Un pic despre “Free market” si capitalismul de fundul curtii

Discutam un pic la postul trecut despre “Free market”.

Sunt oameni care au impresia ca asa e bine. Sa stabileasca “piata” pretul. In teorie, asta-i un lucru bun. Dar e o mica problema: piata este o chestie anonima din care prea putini oameni inteleg ceva.

Hai sa discutam un pic despre conceptul de free market.

Eu si Orbu mergem pe High Street cu nevestele si copiii. La colt este un nene care vinde o minge colorata. Una singura. Fi-miu zbiara c-o vrea el. Fiica lui Orbu plange c-o vrea ea. Mingea aia face vreo 10 lire. Eu am 3000 de lire in buzunar. Orbu are 3200. N-avem ce face cu ele. Sunt asa, bani de tigari.

Now, daca Orbu s-a saturat si nu mai suporta scheunaturile fiicei lui, poate oferi 3100. Si ia el mingea, in timp ce eu trebuie sa mai suport un pic zbieretele juniorului. Nu mult. Pana la magazinul unde se vand altele. Sau pana saptamana viitoare, cand mai scade pretul. Asta-i free market. Piata (formata din mine si din Orbu) a stabilit pretul: un pic peste 3000 de lire. Cat Orbu sa poata s-o cumpere, iar eu sa trebuiasca sa astept. E-n regula. Free market.

Intr-un univers paralel, pe aceeasi strada, in aceeasi situatie, nenea de la colt are 4 jucarii colorate. Dar noi avem in total 3 copii. Si nu prea le plac jucariile alea, dar merg, asa, sa le distraga un pic atentia si sa ne lase sa stam si noi la o cafea. Nu prea ne intereseaza si nu prea avem nevoie, dar am putea sa le cumparam. Totusi, nu ne ducem la nenea cu jucariile. In loc de asta, vine el la noi si ne ofera 3 jucarii la pretul a doua. Din nou, piata (in speta, lipsa cererii) a stabilit pretul. Iar copiii nostri se joaca vreo 10 minute cu porcariile alea de plastic, dupa care le arunca. E OK. Le-am luat ieftin. Free market.

Dar, dincolo de mingea colorata si dincolo de jucariile alea urate, exista interesul national. Exista lucruri pe care nu le poti lasa in voia “pietei”. Sunt chestiile care afecteaza intregul popor. De pilda, energia. Sigur, poti privatiza tot ce ai, de la hidrocentrale la centrale nucleare. Dar pe urma nu te poti mira cand brusc, creste de vreo 10 ori pretul energiei. Nu te poti mira cand 10 afaceri dau faliment si una singura ramane in picioare – pentru ca una aia are o intelegere pe sub masa si pe sub mana cu proprietarul centralei, sa cumpere mai ieftin energia pana cand da faliment concurenta. Si lucrurile astea se intampla constant. Asa ca nu-i genul de lucru pe care sa-l lasi la voia intamplarii.

Explicam in comentariile alea de la postul trecut cat de absurd e sloganul asta cu free market cand vine vorba de necesar. Avem nevoie de politie? Avem. Pentru ca intotdeauna se va gasi un om care sa ne dea una-n cap pentru a ne lua mingea sau jucaria. Sau nevasta. Sau organele copilului. Sigur, se intampla si cu politie treaba asta – dar nu atat de des pe cat s-ar intampla fara. Avem nevoie de justitie? Avem. Pentru ca altfel ajungem ca Romania, unde poti sa omori oamenii si sa iei cu suspendare, daca esti cine trebuie si dai cat trebuie. Si nu vrem sa traim intr-o astfel de lume distopica. Avem nevoie de un sistem de sanatate? Avem. Pentru ca altfel ajungem ca-n US, unde pentru o operatie banala trebuie sa platim vreo 20,000. Asa, scurt. Si nu vrem sa ajungem acolo, ca ni se inmoaie genunchii cand auzim de 20,000 pentru asa ceva.

