Treaba cu increderea in sine si problemele conexe
…e ca pentru mine e aproape de neinteles. N-am un scop cu postul asta, vorbesc in punga si-atat.
Am niste amici care au probleme in domeniul asta. Increderea in sine, siguranta atunci cand deschid gura, spontaneitate si mai ales rupere de pula, pentru ca de-aici se trag chestiile astea.
Problema este ca le este teama. Adica, le este teama sa deschida gura, sa nu spuna vreo grozavie, sa nu “se faca de ras”, sa nu ajunga “de poveste” – genu’ ala de poveste in care povestesti de “idiotul ala care hehe, uite ce-a zis, haha, hihi”. Si se aplica la mai multe chestii – interactiunea cu gagicile, cu recrutorii, cu pula mea mai stie ce.
Stiu de unde vine si stiu de unde se trage si uneori – doar uneori, ca nu-mi place sa fac pe psihologul cu cunoscutii – le spun cum se poate corecta, de ce lucrurile stau cum spun eu si restul. Dar…le e greu, pentru ca ei vin din alt mediu si au alte experiente si pula mea, de-astea. Si nu stiu cum sa reactionez. Pentru ca nu poti fi prea sincer cu oamenii si nu le poti spune niste chestii de la obraz atunci cand iti sunt amici. Cu un necunoscut e simplu, ca pe-ala il doare-n pula de tine si de ce-i zici tu. Da’ cunoscutii sunt semi-sinceri si citesti imediat ca le e teama sa spuna niste treburi, ca ai putea spune/interpreta/fute un cal in pizda.
Ma uit la chestiile astea si ma gandesc ca poate mai bine tac. Pentru ca o deschid cam de pomana – nu-s pregatiti sa auda ce-am de zis. Adica, aud, dar, spre deosebire de tarnacop, le intra pe-o ureche, le iese pe cealalta si uneori nu ramane si-n cap.
In fine. Ce vreau sa spun e ca e foarte dragut ca ne educa “societatea”, cica. Ca stim sa citim, sa adunam, sa inmultim, stim cum suna scrisoarea a coispea; dar poate – doar poate – ar fi bine sa ne invete (si?) alte lucruri. Cu totul si cu totul altele.
Daca as avea timp si n-ar trebui sa-mi fut vremea cu un job troglodit, cred c-as organiza un fel de bootcamp. Ceva de genul “how to laugh at failure; march or die; uber alles; focus and determination; pride and arrogance”. Sau cam asa ceva. E amuzant pentru ca probabil as fi nitel mai util pe planeta decat sunt atunci cand dau aiurea-n taste…
Trece, dar cu experienta. Cu destula experienta stii deja ce se face si ce nu se face, ce merge si ce nu si stii cand e cazul sa te doara in basca sau mai putin.
Problema e ca in momentul in care ai toata experienta aia (si ceva intelepciune acumulata pe langa) nu te mai entuziasmeaza multe tampenii care la 15-20 de ani pareau grozave. Gen la 30 de ani sa te uiti la o tipa care arata bine, dar e proasta ca noaptea, cu acelasi interes cu care te uiti dupa rahatii de porumbei de pe statui. Sau la fostul coleg de liceu care era foarte popular si invidiat, dar care acum e muncitor necalificat pe un santier de autostrazi, ca popularitatea nu te califica pentru nimic mai mult.
Experienta e o chestie cu doua taisuri. Te face mai intelept, dar si mai batran.
La generatiile tinere (in jur de 20 de ani) pare ca nu mai e la fel. Cel putin unii afiseaza o incredere cam prea mare pentru ce e de capul lor. Dar s-ar putea sa fie de fatada, ca asa au auzit ei ca e cool. Sau spun tampenii pentru care argumentul suprem este ” E parerea mea!!” si atat. Si n-ar fi nici asta neaparat o problema, ci faptul ca nu mai au urechi pentru altceva. Daca ii pui sa-si justifice parerea sau sa ia in considerare si alte lucruri/optiuni/pareri, adica dai cojita la o parte, se alege praful de increderea de sine afisata. Ori devin agresivi, ori se baga in carapace. Adica la fel ca cei mari.
