Sa mai si injuram – tinerii

Din cand in cand, nu am chef sa scriu chestii frumoase si interesante si pula mea. Din cand in cand, am chef sa injur lumea si sa-mi bat pula de cat de idioti sunt oamenii.

Asa ca azi o sa injur tinerii. Ca nu i-am mai injurat de multa vreme.

E incredibil cat de prosti si imbecili sunt tinerii. Ba, da’ atat de prosti incat efectiv daca mi-as sufla mucii pe gulerul lor cand ii fut in cur, si-ar duce haina la zoo convinsi c-au descoperit o noua specie. Idiotii dracului si mai multe nu. Si mi se rupe pula ca nu o sa le placa postul asta. Ce-o sa faca, o sa-mi dea dislike la pagina de facebook pe care n-o am? Sa suga pula.

Si, ca sa fie mai clar, ma refer la tinerii aia care deja parca nu prea mai sunt atat de tineri. Aia de-si zic “millennials”. Adica boii baltii nascuti asa, cam intre 1980 si 1999. Adica handicapatii din generatia mea. Da, da, stiu, ce ironic, herpaderp. Sugeti pula.

Ba, ce adunatura de cretini ordinari. Ce adunatura…

Sa-mi bag pula daca poti sa citesti un ziar sau o revista-n ziua de azi fara sa vezi cate probleme au bietii millennials. Bawwww. Sa le plangi de mila si mai multe nu. Ce generatie defavorizata! Bietii de ei! Victime ale societatii! Cretinii astia care, daca ar fi impuscati, ar creste IQ-ul mediu al planetei cu cateva zeci de puncte. Ei. Victimele.

Eu m-am nascut in 1980. Un an bun pentru absolut nimic in pula mea. Am prins un pic din comunism. Un pic, asa, cat sa fiu constient ca-i nasol. Am prins statu’ ala la coada la ratii. Si nu doar la ratii. Am prins statul la coada de-aia unde te-asezai pentru ca era coada. Nu stiai ce se vinde, dar daca era coada, era de bine – insemna ca era ceva pe-acolo. Nu am facut foamea sau ceva. Nu. Chiar nu. Pentru ca fura tata de la locul de munca exact ca un domn. Fura cu ura. Fura si daca n-avea nevoie – fura doar ca sa aiba ce arunca si sa faca paguba. Genul ala de om e. Exact ca mine, adica. Dar, sarind peste partea cu foamea (ca n-am facut foamea in comunism), am prins toate jegurile alea. Am prins cozile alea la ratii la ulei si la zahar. Te asezai dimineata si plecai nu cand iti venea randul. Nu. Plecai cand venea cineva sa te schimbe. Ma-ta. Sora-ta. Tac-tu. Bunica-ta. Altcineva. Ca se stea la coada cu bonuri de ordine, esti prost? Erai numarul 250. Organizat, tovarasi! Si cand ajungeau la numaru’ 120, se termina ce pula mea era de vanzare. Plecai cu buza umflata. Lasa, poate prinzi data viitoare. Ce? Nu se stia ce. Mai conta? Si era-n perioada aia coada la orice. Oricum erau doar vreo 5 posibilitati: banane, portocale, bomboane cubaneze, ciocolata chinezeasca sau ceva tip de pui sau gheare de pui de la Avicola. Altceva nu prea era. Si-am prins cacaturile alea de timpuri in care stateai 30 de minute in statie si nu venea autobuzul, desi nu era blocaj in trafic, ca nu era trafic. Ca n-aveau masini romanii. Asteptau vreo 5-6 ani pentru a primi. Daca primeau. Si-am prins si penele alea de curent penibile care nu erau pene, ci economii. Nu era nimic stricat, da’ iti taiau curentul electric. Sau gazul. Sau apa. Ca sa faca Romania economii si cincinalu’-n patru ani. Dar destul despre minunile comunismului, ca nu-s fan al comunistilor si n-am fost vreodata (doctrina in sine are meritele ei, dar implementarea e defectuoasa peste tot, pula mea).

Si, iesit din comunism la 9 ani, am fost aruncat in tranzitia spre economia de piata. Era tare de tot. Era tare de tot cum avea ma-ta job azi. Iar maine nu mai avea. Sau era trimisa acasa in somaj tehnic. Sau dadea faliment oficial compania, c-o falimenta directorul pentru a-i fura utilajele si a deschide a doua zi alta firma cu alt nume, cu fix acelasi profil si fix aceleasi utilaje furate. Sau cum lucra ma-ta 6 luni si nu-si primea salariul. Iar dupa 6 luni il primea. Pe o luna, evident, nu pe 6. Si daca nu-i placea, era libera sa plece. Fara salariu, se-ntelege, ce dracu’. Ca doar era economie de piata. Fix ca la piata. Dar, una peste alta, cu chiu, cu vai, cu foame, cu dormit pe borduri, cu pula mea, am ajuns la minunata varsta de 18 ani. Cand – se stie, fara numar! – erai eliberat. De jegul ala imputit de scoala obligatorie (Desi mi se pare ca nu mai era liceul obligatoriu in 1998 deja; sarim peste). Si de-acolo incepea distractia cu “armata”. Te duceai sa te inscrii la facultate. Nu ca te interesa. Nu ca-ti pasa de ea, da’ pentru ca era ori aia, ori recrutarea, armata si pula mea. Si o tineai tot asa in facultate, sanki, desi n-aveai nici o treaba cu facultatea. Si se fura in continuare. Toata lumea fura. Ba, TOATA.LUMEA.FURA. Si mama, cat furau. Mama-mama. Numai eu cat furam, ar trebui sa scrie astia carti despre mine si mai multe nu. Furam ca nemancatul. Orice prindeam. Nici nu ma interesa ce aduceam in tara. Pixuri. DVDuri. Tricouri. Vitamine. Componente. TOT IN PULA MEA. Ma durea fix in pula, daca veneau, era perfect. Daca se vindeau, bine. Daca nu, le aruncam si furam iarasi altceva.

