Blue – sic transit – 15 lucruri

Imi scria Patrick azi ca “6 ani, ti-au luat astia un Rolex, da’ nu te-au gasit, asa ca l-au returnat la magazin”.

Tot azi am primit si mailul care-mi spune ca voi fi “terminated” (mi-am dat demisia si aia zice procesul lor, ca voi fi “terminated”; adica nu voi mai fi angajatul lor) Dupa 6 ani, cam aia e. Terminated. Un click in sistem. Fuse (angajatul) si se duse. In aia a ma-sii, eventual.

Ar fi incorect sa spun c-o sa-mi para rau dupa jobul asta. Pentru ca deja imi pare. Da’ mortu’ de la groapa nu se mai intoarce si cam asa functioneaza lucrurile. Nu mi-am jucat cartile bine. Le-am jucat asa cum am stiut. Si a fost gresit.

Nu, nu e alt post despre marea cariera a lui peste prajit. Chiar nu-i cazul de asa ceva. Insa e cazul de un pic de analiza, asa, la modul general. De ce? Pentru ca poate-i este cuiva de folos. Nu mie, dar cuiva. Poate fac altii mai putine greseli. Inainte cu autocritica, asadar. Pe puncte:

1. Lucrurile nu sunt asa cum le vezi tu. Lucrurile sunt asa cum sunt. (se aud sforaituri din ultima banca, stiu: cele mai tari platitudini, acum la reducere pe opencube.ro). Eu am vazut lucrurile intr-un fel. Si, la vremea respectiva, asa erau. Dar lucrurile s-au schimbat. Iar eu, prins in executia unor planuri pe termen mediu-lung nu le-am mai vazut cum erau de fapt. Se aplica si la lucruri si la oameni. Si din cand in cand ar fi bine daca ne-am putea opri din ce facem pentru a ne uita in jur si a verifica daca nu cumva lucrurile (si oamenii) s-au schimbat.

2. Planurile se fac ca la puscarie: pentru o singura persoana. Am gresit. Am planificat si pentru altii. Desi imi fac autocritica aici, intentiile mele au fost bune, iar rezultatele ar fi fost si mai bune. Dar in lumea reala nu esti in armata. Nu canta unul si porneste corul in spatele lui. Nu poti sa duci toate oile la apa, necum sa le fortezi sa bea. Pentru ca unele au chef fix in momentul ala sa verifice ce altceva e in padure. Sau sa sara de pe o stanca. Sau sa vada daca in padurea aia e chiar lupul sau doar li se pare. Cel mai usor vor intelege partea asta aia cu diverse relatii ratate la activ (desi eu nu la relatii ma refer aici). Bine, nu cred c-o sa se inghesuie vreunul sa ne spuna cum a tras ca un bou in jug pana i-a venit rau facand si executand planuri, timp in care nevasta-sa s-a hotarat ca nu vrea un bou in jug.

3. Vestul te moleseste – si asta mi s-a intamplat si mie. De aici se trage vestita decadenta vestica, aia trambitata de mici comunisti de buzunar. Daca trompetele alea behaie aiurea, ideea din spate este reala. Este un pic prea bine in Vest, viata este un pic prea usoara. Iar o viata usoara pur si simplu nu formeaza oameni puternici. Este jenant pentru mine sa recunosc asta, dar…asta este adevarul. Dupa atatia ani aici, am descoperit recent ca am capatat niste trasaturi de pizda. Ca ma uit prea mult la riscuri si ca trag cam prea usor la caldurica. Si am nevoie sa-mi dea cineva doua perechi de palme si sa-mi spuna niste chestii care sa ma trezeasca – pe mine, pe ala care n-avusese un job mai lung de 18 luni, care plecam razand in alte tari fara sa stiu limba, care luam orice job care suna imposibil, care… Din pacate, toti aia care erau buni la chestia asta sunt morti sau la racoare.