Nu am intalnit vreodata un om care sa sustina ca trebuie sa lasam piata sa dicteze serviciile oferite de politie si pretul lor si mai ales, cine sa le primeasca si cine nu – cu exceptia trollilor, desigur. Era tampitul ala gras, chel, pitic, mustacios si chior care visa capitalism pe paine inainte sa ajunga sofer in UK lol. El ar fi privatizat totul – pe internet. Totul in afara de domeniul gratuit de wordpress pe care scria (si stii ca esti un ratat cand face misto pana si Manowar de tine pe tema domeniilor)

De ce nu trebuie asadar lasata piata sa dicteze nimic pe tema politiei sau a justitiei? Pentru ca sunt servicii critice pentru un popor. Nu vei avea ordine si nu vei avea un mediu de dezvoltare daca dicteaza legea pumnului, a batei, a cutitului si, de ce nu, a armei.

Dar la acelasi capitol intra si locuintele. Reprezinta o chestie critica. Acum, eu nu stiu de voi, da’ eu am sunat la politie de doua ori in viata. O data mi-au spart masina aici, in UK. Mi-a furat un tampit satnavul. A venit o politista varza, n-a reusit sa ia amprente, n-a reusit sa nimic. Dar, ma rog, in cele din urma, au prins hotul si m-au rugat sa vin sa iau satnavul. Nu m-am dus, pentru ca eram in Romania deja si oricum cred ca era deja distrus satnavul. O data am sunat la politie in Romania. Se bateau doi idioti in spatele blocului prin masini – da’ asa, urat, cu sange. A venit politia, aia plecasera – sangele era inca acolo. Da’ cum nu i-au vazut, m-au anuntat ca daca-i mai chem de pomana, ma amendeaza. Prin urmare, de 37 de ani, am avut nevoie sa chem politia de doua ori – practic, niciodata, ca astea nu erau situatii de “nevoie”. Ii puteam ignora pe-aia care se bateau. Si nu ma ajuta cu nimic sa reclam ca mi-au spart masina (in teorie).

Dar, revenind, locuintele sunt o chestie critica. Un alt domeniu care TREBUIE controlat de stat. Daca de politie am avut “nevoie” de doua ori in 37 de ani, de locuinta am avut nevoie cam in fiecare seara. Dar, pe langa asta, locuintele – si pretul lor – afecteaza multe alte chestii.

Sa luam exemplul de la inceput, cu nenea cu mingea. Intr-un alt univers paralel (in asta, de exemplu), alti doi oameni merg pe strada si ajung la nenea cu mingea. Dar nimeni nu cumpara mingea aia, pentru ca oamenilor abia-abia le ajung banii de chirie, haleala si restu’ chestiilor necesare. Si nimeni nu-i fericit in situatia aia. Cei doi parinti sunt suparati ca nu-si permit o minge. Nenea cu mingea e suparat ca nu o poate vinde si nu face bani, asa ca nici el nu poate sa-si cumpere un pateu din centru. Statul e suparat ca nu incaseaza TVA-ul pe minge si ca nenea cu mingea nu vinde 1000 pe zi, ca sa aiba nevoie de un angajat si sa-l taxeze si pentru salariul angajatului ala si sa nici nu trebuiasca sa intretina somerul ala care ar putea vinde mingea.

Ce se intampla atunci cand piata asta a locuintelor e “liberalizata”?

Pai, simplu. Vin 100 de oameni care, cumva, au niste sute de mii sau milioane. Si sutele alea de oameni isi permit sa cumpere un teren si sa obtina autorizatii si sa faca acolo niste case sau niste apartamente. Dar noi, restul, nu ne permitem. Ca nu avem milioanele alea. Si-i foarte simplu pentru cei 100 de oameni sa pice de acord ca trebuie vandut “la atat”. Nu e o chestie decisa de “piata”. Ei FAC piata. Ei decid din cine-i formata piata.