Si cam pe cand am facut eu 20 de ani, adica in anul de gratie 2000, a inceput Romania sa fie usor diferita. Nu foarte-foarte. Da’ a inceput sa se schimbe, asa, usor-usor. Si m-am schimbat si eu nitel mai incolo. Am lasat-o cu furtul in urma unor incidente despre care nu vom discuta, ca-s irelevante. Da’ am iesit falit din ele. Falit, da’ liber. Spre deosebire de prietenii mei, care n-au mai iesit. Sa le fie de bine. Si-am hotarat ca tre’ sa fac altceva. Si desi incepea noul secol si noul mileniu oficial, mergeam cu CV-urile intr-o mapa. Luam Romania Libera si citeam anunturile alea cu “angajam”/”cautam”. Si toate aveau un numar de fax. Asa ca ma duceam frumos la posta si stateam la coada aia infecta plina de romani jegosi cu matreata pe umar si duhoare din tricouri si pensionari nespalati care, pula mea, nu stiu ce faceau. O futeau pe ma-sa, aia faceau. Ca nu puteai scapa de cacatii dracului niciunde. La posta? Pensionari. In tramvai? Pensionari. In autobuz? Alti pensionari. La gara? Pensionari. In pula mea, am mers intr-o seara cu un cunoscut sa negociem ceva intr-un bar de striptease – Acapulco sau cum pula mea se numea cacatul de peste drum de mine, pe langa IGP. Si-n timp ce omul negocia cu chelnerita sa-i dea o Lacrima lui Ovidiu si o femeie matura de vreo 16 ani isi freca pizda goala de mine, am observat cu neplacere ca SI ACOLO ERA PLIN DE PENSIONARI IN PULA MEA. N-am mers niciodata la curve, asa ca nu stiu daca nu cumva si la curve te batea un pensionar pe umar sa termini mai repede, ca hei, tinere, pe vremea mea tineretu’ avea respect, nu vezi ca stau in picioare? si jap! un baston pe coaie. Da’ whatever, sa nu derapam prea mult.

Citesc in ziua de azi despre cum bietii millennials, bawww, au probleme, au pula mea. Vreti sa va zic ceva? SA-MI SUGA PULA toti cu problemele lor cu tot, doi cate doi.

Stiti cum am vazut eu millennials astia? Hai sa va zic asa, frumos, cu exemple.

Am vazut (viitoare) femei – chelnerite, in pula mea, nu glumesc – care nu ieseau cu barbati care la 19 ani stateau inca la parinti. Pentru ca heeeei, ce fel de loser mai sta cu parintii la 19 ani? Exact, fa. EXACT. M-a rugat un prieten sa-i fac lipeala cu o chelnerita. Ca uite cum arata aia, da’ eu n-am curaj sa-i zic ceva, zi-i tu Satana ceva, ca tu esti mai infipt. Ca da, eram stiut ca fiind mai infipt si mai tupeist. Asa ca m-am dus la tanti si i-am zis, buna, ce faci, ai doua minute sa vorbim? Si ea cu ochii sticlind de incantare, da, sigur. Bine. Uite, vezi tu masa noastra? Da! Ei, vezi, e prietenul meu acolo, ala blond carliontat care, sincer iti spun, cred ca te-ar fute toata noaptea. Ti-ar face placere sa bei ceva la masa noastra cand iti termini tura? Eu nu stau, da’ te las cu el. Si ea, mai putin incantata, da’ inca interesata – pai, c-as putea, dar nu am bani la mine (bullshit, abia ce-i dadusem spaga), dar…voi cu ce va ocupati? Pai, eu ma ocup cu n-ai tu treaba, iar el e inca la facultate. Aha, si unde sta? Nu stiu, la ma-sa pe undeva, nu prea m-a interesat. Aaaaah, sta cu parintii? Atunci nu. Mi-a picat mecla si n-am mai zis nimic, i-am urat o seara buna. Asa-i. Mortul (aia era porecla) statea cu parintii. Avea 19 ani in pula mea! La 19 ani, tanti se astepta sa aiba deja Mortul casa lui, presupun! 9 ani mai tarziu, m-am intalnit cu Mortul intamplator si-am zis sa mergem sa bem un cico-n zona. Am nimerit tot la terasa aia, evident. Si tot evident, S. inca lucra acolo, inca chelnerea acolo. Mortul cu Audi-ul, ea cu tava de bauturi. Dar heeei, ia s-o intrebe cineva pe S. “auzi, fa, am citit ca e viata nasoala si abia te poti intretine din salariu si inca stai cu parintii si datorita societatii – a carei victima esti – nu-ti permiti sa-ti iei o cosmelie, e adevarat?”. Pariez ca-ncepe S. cu povestile despre cum da, asa e, ca ea n-a facut nimic gresit, dar uite, n-a avut o sansa! In timpul asta, MOrtul isi platise apartamentul si-si construia ceva casa ori in Otopeni, ori pe langa Otopeni, dracu’ stie, ca n-am fost sa vad. Cumva, cineva i-o agatase pe nevasta-sa, gen, ca el nu cred c-ar fi avut tupeul.

