Viata in UK – part XXXV – victoria lui John
Intro: cand, dupa al doilea razboi mondial, Stalin si Churchill au “negociat”, Stalin a pus laba pe Estul Europei. Churchill nici macar nu s-a deranjat sa protesteze, a fost multumit sa pastreze influenta asupra unor tari din Commonwealth. Cat despre aia din Est, i-a dat dracului. Asa ne-am trezit cu Cortina de Fier. Si-n spatele ei, totul a fost abandonat in mainile rusilor si ale ciumei rosii.
Foarte des e discuta astia in presa despre migranti. Pro si contra. Absurdul situatiei – cand aia de la tine din tara se plang ca the game is rigged si nu pot reusi in viata, dar vine un tip din alta tara, cu bani de tigari si fix ala reuseste. Si guvernul ii priveste ironic pe cetateni: “ia zi, John, e prea greu si nu poti reusi, nu poti gasi un job, esti homeless si alte alea, asa-i? E greu, asa-i? Ciudat cum Ion a reusit, totusi, nu?”. Si John se umple de frustrare si de nervi (si-n cele din urma voteaza Brexit ca sa-l futa pe Ion si pe viitorii Ioni, ca Ion ala original are probabil deja cetatenie).
Se tot discuta si rasdiscuta pe tema asta, cum ziceam. Nu se ajunge niciodata la o concluzie. Parca-i o discutie pe tema “cine e mai tare, Hagi sau Dobrin? Bruce Lee il bate pe Van Damme?”. In cele din urma, se ajunge invariabil la acelasi rezultat. Daca sunt sau nu migrantii o povara pe sistem. Daca ei contribuie sau “fura”. Daca au sau n-au dreptul de a fi aici. Si cat de deranjant e sa auzi romana si poloneza pe strada si cum sunt barbari migrantii si cum….
Eu nu o sa scriu azi despre asta. Am tot scris pe teme de-alea legate de economie si politica si UE, asa ca azi o sa scriu mai mult despre partea sociala si mai putin despre restul. Asa ca o sa ma concentrez pe asta si n-o sa scriu despre “o sa fie sau n-o sa fie Brexit”, “pleaca sau nu pleaca de-aici companiile dupa Brexit” sau “vine sau nu vine apocalipsa dupa Brexit”. Nu. Pentru asta aveti alte posturi.
Chestia este ca John are dreptate. The game is rigged. Dar nu in sensul in care crede el.
John crede ca sistemul e impotriva lui, pentru ca importa oameni din Europa de Est, oameni care aplica la jobul ala de 8 lire si accepta 5 lire, asa ca DE-AIA nu primeste si el (John) un job de 8 lire. Sunt sigur ca exista si cazuri de-astea, dar sunt in general legate de munca la negru, pe care John nu o vrea oricum (ca nu are asigurare medicala, nu are pensie, nu are drepturi, nu are siguranta, nu are nimic). Nu jobul ala il vrea John.
Si totusi, de ce reusesc migrantii, iar John o ia in falci? De ce reuseste Ion?
Tine de alti factori, iar factorii aia tin de relatiile dintre oameni, de umanitate, de comunitati si de … hardened.
Vedeti voi, Ion e calit. Ion vine din Europa de Est. Nu conteaza ca discutam de Bulgaria, Romania, Ungaria sau Polonia (astia nici macar nu-s din Europa de Est, dar li se spune oricum ca de-acolo, pentru ca hartile si geografia sunt chestii complexe). Ion a crescut in lagarul socialist, intr-una din tarile-satelit ale CCCP. De mic copil, Ion a invatat sa se descurce si sa faca din rahat bici. Si nu doar el. Toti prietenii lui Ion. Pentru ca asa era atunci. Stim asta toti aia care-am crescut in comunism. Indiferent c-aveam la revolutie 9 ani sau 29 de ani, am observat. Era tot timpul un vecin la usa. Si noi eram tot timpul la un vecin la usa. Da-mi niste zahar pana la ratii. Bine. Si peste o zi, venea ala – da-mi niste ulei pana la ratii. Si se strica ceva la Dacia aia 1100 pe care-o avea unul din bloc si erau 20 de barbati in jurul ei dandu-si cu parere si incercand sa umfle rotile sau ceva. Se dadea alarma in tot blocul “baaa, vedeti ca au bagat in spate banane, ciocolata chinezeasca si bomboane cubaneze si creveti vietnamezi. Fugaa!!!1”. Si circula vestea asta mai repede ca lumina. Era tot blocul echipat si asezat la coada, chit ca uneori era doar o farsa si nu “bagasera” aia nimic. Iar cand bagau, multumita sistemului si vanzatorilor lenesi, era o coada de-aia de 2000 de persoane. Stateai cate 7 ore la coada la ratii sau la banane. Sa-i iei lu’ ala micu’. Pentru ca toata lumea avea 1-5 “ala micu'”. Si-n alea 7 ore socializai si te mai imprieteneai cu unul, ma-ta mai discuta cu o vecina si aranja sa mergi la copiii ei cat sta ea la coada sau invers, sanki sa va jucati impreuna. Iar tac-tu fura suruburui de la intreprindere si te lua pana la nea Gheorghe sa faca schimb, ca ala fura tevi de la intreprinderea lui.
Chestiile astea au fost nasoale, fara dubii. Dar au format si au unit comunitati. Oamenii au ajuns sa tina unii la altii – chiar si la nivel inconstient. OK, nu vorbim de dragoste crestineasca, nu neaparat, dar discutam de frica aia ca ti se poate intampla ceva, asa ca mai bine-l ajuti si pe vecinul, ca nu stii cand ai nevoie de ajutorul lui si “suntem toti intr-un cacat, daca nu ne ajutam, o belim pana la cotor”. Ionut se ducea la tara la bunica-sa si mergea cu baietii de-acolo la balta. Mai inotau, se mai holbau din boscheti la gagicile din balta, mai prindeau un peste pe neve, mai furau din gutuiul lui nea Vasile si erau muscati de caini sau impuscati in cur cu alice cu sare. Si Ionut si Maricel si Gherghina se imprieteneau si se ajutau mai incolo, cand se faceau mai mari, ca na, furasera impreuna.
John, pe de alta parte, nu a avut treaba cu de-astea. John nu a crescut in comunism. La el, nu erau toti in cacat. La John in cartier, lumea era impartita pe clase. Upper class, working class, lower class si hai, cateva linkuri intre. John nu se juca vreodata cu Joanna, pentru ca Joanna era upper class si avea lectii de pian si guvernanta, iar John era working class. John nici nu stia ce-i pianul, iar daca-i aratai unul, musca din el si zicea ca n-are gust bun. Cat despre guvernanta, probabil ar fi crezut ca-i matusa de-a treia a guvernului. John si Joanna n-au crescut jucandu-se impreuna, ci ignorandu-se.
In cele din urma, guvernul britanic a inteles ca nu prea e OK treaba asta si-a inceput obligat-fortat treaba asta cu inclusive society. Au bagat council flats/houses in zone in care erau bogatasi. S-au gandit ei ca, daca-i amesteca, se vor amesteca ei singuri mai departe. Just. Imbecil, dar just. Se-ntelege ca nu asa a functionat si se-ntelege c-a fost un mod grozav de a se impusca in picior.
Ce se intampla cand ii pui pe John si pe Joanna in acelasi loc? Pai, incep sa se urasca. John o uraste pe Joanna pentru ca pula mea, Joanna e dusa cu limuzina la scoala de fucking butler sau sofer sau cineva, in timp ce John merge pe jos prin ploaie si face pneumonie. Joanna are jucarii si haine frumoase, iar John se joaca toata ziua cu un bat in namol. Joanna are povesti despre cum a fost cu tati in Franta si-n Italia si-n Elvetia la schi si whatever, iar John se-ntreaba ce gust are Elvetia si daca Franta e fruct sau leguma. Nu prea are cum sa functioneze.
