Viata in UK – part XLIII – radiografia emigrantului ratat

Astazi o sa discutam un pic despre radiografia emigrantului prost si ratat. Ca nota, am mai scris (pe alt ton) despre astia cu alte ocazii (unu, doi), dar astazi lasam un pic literatura la o parte si analizam asa, la rece.

Ati terminat de citit articolul ala de pe republica? Hai s-o luam in ordine.

Cica ar fi scris de baiatul asta. Si zice el pe-acolo ca..Morgan Stanley. Aveam la fostul job (ala de la care abia am plecat) un coleg care fix de-acolo venise. Cica era o parnaie troglodita. L-au dat afara (pe colegul meu) cand au facut reduceri de personal. Avea si el un 55-60k p-acolo si a fost nasol, plm.

Cat castiga oare un tip de-asta la Morgan Stanley? Pai, cam atat:

Cu astea-n minte, sa mergem mai departe. Direct la subiect, adica.

Mă cheamă Ion. Am 27 de ani. De câteva luni am părăsit un job călduţ într-o bancă de investiţii din Londra, unde am stat 3 ani. În prealabil am făcut facultatea la Oxford. Da, acel Oxford. 7 ani, în total.

Omul avea un job CALDUT. Serios, un job caldut. Intr-o banca de investitii, lol. Dupa ce-a fost la ACEL Oxford. Si de la acel Oxford, s-a dus s-o frece pe 52-70k (sa zicem ca era la maxim, pula mea) in Londra.

Si ce-a facut el? Ia sa vedem.

i să încerci să te integrezi într-o cultură nouă te schimbă. Cu toate că majoritatea românilor care pleacă — cel puţin din ce am observat — evită asta. Se organizează în mici Românii. Cum e Bărtocul din Londra. Adică Burnt Oak, pe englezeşte, dar oricum e atât de plin de români încât engleza e limbă secundară.

Şi aşa eram şi eu. În facultate devenisem preşedintele asociaţiei de români de acolo, aşa-numitul Romanian Society, pe care am încercat să îl pun pe picioare după câţiva ani de administrare lipsă. Nu mi se părea că rezonez deloc cu englezii, dar legasem prietenii cu alţi est-europeni.

Pe scurt: neintegrabil. Nu-i paguba, ca nici eu nu-s integrabil. Da’ nici la modu’ ala retardat, sa ma duc in UK ca s-o ard in mica Romulanie. Nu, tata. Just no.

Mi-au dat o mică bursă şi m-au trimis 6 săptămâni la New York. Trăiam visul românesc, ajungeam pentru prima dată în America

Si herpaderp, incepe omul. Visul romanesc! Sa ajungi in US la un pisat de training. Se practica rahatul asta grupa mare. Cam jumatate din fostii colegi au ajuns pe-acolo la training/onboarding. Ca plm, au americanii damblaua asta: te duci sa lucrezi in Londra, da’ compania-mama e prin Palo Alto, prin NY, prin pula calului, asa ca te zboara-ncolo 2-6-10 saptamani. Sa iei contact cu, sa vezi plm, sa te cunoasca, sa te slobozeasca-n aorta. Eu am scapat de chestia asta pana acum, da’ alti fosti colegi nu. Ma rog, nu-i un dezastru sa te duci acolo la training, da’ cica asta-i VISUL ROMANESC. Cat de tigan sa fii, bai, tata?

Şi cum ziceam, trăiam visul românesc, ai mei erau mândri, eram în AMERICA.

In AMERICA. Cu CAPS. Pentru ca herpaderp, AMERICA. Pute-n pula mea provincia pe el.

Căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale… pe care am împărţit-o în primul an cu alţi 7 necunoscuţi, iar dimineaţa mă trezea ventilatorul din baie. Dar cui îi păsa? Eram londonez

Si bineinteles, cand esti un taran capsat, ce faci? Dupa ce faci ACEL Oxford si dupa ce mergi in ACEA AMERICA, te duci frumos sa stai shared cu inca 7, trollolol. Ca un adevarat LONDONEZ, LOLOLOLOL.