Am o cunostinta, un tip pe care l-am chemat la un job. La modul, sa-i dau un job. Adica, eu luam interviurile, eu hotaram cine va fi angajat, ca-mi angajam inlocuitorul. Putea sa vina sa ia jobul. Asa, pur si simplu. Dar n-a venit la interviu. De ce? Pai, pentru ca el nu avea diploma de bac. Nu era necesara una. Dar “ii era rusine”. Asa c-a stat angajat sa lucreze pe la Rootus pe plantatie pe-acolo, pe un salariu cu vreo 5 milioane mai mic (nu radeti in pula mea, ca atunci erau bani), cu salariul minim pe cartea de munca si restul la plic. Ca lui ii era rusine.

Am o cunostinta – prieten de-al fostei neveste – care avea un salariu destul de OK. Nu mare, da’ bunicel – avea vreo 1200 de euro, daca am inteles eu bine. Nu chiar sacu’ de bani, da’ oricum, mult peste average. Si omul avea vreo 40 de ani si cam 1.60 cu mainile sus gen. Si s-a chinuit el si s-a agitat si-a tot incercat sa agate o pizda. Si nu-i iesea nicicum. Si-a luat in cele din urma ceva apartament pe Bd Chisinau. N-am fost la el niciodata. Da’ a fost fosta nevasta, inainte sa ma cunoasca pe mine – ca tipu’ s-a combinat cu o prietena de-a ei. Eh, omul, ca sa-i agate prietena, si-a luat un Jaguar SH de pe undeva, dracu’ stie de unde. N-avea bani de nimic. Si jegul ala de SH era pe credit, cica, dracu’ stie. Omul era mai incult ca o piatra si mai neamuzant ca Nae Lazarescu. Gen singurul gen de umor la care participa era ala involuntar. A venit intr-o seara pe la noi in vizita cu consoarta. Sa se dea mari. Fusesera la teatru, tu! Si l-am intrebat ce s-a jucat. Piesa X. Aha, si, cum a fost? MARFA RAU! OOOOOK. Cu salariul ala de 1200, omu’ traia intr-un apartament dominat de gandaci si sobolani (cel putin asta mi-a zis fosta, dracu’ stie daca-i adevarat), calcula atent cat baga in Jaguar la pompa (cica ar fi consumat ceva si ala), da’ pula mea, era “fericit”. Combinase nevasta. Si aia era o frustrata intepata, cre’ ca era fututa doar de Paste si Craciun – toate cele 2 secunde sau ceva. Ca altfel nu-mi explic de ce ascutea vocea din te miri ce cacaturi. Iar asta repede “da, iubitel, da, dragostea mea, da, frumoasa mea cumparata cu un Jaguar SH”. Iar aia tot ascutea vocea pana zicea destule “da, iubitel” idiotul ei. Eu zic ca daca dorea femeia sa-si afirme dominanta, putea pur si simplu sa se pise pe piciorul lui. Eu unul as fi priceput mesajul si gen macar as fi mancat in liniste.