4. Nu avansezi pentru bani. Am facut greseala asta. In astia 6 ani m-am dus in directia banilor si-mi este ciuda acum. Imi este ciuda pe mine, nu pe altii, pentru ca am uitat adevarul esential din spatele progresului: ca nu faci bani ca sa ajungi departe; ajungi departe, iar banii sunt o consecinta fireasca. Poate ca ar trebui sa ma scuz un pic pentru asta, pentru ca, pana la urma, e usor sa cazi in capcana asta cand vii cu istoricul meu, din circumstantele in care ma aflam eu. Au fost momente in care ar fi trebuit sa fac un pas in lateral/in afara in loc de a face un pas in fata. Dar am facut pasul ala in fata pentru ca…bani. Bani, bani si iarasi bani. Si au fost momente in care a sunat alarma si-ar fi trebuit sa ies complet din cerc, dar nu am facut-o pentru ca…bani.

5. Am luat prea in serios o banala firma, o banala corporatie. Nu “ca oricare alta”, pentru ca nu e chiar ca oricare alta. Da’ o amaraciune de corporatie. Daca stai prea mult intr-un loc, locul ala tinde sa devina ecosistemul tau si devine prea greu sa mai iesi de-acolo. Este, daca doriti, ca aia care ies dintr-o relatie de 15 ani. Orice alta potentiala relatie ar vedea la orizont, se apuca sa compare potentiala relatie cu fosta relatie. Si invariabil gasesc toate minusurile posibile si imposibile. Iar asta e o tampenie si eu am facut tampenia asta. De asta apreciez mailul de azi, cu “terminated”. Pentru ca, la sfarsitul zilei, asa cum ii ziceam unei cunostinte acum niste ani (tipa mai avea nitel si se masturba cand rostea numele corporatiei pentru care lucra), in orice corporatie de pe planeta esti doar un banal nume cu un + sau un – sub linie. Atat. Iar cand nu mai faceti casa buna, indiferent din a cui vina, esti pur si simplu terminated si inlocuit(a), la fel ca un banal cartus de imprimanta.

6. Stiti duma aia cu “daca esti cea mai desteapta persoana din camera, ridica-te si pleaca; esti in camera gresita”? Eu am ajuns in postul ala (la nivelul meu, desigur, ca nu-s CEO) si…nu am mai facut greseli. Pentru ca eu eram ala desteptul, ala care prevenea si rezolva greselile altora. Doar ca, atunci cand nu mai faci greseli…nu evoluezi. Deloc. Pentru ca asa evoluezi: facand greseli, ajungand sa intelegi obstacolul/problema si chinuindu-te sa gasesti o solutie. Fara asa ceva, ramai acelasi Gheorghe si chiar nu conteaza ca lucrezi pentru Mega Image sau Google, tot un dinozaur esti – unul pe cale de a fi terminated. Esti ca un copil care renunta la a invata sa mearga pentru ca-i safe si bine sa stea in cur pe podea.

7. Lucratul de acasa. E si nu e bun. Poate scriu mai multe pe tema asta intr-un post, ca e un pic cam mult de scris la un banal punct. E un hack bun pentru a mai castiga niste (b)ani. Dar hackul ala vine cu niste costuri care pot fi … semnificative.

8. Inca incerc sa ma educ. Inca incerc sa accept faptul ca am puncte slabe si nu stiu daca le mai pot corecta la varsta asta. Voi fi mereu tras in jos de unele defecte de-ale mele. Nu vreau sa va plictisesc pe tema asta prea mult. Nu e o idee buna sa le spui altora lucruri doar pentru ca-s adevarate. E o idee foarte proasta. Nu e o idee buna sa ignori tampeniile inutile care nu te intereseaza si nu te vor interesa vreodata. Asa pare a fi bine, dar vine cu niste costuri, pentru ca oamenii sunt cum sunt (vezi #1) si “cum sunt” inseamna si “(voit) sensibili”. Am descoperit ca e mult mai usor sa joci jocul asta in care te prefaci ca…X…atunci cand iti merge prost. Dar dupa ce incepe sa-ti mearga bine si-ti vezi o parte din saci in caruta, cam incepe sa te doara-n pula de sensibilitatile altora. Sau asta mi s-a intamplat mie. Iar pe termen lung asta nu lucreaza in avantajul tau, pentru ca oamenii functioneaza in continuare ca o turma.