După un an în căsuţa de lângă râu, m-am mutat cu un coleg. Român. Suntem prieteni şi acum şi ne sărbătorim ziua de naştere împreună la Londra.

…si dupa un an de stat shared, s-a mutat shared. Da’ nu cu 7, ci cu unul. Roman, evident. Pentru ca facem misto de aia de la Burnt Oak, da’ suntem la fel, ce dracu’. Si nu, nu-i o alegere treaba asta. Treaba e ca vesticii simt animalele astea. Le simt si le ocolesc. Asa ca ramai cu…alt roman. Sa puteti baga manele singuri, sa va plangeti durerea.

Veneam seara acasă fără energie şi mă jucam pe calculator, vorbeam pe net sau mă uitam la vreun serial. Uneori găteam. Nu eram o creatură foarte socială. Iar starea asta, cu timpul, părea că se accentuează. Ieşeam cu colegii de la muncă, sigur, uneori citeam pe iarbă în parc până mă pârlea soarele, dar parcă ceva lipsea.

Uhm, da, ceva lipsea. Sa vedem:

– pizda
– integrarea in grup
– prietenii; nu, nu se pun iesirile cu colegii de munca, in pula mea!!!
– senzatia de “acasa”.
– banii

La prânz vorbeam despre diverse gadgeturi sau motoare de căutare, şi, uneori, îmi umpleam casa cu electronice de pe ebay. Cine a zis că bărbaţii nu cresc niciodată, doar li se scumpesc jucăriile, s-a gândit la mine.

E importanta treaba asta. Nu, serios, e importanta. Nu era daca omul zicea “de pe amazon” sau “de pe ebuyer”. Era normal, I guess – ma rog, normal pentru un labagiu singur. Da’ de pe ebay…hei, asta spune ceva. Pentru ca-i o problema. De pe ebay cumpara doar saracii, cu o exceptie. Practic, exista un singur motiv sa cumperi de pe ebay: ai ceva obiect de care te-ai atasat emotional, treaba ta de ce. Si desi exista modele mai bune, tie iti place ala. Asa ca atunci cand iti pica o piesa si cand nu gasesti piesa aia – ca nu se mai fabrica – te duci pe ebay. Ca sigur e acolo unul care-a dezmembrat ceva si vinde piesa. Atat. Ala-i singurul motiv sa cumperi de pe ebay. C-atunci intelege lumea de ce iei SH: ca nu poti cumpara nou. Uite, daca mai aveam masina veche, si eu mi-as fi cumparat in cele din urma ceva de pe ebay pentru ea, ca sigur mi s-ar fi stricat in timp ceva si plm, nu mai face nimeni chestii pentru Vectra, cred.

Da’ in afara de motivul ala, nu e altceva. Esti sarac. Esti ghertoi. Esti un papagal. D-aia cumperi de pe ebay.

După un an şi jumătate, proprietarul ne-a dat afară. Pentru „motive familiale” legate de fratele lui. Noi speculam că l-a lăsat nevasta. Vecinii din bloc speculau că îl căuta poliţia din Elveţia. Ca atare, ne-am mutat şi ne-am lăsat de speculaţii. Acum eram 3 români, într-o casă lângă un canal. Decorativ, nu de colectare. În spate la Tower Bridge, în centru, foarte frumos pe acolo.

Si, gee, l-a dat proprietarul afara. De asteptat, se mai intampla, nimic neobisnuit si e foarte posibil sa nici nu fie vina lui. Reactia lui? Hai sa speculam! Poate l-a lasat nevasta! poate-l cauta politia. Pentru ca pula mea, muti taranul de la tara, da’ nu poti sa-i scoti obiceiurile de ulita din sange. N-ai cum. E nascut cu pamant intre degete, nu poti sa-l speli nici cu fucking Tamisa.

