Spre si prin Romanistan

Nici nu cred ca are sens sa mai scriu o chestie de genul asta

Ma multumesc sa spun ca atunci cand te imping ceva chestii de familie prin Romania, e ceva de genu’ time machine. Treci granita si te intorci in timp cu vreo 100-200 de ani.

Numai dracu’ stie cum m-am nascut eu in tara asta si cum am ramas in ea si dupa 18 ani. Personal, merg pe ideea ca am fost incredibil de prost si imbucurator de incompetent, ca restu’ explicatiilor sunt si mai jignitoare pentru mine.

Nu stii cand vii, nu stii cand pleci, da’ intre timp…eviti sa iesi din casa. Cel mai prost si mai urat popor. Poate m-apuc si completez postul cand o sa am chef.

…si hai sa completam, pentru ca s-a trezit cainele vecinului B. Cum iar a fost lasat acasa singur, iar hauleste din toti rarunchii. Hauuuu. Haaauuuuuuu. Hauhauuuuuuuuuu. Si, daca javra domnului B hauleste din rasputeri de la 7, pana la 7 a haulit bozgoroaica. Pentru ca, herpaderp, ori a visat urat, ori ce pula mea a facut, ca pe la 3 noaptea latra din rasputeri ca bosomeg oz isten and shit in somn. O placere sa te odihnesti. Simt ca am in cap niste ochi de-aia de alcoolic batut. Pe tata il doare-n pula de caine. Bine, pe tata-l doare-n pula de orice zgomot. La cutremuru’ din 77 s-a trezit scurt, vreo secunda, asa, cat sa se intoarca spre mama si sa-i spuna “te rog sa nu mai zgudui patul, ca-s obosit si n-am chef de glumele tale”. Dupa care-a adormit la loc. Aia-n jurul lui mureau pe capete, el sforaia cu rupere de pula. Cica s-a chinuit mama sa-l tarasca de-acolo ca pe camion.

A fost frumos la aeroport. Zborul a intarziat frumos de tot, bineinteles, ca toate zborurile de Romanistan. Nu cred c-am vazut vreodata zbor sa plece din Anglia sau Franta si sa nu vina cu juma’ de ora mai tarziu pentru ca motive. Si-am nimerit acolo, la chestia aia de asteptare, langa doi romani care au inceput sa discute despre cum Ceausescu si Becali au fost patrioti, dar “astia” s-au pus pe ei, sa le fure aurul. Si stai si te-ntrebi daca trolleaza tot avionul sau pur si simplu sunt atat de imbecili. O tanti de-aia matracuca, genu’ de baba isterica, citea Daily Mail. Ala cumparat. Cat de proasta sa fie ma-ta sa fii romanca si sa cumperi DM, nimeni nu stie. E ca si cum Martin Luther King ar fi cumparat Mein Kampf, editia cartonata, aia de lux.

N-o sa discut prea mult despre zbor, c-am citit cam tot zborul. Da’ am ajuns in Romania si m-am lamurit. Erau doua excavatoare pe Stefan cel Mare. Unul isi umplea mizeria aia de zapada de pe carosabil. Celalalt venea spre el si ii scobea zapada de-acolo si-o arunca spre trotuar. Spre, nu pe. Adica, o arunca in spatele masinilor parcate la strada si pe masini. Admirabila idee – si cred c-asa a fost in tot Bucurestiul. Nu de alta, da’ a doua zi dimineata erau prostii afara cu lopetile, la dat zapada inghetata pe masini si-n jurul lor, sa poata pleca la munca. Evident, luau zapada care le bloca masinile si o aruncau inapoi pe carosabil. E frumos ping-pong-ul ala si pe deasupra mai si sustine economia, ca justifica joburile celor de pe excavatoare. Plus ca-s ture de noapte, o gramada de bani.