Stiti zicala ala cu “daca-ti zice unul ca esti beat, il bagi in pizda ma-sii; daca-ti zic doi, te duci si te culci”? Asa functioneaza lucrurile in lumea reala, in teorie – in special in corporatii. Spun “in teorie” pentru ca in practica esti inconjurat de idioti. Si-i spui unuia ca-i idiot. Ii spui inca unuia ca-i idiot. Dupa care le-ai spus prea multora ca-s idioti si ti se duce vestea ca “asta-i ala care spune ca suntem idioti”, iar managementul, deh, ce sa faca? “Nu s-ar plange atatia daca n-ar fi adevarat”. Ca doar nu pot spune ca da, 90% sunt idioti. Mai ales cand si managerii sunt idioti.

9. Nu mint suficient si nu am mintit suficient. Nu am furat suficient si nu am fost destul de jegos. Si, din pacate, e absolut necesar. Nu doar pentru a reusi intr-o corporatie, ci si in viata. Ma tem ca s-a dus vremea cand lupisorii se jucau pe campii cu mieluseii si toata lumea putea fi fericita, iar acum e vremea in care intra doi ring si iese unul. Iar daca vrei sa fii tu cel care iese, nu mai tii cont ca nu e voie sa lovesti sub centura sau ca nu-i frumos sau ca ala ti-e prieten in teorie sau ca acolo era de fapt (si) meritul altcuiva. Nu. Furi si minti si calci pe cadavre zambind. Altfel te poti catara tu pe piramida cat de cat, da’ nu prea mult, ca-n varf sunt aia care s-au catarat deja pe aia care-au cazut glorios la datorie.

10. Nu in ultimul rand – si nu are sens sa spun asta mai clar acum – oamenii din jurul tau te ridica sau te trag in jos. De obicei, ultima. In sensul asta merita doar sa subliniez #2.

11. Este necesar sa-mi apreciez si sa-mi respect mai mult “mostenirea” – adica romanismul. I-a dat ceva UK-ul romanului sau a luat romanul de la gura unui britanic? Eu cred ca ultima. Civilizatia este buna si este frumoasa si tutoror ne place unde e frumos, dar cel mai bine o duc in civilizatie oamenii necivilizati. Si e adevarat ca uneori civilizatia da de pamant cu ei, dar asta nu schimba lucrurile, pentru ca-i ca la sobolani: fug toti, mor 2-3, da’ restu’ scapa. Pana la urma, de Al Capone ati auzit toti, da’ nu stiti nici unul numele judecatorului care l-a condamnat. Iar eu am talentul de-a fi printre cei care scapa.

12. Pe unii i-am ajutat prea mult. Pe altii prea putin. Pe altii am incercat doar sa-i ajut. Si fara a arata cu degetul in vreo directie, toate astea au venit cu niste costuri pentru mine, in special in ceea ce tine de timp si de cum l-am folosit. Tine de #3 si #11. It’s done, dar sper ca pe viitor o sa-mi fac timp sa nu-mi mai fac timp pentru asa ceva. Pentru ca dupa o varsta, dispare un anumit spirit care pastreaza niste valori intr-un grup si incep sa primeze alte lucruri – impinse de la spate de presiunea sociala. Amicii ar vrea sa faca o combinatie cu tine, dar, stii…nevasta…copilul. Si trebuie sa accepti ca asta-i viata si nu poti s-o arzi in gasca la infinit. Stiti cum e, la 20 de ani bateati la usa tovarasului din gasca beti ranga si muti de drogati si va primea ala-n casa sa dormiti p-acolo pana va reveneati. Ca deh, erati prieteni si pula mea, spiritu’ de gasca etc. Dar vine alta varsta si nu mai poti sa bati la usa, ca, mai da-l in pula mea de spirit, ii trezesti copilul. Nu e o chestie amuzanta. Nu e o chestie trista. Pur si simplu…este. Ca o paranteza, nu poti sa incerci sa-i ajuti prea mult pe romani, pentru ca-ti poarta pica pe urma. E in sangele nostru, cred. Daca vrea unul sa ne ajute, presupunem ca vrea pe undeva sa ne-o traga intr-un mod pe care nu ni-l imaginam si dam in paranoia/schizofrenie. Innebunim ca stim noi ca vrea sa ne arda si nu stim sigur cum si cand. Chit ca ala n-are astfel de intentii.