Asa ca…s-a mutat cu alti doi romani. Tot shared. Pentru al treilea an.

2018, 1 iunie. Mă aflam în vacanţă în România. Din 15 vacanţe, 14 erau aici.

Serios, e cineva surprins? In vacanta omu’ mergea in Romulania. Hai ca va zic mai incolo de ce.

În dimineaţa aceea, eram la masă şi la o bere cu un prieten. Tipul făcea, şi încă face, muncă de consultant. Adică tu ai nevoie de programatori, el vine şi face treaba. Şi mi-a propus să lucrez cu el. Propunere bună şi motivantă. Dar, spre ruşinea mea, ce m-a făcut să accept a fost tot o noţiune numerică. Banii. Până atunci eram convins că nu pot avea acces la o viaţă la fel de decentă şi aici.

si, in fine, obosit omul de laba, de stat shared si de restu’ treburilor neplacute din viata…a acceptat o oferta din Romulania. Pentru bani.

Nu, nu-i nimic in neregula cu asta (glumesc; este, da’ va zic mai incolo). Pana la urma, daca mi-ar merge mai bine la Polul Sud, acolo m-as duce sa lucrez, ce pula mea. Asa ca omu’ s-a dus in Romulania.

Şi m-am pus pe treabă. Mi-am găsit înlocuitor în casa din Londra. Înlocuitoare care a venit cu motan propriu, aşa că, în ultima lună acolo, mi-am amintit că sunt alergic la mâţe. Mi-am trimis lucrurile în România. Am avut discuţii cu ai mei, care nu înţelegeau de ce ai da Londra pe Bucureşti. Pe bună dreptate, sunt convins că şi cei care au citit până aici încă se întreabă asta.

Ca, pula mea, asa-i in shared. Tre’ sa gasesti un inlocuitor, ca mai sunt doi si nu pot plati chiria in doi, cacat. Adu si tu pe cineva – unul cu o pisica, la care esti alergic. Bawww, cat de fucking retarded poate fi un om? Cam atat.

Şi mi-am dat seama că, deşi eram respectat, poate chiar admirat, de colegii din Anglia, acolo eram o simplă rotiţă. Una foarte bună, dar pentru firmă şi societate, eram o piesă de schimb. Impactul meu într-o societate ca Londra era minim. Aici, am început să simt că reuşesc să fac bine în jurul meu, şi să îmi exercit o influenţă mică, dar pozitivă, asupra mediului meu.

Efectiv acum 10 minute ne-a spus omu’ c-a plecat pentru bani. Si-am zis c-am inteles, ca-i normal (lol). Da’ acum, brusc, chestia nu mai e de bani. E ca SIMTEA CA FACEA O DIFERENTA!

Rămâne o întrebare.

De ce am scris cele de mai sus? Ca să mă laud?

Pula mea, sa speram ca nu; ca ar fi bizar sa te lauzi c-ai stat 3 ani shared, ba cu 7 oameni, ba cu 3, ba cu 2, ba ca te-a dat proprietarul afara, ba c-ai trait pe laba. Chiar ar fi usor surprinzator sa se laude cineva cu asta, pula mea.

Încurajare pentru ca lumea să se întoarcă? Poate, dar trebuie să fie o decizie personală, individuală. Eu sunt privilegiat: am făcut o facultate şi am căpătat o expertiză într-un domeniu în care existenţa de pe o zi pe alta nu e o problemă.

Omul e privilegiat. A facut o facultate. Si existenta de pe o zi pe alta nu e o problema. Ma rog, nu cat timp stai shared. Sau in tari de mana a treia.

Speranţa mea este să inspir un pic de… speranţă. La fel cum gândesc eu, gândesc şi alţii. Din ce în ce mai mulţi fii rătăcitori se întorc.

Doamne-ajuta. Doamne-ajuta, macar de s-ar duce dracului inapoi toti.

Ne simţim bine aici şi ne dorim să facem să fie bine nu doar pentru noi, ci şi pentru ceilalţi.