Anul asta n-am prea vazut maidanezi. Acum poate o sa credeti ca n-am vazut nici cacat in zapada. Dar hai sa fim seriosi, bineinteles ca era plina zapada de cacat. Da’ maidanezi (la mine-n zona) n-am prea vazut. Ah, de unde era cacatul? Pai, de la cainii cu stapan. Erau asa de frumosi ei, tinuti in lesa, cacandu-se linistiti in zapada si “plimbati” mai departe. Ca doar n-ati vazut in viata voastra roman sa se aplece sa ia rahatul javrei, ce dracu’. Chiar ma intrebam intr-o perioada unde pula mea-s toti cainii cu stapan din Anglia, ca nu prea am vazut multi. Da’ cred ca m-am lamurit. Nici englezilor nu prea le place sportul asta, asa ca in mare, au pisici.

Daca maidanezii au disparut, cersetorii s-au inmultit. Cel putin la mine-n zona s-a cam triplat. Pai, pe vremea mea, era un cersetor tacticos, politicos, genul ala educat, de-ti era drag sa-i asculti minciunile. Profesor, nu alta. Acum sunt niste cersetori ordinari, genu’ ala care nici nu stiu sa dea o intonatie corecta frazei. Stiti, aia cu painea. Ba unul din ei bea foarte linistit dintr-o bere la 2 litri. Serios, unde-o sa ajunga tara asta…daca nici cersetorii nu-si mai iau in serios meseria. Pai, cand il vedeai pe-ala vechi, ti se rupea inima daca nu-i stiai masina. Astia noi, nu stiu…au, asa, hainele corecte, au expresia fetei OK, dar le lipseste sufletul. Nu pun suflet in cersit, o fac asa, ca la lucru, de norma.

S-a dus Ondilol sa ia vreo doua galeti de net din oras. Si peste tot a dat de exact acelasi tip de vanzatoare. Nu exista domnisoara doar sim de 5-10 euro de inetrnet, ce dracu’, exista doar modem de-asta de net de 2 milioane. Va zic eu, pe onoarea mea. Da’ asta, bineinteles, dupa ce-o tineau sa astepte, ca aveau de discutat la telefon cu vreo prietena. Intr-un final, a nimerit bozgo la un vanzator. Ala a fost mult mai destept. A intrebat-o pentru ce. Ondilol i-a aratat S4. Asa ca i-a dat ala cartela si bozgo a enit fericita acasa. Cu sim standard, nu micro. E pacat sa mai zic eu ceva. Ideea e ca m-am intalnit cu Para si mi-a dat el rahatul asta pleznit de Digi ma-ta 7.2. Kbps, cred, dupa cum merge. Frumos dialup, pacat ca nu mai face zgomotul ala de pe vremuri.

Vorbind de vorbitul la telefon, e foarte popular sportul asta printre taximetristi. Asa-i cand apare telefonia intr-o tara de-asta in curs de dezvoltare. Toti taximetristii au casca-n ureche si guita zi-lumina in ea. Au tovarasi. Tovarasi la fel de taximetristi ca ei, cu care discuta. Despre curse. Unde-au luat, unde-au dus. Cum e traficul. Unde-s gaborii. De-astea. Stiti cum au organizat aia primavara araba pe twitter, sanki? Ei, asa ar putea taximetristii romani sa organizeze vreo 3 revolutii si juma’ de lovitura de stat, daca ar vrea. E in puterea lor. Am dat si de un taximetrist new-wave, genul care are facebook. E frumos sa vezi un taximetrist cu facebook. Pleaca de la semafor si merge vreo 100-200 de metri fara sa se uite in vreo directie, ca-i cu ochii in telefon, facand scroll down pe-acolo. Asa, taica, asa. In primul stalp, asa. Si ma gandeam ca trebuie sa fie foarte-foarte nasol sa fii taximetrist si s-o arzi pe facebook. Trebuie sa fii destul de labagiu, asa. Ca nu poti sa te duci sa o arzi pe facebook si sa te dai taximetrist. Adica, in pula mea, toata lumea e Manager la…Director la…toate piti discuta despre chestii, pun poze din vacante, tu ce pula faci? Pui poze cu voma lasata de-un client vesel azi noapte, aia pe care te-ai chinuit s-o cureti trei ore? Nu prea merge. Si probabil ca jumatate din taximetristii cu facebook sunt stalkeri de-aia care-o ard pe laba la profiluri, de jena, iar cealalta jumatate e si mai si, genu’ de taximetristi penibili, aia care-o ard in CE FRUMOASA ESTI. Si stiti la ce ma refer. Toate hidoasele au si vreo 30 de labagii care le scriu dume de-alea siropoase cu CE FRUMOASA ESTI sau UNDE PLECI IMBRACATA ASA, INIMIOARA sau de-astea. Ei bine, eu cred ca aia-s taximetristi. Toti.

