Viata in UK – part XXV – Romania si Brexit

Discutiile legate de Brexit au inceput de multa vreme si au devenit ceva mai serioase in 2015. Cand, in 2016, a venit referendumul, reactia Romaniei a fost … inexistenta.

Pe undeva, am acceptat chestia asta ca fiind relativ normala. De ce le-ar pasa tristilor de romani de soarta celor cateva sute de mii de romani de-afara? De soarta “capsunarilor”? Aparent, nu ar fi existat vreun motiv. Asa ca nu a existat o reactie adecvata. O tentativa a diplomatiei de-a se asigura ca romanii vor fi protejati. Eu si cei ca mine am fost pur si simplu abandonati.

Asa cum ziceam, pe undeva, am acceptat “normalitatea” acestei chestii, la fel cum am acceptat “normalitatea” vesnicului dezinteres al guvernului roman fata de noi. Am vazut asta tot timpul. Am vazut-o in cozile absurde de la consulat, atunci cand ai nevoie de vreo hartoaga oarecare. Am vazut-o in taxele de la consulat, atunci cand ai nevoie sa-ti schimbi pasaportul. Am vazut-o in cozile absurde din preajma alegerilor. Vrei sa votezi? Lasa ca-ti trece.

Daca am acceptat aceasta noua “normalitate”, a fost pentru ca am renuntat de multa vreme sa ma mai gandesc la mine in termeni ca “eu, cetatean roman”. Mi-am dat seama din 2004 – de la primul job serios in afara tarii – ca nu am mare lucru in comun cu romanii si Romania si ca e cazul sa ma gandesc la mine mai mult in termeni de, sa zicem, “Eu, Manowar”. Am acceptat noua “normalitate” pentru ca, pana la urma, e mai important cu ce ma aleg eu, cum imi merge mie si mai putin cum ii merge Romaniei. Romaniei in mod cert nu i-a pasat niciodata prea mult de cum imi merge mie, asa ca a fost oarecum reciproca treaba asta. Iar romanii din Romania au acceptat aceasta “normalitate” pe considerente similare – cum ar fi “da-i dracului de capsunari, ca aia se scalda in euro, iar noi suferim aici!”. Asa ca ne-am distrat cu totii. Cu mijloace diferite, din motive diferite.

Dar dupa orice distractie serioasa vine si nota de plata.

Nota mea de plata a venit sub forma lipsei de reactie din partea Romaniei dupa referendum. A capatat forma incertitudinii de zi cu zi. Oare maine mai putem fi aici? Oare maine ne trezim deportati, cot la cot cu alte milioane de emigranti? Si m-am lamurit ca Romania nu o sa faca absolut nimic pe tema asta. Asa c-am ramas oarecum la mana UK-ului. Ce-or vrea ei sa faca. Isten cu mila sau gen. Si stam si asteptam din iunie – si-au trecut de-atunci 8 luni! – sa aflam ce o sa se intample cu noi, more or less. Nu vreau sa fac pe dramaticul, ca nu-i cazul de drame aici. Dar incercati, asa, de fun, sa va intrebati in fiecare zi daca maine pune unul o stampila pe o coala de hartie si toata viata voastra e data peste cap. Si sa nu aveti nici un fel de certitudine pe tema asta. Daca nota mea de plata e destul de light si pana la urma – intr-un fel sau altul – pentru mine totul iese OK, nu acelasi lucru il pot spune despre cei care sunt in Romania.

Nota de plata a Romaniei va veni in curand, in forma asta. Rezumatul? UK termina in curand cu “free movement”. Nu doar atat, dar noii migranti, DACA vor mai putea ajunge aici – repet, DACA – vor veni cu permis de munca (cum am venit si eu in 2010) si vor avea dreptul de a lucra o perioada fixa (in dracu’ stie ce conditii), dar fara dreptul de a cere ajutoare sociale de orice fel.