Cunosc o tipa – fosta colega. Si-am invitat-o pe tipa sa mergem la o plimbare. Eram falit, pula mea! Si eram falit chit ca-mi luasem salariul, da’ ii imprumutasem lu’ solics cam toti banii ramasi, ca idiotul baltii se urcase cu salariul in portofel in tramvai si coborase fara portofel. Ca sa-mi spuna sec tipa, asa, ca daca eu cred ca la 22 de ani se mai invita femeile la plimbare, poate ar trebui sa-ncerc in alta parte. Eu, crezand ca-i ca mine, gen “ce atata preludiu?”, i-am zis “pai, ok, atunci ne futem la mine sau la tine?”. Raspunsul “esti un ghertoi, ignore”. Avea dreptate, nu zic nu. Si chiar mi-a dat. Ignore sau block sau cum se numea aia pe yahoo messenger, am uitat, ca i-a pocnit si pe-aia falimentul. In fine. Peste cateva zile, aflu ca femeia le zicea tuturor – interesati sau nu – ca sunt un ratat care n-are bani sa invite o femeie la o cafea in oras macar. OK. Ne intalnim peste cativa ani la ceva iesire de grup unde dracu’ stie cum ajunsese. Inutil de spus, salariul meu nu mai era la solics de data asta. Si se cam vedea pe mine ca-mi merge simtitor mai bine. Si herpaderp, cine mieuna frecandu-se de piciorul meu? Exact. Tanti. Tanti care nu iesea cu ratati. Si se-ntelege c-am futut-o fix in parc, ca apoi sa venim la masa si cand m-a intrebat unul glumet de la masa “dar unde-ati disparut porumbeilor” (sa-mi bag pula ce nu-i suport pe amuzantii astia) am raspuns sec, asa, cat sa se auda pe la vreo trei mese distanta “pai, am fost s-o fut pe C., cred ca daca te grabesti, e inca uda; stiu ca-i urat ce zic, asa, da’ oricum v-ar fi zis ea; Da, C, le zic imediat si ca-s ratat si probabil fut si prost, nu-ti face griji!”. Si s-a pus femeia pe plans si toata masa se uita urat la mine, desi trei sferturi din ei stiau povestea. Cum ar veni, ce facuse femeia era OK. Ce facusem eu nu mai era OK. Adica, e OK sa fii magar pe yahoo si sa faci misto de altii, da’ asa, intre patru ochi si doua monitoare. Da’ nu in public, ce dracu’, ca noi avem educatie – se stie, fara numar.

Cunosc un tip care face zilele astea 40, daca n-a facut deja. Si omul inca sta cu chirie. Nu c-as avea ceva cu chiriasii. Ce dracu’, pana acum cateva saptamani si eu stateam cu chirie. Da’ omu’ nu sta cu chirie la modul ala. Nu. Omu’ sta cu chirie cu inca un prieten comun. Ca amandoi sunt FIX, DAR FIX la fel. La primul job, omul s-a dus si si-a luat o masina. Si nici macar in rate. In leasing, cumva – ce pula mea o fi insemnand si aia, ca niciodata n-am intrebat. Ca un fel de rate, da’ leasing. Whatever. Celalalt, amicul comun, D, ala asa era cu calculatoarele. Aparea un nou procesor? D. trebuia sa-l aiba. Pentru ce, nu stiu, ca omul juca strict Delta Force, daca mai stiti ce-i aia. O rapciuga de joc care mergea pe aproximativ orice. Asa si F. – tipu’ de care ziceam. F. e cu masinile, D. cu calculatoarele. Nu glumesc, D. avea inca de platit un imprumut (se-mprumutase sa-si ia nu stiu ce Voodoo pula mea, ala smecher) si s-a dus sa mai imprumute niste bani ca sa ia un laptop – nu stiu ce cacat scosese Sony, laptopurile alea ghei pentru pizde si pizde cu pula. Si amandoi inca stau impreuna cu chirie si se simt bine impreuna si-si dau sms-uri sa mai plece unul de-acasa cand vine celalalt cu o pizda, ca-i un apartament cu 2 camere – 1 bedroom. Daca reuseste sa agate unul o pizda, tre’ sa-i futa un sms celuilalt la 3 noaptea sa se scoale si sa iasa din casa. Ca pula mea, ma-ntelegi. Sunt curios ce fac daca agata amandoi in aceeasi noapte, ar merita aflat, da’ n-am intrebat.

Am un coleg aici, englez omu’. Avea ceva rapciuga de BMW vai mortii lui. Si i se fute bateria pe autostrada in drum spre pula mea stie unde. Omu’, ca sa ne-ntelegem bine, are de platit student loan si maintenance grant si pula-n pizda, cert e ca-i iau aia din salariu de ramane cu fix pula. Asa ca sta shared cu alti puleti de varsta lui prin Ealing pe undeva si cacat, cand i s-a futut masina, a hotarat ca are nevoie de una noua. Pentru ca pantof si cartof.