La chestia asta ar trebui sa intervina statul. Da, prietene. Free market. Vinde-le la cat vrei tu. Dar, ce sa vezi, construim si noi si inchiriem celor care doresc. La preturi mai mici, ca statul nu dispare in 30 de ani. Isi scoate banii de 10 ori in cele din urma. Now, noi cerem 100 de dolari pe chirie. Daca tu vrei sa vinzi apartamentul ala din Ilfov la 60,000 si sa le ceri 300 pe luna (ma rog, nu tu, banca), treaba ta. Noi nu te oprim. Doar iti aplicam si noi “free market”, inchiriind la o treime din pret. Asa, pentru ca putem si pentru ca-i in interesul statului.

De ce-i in interesul statului?

Pai, simplu.

Daca eu si Orbu avem oferte de a munci la 1000 pe luna si dam 100 pe chirie, o sa ni se para o idee buna sa muncim. Pentru ca ne vor ramane bani, ce dracu’. Si cu banii aia vom putea face diverse. Vom putea sa ne luam o minge colorata. Sau un telefon nou. Sau o masina noua. Sau orice altceva. Avem – nu-i asa? – disposable income. Sau poate cand mergem la o cafea in timp ce copiii se joaca pe strada cu jucariile alea, discutam si stabilim sa pornim o afacere. De ce nu? Nu numai ca avem noi venituri si dam bani statului, in loc sa ne dea statul noua, dar uite ca generam venit pentru stat si pe alte parti. Si mai angajam niste oameni – luandu-i statului din spinare oamenii aia care atarna greu de tot la cheltuielile sociale. Si cumparam mingea aia sau jucariile alea – si uite cum si nenea de la colt e luat din spinarea statului. Uite cum poate-si mai deschide si el o fabrica de jucarii – unde angajeaza alti oameni. Apoi angajeaza niste oameni in marketing. Apoi niste oameni care sa le vanda. Poate cumpara si-un spatiu de desfacere, sa nu mai vanda la colt. Si statul isi freaca multumit manutele. Banii pe locuinte si-i recupereaza. In timp. Nu-i graba. Si curg banii din toate directiile. In plus, la iarna Orbu se duce si-si cumpara si-o casa de vacanta prin Sighisoara. Pentru ca acolo-i place lui, de ce nu? Sau poate face o pensiune acolo, cine stie?

Dar daca eu si Orbu muncim pe 1000 si dam 500 pe chirie sau rata, 100 pe facturi, 300 pe mancare, pai, ne raman 100 de euro. Si atunci nu-i cumparam mingea lu’ nenea ala. Atunci cumparam jucarii second-hand, la negru, fara taxe. Sau de la un baiat care aduce de pe Alibaba sau DHGate. Are si ala o smecherie la granita si nu plateste vama. Noi luam ieftin, in teorie. In practica, nenea de la colt e in faliment. Eu si Orbu n-avem bani de investit in nimic sau de baut cafeaua aia in oras. Proprietarul cafenelei fluiera si el a paguba. Poate mai da afara o chelnerita. Ca oricum n-are pe cine servi. Iar banii nostri se duc la banci (care-i trimit in afara frumos) sau la chinezii care detin puscaria unde-s fabricate jucariile (adica tot afara). Brusc, banii nu mai curg catre stat. Statul isi ia impozitul pe locuinta aia – din care oricum garanteaza o mare parte. Si cam atat. Eu si Orbu ne taram de pe azi pe maine. Boracii urla frustrati. Se duc la scoala boi si se intorc vaci, ca statul trebuie sa taie de-acolo cheltuieli cu profesorii, cu spatiul, cu de toate. Deh, daca nu-s bani?

In a doua situatie – asta cu lipsa de bani – suntem acum – asa, cam la nivel de continent. E o distopie stupida.

Noi (ma rog, populatia la modul general, nu eu) n-avem bani de cheltuit sau economisit. Nu deschidem afaceri, ca nu ne permitem. Si oricum e mare riscul. Pe langa asta, statul ne cam agaseaza cu taxele – ca asa e cand n-are bani. Nu merita riscul si efortul. Vezi spitale si scoli inchise. Vezi reducerea numarului de politisti. Vezi concedieri si vezi o parca vesnica stagnare – cu mici pauze de recesiune. Si toate astea pentru ce? Pentru a imbogati un segment infim al populatiei. Nici macar 1%. Poate 0,5%. Poate. Proprietarii cu mai multe locuinte. Bancherii si cei care ofera diverse servicii conexe, precum si aia din lateral – stiu si eu, lantul de magazine care vinde hartie A4 la banca si firma care-i face service la imprimante. Da’ cam atat.