Pana acum, presupun ca voi, astia care sunteti in Romania, va dati coate, pe sistemul “nu-i problema noastra”. Si cred ca fix asta a fost si gandirea onorabilului vostru guvern. Foarte frumos. Acum insa o va explic de ce si cum asta-i problema voastra. Pe scurt, de ce Brexit-ul afecteaza Romania si cum.

Oficial, sunt cam 400,000 de romani in UK. In realitate, astia-s cei de care stiu englezii – si sa zicem doar ca sistemul lor nu-i cel mai grozav.

O parte din cei 400,000 o duc bine, cat se poate de corect. Au un job bun, o afacere buna, o whatever buna. Le vine legal o suma de bani in fiecare luna si-si vad de ale lor. Poate-s doctori. Poate-s profesori. Sau poate-s baieti cu cablul, ca mine, asa. Dar partea asta e foarte, foarte mica. O minoritate care, statistic vorbind, aproape ca nici nu exista. Grosul (as estima eu vreo 385,000 din 400,000 PLUS aia de care nu stie UK-ul) intra la capitoleu “aoleu, mama-doamne”. Saraci lipiti. Mici gainari. Traiesc exploatand sistemul de ajutoare sociale. Vorbesc de romanii si tiganii care vin aici, iau un job sau se declara self-employed lucrand un numar extrem de mic de ore pe luna (sau deloc) si cerand working tax credits si child tax credits si ce se mai nimerea. Puteti citi despre ele pana va plictisiti, dar eu va atrag atentia asupra acestei chestii:

Eligibility depends on:

…
if you’re responsible for the child
…
You’re usually responsible for a child if:
…
they live in an EEA country or Switzerland but are financially dependent on you

Ghici ghicitoarea mea: ce grup etnic stiti voi cu 15 copii nascuti inainte de 30 de ani? Ce grup etnic stiti voi (dar nu recunoasteti) ca fuge in toate tarile si cere ajutoare sociale pentru cei 15 copii ramasi acasa, dupa care se intoarce cu banii pe-acolo si herpaderpa, face casele cu turnulete, mercedesu’ cu a-seis etc?

Ghici ghicitoarea mea doi: cand nu mai primesc persoanele din grupul ala etnic banii aia, nu pot lucra nicaieri, nu pot cere ajutoare sociale in masa si, pe scurt, nu mai fac bani, unde se vor duce?

…

Dar poate ca va intrebati de ce-au venit astia-n UK si nu s-au dus, stiu eu, in Austria, Germania sau whatever. Pai, sa va zic eu. Din toata Uniunea Europeana, dar in UK puteai primi ajutoare sociale fix de cand ai venit. O casa in care sa locuiesti, cu chiria platita de stat. Bani de haleala si facturi. Si-n rest, te descurcai tu cumva. Pe termen nelimitat. In Romania, pe vremuri, puteai primi ajutor de somaj timp de 6 luni. In UK, era (si inca este) pe viata. Asa ca romulanii au venit in masa in UK. La pomana, cum stiu ei cel mai bine.

Pe scurt, aia 385k de care vorbesc eu nu vor mai primi o suma de bani sa-i ajute la plata chiriei (sau sa o acopere complet). Nu vor mai primi bani in plus pentru ca au un salariu mic. Nu vor mai primi bani in plus pentru ca lucreaza part-time sau se declara self-employed. Nu vor mai primi de nici unele. Si atunci vor avea trei variante. Hai sa vi le zic eu, sa nu va chinuiti voi:

1. Raman si lucreaza pe joburi de 14k-15k, DACA gasesc unul (extrem de improbabil). Si din banii aia se descurca ei cu totul. Nu mai primesc bani pentru nevasta care nu vorbeste engleza si sta acasa si o data la 3 luni mai face curat la un vecin. Sau pentru copiii care whatever. Isi platesc ei frumos chiria etc si le raman bani fix cat sa manance taitei de 0.95 lire de la ASDA cu multa, multa apa fiarta. Daca-si permit aragazul, evident, ceea ce nu prea pare probabil.

