea, nu batai de-alea de joc de Anglia. Si brusc, toate magazinele si terasele pizdii si-au retras prelatele alea, sa nu le strice ploaia. Frumos, elegant, ca-n Tigania. Am petrecut vreo ora intr-un gang d-ala troglodit, ca n-aveai unde pula mea sa mergi pe furtuna aia mizerabila. Sincer, eu i-am propus lu’ Ondilol sa ne-o tragem acolo, dar se vede treaba ca nu mai gaseste prea atragator, ca n-a vrut. A bagat un pretext de-ala tipic feminin, ca s-ar uita sutele de plouati din jur la noi. Ca si cum n-ar avea ceva mai bun de facut, pula mea.

In fine, am ajuns cumva iarasi jos, la statia de autobuz si hai sa-l luam p-ala de 18:00 spre Rimini, ca d-acolo luam trenul. Desigur. Doar ca ala era deja plin. Asa ca soferul aluia ne-a facut semn sa mergem la alt autobuz. Ne-am dus la altul. Acolo se formase deja gramada ordonata. Si, daca italienii sunt niste tigani imputiti, pai n-ati vazut cum sunt rusii. Pentru ca aia nu se aseaza la rand, la coada, la ceva. Nu. Cum am zis, gramada ordonata. Sta lumea aliniata la coada sa se urce-n autobuz? Nici o problema, rusii se duc in dreapta primului de la coada. Ca poate-poate se baga ei cumva p-acolo. E coada in linie dreapta? Da, OK, rusii formeaza alta coada intr-o alta linie dreapta, perpendiculara pe prima. Ca, nu-i asa, doar n-o sa stea la coada, ce dracu’. Dar hei, soferul s-a prins ca-i nasoala cu urcatul, ca si autobuzul lui parea c-o sa se super umple, asa c-a deschis si usa din mijloc. EI, IA PULA MEA GHICITI VOI CE CUPLU S-A URCAT PRIMU’ P-ACOLO? Da, exact, eu cu Ondilol, pentru ca haha, daca va credeti vioi trisand la coada, stati sa v-arat ce-am invatat eu in Bucuresti, manca-mi-ati pizda con carne. Si, bai nene, autobuzul ala m-a facut CU ADEVARAT FERICIT. Stiti de ce? Pentru ca rusii – asezandu-se la modul “ne bagam prin fata” – nu au vazut in pula mea ca s-a deschis usa din mijloc, ca ei formasera coada separata si nu vedeau usa aia tembela. Drept urmare, ia ghiciti voi ce popor de naparci a stat IN PICIOARE TROLLOLOLOL? Bai, va spun, chestiile astea mici ne fac cu adevarat fericiti. Cel putin pe mine, pentru ca simteam cum imi crapa ficatul de bucurie privind mutrele alea de taraneti de stepa stand in picioare si uitandu-se nemultumiti in jur si plangandu-se ca “si ei au bilet, de ce nu stau jos”. Ondilol imi zicea nu stiu ce, serpentine, frica – aiurea! Ma durea fix in pula de serpentine, simteam ca-mi dau drumu’ de bucurie auzind cum se plang rusnacii aia imputiti, fermenta-mi-ar pula-n triburile lor de oligofreni.

Poze din San Marino mai jos:

Ce vreau sa mai spun despre San Marino e faptul ca si aia sunt tot oligofreni. Pe tot drumul ala, pe toate urcusurile alea, e plin de magazine si ras-magazine. Si toate vand aceleasi cacaturi. Arme de airsoft (cel putin 20 de magazine cu tot ce vrei). Posete si portofele. Tricouri cu Queen si ACDC. Ceasuri si haine scumpe (de la Armani in sus). Si toate-s fake, desigur, dar sarim peste asta, ca nu-i important. Ce e important e ca…trebuie sa te nasti cel putin imbecil pentru a te gandi cum s-au gandit aia care au “afaceri” acolo. Imi imaginez urmatoarea conversatie intre viitorii patroni din San Marino:

“hei, avem niste oameni pe munte, urca si se plimba ca niste idioti intre turnurile alea troglodite, ce-am putea sa le vindem?”

*hits bong*

“posete si ceasuri, coaie. Cine pula mea urca pe munte fara a cumpara o poseta si-un ceas?”

Dar nu, serios, n-am vazut un singur om care sa cumpere o poseta sau un ceas. Pula mea, poate-i spalatorie de bani pe-acolo, habar nu am.

(ca nota, asa am ajuns sa recitesc cacaturile lui Caragiale; ce pula mea sa faci intr-un vagon de tren sau intr-un autocar/autobuz?)

Altfel, mi-a placut San Marino. Nu-i mare lucru de facut p-acolo in afara de a urca si cobori intre cele trei turnuri si pula mea, diverse cacaturi care se vor ultra-epice-si-mitice, da’ a fost chiar placut, mai ales ca deja ne cam saturasem de gen 35 de grade.