Si pac, cu porumbu’ scurgandu-se tandru spre noroiul dintre degete, ne explica omul. Face chestii pentru ceilalti. Pac-pac. Nobil din partea lui, sa moara Franta de mint.

===

OK, acum c-am terminat cu citatele, hai sa si scriu ceva, nu doar sa-mi bat pula de cat de lache a fost omul.

Bai, sunt satul de aud de emigranti de-astia ratati. Tre’ sa fii in pula mea ultimul ratat pentru a proceda ca maimutele astea. Da’ ultimu’. Stiti ce fac toti astia gresit? Hai ca va zic eu.

– nu au un plan. Da’ nici unu’. Stiu, fac misto de ala c-a stat shared in aia 3 ani in timp ce se mangaia – si la propriu si la figurat – cu faptu’ ca el lucreaza intr-o BANCA DE INVESTITII, DUPA ACEL OXFORD, DUPA CATEVA SAPTAMANI IN ACEA AMERICA! Da’ treaba e ca-i perfect acceptabil sa stai shared. O PERIOADA. Asa, pana te pui pe picioare si pana incepe sa miste planul pe care tre’ sa-l ai. Da, coaie, OK, stau shared un an; si ma duc la lucru si-nvat chestii; si dupa un an – haaaai doi, ca poate-s retardat – plec urland la urmatoru’ job pe salariu dublu-triplu si ma doare-n pula. Si nu mai stau shared.

– au mai multe datorii si mai putina minte. Pentru ca hei, e cool sa studiezi la ACEL OXFORD, dar e mai putin cool cand tre’ sa platesti student loanu’ si plm, poate si maintenance grant. Ca atunci degeaba iti dau aia 60-70k (care, fie vorba intre noi, e un salariu mizerabil in Londra), pentru ca o sa ajungi sa stai shared. Pentru ca 60k inseamna cat? Vreo 3300 sau pula mea? Si-ti opresc aia un 350 pe luna pentru student loan si poate inca vreo 500 pentru maintenance grant si ramai cu un 2500 acolo, fie. Din care o sa dai in pula mea partea ta de chirie (ca stai shared, ca un ghertoi) si o sa ramai cu bani de transport, haleala si cateva mici distractii si gadgets (da’ doar SH, de pe ebay, ca sa fie clar). Masina? Ia pula. Casa ta? Ia pula. Vacante unde frumos? Ia pula. Mars la ma-ta-n Romulania, unde nu tre’ sa platesti hotelul, ca altfel intri pe credit card, plm.

– nu-s deschisi si nici macar decenti. D-aia se invart numai intre romulani, numai cu alti romulani. Si-n cel mai bun caz ies “cu colegii de lucru”. Ca pula prieteni. Pula gagici. Pula orice. Micii tigani. Aia ca Lavinius – prima lor grija e sa-si traga antena de Digi pe casa.

– sunt batuti in cap si au baut kool-aid-ul corporatiei. “Sunt smecher ca lucrez la aia; nu conteaza ca fac o treime din cat face manowar, baiatu’ ala care a fost la ACEL SPIRU CU TAXA, nu la ACEL OXFORD, eu am firma aia pe CV!!!”. “Stau la Tower Bridge; nu conteaza ca acolo stau cu inca 3, nu conteaza ca toata casa “noastra” e cat juma’ din casa lu’ Manowar, eu stau in zona buna!!!” (si nu, nu e buna; nu, nu ma laud, doar imi bat joc de locuintele din Londra). Dar prostul corporatist cu asta-i hranit. Cu faptul ca sta in zona AIA – care-i de cacat, fie vorba intre noi. Cu faptul ca lucreaza la firma AIA – care-i si mai de cacat.