Alt coleg sta sa plece-n State (de la noi se mai relocheaza pe-acolo niste unii din cand in cand, aia care vor; ma gandeam si eu sa plec, ma tot rugau aia, da’ pula mea, n-am mai plecat…deocamdata). Gagica-sa scoate vreo 15k pe an. Cica-i “manager”. “Manager” o pula – e de-aia din magazin de haine, de-aia care te ajuta sa-ti gasesti masura, habar n-am cum se numesc pe-aici. Pe vremea mea li se zicea vanzatoare, da’ asta-i manager. Si omu’ se mai plange ocazional de bani. Ca-i mare chiria. Ca-i pula mea scump nu stiu ce. Ca-i sloboz de minotaur hauhau. Si tot asa. Ca el isi baga pula-n Anglia si pleaca-n State, c-acolo sunt mai ieftine casele. Omu’ statea pe undeva prin Staines. OK, T, pleaca, pula mea, ca doar n-o sa te tin eu, da’ sa ne-ntelegem, nu crezi c-ai economisi niste bani daca n-ai mai inchiria casoiul ala in Staines? PAI, E FRUMOASA CASA SI ZONA. Pai, da, normal c-o fi, da’ poate de-aia e si scump acolo? NU, ca eu nu vreau sa stau cu toti aia. OK. Si ce face T. in timp ce se plange de bani si se pregateste sa plece-n State? Se duce intr-o zi si-si ia un BMW seria 1 (adica mai ieftin), da’ pe care a dat, pula mea, nu stiu cat, parca vreo 9000 mi-a zis Patrick, da’ n-am retinut (dracu’ stie, zi-ne tu, coaie). Si-l intreb pe T. “auzi ma muie, da’ daca te plangi de bani si n-ai bani si a ta nici nu mai lucreaza si vrei sa pleci in state, DE CE PULA MEA TI-AI LUAT *AICI* BMW-ul ala? Nu mai bine iti luai unul in state? Ca nici macar nu poti sa-l duci cu tine – si daca ar merita transportul, are volanu’ dincolo”. “Pai, o sa plecam, ca tocmai ma duc sa ne casatorim, o sa vand BMW-ul la plecare”. Pai si nu pierzi bani? A, ba da, da’ doar cateva mii. Aha. Chiria e scumpa, da’ pierzi doar cateva mii. Si de ce va casatoriti? Pai, altfel nu pot s-o iau cu mine-n state! Aha. Glorios.

Alt coleg portughez (la fel ca T) se hotaraste sa vina si el in UK. Si vine. Cu tot cu o balabusta – sa-mi bag pula cata balabusta – dupa el. Femeia cre’ ca lucreaza in facebook, in sensul ca da like & share 24/7. Ca altceva nu face. Engleza nu prea o vorbeste si cre’ ca n-are o singura zi lucrata-n UK. Da’ R. a adus-o cu el. De ce? Pai, e gagica lui! Sa ne-ntelegem, omul a inceput sa lucreze nitel dupa mine. Si avea salariul cat il aveam si eu la inceput – un treij’ pula mea pe an. Si a ajuns incet-incet spre 60. Da’ si-a bagat pula. Ca oricum nu-i ajung banii, asa ca el pleaca la alta companie. Eu lucram, a mea lucra, plateam chirie vreo 850, parca. La casa. El platea 1200. La apartament. Pentru ca pula mea, el nu poate sta oriunde. Si i-a platit grasei lui tratamente si pula mea, ca nu putea sa ramana pizda gravida. Nu stiu ce-avea, ceva cu trompe sau pula infundate, blocate, futute-n pizda, dracu’ stie. De-ale femeilor. Ca sa poata ramane gravida. Si a ramas cumva gravida si i-a facut gemeni. Iar R. uraste compania asta acum – a si plecat de ceva vreme – ca nu il plateau suficient. Pai, cat pula mea sa fie suficient, R. tata, ca sa poti tine acasa 3 paraziti? Si de ce-ai adus balabusta cu tine? De ce i-ai permis sa stea 3 ani fara sa munceasca? (nu ca acum ar munci, ca acum are copii acasa etc etc). De ce dracu’ ai facut si copii cu ea? Pai…ca trebuie sa faci si copii. Serios-serios?

Alt coleg – asta era si paki, pula mea – era suparat ca nu poate sa-si ia iphone 5 sau care pula mea era, ca inca nu i-a expirat contractul facut pentru iphone 4 sau 4s sau care pula mea, ca nu mai stiu. Da’ si-a mai facut un contract sa-si poata lua noul iphone. Cu care facea fix ce facea si cu ala vechi, doar ca arata oarecum mai lunguiet, cred. Si la fel, omul se plangea de bani. M-am intalnit cu el in pub – era cu nevasta-sa acolo, gravida. Si se-ntelege ca nici nevasta-sa nu stia cum se scrie “job”. Asa ca omul s-a apucat sa-si suplimenteze venitul. Ceva cu droguri, nu mai stiu ce si nu conteaza, probabil iarba. Da’ nu la modul “ia un gram, boss”, ci la modul “ma duc sa transport drogurile altora”. Si evident ca-n timp relativ scurt l-a dat cineva pe teava, l-a oprit politia si-avea iarba-n portbagaj – da’ nu grame – asa ca acum studiaza intensiv pentru a absolvi facultatea. Nu stiu cati coti i-au dat si nu conteaza. Ce conteaza e ca omu’ macar a scapat de urletele boracului, daca n-o fi avortat proasta lui. Ca din puscarie nu cred ca se-auzeau.