Nu poti avea cu adevarat free market fara niste reglementari clare. Pentru ca ajungi la situatia actuala – aia in care piata nu stabileste pretul, ca n-are bani de nimic oricum.

Stiti alta chestie afectata de preturile locuintelor (si, implicit, afectata de chirii)? Mobilitatea.

Daca ai putea inchiria de la stat in aproape orice zona, ai avea nevoie de masina? Nu vad de ce. De ce nu te-ai muta fix langa lucru sau intre jobul tau si jobul sotiei, sa ajungeti amandoi intr-un timp acceptabil? In conditiile actuale, cei mai multi oameni sunt legati de pamant. Sigur, apare nu stiu ce companie cu joburi disponibile in orasul X. Da’ daca in orasul X te costa chiria cat juma’ din salariu, parca nici nu merita efortul. Pana-ti gasesti ceva de inchiriat, pana gaseste si sotia ceva de lucru, mai repede te lasi pagubas. Rezultatul? Marile aglomerari urbane – care contribuie si ele la calitatea scazuta a vietii; de la poluare la zgomot, la inghesuiala, la timp mort pierdut in trafic, la locuinte mai mici, la servicii mai proaste si toate celelalte. Pentru ca… acolo-s joburile, acolo trebuie sa ma duc. Si, in mod ironic, asta ii afecteaza si pe afaceristi. Pentru ca nu pot sa se duca sa deschida un sediu in Cucuietii Urlati. Ca n-au acolo nici oameni si nici n-ar avea unde locui oamenii aia sau unde sa mearga la un film sau la o cafea. Stie cineva, aia in Jucu (de unde-a plecat Nokia) aveau cinematograf? Ca eu cred ca nu. Cat castiga statul din treaba asta?

Ai putea avea insa free marketul ala la chestii ne-esentiale. Da. Mi se pare normal sa stabileasca piata pretul Daciei si pretul Mercedesului. Pentru ca n-ai nevoie nici de una, nici de alta. Dar la locuinte? Nu.

Ce se intampla cand oamenii ori nu-si permit locuintele, ori dau prea mult pe chirie sau pe rata? Ce se intampla cand activitatea bancare nu-i reglementata? Pai, ce sa se intample? Se intampla chestii de-alea cu francul elvetian. Se intampla ca eu si Orbu nu cumparam si nu consumam – ca nu putem. Se intampla ca nu incercam sa pornim afaceri. Se intampla ca nu angajam oameni si nici nu sprijinim alte afaceri care angajeaza. Aia se intampla.

Se intampla ca stam agatati de-un fir de atat toti intr-o permanenta stagnare, cu mici pauze de recesiune. Se intampla ca bancile trebuie bailed out. Cum a fost cazul cu Lloyds si RBS in UK. Cum a fost cazul cu Bancorex in Romania (se mai plateste taxa aia de solidaritate?) Se intampla ca nu avem autostrazi noi – si cele care exista nu-s nici macar intretinute, necum reparate. Se intampla ca dam spaga pentru a face rost de un loc la gradinita pentru copii. Se intampla ca scolile-s varza si ne trimitem in cele din urma copiii afara. Se intampla ca plecam noi afara cu tot cu ei. Se intampla ca statul ramane cu buzunarele fluierand, luand o data la cativa ani un nou imprumut de la FMI.

Si se intampla ca halca cea mai mare din taxele noastre e cheltuita pe ajutoare sociale – mascate sau nu. Pentru ca 90% din oameni traiesc la limita. Nu mai fac parte din proletariat, fac parte din precariat.

Pe cine ajuta asta?

Aruncati o privire la imaginea aia. Sunt taxele mele pe 2015, cand aveam un salariu mai amarat nitel.

Si ce vedem acolo?