Prin urmare, cand John si Joanna se fac mari, sunt cat se poate de necoplanari. Joanna se marita cu un tip cunoscut la scoala aia de 30,000 de lire pe an, in timp ce John e apprentice la un nene si viseaza sa ajunga sa castige si el 18,000 pe an, sa fie bogat. Sper c-am clarificat diferentele.
Chestia e ca treaba asta a dus la dezumanizare. Astfel, John a fost fortat sa interactioneze numai cu aia din clasa lui. Cu alti copii de muncitori. Sau de trantori. Si ce poate invata John de la ei? Cum sa fie un ratat. Ca altceva n-are ce. Si-n cele din urma, s-a prins si John de chestia asta. Dar prea tarziu. Deja era ratat. Si a cam taiat contactele cu lumea. Si cam aia a fost. Iar copiii lui John urmeaza aceeasi traiectorie, din aceleasi motive.
Daca pe 5 sau 6 ianuarie sau cand e sfantu’ Ion (sau prin noiembrie sau cand e sfantu’ Andrei) juma’ din tara era plecata la bunici (ca toti aveau un bunic Ion sau Andrei, pula mea) de sf. Ion si erau vreo 25 de persoane intr-o casa de la tara, cu vreo 8 femei in bucatarie si vreo 8 barbati care taiau lemne sau puneau jaru’ sau carau damigenele sau whatever, la John nu era vreo data in care sa se intample asta. John nici nu stie bine cum se numesc verisorii lui sau matusile si unchii si pe unde bantuie. Nici nu-l intereseaza, ca si aia sunt la fel ca el, niste ratati. Si lui John nu-i trece prin cap vreo secunda sa-i ajute cu ceva. Sau sa le ceara ajutorul. Si nici nu au de ce sa-si ceara ajutorul. Ca John si var’su Martin au primit ajutoare de la stat, locuinte and shit si bani de pomana cat sa manance si sa mai bea o bere. Ce ajutor sa ceara? La ce? Asa ca John si Martin sunt soft, ca branza aia topita. Si-au trecut decenii si treaba asta s-a acutizat – cu atat mai rau la noua generatie, din motive discutate si paradiscutate (prea putin iesit pe-afara, prea multa protectie din partea statului, prea multe jocuri pe PC, prea multe IPhones, prea putina bataie incasata, prea putine injuraturi auzite).
In timpul asta, Ion a devenit calit. Fucking steel, bruv. Ion si-a luat palme si pumni din toate directiile. Parinti, bunici, prieteni, invatatori, straini. The average Ion, ca sa zic asa, a avut ori o mana rupta, ori un picior rupt. A fost spitalizat si i-a spitalizat si el pe altii. S-a batut pentru o gagica. A rabdat de foame o saptamana. Treburi de-astea. Nu-s ideale (si nici lacrimogene). Da’ calesc omul si-l invata. Si toti prietenii lui John sunt la fel. Asa ca se mai strang la o bere si mai povestesc. Ba, ce l-am batut pe-ala. Da, ba, da’ si atunci cand ne-am luat-o noi cum a fost…baaa, o mai tii minte pe tipa aia de la 5, am futut-o toti si-am luat toti sifilis. Si tot asa. Pe Ion, greutatile nu-l mai impresioneaza. Nici nu le mai observa, necum sa-l afecteze. Au devenit parte din el. Pe sistemul Illidan, Ion nu are cicatrici; Ion ESTE cicatricile lui si nu mai crede-n lideri. In partid. In salvatori. Stie bine ca doar el se poate ajuta – si hai, il mai ajuta niste “tovarasi”.
Iar viata a devenit ceva mai grea. Si nu doar in UK. Peste tot. Trebuie sa te zbati, sa lupti, sa minti, sa furi pentru a putea merge inainte. Nu mai poti spune un timid “excuse me…” cand vrei sa avansezi, ca te scuza-n gura toti.
Si-ntr-o zi, brusc, guvernul tau si guvernele lui John, Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel au hotarat sa faca niste combinatii. Si John s-a trezit ca vin in tara Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel. Iar la colt e magazinul lui Patel. Patel ofera 5 lire pe ora si angajeaza 4 oameni. De banii aia, mai bine stai pe benefits. Asa ca John a stat pe benefits uitandu-se cu dispret catre exploatatori si exploatati. Patel ar fi vrut pe cineva cu o oarecare educatie, cineva care sa vorbeasca bine engleza. Dar John nu s-a prezentat la interviu, asa ca Patel i-a angajat pe Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel nu-s nici ei chiar geniali. Dar stiu un pic de matematica. Asa, cat au invatat si ei la scoala. Isi dau si ei seama ca nu iese bine la 5 lire pe ora. Ca nu pot inchiria pe undeva 4 case si pula mea, de-astea. Nici macar una cu 4 dormitoare. Asa ca s-au uitat unii la altii, s-au imprietenit pe loc si-au rezolvat-o. Vor lua o casa cu 1 bedroom. Si vor dormi doi in dormitor si doi in living. Oricum nu-s interesati de statu’ in casa, ca dupa program se aduna la o bere in gradina. Si cu alea 5 lire pe ora, cu faptul c-au mai tuns iarba vecinului, cu ce-au mai saltat din depozit – ca-n toate patru tarile se fura din “averea statului”, asa ca-s obisnuiti – aduna niste bani. Si un an mai incolo, Ion si-o aduce pe Ioana, Laszlo pe Erzsebet, Gospodin pe Blaguna si Pawel pe Krzysztof, ca e un poponar. Si dau ei frumos preavizu’ si inchiriaza pe undeva 4 * 1 bedroom, c-au avut un an sa-si stranga bani. Mai din munca, mai din furt, cum s-a putut. Dar pastreaza cat de cat legatura, se mai vad la o bere – ca nu-i si cand acum Ion o sa bea cu Regina si Laszlo cu PM. Tot niste migranti sunt, tot ei intre ei o ard. CSF, NCSF. Nu-i ca si cand i-ar invita vreodata John la o bere undeva, ca nu se amesteca el cu “aia”. Iar Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel nici nu vor sa fie invitati de John nicaieri. Pentru ca John e britanic si, fiind britanic, are niste oarecare maniere. Nu cine stie ce, da’ bea berea din pahar, nu e rasist, e usor de ofensat si incearca sa fie politically correct. Nu pentru c-ar intelege scopul, ci pentru ca asa a vazut ca fac aia cu bani. Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel beau berea direct din bidon, il trec de la unul la altul, se sterg la gura cu maneca si ragaie sanatos si rad, dupa care se pisa pe gardul lui John. Ca e doar un gard. Si la ei acasa asa faceau, se pisau la coltul blocului sa nu mai urce 8 etaje – ca nu mergea liftul aproape niciodata. Nu se supara gardul, ce dracu’. Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel fac glume rasiste. Nu-i din cauza ca-s rasisti sau din cauza c-ar fi oameni rai. Dar la ei acasa, toata lumea era alba si crestina. Asa ca atunci cand trece pe strada domnul Ahmed ducandu-se cu familia la moschee, Ion arata cu degetul si urla “Laszlo, uite colo fantoma!!!” Si Laszlo, beat pula, zbiara si el “igen, bassza meg az isten, nezd, ott a szellem s maga utan hordja a ninjat!1!!”. Iar Pawel zbiara si el “Kurwa!!!”. Domnul Ahmed nu intelege ce zic aia. Nu s-au facut cursuri intensive de maghiara sau romana la el la scoala. Dar intelege ca nu poate fi de bine cand arata cineva cu degetul spre tine si urla si rade. Si tine minte.