Revenind in Cesenatico, am prins pe-aici ceva anul nou, cica. La Notte Rosa. Noaptea roz. Toata lumea poarta chestii roz si e un fel de “anul nou pe litoral”, I guess, un party intins pe vreo 130 km, cica. Am dat de el ca n-am avut de ales, ca nici nu stiam. A fost pe 5 Iulie. A fost o inghesuiala odioasa pe strazi, n-aveai unde sa te asezi la o terasa si fluierai a paguba, ca nici sa te plimbi nu puteai. Da’ am incercat. Daca treceti prin zona si sunteti single, incercati sa ajungeti cand e vrajeala asta, ca am senzatia ca ies toti si toate la agatat in noaptea cu pricina. Batalioane de pizde si regimente de puleti. Cre’ ca poti sa umbli cu mucii intinsi pe fata si tot agati ceva in noaptea aia.

In rest, am petrecut civilizat zilele la piscina si serile mai mult in pizda. La propriu, asa. Pentru ca ce altceva sa faci? Sa iesi afara la o plimbare? Da, dar tantarii sunt acolo si te asteapta, ca doar nu credeati ca tiganii astia nu fura banii de exterminat javrele alea sugatoare de sange. Ce pula mea, doar nu a inventat Firea treburile astea. Pe scurt, pana n-am dat cu mizeria asta mai rau decat da baiatu’ ala din reclama Lynx, n-am putut sa stau la o cafea. Nasol.

Si uite asa, cu ziua la piscina, amiaza prin oras si pe chei sau prin port, seara la o inghetata si la un futai si-un film, s-a cam dus pe pula si concediul asta. Nu-i o tragedie. Cum zic eu, a fost frumos, bine ca s-a terminat, ca deja incepeam sa simt nevoia sa mint, sa fur si sa iau spaga. Se iau chestiile astea, cred.

De hotel as avea de zis doar chestii bune. As avea. Daca nu ar fi avut cameriste romulance. Pana la ele, cateva poze.

La micu’ dejun erau chestii normale. Iti alegeai tu ce aveai chef. O omleta (ca mine), ceva vrajeli cu iaurturi, un croissant, fructe, ce pula mea iti tuna. Eu nu-s un tip pretentios, am ars-o light, asa.

Dupa care treceai la next level: in speta, le cacai intr-o baie Versace, boss.

Eh? EH?

Vorbind de haleala (lol), a fost prima data cand am mers la un hotel si n-am vazut pe nimeni care sa DEVASTEZE bufetu’, cum ar veni. Toti haleau cuminti, isi puneau cam cat mancau, nu luau platou’ pana in camera, nu nimic. Nu-ntelegeti gresit, ca nici in restu’ anilor nu a fost plin de animale, da’ tot mai vedeai cate unu’ care-si punea un munte de haleala pe-o farfurie, sa nu cumpere nimic de mancare tot concediul. Eh, anul asta n-am vazut pe nimeni.

Cat despre hotel…

Era misto faptul ca avea hotelu’ plaja proprie si pula mea, nu trebuia sa te duci cu restu’ ghertoilor p-acolo. Mergeai doar cu ghertoii mai cu bani, cum ar veni.

Despre cameriste, treaba e ca pe langa faptul ca erau marlance (urlau dimineata ca niste apucate pe holuri; “faaaaaaa, herpaderp camera cutare; GATA FA” – si pac, trezirea cu noaptea de 10 dimineata-n cap), mai erau si imbecile. Pentru ca trebuie sa fii de-o imbecilitate crunta pentru a face chestia asta:

Da, ma, vedeti voi dungile alea? Vedeti mai in spate si arcul ala care-arata ca e suficient spatiu pentru a trece cu cacaturile alea pe rotile, cu prosoape si pula mea? Da, boss. Ele nu vedeau ca au suficient spatiu, asa ca harsaiau toti peretii cu cacaturile alea metalice, de erau dungi de-astea pe toti peretii prin hotel. Meserie. Faci acolo un hotel de milioane si faci economie la cameriste. O fi ieftina zugraveala p-acolo, poate le dau cameristele linkuri afiliate catre sotii lor zugravi sau pula mea…

Costurile? Vreo 4000 pentru hotel si zbor si plm. Am mai scos eu 1200 de lire acolo si mi se pare c-a mai scos si Ondilol vreo 300 (la modu’, de pe cardu’ ei, ca altfel imi trimitea mie lire si scoteam eu de pe al meu). Pe langa aia, am mai dat eu cu cardu’ la ceva automate de vreo 50-100 de lire, nu-s prea sigur. Overall, ceva mai scump decat ar fi fost cazul, dar nu dezastru. Sa zicem pe la 100-115 lire pe zi in afara de hotel/zbor – in mare parte pe nimicuri, da’ nimicuri care se aduna. Stiti cum e, o inghetata colo si-un suc dincolo la pranz, un restaurant pe seara si cam aia e. D-aia v-am pus si cateva note de plata, sa va faceti o idee. In concluzie, ceva mai scump ca-n Spania, da’ plm, macar ai mancare mai proasta (da’ cafea buna de tot). Daca anul trecut a platit ea concediul, anu’ asta l-am platit eu.

Ah, mda, la plecare m-am trezit cu inca o factura, ceva pe la vreo 200 si ceva de euro, nu mai stiu cat, pentru ce-am mai ras seara din frigider. Era factura d-aia cu teapa si consumatie cam inventata, da’ avea pula chef si timp sa se certe. Sa le fie de bine, ca pe mine oricum nu ma mai prind in tara lor de tigani inapoiati.

De-ncheiere, n-aveam de gand sa spun nimic pe tema asta, dar am dat de chestia asta la plecare, asa ca…