Pe primul loc, prima pomana. Cu 1400 mai mult decat la educatie. Pentru ca trebuie tinuti in spinare toti aia care nu-si mai permit sa inchirieze sau sa cumpere. Dar nu se termina acolo.

Daca ne uitam mai jos, alte 1400 de lire se duc la dobanda pentru plata datoriilor externe. Datorie care creste in continuu pentru ca asa-i cand statul trebuie sa se imprumute pentru a mai tine in spinare niste oameni care nu se descurca – adica pe cei mai multi oameni.

In schimb, taiem fonduri de la sanatate, educatie si, cultura si politie. De investit in infrastructura nici nu se pune problema, ca am lasat noi “Free market” sa decida cand am vandut caile ferate, nu-i asa? Sigur, asta a nenorocit si mai mult mobilitatea sociala – ca-i 5000 pe an un bilet de tren din localitatea X (unde stai) in localitatea Y (unde ai jobul). Si parca-parca nu-ti arde sa te mai duci la jobul ala.

Sub toate astea, fix pe ultimul loc, intra contributia UK la bugetul Uniunii Europene. Uniune Europeana din care UK iese, pentru ca, nu-i asa, de ce sa le dam alora bani? Pentru ca derp – fix aia era problema omului de rand. Nu faptul ca nu-si permite locuinta. Nu faptul ca se duc cel putin o treime din taxe pe pomeni – pomeni care, practic, ii imbogatesc pe aia 0,5% care vand si inchiriaza locuinte. Nuuu. Pe omul ala de rand nu-l deranjau alea 8000 de lire. Nu. Omul de rand nu de-aia murea de nervi, ci din cauza celor 291 de lire. Hai, sa arunci anual 8000 (suma in crestere) e OK. Da’ 291, nu, asta chiar ca-i prea de tot! Dar, ma rog, postul asta nu-i despre Brexit. Catusi de putin (desi, in mod amuzant, votand Brexit, au votat anti-free market, poate neintentionat).

Exista, cum spuneam, domenii de interes national (ii cer scuze domnului Oprea daca i se pare ca i-am plagiat exprimarea). Necesarul, in principal. Locuinte. Energie. Strictul de hrana. Nu propun sa manance toata lumea chestii de 1000 de lire portia. Nu. Dar sa poti manca, nu stiu, niste copane de pui. Daca-ti permiti si vita Kobe, bravo tie. Daca nu, lasa ca nu mori si nici nu faci diabet si nici nu devii obez (crescand si mai mult nota de plata de la sanatate) mancand pui. Ce dracu’. Si astea-s domeniile in care nu trebuie sa existe conceptul de free market. Pentru ca ajungem toti sclavi, bolnavi si vai de capul nostru asa. Si-n UK si-n Romania.

Asa inteleg eu chestia asta cu free market. Si poate lumea are impresia ca-s socialist. Nu-s. Urasc socialistii. Daca spun ceea ce spun e din cauza ca nu ai vreo sansa la capitalism fara exceptiile si reglementarile mentionate mai sus. Ce fel de capitalism ai cand nici eu nici Orbu nu ne permitem sa incepem o afacere? Ce capitalism e ala? Capitalismul celor 0,5% si-n rest servim socialism pe paine pentru a tine in spinare ceilalti 99,5%, sa nu ne dea in cap?

Ce este aproape de neinteles insa e faptul ca aproape jumatate din populatie a votat aici cu animalele astea care rag in sus si-n jos despre free market. Jumatate din populatie castiga vreo 18k net pe an. De banii aia, sunt fix in situatia in care discutam la inceput: dupa ce-si platesc chiria, trec pe langa minge si nu-si permit s-o cumpere. Ce sa mai vorbim de deschis vreo afacere cu Orbu, ca nici nu-si permit sa bea cafeaua aia cu el, trebuie sa aleaga intre cafea si inca doua portii de orez, inca doua zile de hrana mizerabila. Hell, probabil ocolesc permanent strazile cu magazine, sa nu le ceara ceva copilul. Dar ei chiar cred in “capitalism” si “free market”. Cum zice sotia, capitalisti de douaj’ de milioane pe luna.