13. Terminated o sa fim toti intr-o zi. De-o pensie, de-un cancer, de ce s-o nimeri. Dust in the wind. Iar eu, din postura de soon-to-be-terminated, ma mir si ma bucur ca n-o sa ies pe furis, pe iesirea din spate, ci pe aia din fata, dand mana cu cativa oameni.

14. Trebuie sa revad Game of Thrones. A trecut prea mult timp si am uitat ca omul care da de o problema si o rezolva e un idiot. Desteptul e cel care se bucura – pentru ca stie cum sa profite de problema. Cu alte cuvinte, atunci cand niste lucruri sunt stricate, ideea nu e sa gasesti un mod de a le repara, ci un mod de a profita de faptul ca-s stricate. In definitiv, Dragnea, Putin, Kim Jong-un si Trump nu-si conduc tarile pentru ca-s campioni la rezolvat probleme.

15. E al dracului de important sa ramai obiectiv si sa te intrebi in fiecare luna (daca se poate): ce ofer? ce primesc? Merit ce primesc? Daca luna viitoare plec de-aici, mi se ofera din prima mai mult sau o sa ma chinui sa gasesc ceva si pana la urma o sa dau de ceva (mult) mai prost platit? Pentru ca-i foarte usor sa devii usor arogant si inconstient si sa ai impresia ca esti miezul din dodoasca si ca tu chiar meriti si ce ai, ba chiar mai mult de-atat. Si nu-i intotdeauna cazul. E important sa tii minte ca bodegile de boschetari sunt pline de homelesi care-ti pot povesti cum pe vremuri ei erau profesori si ca poate n-ar fi boschetari in bodega aia daca nu s-ar fi multumit sa predea timp de 20 de ani acelasi rahat inutil pana s-a schimbat ceva si brusc nu a mai avut nimeni nevoie de lectiile lor.

Eu, sincer, nu merit ce primesc. Ca salariu. Nu mai merit de luni de zile. Nu am meritat nici ultima marire de salariu. (si) de-asta plec. As fi putut sa mai stau – estimez eu cel putin 3 ani inainte sa inceapa sa se uite urat la mine. Dar mi-e jena. Mi-e jena sa le iau banii aia si sa fac un job pe care l-ar putea face unul care-a studiat 3 luni mizeriile astea si e platit cu o jumatate din salariul meu. Mi-e si mai jena de faptul ca am luat banii astia de pomana pentru ca aia care mi-i dau ii iau si mai de pomana ca mine. Nu va faceti griji, ca plec pe bani mai multi, da’ plec intr-un loc unde o sa fac alte chestii, unele de care sa nu-mi fie jena (sper, vom vedea).

16. (stiu, am zis 15, ca asta nu li se aplica tuturor). Pentru toti mondialii mei, gen: aici e Vestu’. Aici depinde doar de tine.

Stiu, a fost lung si plictisitor si putin criptic. Nu va faceti griji, n-o sa scriu de-astea des. Dar daca ati cascat in timp ce-ati citit chestiile astea, va sfatuiesc sa le recititi peste un an si sa vedeti daca n-ati ratat ceva.