Iar John ii vede din spatele gardului si nici nu stie ce sa faca. Sa sune la politie? Ce sa faca politia, sa ia DNA din pisatul lui Ion? Sa se duca la ei? Par beti, urla, poate fi periculos. Asa ca John face ce stie el ca se face: ii scrie MP-ului local. Care MP probabil nici nu-i citeste vreodata scrisoarea, ca are lucruri mai bune de facut decat sa citeasca un roman despre pisat. Asa ca si John tine minte. Tine minte ca “in tara lui” are drepturi – iar John are un concept bizar legat de “tara lui” si de “drepturi”, de neinteles pentru Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel. Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel au crescut stiind ca statul nu e acolo sa-i ajute, ci sa-i incurce, sa-i pedepseasca. Statul l-a luat pe bunicul lui Ion si l-a trimis la canal. Statul l-a luat pe tatal lui Pawel si l-a impuscat. Statul l-a calcat cu tancul pe bunicul lui Laszlo, iar unchiul lui Laszlo a fugit in ’56 la americani si de-atunci tatal lui Laszlo a fost chemat mereu de “organe” sa dea declaratii. Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel stiu ca nu exista “tara ta”. Stiu ca nu exista decat terenul tau, daca-l ai. Si daca ai o pusca sa-l aperi. Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel ar rade cu lacrimi daca l-ar auzi pe John vorbind indignat despre cum statul ii datoreaza X si Y. Iar John nu are mindsetul necesar pentru a intelege ca statul nu inseamna nimic si nu-i o fiinta magica undeva care exista pentru a-i rezolva lui problemele. Dar incepe sa banuiasca treaba asta. De altfel, John nici nu se poate hotari. Astia muncesc si stau 4 intr-o casa? Sau 8? Sau sunt toti pe benefits? Sau ambele?
Ar putea afla, desigur. Dar pentru aia ar trebui sa discute cu ei. Ori John nu face asa ceva. John, chiar daca-i working class, nu se apuca pur si simplu sa discute cu strainii, ce dracu’. John e educat de mic sa nici nu se uite accidental in ochii cuiva, ce sa mai vorbim de interactionat cu ei. Pentru John e o adevarata tragedie cand nu are baterie la mobil in vreo pauza de masa si risca sa nu poata parea suficient de ocupat. Ca nu stii niciodata cum poate veni un om sa vorbeasca asa, live, cu tine. Ori John nu e obisnuit cu asa ceva. Cu oamenii discuti pe facebook, nu asa, fata-n fata….
John incepe sa banuiasca treaba asta abia cand observa ca Jessica – sora-sa – nu primeste locuinta de council pe strada lui. Pentru ca nu se poate. Vedeti voi, Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel au inchiriat ei 4 * 1 bedroom cosmelii pe-acolo si nu cresc pur si simplu peste noaptea locuintele cum cresc ciupercile. Asa ca aia de la council ridica din umeri si spun “pai, draga Jessica, te punem pe lista, esti up there, in top, dar inca nu avem; nu ne cauta, te cautam noi”. In disperare de cauza, Jessica face ce nu credea c-o sa faca prea curand: isi cauta un job. Doar ca, intre timp, domnul Patel a vazut ca Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel muncesc fiecare cat 4 englezi. E adevarat ca nu prea vorbesc engleza ei bine. E adevarat ca rad si urla si mai beau o bere in timpul programului, cand n-ar trebui. E adevarat ca, din cand in cand, mai fura cate-o cutie din depozit. Dar domnul Patel are destula scoala pentru a vedea ca iese oricum pe plus, chiar si-asa, pentru ca Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel ii muncesc cat 16 angajati. Si cu tot cu furturi si intarzieri si baut si engleza lipsa la apel, el plateste pentru 6 angajati si primeste 16. Asa ca domnul Patel e incantat de asta. Si cand are un job disponibil, nici nu se mai deranjeaza sa dea anunturi in ziare sau pe site-uri ca ar cauta pe cineva. La ce bun? E mai simplu sa-i intrebe direct pe Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel: “bai, n-aveti vreun prieten care vrea si el un job?”. Si au. Tot timpul au. Au un var, o sora, un unchi, un ceva, care au si ei nevoie.
Ca o paranteza, am putea sa ne intrebam de ce muncesc cei 4 cat 16. Pai, pentru ca aia-i tot ce stiu. La ei acasa n-au avut “drepturi”, ca angajati. Se duceau unde erau trimisi de partid. Daca partidul ii trimitea in cealalta parte a tarii, acolo se duceau. Stiau ca nu pot protesta. La cine sa apeleze? Cine sa-i ajute? Si nici nu era asa de rau. Partidul le dadea acolo o locuinta, alocatii pentru copii, cresa si gradinita aproape gratuite. Si erau oameni ai muncii. Dar nu aveau drepturi. Nu puteau cere. Nu puteau cauta alte joburi. Daca in UK sindicatele faceau greve si se mai bateau ocazional cu politistii doamnei Thatcher, la ei acasa sindicatele erau doar o portavoce pentru partid – una plina de securisti. La randul lui, partidul era doar o portavoce sovietica. Iar cei 4 au invatat sa nu astepte nimic bun de la partid. Asa ca muncesc. Muncesc in sclavia aia in care au fost obisnuiti. Pot sta 8 ore in picioare si pot sa dea cu sapa sau cu ciocanul 8 ore, ca aia faceau si-acasa. Ba chiar acasa dadeau cate 12 ore, ca dupa comunism a venit “capitalismul”, iar capitalismul estic a schimbat doar numele si a inrautatit situatia. Adica, n-au mai avut joburi garantate, n-au mai primit locuinte, n-au mai primit alocatii, n-au mai nimic. Si puteau fi dati afara oricand. La minut. Fara preaviz. Fara drepturi. Asa ca acesti 4 “eroi” muncesc la foc automat din obisnuinta. Dupa 10 de ani de muncit asa, nici nu-ti mai dai seama ca muncesti de 5 ori mai mult decat un vestic. Pentru tine e doar normalitatea, e noul tau ritm.
Revenind la domnul Patel si angajatii lui, desigur ca Ion are un unchi care vrea jobul, dar unchiul lui Ion nu are bani de venit in UK. Adica, e somer de un an prin Romania, munceste zilier pe unde apuca si n-are de nici unele. N-ar putea veni in mod normal. Dar hei, ca-n Est, ne ajutam. Asa ca Ion ii trimite 50 de lire sa ia autocarul. Dureaza vreo doua zile sa ajunga in UK, dar nu-i graba. Si pe Gheorghe – unchiul lui – nu-l deranjeaza. Chiar se bucura, ca mai vede si el alte tari, asa, incet, nu cum e-n avion de nu vezi nimic. Si o sa poata povesti in tot satul pe urma cum e Anglia, c-a vazut-o pe toata, baaaaiii!! Si bineinteles ca Gheorghe n-are nici bani de chirie. Dar Ion a crescut in comunism, Gheorghe il lua la pescuit duminica, cum sa nu-l ajute pe Gheorghe? Asa ca Ion ii pune un sac de dormit in living si Gheorghe doarme acolo luna, pana ia si el un salariu cinstit. Si dupa asta, Gheorghe inchiriaza si el pe undeva un 1 bedroom. Face cam o ora cu autobuzul pana la lucru, ca si-a luat unde era ieftin. Dar pentru Gheorghe asta-i parfum. Pai, la el la tara, nici nu aveau autobuz. Intr-o ora abia ajungeau la biserica – si pana atunci, prin pietris, aveau deja picioarele zdrelite toti, de la copii la batrani. Si normal ca si Gheorghe si-o aduce pe tanti Aura. Nici tanti Aura nu vorbeste engleza, dar nici nu trebuie sa o vorbeasca pentru a da cu mopul la magazinu’ de langa Patel. Mopul sterge si daca vorbesti cu el in romana, ce dracu’. Si mai tarziu, cand termina liceul, vine si fata lor, ca a prins o oferta la azil, unde trebuie spalati la fund gentlemenii britanici care si-au cufurit budigaii. Nu se plateste prea bine, dar ii dau cazare si mancare si niste bani de buzunar. Mai bine ca-n Romania unde, DACA si-ar fi gasit un job, salariul nu i-ar fi acoperit nici mancarea si facturile, iar seful ar fi tras de ea in toate felurile s-o futa.