– sunt singuri si insingurati. Si, sincer, d-aia se duc pana la urma in tarile lor. Ca nu fac numai romulanii asta. Fac si unii polonezi asta. Si alte popoare dubioase. Ca, realist vorbind, dupa ce ai ceva CV/experienta, iti gasesti intr-o tara d-aia depopulata (ca Romulania) un job decent+. Eu, de exemplu, estimez c-as putea (cu ceva noroc, I guess) sa-mi gasesc un job de 2000 de euro in Romulania. Nu mai stiu salariile de-acolo, estimez si eu, asa…N-ar fi mare branza, da’ in mod sigur as da p-acolo de una care sa dea cu cracii-n sus ca am 2000 de euro si-am lucrat la fucking Morgan Stanley. Ura! Ce tare! In sfarsit, dupa 7 ani, fut si eu! Poate. Poate nu, ca mecla din profil nu-l prea ajuta, da’ sa nu fim rai. Si nici unu’ din ghertoii astia nu au nimic de spus. Nu pot combina o pizda ca n-au cuvintele la ei, tupeul si restul. Ca ei stiu doar “lucrez acolo, am un job caldut, ce tare-s eu, stau la Tower Bridge cu alti 3-7”. Si pula mea, si daca ai combina prin vreun miracol o pizda, unde cacat s-o duci? In dormitoru’ tau single din shared? Great success, da’ cre’ ca ar da cu pas cele mai multe.

But then again, pe linkedin omu’ arata cam asa:

…deci oricum nu stiu daca s-ar putea pune vreodata problema de dat la buci fara cash.

– nu pot accepta faptul ca-s saraci si nu-s dispusi sa faca vreun efort pentru a iesi din saracie. Ca-s imbecili de-astia care se umfla-n pene aiurea-n tramvai. EU STAU LA TOWER BRIDGE; AM FOST IN AMERICA, VISUL ROMULANESC; LUCREZ PENTRU O BANCA DE INVESTITII! Oh, vai, tu, Greevei, srsly? Ce proasta-i ma-ta.

Ce-ar trebui sa faca tristii astia – si nu ma refer la nenea asta, ci la toti ceilalti? Un plan, ba, tata. Da, lucrez acolo, invat, ma perfectionez, zbor pe dublu-triplu intr-un an sau cam asa ceva; da, ma mut singur, chit ca ma costa mai mult, sa pot invita o pizda la mine. Da’ e ceva mai scump si deh, cand esti ghertoi, esti ghertoi. Da, ar trebui sa iasa – nu cu colegii, ci singuri sau cu ceva prieteni. Si nu doar la o bere, ci si la un agatat, la ceva. Si nu doar romulance, ca alea au varfu’ carierei in fucking Tesco in general. Si-atunci, plm, cu casa ta, nu a “voastra”, cu o gagica, nu cu laba pe youporn, cu niste prieteni cat de cat, nu cu restu’ corporatistilor, cu bani in buzunar, nu cu “am vazut Cehia si merg in 14/15 vacante in Romulania”, viata ar fi deja mult mai draguta.

Dar pula mea, pentru asta tre’ sa-ti speli noroiu’ ala dintre degete si gunoiul ala dintre urechi. Sa nu te mai bucuri ca un fomist la faptul ca dai mai putin pe chirie. Ca aia-i cel mult calea spre diploma de incel de la ACEL OXFORD.

Overall, eu ii sunt recunoscator lu’ nenea ala c-a plecat. Si ar fi ideal daca i-ar citi si alti sobolani textu’ ala tembel – d-aia am si pus link – si-ar pleca si ei dupa el. Doamne-ajuta, ca n-am chef de retardatii aia care stau cate 10-n casa. Sa faca asta-n Romulania sau unde vor ei, da’ nu aici.

Dar da, cam asa sunt mizerabilutii astia. Cam asa. Ce e amuzant, vorba lui animaloo (ca el mi-a dat linkul), e ca se-ncurca in prostie si-n minciuni. “Am acceptat o oferta din Romulania pentru bani”. “Am venit aici sa contribui, sa schimb, sa sfintesc locul”.

Mars, #sarakule. Mars, ma. Mars.