Am o colega, J. (aia cu capu’ mare, Patrick), care RADIA DE FERICIRE ca a fost “aprobata” pentru un imprumut sa-si ia masina. Masina noua, coaie. Un fiat 500 teal (culoarea). Cea mai hidoasa masina din istoria universului si mai multe nu. Dar coaie, esti prost, RA-DI-A de fericire cand imi povestea la fumat ca in sfarsit, o sa aiba masina, dupa atatia ani. Femeia avea vreo 21 de ani. DUPA ATATIA ANI, in sfarsit, isi putea lua o masina noua. Pe bani imprumutati! In timp ce avea student loan si locuia shared cu alta pizda din companie, desigur. Cum altfel? Si J. a fost una din primele persoane care au sarit sa bolovaneasca niste ochi constipati spre mine cand a auzit ca n-am nici smartphone, nici masina. Ca era 2012, abia venisem aici. Inca aveam o datorie de vreo 48k + dobanda la platit apartamentul din Romania. De smartphone n-aveam nevoie. Cumva, mergea autobuzu’ de la mine de-acasa pana la firma. Si da, mergeam cu autobuzul. Sau cu trenul inainte. Nu era grozav, da’ nici nasol. Si toti la tigara se uitau ca la urs, cum sa n-ai nici masina, nici smartphone, dar ce fel de om esti?

Am avut o iubita de care-am scapat in timp record. Femeia castiga cam o treime din cat castigam eu. Avea salariul cam 7 milioane sau 6,5 milioane, nu mai stiu. Era prin 2002 sau mortii ei. Si ce face ea? Ma roaga intr-o zi sa vin cu masina s-o iau de la un magazin de pe Iancului. Pula mea, vorba aia, dac-o futi, tre’ s-o mai si duci, fie. Hai sa ma duc. Si ma duc si ma roaga sa intru in magazin s-o ajut. Sa ce? Sa care televizorul. Tocmai cumparase un televizor. Nu mai stiu cat costase televizorul, dar cred ca era cat salariul ei sau pe-acolo, ca eram socat. Si-o intreb “dar ce pula mea faci cu televizorul asta?”. Pai, e pentru mama. Si de ce pula mea i-ai luat unul asa de scump? Pai, nu e scump. Cum sloboz nu-i scump, ca-i cat salariul tau in pula mea! Aaaa, pai, nuuu, ca il iau in rate. Adica DAI SI MAI MULT, ca ratele au dobanda. Da, puiu, da’ nu se simte. No shit. Nu se simte – exact cum nu te simti nici tu sa-ti platesti vreodata un cico in oras. Macar acum stiu de ce, vorba aia.

Si-i am, desigur, pe colegii mei. Care de 2-5 ani stau si freaca pula pe youtube. Gen au vazut tot youtube. De doua ori. Acum citesc si comentariile la clipuri. La munca, desigur. De-nvatat? Pula? De muncit? Pula-pula. Si ii mai auzi din cand in cand plangandu-se despre cat de incorect e pentru tineri. Mie-mi spui?

M-am plictisit sa tot scriu de idiotii astia. C-as putea continua pana poimarti. Iar daca ma apuc sa scriu despre foste sau despre femei la modul general, doamne-fereste, nu mai termin in veci.

Si pe urma citesti dume de-astea cu saracii millennials. Cu generatia sacrificata.

Trebuie sa fii complet idiot, dar COMPLET idiot ca millennial – in special daca esti roman – sa nu ai ce arata la varsta asta. Chiar trebuie. Si spun asta pentru ca eu am futut calul in toate pizdele si totusi, la o adica, am ce arata. Cum pula mea, daca ai trait in comunism si-ai prins un pic de tranzitie in cacat, ai invatat – de voie, de nevoie – sa te descurci. Si-ai trecut de la greu la “din ce in ce mai usor”. Adica, in pula mea, cand povesteam despre cum trimiteam CV-ul pe fax la posta n-o faceam la modu’ ADHD, ci fix legat de treaba asta. Ba, in pula mea, am trecut de la stadiul de “tre’ sa ma trezesc la 7 pentru a cumpara Romania Libera, pana la 8 sa citesc si incercuiesc anunturile, sa-mi notez numerele de fax pe-o hartie si sa merg cu ea la posta si cu CV-urile si sa le trimit si ma costa de ma satura” la stadiul de “pula mea, scriu numele profesiei, dau click pe “cauta/search” si apoi “aplica” si gata. Sau dau un mail”. Si TOT ti se pare greu? TOT e nasol? Am trecut de la stadiul de “sunt blocat in orasul asta imputit si nu pot face nimic pe tema asta” (stadiu la care eram eu cand am vrut sa ma mut in Timisoara sau in Cluj) la stadiul de “imi bag pula si plec in una din vreo 30 de tari plus-minus cand vrea pula mea”. Si TOT e nasol?

Da. Tot e nasol. Si stiti de ce-i nasol? E nasol pentru ca totul e nasol cand esti complet idiot.

Nu ai casa ta/apartamentul tau si-ti iei o masina noua sau SH scumpa? CE PROASTA-I MA-TA.
Nu-ti ajung banii da’ iti iei iphone in rate? CE PROASTA-I MA-TA.
Esti o pizda si n-ai de niciunele – doar pretentii – da’ te duci sa cumperi TV in rate – si nu pentru tine, ci pentru ma-ta? Ce proasta-i ma-ta cand imi sugi pula!
Esti o distrusa entitled si rupta de realitate care aduce bauturile la masa (sau face alte cacaturi pe bani de mizerie) si strambi din nas ca unul de varsta ta n-are casa lui la 19 ani? Oho, CAT DE PROASTA-I MA-TA!