De romani vorbim, nu?
Asta cu agresivitatea ca raspuns la faptul ca iti arat ca esti cam tantalau am trait-o si eu. Si cateodata asa ma satur sa ii iau cu binisorul si sa infasor discursul in fleece (molton?) ca sa nu-i zgariu, ca as prefera sa am o lopata de-aia mare sau macar o paleta de-aia de tantari mare, sa le fut una peste muie/gura.
Eu am ajuns odata fara sa am de ales la o chestie unde a venit sa vorbeasca un speaker din asta. Am retinut de acolo ca nu trebuie sa iei o discutie cu cineva ca pe un prilej sa iti spui problemele si sa faci o competitie de care are probleme mai mari. Nu stiu cu e a inbunatatit viata pe pamant, dar pe mine si pe prietenii aia care se vaicaresc i-a ajutat. Pe mine ca nu mai imi pierd vremea cu probleme inventate si pe tovarasii mei ca in timpul pe care il petrecem nu se mai vaicaresc.
Baggage, My Liege. ’tis the baggage.
Cand primii 15 ani de viata esti un loser of epic proportions, ii un exercitiu de luuuunga durata pana ajungi sa razi in the face of failure. Incerci sa o eviti. Si in efortul de a o evita, ajungi, din pacate, sa cripple yourself or freeze yourself.
@Deria
:)))) Cam asa….
https://youtu.be/VyctTU_0FiM
O melodie mai potrivita boss. Pe integrarea umbrei n shit.
Vreo 90% din ce-i metal e potrivit, boss. As putea lua cam orice-i Manowar, Moonspell, Disturbed, In Flames etc. S-ar potrivi. De exemplu:
http://youtu.be/0OmRrFD8zJk
Asta e si mai potrivita. Cum kkt sa faci o melodie in care sa zici “vreau dulce de banana”? :)))
fresh, simpla si catchy
https://www.youtube.com/watch?v=z0NfI2NeDHI
unii asteapta un album Tool nou, eu astept ceva miniseries @Manowar despre incredere, bagaje et co.
btw, daca tot se promoveaza increderea, cum iti dai seama ca e fondata sau nu?
Pai si ai ceva sfaturi la problema asta? Asa pentru necunoscuti sau nu vrei sa-ti bati capul.
Dincolo de vreo 20 de articole si probabil vreo 300 de comentarii pe tema scrise deja de-a lungul timpului?
Nu…
Nananna
https://youtu.be/3067YVEbyw0
Ciocan pneumatic. Geamandura
Benis.
@IulianS
:)))))))) Azi dimineata am dat muzica la maxim in masina pe Rammstein – Radio. Si imi place foarte mult si Covenant – Bullet.
Uitasem de Covenant-Bullet- ce baba sunt.
This I like https://www.youtube.com/watch?v=HMUDVMiITOU
https://www.youtube.com/watch?v=XOYGw7sRKSk
Ce fain ar fi sa scriem fiecare ce muzica ne place (oracol much?), ne mai dam idei unii altora. Daca ne lasa Sir Manowar.
Si acum in legatura cu articolul, intotdeauna am avut probleme cu increderea in mine, ceva aproape de domeniul patologicului. I blame daddy (of course). Acum parca nu mai e atat de grav cum era, dar tot nu sunt cum as vrea sa fiu. Pana la 70 de ani ma vindec poate cand incep sa trag besini prin magazine fara sa ma rusinez.
Nu vrea nimeni-nimeni?
Problema nu e daca vor sau nu…
Aaaa, chestia asta se intampla de ceva timp pe forum.
“Daca as avea timp si n-ar trebui sa-mi fut vremea cu un job troglodit, cred c-as organiza un fel de bootcamp”
Pai, nu ti-am mai zis sa organizezi ceva intalniri motivationale? Poti sa-i zici bootcamp motivational. Cred ca vei avea multi clienti.
“Pai, nu ti-am mai zis sa organizezi ceva intalniri motivationale? Poti sa-i zici bootcamp motivational. Cred ca vei avea multi clienti.”
Nop.La cum e Man de transant si direct,fug aia ca potarnichile dupa jumatate de ora… 🙂