2. Cum nu le vor ajunge banii de nici un fel, se vor apuca de diverse gainarii. Dar aici nu-i Romania. Aici e UK. Aici esti prins cu gainariile mai devreme sau mai tarziu. De obicei, mai devreme. Si atunci, fara EU, fara protectie, vor fi pur si simplu deportati. Unde? In tara de unde-au venit.

3. Sar direct peste pasii 1 si 2, ca sa-si scurteze agonia si pleaca direct in tara de unde-au venit. In Romania, adica.

Nu am dubii ca romanii din Romania n-au fost prea preocupati de chestia asta. De obicei, cand se gandesc la capsunari, se gandesc la aia care dorm pe sacul de lire. Asa ca nimeni nu a spus nimic in Romania pe tema asta. Lasa, se descurca ei, hehe. Dar, cum ziceam, acum vine nota de plata.

Si nota de plata suna cam asa: pregatiti-va sa primiti inapoi cateva sute de mii de neangajabili, obisnuiti sa traiasca din pomana. Nu neaparat din prima zi. Ca doar nu o sa-i deporteze nimeni pe toti simultan. Nu. Ca n-ar fi prea fezabil – fie si doar daca te gandesti la logistica. Vor fi destui care vor insista sa treaca prin primii doi pasi inainte de a abandona. Poate va ganditi ca nu-i o problema ca, lasa, aia vin, stau doua luni si pleaca-n urmatoarea tara. Corect. Foarte corect. Doar ca-i o mica problema: in care tara? Pentru ca in alte tari trebuie sa contribui inainte de-a primi ajutoare sociale. Si poti primi pe perioada limitata. Nu e ca-n UK unde au stat cate 3 generatii la pomana. Nuuu. Si nu toata lumea priveste chestia asta la fel de plictisita ca mine, adica “si daca maine ne zboara astia de-aici, ma descurc cu franceza, germana si spaniola, ce dracu’ si am plinul facut oricum”. Ah, Lavinius o sa plece de-aici si o sa se duca in Germania, sa fie neurochirurg, corect? Adica, n-o sa-si ia tot neamu’ si sa plece-napoi in Romania la pomana, nu, ca-n alte tari nu prea merge cu pomana, nu? Ca doar nu v-ar face el una ca asta. Ca n-ar fi frumos din partea lui. Sau poate va ganditi ca englezii nu ar fi atat de inumani incat sa-i scuipe afara pe-aia de care nu mai au nevoie. Think again.

Ah, tiganii aia cu alba neagra, furtu’ din buzunare si spargerile, aia care nu puteau fi deportati, ca nu te lasa UE, aia care-s pe lista neagra a altor tari – aia nu vor fi trimisi inapoi in Romania, nu?
Ah, tiganii cu acordeonul si alte alea, aia care nu puteau fi deportati, ca nu te lasa UE, aia care-s pe lista neagra a altor tari – aia nu vor fi trimisi inapoi in Romania, nu?
Ah…a.

As putea sa ma apuc sa va spun tot ce faceau (si inca fac) romulanii aici. As putea sa va spun cum obtineau ei o casa de 4 dormitoare, venind cu 4 copii, cu chiria platita de stat (adica de mine si de aia ca mine). Si cum a doua zi dupa ce primeau casa, trimiteau nevasta si copiii inapoi in Romania, stateau intr-o camera si le inchiriau pe celelalte 3 altor 9 romani. Fara acte, fara impozite, fara alte alea. Si cum faceau si ei cinstit cateva sute sau o mie de lire pe spinarea contribuabilului. As putea sa ma apuc sa va spun cum isi luau ei joburi false de 2 ore pe zi, ca sa ceara beneficii. Si cum evident, sifonau banii aia in Romania cu autocarul, microbuzul, East Lines si restul. As putea sa ma apuc sa va spun cum luau toate ajutoarele alea pe banda rulanta – casa, bani de facturi si haleala – si apoi lucrau la negru, facand taximetrie sau ceva de genul. Chestii de-alea care nu-s verificate de nimeni. Pentru ca-i viata-i cool cand contribuabilul iti plateste casa, facturile si haleala, iar tu muncesti pentru bani de distractie. Si cand faci 3000-4000 pe luna din care nu trebuie sa scazi chirie sau facturi, altfel arata. As putea sa va reamintesc ce faceau unii dintre ei, de-ti era jena sa te stie colegii de roman a doua zi. As putea sa ma apuc sa va spun multe. Dar n-o s-o fac.