De altfel, desi in comparatie cu John sunt barbari – iar John e working class, ce dracu’ – Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel sunt un pic mai destepti ca John dintr-un punct de vedere: ei au invatat deja ca statul nu-i acolo sa te ajute. Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel evita cu religiozitate sa interactioneze cu statul si orice institutie, iar cand sunt obligati de imprejurari s-o faca (fie ca au nevoie de national insurance number sau ca au nevoie sa-si deschida un cont in banca), tremura de frica. Desi statul si institutiile nu au nimic cu ei. Dar nu poti sterge cu buretele 5-6-7 decenii de comunism, decenii in care Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel au invatat ca trebuie sa te feresti de militieni si ca trebuie sa vorbesti in soapta, sa nu te auda unul. Ca vecinii lor au fost luati de militie pentru ca ascultau Europa Libera si nu s-au mai intors vreodata. Asa ca-n timp ce John asteapta ca statul sa-i rezolve unele probleme, fie ca vorbim de housing sau de ordine si lege, Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel nu dau doua flegme pe stat sau pe militie. Cel mult se imprastie ca potarnichile daca vad un politist care doar trece prin zona.
Revenind la John, John e suparat. Jessica nu are casa. John are nevasta gravida cu al doilea copil, dar si el sta intr-un 1 bed, asa ca nu are unde tine al doilea copil. Si tot cere si cere locuinta de la council. Dar aia de la council, desi inteleg, nu au de unde sa-i dea. Nici ei nu fabrica locuintele peste noapte si cele vechi au fost vandute fostilor chiriasi (actuali proprietari). Iar proprietarii – desi sunt britanici – prefera sa le inchirieze lui Ion, Laszlo, Gospodin, Pawel, Gheorghe si aia mica a lu’ Gheorghe. Nu pentru c-ar avea ceva cu John sau Jessica, ci pentru ca John si Jessica stau pe DHSS si nu stii niciodata daca mai platesc chiria. Pe langa asta, John si Jessica isi cunosc drepturile, asa ca suna la proprietar la orice chestie, indiferent cat de minora e. Ca nu curge apa. Ca s-a stricat boilerul. Ca un geam nu se inchide perfect. Ion, pe de alta parte, e obisnuit cu sistemul din Romania, unde proprietarul te poate arunca oricand in strada, chiar daca platesti chiria la timp. Asa ca nu-l suna niciodata pe proprietar. Si daca o fereastra nu se inchide, Ion o rezolva cu un ciocan, niste banda adeziva si niste scuipat, cum facea si taica-su. Pe de alta parte, John nici macar nu are un ciocan. Nu-i ajung benefits sa tot cumpere chestii de-astea optionale, asa ca n-a cumparat vreodata unul si nici nu-i sigur cum se foloseste. Asa ca pentru proprietar, Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel sunt chiriasii perfecti. De ce s-ar incurca el cu John si Jessica? Ei, dracie…lasa, sa se ocupe statul de aia. Iar John ramane suparat, cum am zis. Suparat, inghesuit si frustrat. An dupa an.
John nu stie faptul ca Laszlo isi permite o masina pentru c-a luat una busita si cam stricata, dar a reparat-o impreuna cu Pawel si Gospodin. Asa, la ciocan. Nu stie ca Ion are si el una la fel doar pentru ca pentru Ion e de zece ori mai ieftina asigurarea, c-a luat-o pe cea mai ieftina. Ca Ion stie ca-i sofer bazat. S-a obisnuit din Romania, unde nu stiu aia de sensuri unice, de semafoare, de roundabouts, de autostrazi. Unde condusul este o aventura. Pentru Ion, condusul in Anglia este asa, de liga mica. E safe si daca se urca beat la volan. Dar John nu stie nici asta, pentru ca John nu a facut o mila in doua ore in trafic, ca Ion in Bucuresti.
Cand vine iarna, John nu intelege de ce doar el si Jessica sunt panicati, iar Ion, Laszlo, Pawel si Gospodin nu. John nu stie ca pentru Ion, Laszlo, Pawel si Gospodin, iarna inseamna -30 sau poate -35 de grade. Nu stie ca pentru ei iarna in Anglia este asa, ca o ploaie de primavara. Ca nu-i atinge si nu-i intereseaza. Nu stie ca la ei acasa asociatia de locatari din bloc refuza sa dea drumul la caldura si cand mergea – ceea ce nu se intampla prea des – pentru ca nu-si permiteau. Nu stie ca regiile nici nu dadeau drumul la caldura pe tevi pana nu erau 3 zile la rand -10 grade sau ceva. John nu stie ca Ion, Laszlo, Pawel si Gospodin sunt obisnuiti sa aiba -10 grade in casa si o rezolva cu un resou sau cu o vesta mai groasa pe ei. John nu intelege de ce el s-a imbolnavit, iar Ion, Laszlo, Pawel si Gospodin par mai sanatosi ca niciodata. In mintea lui John, cel mai probabil EI i-au adus boala, ca stie el cum sunt aia din Europa de Est. A citit el prin ziare..
Iar John a incetat sa-i mai scrie MP-ului. Ala nici macar nu i-a citit vreo scrisoare si s-a prins si John de treaba. In plus, ce sa faca MP-ul? Sa vorbeasca despre asta? Nu poate. Ar fi offensive. Ar fi catalogat drept rasist. Doar n-o sa vina el sa i-o tina lui Ion si sa i-o indrepte in directia potrivita pentru a fi sigur ca nu baleiaza si pe gardul lui John, nu? John doar aduna frustrare si devine din ce in ce mai receptiv la discursuri extremiste, fie ca vin de la BNP sau UKIP.
Cand, in cele din urma, i se ofera lui John sansa sa voteze, o face. O face convins de faptul ca aia din Est sunt rai. Ca obtin joburi pentru ca lucreaza pe bani putini. Ca primesc case de la council “in fata lui pe lista”. John nu are de unde sa stie ca Ion de fapt inchiriaza privat si isi permite asta pentru ca munceste si nevasta-sa. John nici nu concepe chestia asta, pentru ca nevasta lui John nu munceste. Nu pentru c-ar fi lenesa, da’ cum sa munceasca? Daca ea ar munci, cine dracu’ ar mai sta cu copiii? Nu are de unde sa stie ca Ion isi mai lasa copiii acasa cu unchiul sau cu bunica cand e nevoie. Ca nu concepe nici ideea de-a locui cu parintii si de a face alte prostii de-astea. Nevasta lui John nu poate lucra pentru ca, daca ar trebui sa lucreze, n-ar ramane cu mai nimic dupa ce-ar plati daycare. Si cand i se fac mai mari copiii si in teorie scad cheltuielile pentru ca merg la scoala, incearca ea sa se intoarca la munca, dar are 4-5 de ani de pauza pe CV si nu e foarte atragatoare pentru piata muncii. John nu poate intelege ca Ion l-a primit pe unchi-su in casa doua luni, pana si-a permis si ala chirie. Pentru ca pe John n-ar avea cine sa-l gazduiasca doua luni fara bani. Cine sa faca asta? Joanna, domnisoara cu pian si guvernanta? John nu stie nici ca Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel au si alte cateva avantaje. Ca mai vorbesc ceva spaniola, ceva italiana, ceva germana, ceva franceza – si asta ajuta cand vine vorba de-un job. Chiar si la domnul Patel. Nu le stiu ei de la scoala, ca nu le-a prea placut scoala. Se canta mult despre gloria partidului si-a liderului, fiul ales al natiunii. Dar au mai invatat culegand capsuni in Spania, masline in Grecia, ceapa in Germania si portocale in Italia. Ca trebuie sa te descurci peste tot. Dar John nu stie asta. Nu are de unde. John nu poate concepe o viata in care sa fie nomad in toata Europa, alergand dupa destui bani pentru a cumpara scutece.
Desigur, faptul ca nu stie si nu intelege nu ar fi neaparat o explicatie valida. Pentru ca, pana la urma, chiar daca ar fi stiut sau ar fi inteles, tot nu prea ar fi schimbat in vreun fel ultimii ani ai lui John si frustrarile pe care le-a acumulat.
Asa ca John a votat. John si-a aparat tara. Iar acum John e pe cale sa inteleaga ce inseamna tara, a cui este de fapt si ce a aparat el.