Si, ca o minune, daca tot eram in secolul trecut, si muzica tot din secolul trecut era. Toata. Unde era vreun radio pornit, acolo auzeai chestii de-alea de care-si amintea bunicul tau cu drag. Genu’ ala, stiti voi, DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE, CINE-AR FI CREZUT….sau varianta romaneasca de la bang-bang (aia din kill bill). Chestia aia care-i probabil pe versiunea romaneasca de la kill bill, adica la casapeste-l pe gheo.

La fel a fost si la televizor. Tata doarme-n continuare cu televizorul aprins, ca nu se simte bine altfel. Si stiti ce-am vazut la televizor? Acelasi lucru pe care-l vezi la televizor oricand il aprinzi in Romania: O scrisoare pierduta. Da, da, aia de zici ca-i alb negru. Aia facuta inainte de-a ma naste eu. Serios, asta se da la televizor. Cred c-am vazut cand era data la televizor de vreo 30 de ori pana la varsta asta. Cel putin. Parca l-a uitat cineva pe repeat cu albumul “cele mai de cacat chestii de-acum coispe miliarde de ani”. A incercat Ondilol sa se uite la TV la Olimpiada. Nu prea i-a mers, nimerea mai mult publicitate. Stiti ce era in pauzele publicitare? Scenete de-ale lui Bocanet, din 1975. No joke.

M-am dus cu Para “la o cafea”. Mai mult la un Santal, ca sa zic asa. Nu-i vorba, am cerut eu o cafea, dar hai sa fim seriosi. Adica, i-am zis aluia “bai, o cafea cu lapte, se poate?”. Mi-a adus un espresso cu vreo 2 flegme de bebelus de lapte, ca sa zic asa. Maxim. Asa ca l-am intrebat: aleo, boss de boss, se poate o cafea cu lapte? Gen, un sfert cafea, trei sferturi lapte? Aaa, nu se poate domnu’, ca nu am cum. Aha. Pai, daca nu ai cum, n-are rost sa insist, ca e clar ca de-aia ai ajuns in pula mea chelner aici, ca nu esti in stare in sloboz sa faci o cafea cu lapte nici cand iti spune altul cum se face.

Urat, urat si prost popor. Am plecat de ceva vreme de-aici. Cand am plecat, era o tanti hidoasa la Mega Image. Genu’ ala, mica, slaba, zbarcita, cu parul vopsit rosu, cu o bentita asezata gresit, de-i statea parul punk. Era si-un nenea cocalar la Mega Image pe-acolo. Genu’ ala cu barnaul coroiat, cu burdihan de macelar, cu hainele rupte, parul gri, privirea tampa. Eh, si-am venit eu pe jos de undeva, asa c-am trecut pe langa Mega Ma-ta. Inauntru asteptau niste ratati la coada, ca tanti asta rosie era si ea casiera, dar iesise la fumat, iar nenea cocalaru’ o ardea pe flirt cu ea. Si daca doar ati avea idee despre cum flirteaza un cocalar, oh, cat v-ar placea. Sa-ti borasti si coaiele si mai multe nu. Si stiti cum arata cocalarul? E greu de descris, dar imaginati-va un gigolo italiano in mizerie. Asa, ca un fel de Corrado Cattani dat afara din politie pentru spaga, de-ala care a ajuns sa lucreze paznic la Mega Image si-i cu vreo 20 de ani mai in varsta, dar inca se mai crede cuceritor.