De ce? Pai, la ce bun sa va spun eu? Va arata ei live, full hd si 4k, dolby surround cand ajung inapoi.

Presupun ca nu a existat o reactie din partea Romaniei din iunie 2016 (cand a fost referendumul) si pana acum pentru ca nu a avut nimeni din Romania timp sa se gandeasca la asta.

E OK.

O sa aveti tot timpul din lume sa va ganditi la asta.

In mod normal, m-as bucura. Doamne-ajuta, scapam de romulani. Din pacate, cineva trebuie sa faca si joburile alea pe care eu nu am chef sa le fac, pe bani de rahat. Si daca romanulani nu vor mai fi, vor fi aduse alte animale – chiar mai ieftine. Indinezi, pakistanezi, somalezi si restul. Asa ca, mda, ma bucur, da’ ma bucur cam cu juma’ de gura. Pentru ca, pana la urma, mai furau ei din sistem, mai faceau ei gainarii, mai diverse, dar macar Allah nu era mare. Si-acum o sa fie din ce in ce mai mare.

Altfel, ma gandeam asa…Mai tineti minte cand spaniolii au retras dreptul de munca romanilor pana-n 2014? S-au dus aia si-au invadat Spania si asta a fost rezultatul. Mai tineti minte cand si italienii au facut la fel? Mai tineti minte cand nemtii si austriecii au inceput sa trimita romanii acasa – avioane intregi? Si uite, acum, ii vor trimite si englezii. Eu cred ca-i o conspiratie. Astia ne urasc c-am inventat stiloul si insulina, maaaa….

Cei mai loviti de asta vor fi – ca de obicei – tinerii. Aia care acum au 16-30 de ani si tocmai se gandeau la plecat in UK. Iar acum pur si simplu nu mai are rost nici sa-ncerce. Chiar daca ar ajunge maine aici. Chiar daca ar ajunge inainte sa fie triggered articolul 50. Cel mult ar mai prinde un an-doi de lucrat si…cam atat. De rezidenta, cetatenie si toate celalalte – well, cred ca s-au cam lins pe bot. Sincer sa fiu, cred ca eu voi fi printre ultimii care mai apuca. Iar cei care au tot amanat-o ca “lasa, plec la anul”…well, felicitari, prietene. O sa mai poti pleca fix la ce au nevoie englezii, nu la ce vrei tu. Ah, ce anume le trebuie lor? Pai, muncitori la azilul de batrani. Chelnerite. Baieti care sa culeaga atenti capsunile. Cam de asta au nevoie: de oameni ieftini care sa faca muncile alea pe care ai lor nu au chef sa le faca. De oameni care-l sterg pe bunicul la fund, apoi pleaca inapoi la ei acasa, ca totusi, nu e loc. Ce dracu’.

Ah, era sa uit. Stiu sigur ca-i si-un patriot adevarat pe-aici, pe undeva. Si pentru patriotii romani – aia care oricum n-aveau de gand sa plece – am un citat:

Din 2006 până în 2015, românii din străinătate au trimis acasă 52 de miliarde de euro în timp ce investiţiile străine în aceeaşi perioadă a fost de 41 miliarde euro.

Hai, pupati banii aia de “la revedere”, ca nu prea o sa mai fie cazul sa va ganditi la ei.

Multumiri diplomatiei romulane pentru ajutorul deosebit. Fara voi, n-as fi putut scrie acest post. Nu, pe bune. Chiar n-as fi putut, ca n-ar fi fost cazul…