Iar oamenii astia sunt complet idioti.

Eu aveam cel mai mare salariu din departament (nu stiu daca mai e cazul, ca eu mi-am futut cariera la astia, e pa si la revedere, chit ca lucrez la ei in continuare; despre asta, cu alta ocazie, poate). Si conduceam cea mai penala masina. Un Vauxhall Vectra, suport de cafea. Ba, am uitat cat am dat pe ea. Ori 1500, ori 1200. Cre’ ca 1200, da’ nu-s sigur. Si din cand in cand se mai strica si-o mai duc la ceva mecanic s-o repare. Si-o repara. Si cand apare noul iphone sau noul procesor sau noul pula mea, ma uit in cont si vad daca-mi permit si daca-mi permit, ma intreb daca-mi trebuie si daca da, ce bani imi aduce daca-l iau sau ce bani/timp imi economiseste. Pana-n 2010 nici n-am avut smartphone. Si daca ar fi sa fiu corect, in 2010 am avut un Samsung Jet, de-ala cu ceva java, de nu se poate considera smartphone. Si nici pe-ala nu l-as fi avut, da’ l-am primit cadou. Realist vorbind, mi-am luat primul smartphone in 2013. Si l-am luat pentru c-aveam nevoie. Nu pentru poze. Nu pentru pula mea facebook. Nu. Ci pentru ca sunt in alta tara si n-am simtul orientarii si ori dadeam banii pe un smartphone, ori pe-un satnav. Iar satnavurile mi-au adus ghinion, ca mi-au spart masina pentru a-mi fura un TomTom, asa c-am luat telefonul. Ca altfel probabil nici in ziua de azi n-aveam smartphone.

Tot ma uit la cum zbiara tinerii pe-aici, prin UK, ca ei sunt exclusi, ca nu-si vor permite niciodata o casa. Pai, normal in pizda ma-tii ca n-o sa-ti permiti niciodata una. Ca esti un imbecil notoriu sau o curva cu pedale. Normal in pula mea ca totul e unaffordable cand ma-ta-i proasta. Ca daca-ti adun vacanta cu masina cu telefonul cu iesirile in club si cu pizda ma-tii, probabil iti permiti orice. Si lui J. chiar i-am mentionat treaba asta. Erau casele la juma’ din pretul de-acum, iar ea se plangea ca-s unaffordable. Iar ea, ridicand din umeri, mi-a zis ca “trebuie sa si traiesti un pic”. Asa-i. Trebuie. Chiar mai mult, nu doar un pic.

Sa-mi bag pula-n millennials si-n problemele lor si-n generatia lor sacrificata. Cunosc cativa care chiar au avut probleme. De-alea nasoale. Familii futute. Tatal in puscarie, mama somera. Sau un parinte disparut, altu’ muncind in alta tara, ei pe barba lor, oarecum. Si toti aia, dar TOTI, s-au descurcat cumva. Au mai furat, au mai invatat, au mai muncit, treaba lor, au mai agatat pizde cu relatii pe care le-au tapat nitel si de bani si de relatii (noroc, Shaquille, lol) da’ s-au descurcat. Cumva. Cumva, nu s-au descurcat si nu se descurca fix aia care-au avut o viata “normala”. Asa, fara foame. Fara sa doarma pe strazi ca subsemnatul. Fara sa fure, fara sa fie alergati de garda, fara nimic. Asa, o viata de-aia linistita – platind in rate (mai mult sau mai putin oficiale, la banca sau la prieteni) imprumuturile facute pentru diverse cacaturi. Un telefon, o placa video, o iesire la munte, un neked meg egy meteres fasz a seggedbe si dracu’ mai stie ce. Ca o coincidenta usor hazlie, in cazul tipilor, cel putin, astia erau aia care nu dadeau un pumn si se fereau sa incaseze vreunul. Poate-o fi vreo legatura, nu stiu. Iar la fufe, cu cat erau mai troglodite si mai semi-falite, cu cat erau cu nasul mai pe sus. Si e important sa umbli cu nasul mai jos, sa nu-mi versi cafeaua cand o aduci la masa sau gen, dar ce stiu eu?

In fine. Ce doream sa spun e ca eu am lucrat pe plaja in vacanta de vara la 15 ani. Vroiam si eu un 386, ca nu mergea linuxu’ nici mort pe 286. Ai mei n-aveau bani sa-mi dea. Sau n-au vrut, nu stiu, pula mea. Si-am lucrat pe santier. Acolo m-a trimis mama, ca daca nu fac nimic cu viata mea, ei n-au de ce sa ma intretina. Si-n cele din urma tata m-a invitat sa plec din casa daca nu fac cum vor ei. Iar mama n-a zis nimic, lol. Si-am plecat, lol reloaded. Si n-a fost chiar cool, dar am mai scris despre asta si nu insist. Si am dormit pe strazi, am sarit peste mese cu zilele si au fost multe momente in care nici nu stiam de ce mai traiesc. Multe. Si vad in ziua de azi cum apare de nicaieri cate-un cacat de “millennial” – genul ala abonat la proteste – si cerseste simpatie si intelegere pentru generatia lui sacrificata. Imi bag pula-n generatia voastra sacrificata. Nu v-am vazut prea plini de simpatie cand traiam pe strada. Gen daca-mi amintesc eu bine, lumea nici nu se uita in directia mea generala. Sa nu ia vreo boala sau ceva. Chit ca nu ceream nimic si n-am cerut nimic niciodata. Si-am halit mancare cantarita-n suta de grame. Luam o jumatate de paine si 100 de grame de parizer. Scoteam miezul – umbla vorba ca-ngrasa, nu c-ar fi fost vreun pericol pentru cate 30 kg mai aveam probabil – si bagam suta aia de grame inauntru. Si mancam un sandwich smecher, hehe. Cre’ ca avea si vreo 0,1% carne, da’ nu as paria. Mai degraba carton.