Desigur, urmatorii Ioni si Paweli ar putea avea unele probleme in a mai veni aici. Doar ca asta nu schimba cu nimic situatia actuala. Asta nu face sa creasca peste noaptea 1000 de case in cartierul lui John. Sa poata si el sa se mute, sa aiba fiecare copil dormitorul lui. Sa poata si Jessica sa se mute. Asta nu schimba faptul ca numarul mare de Ioni si Paweli din multinationale a creat deja o dependenta de forta de munca din Est. Asta nu schimba faptul ca aceleasi multinationale acum au niste sedii si prin Est, pe-acolo. Si nu numai acolo.
John inca nu intelege nici lucrurile astea. Dar chiar daca le-ar intelege, ce-ar putea face? In definitiv, Ion se va pisa oricum pe gardul lui cand ii mai cheama pe Gospodin, Laszlo si Pawel la un gratar. Dar macar nu vor face asta si toti ceilalti veri, frati si unchi ai lui Ion. Macar ei nu vor mai veni. Oare?
Si cam asa am ajuns aici, la punctul asta. Cam asa incepe sfarsitul. John cred acum ca e victorios. Vedeti voi, Ion, Laszlo, Pawel si Gospodin nu se uitau la TV cand erau mici. Cel mai probabil nici nu aveau unul. O fi fost unul pe scara, ala la care se strangeau toti barbatii sa vada “meciul” o data la cativa ani, folosind o bucata de sarma si-o farfurie pentru a-l receptiona, ca antena nu aveau. Dar John a avut televizor. Din cauza asta, tot ce stie John despre romani e ca Hercule era ba grec, ba roman, ba alb, ba negru. Cel mai probabil nici nu stie ca romanii au existat. Si nu stie c-au avut un imperiu. Nu stie c-au cucerit aproape toata lumea cunoscuta si nu stie ca inclusiv pamantul pe care sta casa “lui” a apartinut pe vremuri unui roman. John nu stie ca Imperiul Roman s-a prabusit pentru ca a fost distrus de decadenta si de faptul ca romanii s-au complacut in “totul e bine” in timp ce hoardele barbare deveneau mai dure, mai calite si se strangeau la granita. Romanii au inteles asta abia dupa ce-a fost jefuita Roma. De cateva ori. Iar John nu stie ca tot ce-a mai ramas din Imperiul Roman sunt italienii aia – italienii aia de care rade ca n-au bani, ca au bancile care stau sa falimenteze. Italienii aia care i-au servit pizza acum 10 ani, cand inca isi permitea sa mai mearga la un restaurant.
Ce stie John e ca a votat si a invins. Si-a luat tara inapoi.
Ben fatto, Giovanni, hai vinto!
Oare John de ce nu se gândește și el s-o tundă peste hotare, dacă toti imigranții “reușesc” și el tot nimic-nimic? In fine, din an in paste ma face câte un post sa ma gândesc la romanii pe care ii mai cunosc eu (slava cerului mai putini de la un an la altul) și sa ma întreb: exista vreo cale sa-i luminezi pe aia care cred tot timpul ca “lasă ca nici afara nu e mai bine”? Fără nici o aluzie la Cypress, cunosc multe exemplare care AU CĂLĂTORIT totuși prin multe tari și totuși se încăpățânează crâncen sa rămână in România (și sa se plângă zilnic- …makes sense) chiar dacă știu ca le-ar fi mai bine afara. “Francezii sunt fututi in cur și mai prosti ca romanii bre!!” “Ceeee, britanicii? Grașii aia ursuzi!” “Or fi romanii prosti dar nu-s mai prosti ca suedezii măcar. Bunch of cucks!” Nu înțeleg ce mecanisme se întorc in creierele lor de cred ca trebuie sa iubești populația locală ca sa profiți din ea. Probabil ca o sa zici ca nu se merita timpul pierdut cu oamenii “înrădăcinați” in ro, dar ma întreb cum reusesti sa treci peste dezamăgirea inițială (ca persoana de 20something care încă nu vrea s-o dea in cinism total)
Meanwhile, Joanna isi freaca mainile de bucurie. Tocmai a fost numita director regional, si ce noroc, aproape de pe bancile facultatii. Se pare ca toate cursurile de inteligenta emotionala au functionat, si e acum experta in a trata cu oamenii. I-a spus asta chiar VP-ul, care o cunoaste de mica, deci stie ce vorbeste. Plus ca greutatile calesc oamenii, asa ca anul acela de backpacking prin America de Sud si luna in Cambodgia in care a construit voluntar un adapost pentru orfani chiar au format-o intr-un om complex.
La fel ca ceilalti, Joanna se limiteaza si ea la cercul ei, atarnand deasupra semineului poza cu bunicul. Bunicu’ care nu a facut nicio zi foamea si nici Joanna nu vede de ce ar face-o, mai ales ea, care e mostenitoarea atator generatii. Oricum, unde se uita in stanga si dreapta toti prietenii cheltuie de parca nu mai e maine, ar fi si culmea sa fii bogat si sa nu iti permiti mici cheltuieli, gen ajutor in casa, ski la aspen sau noul jaguar.
Totusi, nu totul e roz. Fiul ei are ceva probleme la scoala. O scoala la asa nivel ar trebui sa fie exclusivista, dar uite ca accepta bani de la oricine. Mai ales ca Joanna si prietenii ei nu au atatia copii, si scoala se vede nevoita sa primeasca si din afara ca sa faca profit.
Destul de suparator, pentru ca era obisnuita cu John, care desi era working class, era salt of the earth, isi stia locul si isi vedea lungul nasului, toti isi stiau locul, era perfect, nu dadea buzna sa se aseze cu ea in banca si sa invete cu ea la scoala.
Copiii acestia noi sunt copii de imigranti. Sigur, toti suntem la fel daca e sa fim politically correct, dar sunt imposibili! Nu stie ce sa mai faca. Fiul ei Jonathan este imbrancit si impins in fiecare pauza. Profesorii au intervenit si au tinut un speech despre iubirea dintre oameni, world peace si intors celalalt obraz, dar nimic nu functioneaza. Iti poti doar imagina in ce cerc de oameni va creste Jonathan.
Concluzia e simpla: o mana intinsa prea mult de la stat e o muie pe durata lunga. Idiotii care inca mai cred ca e exclusiv rolul statului e sa-i ajute n-au inteles nimic din viata. In lista de prioritati statul e ultimul la care trebuie sa apelezi. Daca ajungi acolo, exista doua posibilitati:
1. e nasoala rau (accident, incident care sa nu-ti permita sa muncesti, cataclism etc)
2. esti singur pe lume
Super post, btw; si acum am in minte imaginea unui gard in care cei patru semneaza cu pisat.
Intre timp si-a gasit si John de munca:
https://www.facebook.com/officialjackvale/videos/1449923961711516/?hc_ref=ARTfJ1su5d0t8RRr9Gi_N-CRA0-fRH-TFX_GHXPRQZ6iA-oYGNiftJUzK06pRH9631I
adica sa mearga sa lucreze pe bani putini intr-o limba straina?
Ha ha, disclaimer – nume inspirate din persoane mai mult sau mai putin reale .
Ce-ai avut mah cu Pawel de l-ai facut poponar ?
Nu mai am linkul pe unde am citit treaba asta, dar in Germania au facut baietii o statistica legata de romani si bulgari, ce ajutoare sociale se primesc vs. ce taxe se platesc. In medie, Germania iesea cu ceva 1500-2000 de euro pe plus.
pai in nemtia romanii is principalii medici straini.
Poate pentru ca:
– John vorbeste doar engleza. Ca n-a avut nevoie sa invete alta limba, ca toata lumea vorbeste engleza. Si stramosii lui John nu s-au gandit ca daca forteaza 1000 de tari sa vorbeasca engleza (ori ca-s foste colonii, ori ca au iesit din comunism, ori ca whatever), saraciile lor de populatii unde-ar putea sa se duca…?
– John are fix pula skilluri. Ca, pula mea, ce nevoie avea de skills? Daca nu gasea de lucru, ii dadea statul doza de heroina sub forma de ajutoare sociale. La ce bun atata munca cand e gata preparat…?
– Ion a plecat de la 200 de euro la 2000 de lire. Lejer, de vara. John unde poate pleca sa castige si el de 10 ori mai mult?