Nu-i c-ar fi bogati. Ca nu esti bogat cu 20 de milioane pe luna. Nici macar pe-aproape. Nu-i ca ei isi permit, asa ca-i doare-n bascheti. Nu. Dar au ajuns la nivelul ala de prostie si rautate in care singura satisfactie din viata lor e sa vada din cand in cand unul mai sarac ca ei. Unul care-o duce mai prost. Stiu si eu, vreun vanzator de la Mega sau din Poundland. Sa se bata singuri pe burta, sa arate cu degetul la ala si sa zica “ce destept am fost eu, baaaaa”. Si de-asta si eu mai pun pe-aici screenshoturi cu salariul – ca stiu ca agaseaza multa lume. Nu pentru a ma lauda, ca n-ai cum sa te lauzi cu 5000 de lire amarate, ci pentru a le aduce aminte cat de sobolani sunt de fapt.

(glumesc cand zic ca-i de neinteles; e foarte de inteles; isi imagineaza ca eu si ei o sansa sa ajunga milionari, in ciuda tuturor dovezilor care arata contrariul)

Pana cand se va destepta un pic planeta (probabil ca nu se va intampla niciodata, motiv pentru care si eu mi-am cumparat casa, c-am obosit sa tot astept sa fie si altii mai destepti un pic), o sa traim in situatia asta care aduce a strutocamila. Cea in care glorificam la toate colturile capitalismul asta de cumetrie – cumetrie intre politicieni si cei 0,5% care decid ce inseamna “piata” pe spinarea celor 99,5% care rabda. Dar, pana la urma, poate e mai bine asa. Cum zic englezii, ti-ai facut patul, acum dormi in el. Ai votat pentru asta. Ai zbierat pe internet de free market si nu ai avut chef de reglementari.

Bucura-te de rezultate.

Asa sa fie. Pe mine nu ma deranjeaza cu nimic. Vorba aia, am cumparat a doua casa, maine plec in primul concediu (da, da, de-ala de 5*, ca nu vreau sa las dubii cu privire la faptul ca-s cocalar, laudaros etc; da stiu ca-s fraier, ca nu inteleg, ca-s cocalar; poate ca free market n-a functionat prea bine daca pana si-un cocalar fraier ca mine castiga mai bine ca aia educati si destepti si pro-piata-libera? csf, ncsf). Asa ca daca aia care castiga de 5 ori mai putin ca mine au hotarat ca-i mai bine asa, ca ei se descurca sa stea in cosmelia plina de sobolani pe care le-a dat-o socrul si-si permit din cand in cand un sandwich in oras, eu unul ma spal pe maini. Si pana atunci cre’ ca-mi fac o cafea si ies in gradina ca-i cald si frumos afara. A, ce-i gradina? E chestia aia, cum vedeti voi la blocurile alea in care nu va permiteti sa locuiti. Doar ca nu-i a tuturor, ci a mea. E, cum ar veni, ca parcarea din spate. Da, ma, ca parcarea aia din fata casei – aia pe care voi n-o mai aveti, c-asa a hotarat piata libera, ca pretul unei locuinte in Rosu, judetul Ilfov, tre’ sa fie pe la vreo 52,000 de euro.. Da’ e OK si-asa. E adevarat, n-or fi joburi acolo, da’ macar o platiti rapid. Mai mult de 20 de ani nu cred sa dureze. Si merita. Sunt atatea chestii acolo. Groapa de gunoi, de exemplu. Sau canalizarea de la Metro. Ce-i interesant e ca programul “Prima Casa” nu deranjeaza. Desi fara jegul ala, pretul acelor locuinte n-ar fi depasit 30,000. Dar daca propun sa fie reglementat sectorul bancar (si gaura imensa care rezulta-n GDP de-acolo), hei, nu se poate. Pentru ca – nu-i asa? – tre’ sa lasam piata sa decida. Haios.

Oh, well. Ma duc sa fac cafeaua si va las vreo cateva saptamani sa ma luati la misto pe-aici. V-as contrazice, da’ stiti cum e, tre’ sa ma relaxez, ca nu pot pleca obosit in al doilea concediu…