Dar hei, cica millennials protesteaza tot timpul. Ca s-au saturat sa fie sacrificati de baby boomers. Ca nu li s-a dat vreo sansa. Mama la 16 ani s-a dus la poarta fabricii de ceva ce se punea in borcane (nu, serios). Ca nu le mergea gen faxul sau emailul prin 70 sau gen. Sa ii dea si ei de lucru. Tata muncea la 15 ani reparand masini. Putea ca un dihor si era mai jegos ca plata intretinerii, din ce zice el. Trebuia sa se duca intai la manichiura inainte de-a se intalni cu mama, ca nu putea scoate uleiul de motor de pe maini singur. Dar astia care brusc au putut aplica in pijamale de la o cafea la 100 de joburi in 5 minute au fost sacrificati, poate nu stiati. I-a sacrificat societatea care-i obliga sa-si ia masini de 9000 de lire, doua abonamente de iphone si pula mea, sa faca boraci cu femei care-s alergice la munca – si la mers pe jos, by the looks of it. Si, poate nu stiti, da’ sunt exploatati. Ori de proprietarii care le cer chirie, ori de catre banci, ori de catre sistem, ori de catre bubuli sau ceva – fuck if I know. Si totul e unaffordable.

Yeah, I’ll bet. Totul e unaffordable. In afara de toate cacaturile absolut inutile pe care le cumparati de parca maine nu se mai fabrica. Alea-s affordable. Altfel, tot ce cere un efort sau sacrificiu minim e unaffordable. Si ar face orice pentru a schimba lucrurile care nu merg – pe facebook si pe twitter. Sunt primii la proteste, sunt primii care-si pun steaguri ghei la profil sau poze cu parisul si ei toti sunt Charlie Chaplin in timp ce posteaza dezgustati pe facebook ca vecinii de “rezidential” asculta manele. Vorbesc de rezidentialu’ unde s-au mutat cu bani de la mami – ca altfel ar fi fost unaffordable. Da, ba, aia sunt primii care au ceva de zis pe orice tema irelevanta. Refugiatii din Siria cand tu esti roman si locuiesti in pula cu satelitul prin Ilfov? Groaznic, tre’ sa-ti pui URGENT parerea pe facebook. Chiar conteaza!

Ce generatie de idioti… La 18 sau 22 de ani ii fute grija sa plece de-acasa, sa plateasca chirie. Si, normal, daca le zici “Da’ stai si munceste in pizda ma-tii un an-doi si stai la ma-ta acasa si pune la ciorap tot ce primesti, ca sa-ti iei direct casa ta, dobitocule”, se supara, ca nu intelegi tu, ca-i unaffordable. Desi uite, si-a luat Vladut ceva apartament cu laba aia de prima casa, a doua muie etc. Cica a dat vreo 5000 de euro avans, daca am retinut eu bine. Sau 3000, pula mea daca mai stiu. Vladut, ba, care-i spaima sistemelor financiare. Stiti ce-nseamna aia 5000? 200 de euro pusi la ciorap lunar timp de doi ani. Coaie, bani pe care-i pui la ciorap si daca esti social media manager sau doamne-fereste, pizda cu tate de PR. Da, adica te muti de la ma-ta la 20-24 de ani, vorba spamului “direct proprietar”. Dar nu. Pentru ca nu se poate. Doar loserii mai stau acasa dupa o varsta – se stie, fara numar. Pai, cum altfel? Sa moara toate chelneritele care nu ies cu ei de mint. Si se-ntelege ca lor le trebuie masina de la primul job. Pentru ca doamne-fereste sa mearga cu transportul in comun cu plebea. Dar…chiria e mare. Astia-s cretinii pentru care s-au inventat concediile in rate. Nici macar nu glumesc, exista.

Bietii millennials. Fereasca pula sa recunoasca vreunul onest ca viata lui e de cacat multumita alegerilor pe care le-a facut, comoditatii si prostiei. Nu, coaie. Nu exista! Generatia lor a fost sanki-sacrificata! Si acum e persecutata de baby boomers.

Bietii millennials. Experti in hashtags si social media. #saracii de ei…Stiu, multi dintre ei m-ar injura citind asta. Si poate chiar ma vor injura. Dar e OK. #rezist