– John inca traieste cu iluzia ca “noi suntem cel mai tari, noi am avut imperiu, noi am castigat razboaiele mondiale”, cum sa plece el, unde? Ca doar nicaieri nu-i mai bine. Chit ca John are rau de mare si n-a colonizat el India. Si e cam gras si n-ar prea rezista in transee la o adica. Dar cand vorbeste de UK, spune ca “NOI am facut si-am dres”.
…si tot asa.
John are o singura “alternativa” : Australia. Ca-n alte foste teritorii UK nu prea il vad asa rasarit.
John n-a murit la revolutie sa munceasca pentru a trai!
Prostia se plateste peste tot la fel, asta cand poti sa primesti ceva legal. Singurul lucru care poate sa-l ridice din jeg e el insusi, indiferent de latitudine/longitudine. Daca John crede ca votul face/rezolva totul, s-ar putea ca el insusi sa nu mai existe pentru el.
Ajutoarele sociale prea mari sunt ca heroina. Zaci acolo pe podea si nu mai vrei nimic, nu simti nevoia sa mai faci nimic, nu vrei sa mai stii nimic.
John si cei ca el o ard pe heroina de decenii. Si-acum au inceput sa le fie taiate dozele, desi ei vor din ce in ce mai multe. E nasol.
I-ati zice unui heroinos caruia-i tremura bratele sa se ridice si sa faca acum ceva cu viata lui? Poate ca da. Dar, realist vorbind, mai poate?
Oricum, pe mine nu ma intereseaza sa-i rezolv problemele lui John. Am vrut doar sa subliniez o chestie interesanta legata de societate, comunitati si efectele chestiile nasoale asupra lor.
Ion si restu’ au crescut barbati. OK, OK, nu-s chiar modelul de macho-Brad-Pitt-Antonio-Banderas nici ei. Sunt inculti, le lipsesc vreo 2 dinti, se pisa pe gard si presupun ca le put picioarele. Da’ aia merg inainte.
John si restu’ zac si plang, traind din amintiri si “ce bine era pe vremuri”, visand sa-si ia inapoi o tara care n-a fost niciodata a lor.
Concluzia ar fi ca prea mult bine – binele ala catre care aspiram cu totii – prea multa vreme te fute, ca om. Devii incompetent, decadent, o umbra palida a unui om. Cat timp merge bine, e OK. Iti conduci limuzina, stai in casa ta faina si restu’. Dar cand se fute meciul, ridici bratele spre cer disperat. In timp ce Ion fute o flegma si-si vede de-ale lui, ca-i obisnuit cu mult mai rau.
Nu putem discuta neaparat despre selectia naturala aici, dar despre aia sociala cred ca da.
Si partea ironica e ca stramosii lui John i-au facut asa pe stramosii lui Ion. Pe Ion l-au “condamnat” la a fi un barbar. Si Ion chiar este unul acum (si nu numai el. Si bozgorul si polonezul si bulgarul si restul) Doar ca, fiind un barbar, nu-i impresionat de faptul ca n-are ce manca azi. Sau de faptul ca tre’ sa doarma o perioada cu alti 3 straini in casa. Sau de faptul ca sunt -10 grade. I se pare OK, normal chiar.
John, in schimb, intra in depresie si se sinucide, ca el nu poate trai asa.
Bineinteles ca Ion nu-i constient de asta, pentru ca nu vede nimic deosebit/special in toata afacerea asta. Si asta-i cel mai amuzant. Ca John l-a creat pe Ion, iar acum Ion il inlocuieste. Cam cum romanii i-au creat pe barbarii care au jefuit Roma – si, vorba aia, unde-i Roma acum? Cam cum UE a creat actuala Romanie si, dupa ce-a jefuit-o, nu intelege de ce nu vede banii pe jaf. Poate pentru ca au venit Ion si Gheorghe si-i iau inapoi si-i trimit acasa subtire, asa? Exact cum heroina consumerismului vestic a creat actuala China.
Cat despre John, urla si se zbate, da’ se zbate on his way out, pe usa din spate a istoriei.
Zicea Katie Hopkins – zdreanta aia cu copil autist – ca migrantii astia sunt ca niste gandaci, construiti sa reziste si la bomba nucleara. Si de-aia nici nu-i vrea aici. Si-i amuzant ca are dreptate, desi nu-si da seama. Ea crede ca trolleaza, dar eh..
Situatia asta imi aduce aminte de Pygmy a lui Palahniuk – inainte sa incerce poponarul s-o transforme intr-un cacat comercial cu happy end and shit.
Ar fi interesant un articol in care il inlocuiesti pe John cu Vasile de pe meleagurile mioritice, care il plange pe Ceausescu, striga ca era mai bine inainte, ca “Soros si multinationalele sug sangele poporului”, “tu ala care lucrezi la Oracle (de unde au scos-o? :))) in timp ce altii mor de foame” pe paginile unor simpatizanti psd, ca viata e scumpa, salariul mic, dar se duce la servici cu masina si nu si-ar schimba in ruptul capului serviciul cu ceva mai competent. A, si striga “bietul hot” atunci cand cel din urma este impuscat de Adrian Iovan dupa ce a intrat in curtea acestuia fara sa ceara voie (remember OTV?).
P.S. Patreon zice ca nu-i plac cardurile mele Mastercard si Visa Electron, desi fac cu ele cumparaturi pe Aliexpress, de exemplu.
Nu ar fi interesant, pentru c-am explicat de prea multe ori suficient de clar pentru a-l face si pe ultimul autist sa inteleaga de ce zbiara Vasile, unde are dreptate, unde se inseala si care-i iesirea pentru Vasile si pentru copiii lui Vasile.
Dar pe tema asta toti aveti deja parerile voastre, functionati in parametri – cu mintea inchisa, desigur – si eu nu am chef sa-mi bat gura de pomana.
In plus, e prea tarziu pentru Vasile oricum. Iese si el dupa John (sau poate chiar inaintea lui) pe usa din spate a istoriei.
Offtopic: Ideea o inteleg, dar sa-i faci pe actorii de california culti? Las-o-n sloboz ca pentru o replica de 3 cuvinte fac 10 duble. Ma rog, media e alta discutie.
Ba boss, stiu ca toti te cheama la o bere sau gen, doar ca suna a cliseu.
Tu ai fost vreodata la peste ? Ca io am fost doar o data, acum vreo 17-18 ani, si parea relaxanat. Imagineaza-ti sa ai SI iarba :>
Abia acum citesc =)))))))))))))))
John nici nu stia ce-i pianul, iar daca-i aratai unul, musca din el si zicea ca n-are gust bun. Cat despre guvernanta, probabil ar fi crezut ca-i matusa de-a treia a guvernului.
ahahahaha
Tot prin acelasi studiu (facut cred de institutul de cercetari sociale din Leipzig prin 2015) au descoperit si faptul ca somajul printre romanii si bulgarii din Germania e chiar mai mic decat in randul celorlalti cetateni germani.
Am citit cu pauze, ca am avut altele printre.
” Nu mai poti spune un timid “excuse me…” cand vrei sa avansezi, ca te scuza-n gura toti” ahahahah
am astupat tigara in 45 de secunde, doar ca sa revin la analogie. Doar la asiatici mai vezi.
Nu mai poti spune un timid “excuse me…” cand vrei sa avansezi, ca te scuza-n gura toti
asa ca Patel i-a angajat pe Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel nu-s nici ei chiar geniali
lipseste niste virgule, stiu, ai nevoi, toti avem.
Pun pariu ca ” Ion, Laszlo, Gospodin si Pawel ” erau pe copy-tăiței
E ok. Le corectez eu cand nu merge heroes 3.
Oarecum logica statistica. Emigrantii romani in nemtia sunt de 2 categorii:
1. cei care au muncit si in rromanistan, deci au oarece skill-uri, si merg sa si le valorifice mai bine acolo. Iar astia, in general, prefera sa caute un loc de munca mai bun/bine platit decat sa stea pe benefits. Plus, multi au familii ramase in tara carora le mai trimit una alta.