Ii ziceam lu’ bozgo, ba, urat si prost popor, n-am vazut o singura gagica frumoasa pe strada si-am mers vreo 3 kilometri, ce dracu’. Iar bozgo-mi zice ca nu, ca romanii nu-s urati. Urati sunt englezii, dar sunt urati si prezentabili. Romanii-s mai rau, romanii-s pociti. Si-asa e. Mergi pe strada si te lovesti de cate-un lache de-ala pipernicit si schilod. Si cand se uita la tine si eziti intre a-i fute un pumn in muie sau o flegma-n par, vezi ca are ditai negu’ in mijlocu’ fetei. Eventual, daca-i femeie, e si-un neg de-ala paros. Si ti se face rusine de tine, ca era sa persecuti o faptura batuta de mniezoisten. Asa a fost si cand am iesit la o cafea cu Para. Au venit 4 cocalari de-aia inchipuiti, de se cred cel putin Al Capone. Niste trogloditi cocarjiti de un metru si doua flegme, cu niste fete de invatat cainii sa latre, da’ frate, aveau ei sepci? Aveau. Si stateau cu privirile alea haituite de oameni care n-au bani de-o cola si patru paie, sefu’!, da’ stateau cu sapca trasa pe ochi. In restaurant. Pentru ca gangsta, bitch. In pula mea, ca mi-ar fi fost frica sa-i fut unuia o bucata, ca daca-l ratam si-i trecea pe deasupra capului, statea cel putin 3 luni in pat cu comprese, ca-l tragea curentu’.

Uitasem cum sunt soferii in Romania, cum sunt semafoarele si mai ales, cum sunt chestiile astea impreuna. Pentru ca ai de traversat o strada de-aia si pe mijloc trece tramvaiul, asa ca-s DOUA semafoare, nu unul. Si te duci frumos cand se face verde, traversezi pana la jumatate, e verde-n continuare. Mai faci trei pasi si se face rosu, iar tu esti in mijlocul strazii. Eh, si ce sa-i faci, maresti pasul, sa ajungi pe trotuar mai cu talent, dar fix atunci vine un sofer de-ala care nici n-a asteptat verdele, genul ala care se chinuie sa prinda suta in 3 secunde si-ti fute un claxon indignat. Stiti claxonul indignat, nu? E ala apasat 10 secunde. Si m-am intors in mijlocul intersectiei si i-am aratat domnului o muie de-aia cu degetul mijlociu de la mana stanga ridicata si cu mana dreapta in jurul pulii, asa, sa nu cumva sa rateze mesajul. Si-am ramas prostit dupa, holy shit, n-am mai facut asa ceva de ani de zile, ce dracu’ m-a apucat? Ah, da, sunt acasa si m-am dezobisnuit sa ma claxoneze lumea.

I-am dus cadou un Kindle lu’ doamna, cum ar veni. A vazut-o tata citind aseara, pe-ntuneric, ca are iluminare jucaria. Si herpaderp, bine ca i-ai luat cadou, ba, tarane, acum o sa stea sa citeasca toata noaptea. Eu, vezi-doamne ironic, l-am intrebat “si ce, ma, ti-e frica sa nu rateze o scrisoare pierduta?”. La care el, asa, din senin, ca un kid de-ala cu ADD: “ah, da, a fost aseara, ai vazut ce bine jucau actorii pe vremea aia?”. Te lasa mut o astfel de replica. Serios ca te lasa mut.

Nu stiu daca a observat cineva, dar urate blocuri mai sunt in Bucuresti. Presupun c-au fost vopsite frumos prin 80 sau ceva. Cert e ca acum arata ca dupa 35 de concursuri de bukkake, toate castigate. Parca a curs peste ele chintesenta slobozului si inca mai curge. Si-i minunat cum, in orice bloc ai intra, pute. Pute a gunoi, a ghena. Te darama si mai multe nu, dar ce-i cu adevarat fascinant e ca nimeni nu pare sa observe asta.

Incerc sa-mi dau seama daca Vladut are masina, sa-i zic sa ma scoata la o cafea pe undeva cand s-o putea, inainte sa plec. Vladut, ai in mortii ma-tii masina sau n-ai masina, ca nu mai stiu?

Completez mai tarziu sau altadata daca am chef. Cainele domnului B hauleste iarasi si cred ca ma duc sa fumez.