2. crau crau, care pleaca direct la furat. Pe benefits nu prea au cum sa stea, pentru ca statul german iti da benefits dupa ce ai lucrat macar 1 an. Si e prea mare bataia de cap pentru ei.
Eu apreciez hotii cu cap. Nu darlanii cu ciocan si dalta. Adica, pula mea, fii inventiv.
Ma, eu nu credeam ca astia-s chiar asa cu heroina. Ce dracu s-a intamplat cu gentălmenii si cu leidiurile?
http://www.bbc.co.uk/news/resources/idt-sh/Heroin?ocid=socialflow_facebook&ns_mchannel=social&ns_campaign=bbcnews&ns_source=facebook
Pula mea, heroina.
De pe aia nu prea mai iesi.
E o problema cu societatea aici. Se uita la addicts si-i considera victime. In loc de asta, ii poti considera pierduti si…pula mea, faci ce trebuie facut cu ei.
Cam aia e.
Incercarile astea penibile de a-i readuce pe linia de plutire sunt sortite esecului din start.
E ca si cum ai avea o prietena care-a fost violata acum 20 de ani de unu’ si de-atunci se trezeste noaptea si ia un topor si mai demoleaza ceva prin casa. Un perete, un tablou, o chestie. Iar tu incerci s-o calmezi, s-o linistesti, s-o whatever.
Bullshit. Da-i un pumn in gura si arunc-o-n strada. Sau, in cazul astora pe ace, in puscarie. Treaba lor cum se descurca acolo.
Da’ aici apare problema cu societatea. Ii considera pe addicts victime. Victimele nu-s ei, sunt aia din jurul lor. Aia care-s jefuiti, carora le sunt sparte casele, care trebuie sa-i vada/suporte asa…
Si pentru mine e de neinteles de ce-s ajutati, asa, free of charge. Nu, coaie. Nu. Eu, daca as aresta un de-asta – c-a furat din magazine sau ceva – i-as zdrangani in fata o doza. Fake sau reala, daca e nevoie. Ia zi, puisor, de unde cumperi tu heroina, detalii exacte. Ca uite ce primeste cine-i cuminte. A, nu-mi zici? Pai, OK, hai la puscarie si sa vezi cum e cand iti tremura mainile si-ncepi sa-ti zgarii pielea de pe tine. Imi zici? Pai, ia hai cu mandat acolo la nenea ala. A, vinzi heroina, boss? Facem asa: parnaie pe viata sau doar 15 ani. Da’ 15 ani doar dupa ce scuipi tot-tot-tot. De unde-ai cumparat, la ce pret, prin cine etc. Cum vrei tu, ca noua ne e indiferent.
Nu vorbesti? No problem, nu trebuie sa stai in celula, e loc si-n aer liber. Ia uite aici cariera de piatra sau salina, abia te asteapta. Succes, te descurci tu.
Si tot asa. Intr-un an de zile nu mai gasesti heroina nicaieri.
Da’ presupun ca-i mai comod si mai profitabil sa mentii problema. Gen plm, poate au si linkuri afiliate de metadona…
politie, locuri prin inchisori, azile de recuperare, judecatori, avocati…Si tu vrei sa te pisi pe ei pentru niste furturi amarate
Un John care a inteles toate astea se poate gasi cautand ceva de genul “the fate of empires john glubb” pe google. L-am gasit si eu odata cu discutiile astea cu migratie, decadere etc. E fain ce descrie nenea cu alte imperii care nu sunt studiate asa de in detaliu ca
Realitatea ne arata ca mergand pe calea asta doar se scumpeste pretul drogurilor. Vezi tarile unde risti sa fii executat (China, US, SE Asia – ma gandesc la Duterte) si unde tot se continua activitatea fara diferente vizibile chiar la mai bine de un an de la instaurarea diverselor legi si declararea razboiului impotriva traficantilor. Cam cum a fost cu prohibitia in US.
Chestiunile astea sunt complexe, ca nu prea iti dai seama ce pot ajunge sa faca unii oameni cand is dependenti. Unii zic ca legalizarea ar fi ok, insa trebuie ceva fine-tuning acolo, lucru extrem de dificil. Elvetia pare sa fie un exemplu de cum sa minimizezi pagubele in cazul dependentilor de heroina, dar sunt o tona de droguri pe piata si studiile referitoare la efectele lor sunt dificile si incomplete/nerealizate.
—
Si asta ignorand complet drepturile omului…
Pai, nu ma intereseaza pretul drogurilor si cum e afectat.
Ce ma intereseaza e ca toti addicts aia mor pe banii lor, nu pe-ai mei.
In momentul de fata, toti tristii aia cu ace-n vena fura, sparg etc. Ajung la puscarie – pe banii mei. Ajung la spital – pe banii mei. Ajung la dezintoxicare – pe banii mei. Da-i cu tratament si shelter – pe banii mei.
Da’ ia lasa, coaie. Pot muri si pe banii lor, nu doar pe-ai mei. Nu ma deranjeaza daca imbogatesc alte reguli cativa traficanti. Perfect – pentru ca mai devreme sau mai tarziu ajungi si la ei si iei toti banii dintr-un singur loc, vorba aia, ajung raidurile mai profitabile.
Ce drepturi, coaie?
Ai dreptul de a nu face puscarie daca furi din magazine? Ai dreptul de nu a face puscarie daca spargi case? Ai dreptul sa o arzi pe metadona – sanki – pe banii altora?
Nu prea cred.
Depinde. Daca esti in Italia, esti sarac si ti-e foame, se pare ca da :))
http://www.bbc.com/news/world-europe-36190557
referitor la chestia cu comunismul care te caleste sunt total de acord.
chiar faceam haz de un pustan pe la mine la serviciu care se plange tot timpul ca e greu ca i-ar fi fost bine sa prinda si el putin comunism, sa invete ce inseamna cu adevarat greu si mai ales sa invete sa se descurce singur, ca altfel murea de foame la propriu.
Iote ce se mai discuta prin regat 🙂
https://www.theguardian.com/society/2017/oct/12/labour-accuses-tories-of-reviving-dementia-tax-after-ministers-property-remarks?CMP=fb_gu
As pune si-un link catre “Cel mai iubit dintre pamanteni” da n-am gasit cu subtitrare pentru John 🙂
The social care minister, Jackie Doyle-Price, told a fringe meeting that many older people were “sitting in homes that really are too big for their needs” and said the party was still looking to make reforms to the funding of social care.
PLM, si ai batrani ai nostri ii injurau pe comunisti ca le-au nationalizat casele.
Acolo e alta problema, ma.
E vorba de pensionari care nu fac nimic, nu platesc nimic, fix pula asigurari medicale sau ceva. Si se-mbolnavesc si da-i cu “sa aiba statul grija de noi”. Asta in timp ce stau intr-o casa de 3 milioane, eventual. Ca doar n-o sa le ceri sa-si vanda casa – ca e casa lor!
Asa ca ghici ce – se ajunge la situatia in care platesc tinerii (aia care nu-si pot permite nici sa inchirieze, necum sa cumpere) (prin impozite) medical care pentru aia care le-au futut viitorul. Chit ca aia au o casa de 3 milioane pe care o pot vinde, iar tanarul are fix pula.
Ambele tabere sunt absurde, ce e drept, dar Tories vor zbura de la putere pentru 20 de ani in secunda in care incearca sa puna in practica asa o idee. Nu de alta, da’ bosorogii aia sunt votantii lor. Si daca-i fut pe-aia, nici 10% nu iau.
Bine, dupa fuckupu’ cu EU, cred ca asta si vor Tories, sa plece de la putere. Castana fierbinte.
Tu traiesti cu si intre ei, tu stii mai bine. Din perspectiva mea de outsider, rahatul asta suna fix, da fix ca nationalizarile noastre. Oricum, ma doare-n pula si de unii si de altii, da imi parea hilara situatia.
Pai, in cazul asta, perspectiva ta nu e prea buna.
Daca vrei sa intelegi, fa urmatorul exercitiu de imaginatie.
Imagineaza-ti ca tu esti un tanar. Ai intre 18 si 35-40 de ani. Lucrezi pe un job de rahat, da’ zici mersi ca ai unul. La sfarsitul lunii, daca ai noroc, iti raman 100 de lire in economii.
O casa te costa 500k – din care avansul e 50k-70k. Cam cat ai putea tu sa economisesti in vreo 500-700 de luni – daca ar sta pe loc inflatia (ceea ce nu-i cazul).
Si vine statu’ si spune “tre’ sa crestem taxele, boss, nu-ti mai ramane nici suta aia”. Si intrebi “pai de ce?”. Iar raspunsul este
“Pai trebuie sa avem grija de bosorogii astia care stau in case de 3 milioane si mai au assets de inca 2, dar care stau sa fie ingrijiti gratuit, ca doar nu vrei sa-si vanda casele, n-ai pic de suflet?”.
Si nu stiu ce sa zic, da’ parca nu prea-ti vine sa ai suflet…
N-are nici o treaba cu nationalizarea. Are treaba cu “plateste-n pizda ma-tii pentru ce consumi, ca daca ai nevoie de healthcare, nu exista vreun motiv valid sa plateasca tinerii aia de 10000 mai saraci ca tine pentru tine”.
E posibil sa nu fie buna perspectiva mea dar…
Tinerii au slujbe de rahat, ai explicat de mii de ori ca a priceput si un prost ca mine. Corect. Cauza principala (ai explicat-o si pe asta) este evolutia societatii (plm, nu se mai cauta palmasi, populimea a crescut, skilluri din pula pentru ca ajutoare si lipsa educatie etc.), vrem, nu vrem, astea-s vremurile.
Batranii cu case, ceva similar, sta unu singur in ditai magaoaia, ii plateste statul ingrijirea da nu l-ar forta statul, nu sa vanda, da macar sa inchirieze si sa isi plateasca singur stergatorul la cur. Pentru ca voturi, il sterge statul. Si presupun ca mai sunt si alte categorii in situatia batranilor cu case.
Ideea ca se pun fata in fata doua categorii sociale cu probleme diferite si se incearca rezolvarea problemelor uneia dintre tabere pe spinarea celeilalte.
Acu na, parca tot asa a rasarit steaua rosie de la rusi acu fix 100 de ani.
Si nu mai tarziu de 20 de ani dupa aia a inceput marele macel mondial.
Si toate astea au fost precedate de un mic salt al omenirii la sfarsitul secolului 19 – inceputul secolului 20. Adica fix cand s-a intamplat exact ce spui tu ca se intampla acum, nu numai in UK, da cam peste tot in lume – evolutie tehnologica urmata de pula joburi pentru populime (deja nu mai interactionezi in aeroport cu un om ci cu un scanner de pasapoarte, cafeaua o iei de la un automat etc.) si averi acumulate la o mana de oameni.
Spuneam ca seamana situatia cam ca la noi la nationalizare, pai cam seamana. Doar ca noi oricum suntem defazati cu -50 de ani in general fata de restul lumii. Diferenta e ca nationalizarea la noi a venit calare pe tancul cu steaua rosie si nu trasa de ceva ideologie sau spalare de creiere.
Fix relativ la ce spuneai tu despre UK, cate voturi asigura basinosii cu case plus alte categorii similare si cate asigura tineretul care o freaca la rece fara joburi, case si bani? S-ar putea ca tineretul sa aiba castig de cauza totusi, mai ales ca UJB-ul e oricum in scadere din motive naturale.
Cum spuneai, e posibil sa nu se aplice… Dar drumul spre iad e pavat cu intentii bune 🙂
Tineretul n-are cu cine vota, ma.
Au de ales (realist vorbind, nu la modul “votez cu ala chit ca iese cu 5% la final” – cum votez eu cu Greens sau cu femei daca nu-s Greens in zona) intre Labour si Tories.
Si unii si altii vor sa-i futa. Si nu c-ar avea ceva cu tinerii. Au ceva cu banii – si banii sunt produsi de tinerii aia, nu de tataie pensionarul.
Asa ca, indiferent ca se duc sau nu la vot, o belesc. Indiferent cu cine voteaza, o belesc. E ca la Romulania p-acolo: cu oricine votezi, tot o belesti.
Si da, nu poti rezolva problemele unora decat pe spinarea celorlalti.
Da un click aici si pe urma pe “show me the actual data”. Si cand te uiti la aia, tine cont ca nu include ajutoarele de incalzire (pentru pensionari, de exemplu) sau cheltuielile NHS (unde unul de 30 de ani se duce o data la 5 ani, da’ Baba Joanna de la colt se duce de 3 ori pe saptamana, ca na, varsta, probleme, plictiseala). Nu include nici housing benefits. Nici social services pentru ei. Nici faptul ca aia nu platesc TV licence. Sau council tax. In timp ce tinerii platesc.
Cum vrei sa rezolvi o problema daca nu pe spinarea unora? Si pe-a cui ai putea s-o rezolvi, daca nu pe spinarea tinerilor? Ca bosorogii nu produc bani. Si daca nu le iei ce au, trebuie sa jepcaresti tinerii. Ca n-ai cum altfel.
Nu-s pentru “dementia tax”, evident, dar nici nu mi se pare normal sa stai calare pe un munte de bani – cum stau astia, ca si-au cumparat o casa cu 5 bedrooms acum 50 de ani, cand se dadeau pe bani de tigari – si sa stai cu mana-ntinsa, sa-ti plateasca statu’ social care and shit. Gen ia mai du-te-n pula mea si vinde ce ai si retrage-te la un azil privat. Hai succes si bafta. Aia daca ai nevoie de care. Daca nu, poti sa stai linistit acasa, ca nu ti-o ia nimeni.
Si, fyi, nu era vorba sa le vanda casele cat sunt vii, ci sa le scada costurile cu social care DUPA ce mor (ambii soti). Gen mostenitorilor sa li se spuna “ma-ta a avut o casa de 3 milioane, da’ si 750k costuri de healthcare si social care si plm; ei nu i-am luat nimic, dar daca vrei sa-i mostenesti casa aia de 3 mil, plateste 750k; altfel o vindem, ne oprim noi 750k si tu iei restul; cum preferi?”. Ceea ce mie mi se pare rezonabil. Ah, nu-ti convine? Pai, atunci trebuia sa ai TU grija de ma-ta, nu s-o trimiti la azil. Nici aia nu-ti convine? Pai, sugi pula, ca n-ai facut nimic sa meriti casa aia, ia mars la cacat si munceste sa-ti iei una, sa vezi daca-ti schimbi parerea dupa.
Mie mi se pare rezonabila chestia. Alternativ, poate rezolva baba din timp. Gen am 5 bedrooms, iau 2-3 familii sa locuiasca aici, le iau chirie si din banii aia bag in al patrulea bedroom unul care sa se ocupe de mine fulltime. Da’ nu. Baba nu vrea sa plateasca pentru asistenta sociala/medicala etc. Vrea sa i-o plateasca statul, ca ea planuieste sa le lase cosmelia copiilor. Pai, lasa-le-o, boss, da’ atunci nu veni la mine cu mana-ntinsa sa-ti platesc eu doctori si asistente din EU. Ca poate pe tine nu te-ncurca aia pe M25 cand e blocaj, ca nu tre’ sa ajungi la lucru. Poate nu te-ncurca faptul ca tre’ sa concurezi cu 10 de-aia sa inchiriezi o casa. Da’ pe noi – aia care mai merge(a)m la lucru sau sta(tea)m cu chirie – cam da. Si, deocamdata, “noi” (aia nitelus mai tineri) platim, asa ca pe banii nostri, se poate indigna baba pana poimarti. Mai bizar e ca vin Tories cu idei de-astea cand, de fapt, votantii lor aia sunt – pensionarii. E cam sinucidere politica sa incerce de-astea.
De asta vorbeam:
https://www.unodc.org/documents/ungass2016/Contributions/Civil/INPUD/DUPI-Violations_of_the_Human_Rights_of_People_Who_Use_Drugs-Web.pdf
Nu insist pe tema, doar zic ca sunt destui imbecili care sa-i reprezinte. In special cei de stanga.