Prezent si viitor

Cele mai multe posturi de pe pagina asta sunt usor de digerat. E improbabil ca postul asta sa faca parte dintre ele. Nu l-as fi scris deloc, da’ m-am contrazis cu a mea 20 de minute pe “save/load la homm3 inseamna sa trisezi”. Asta-i rezultatul.

Ratarea (pe orice plan) are ca principala cauza ignorarea viitorului. Oamenii tind din ce in ce mai mult sa traiasca pentru prezent, cu gandul la trecut. Desi este cel mai usor mod de a-ti trai viata, este si cea mai sigura cale spre ratare. Si discut aici de orice tip de ratare. Pe plan personal. Pe plan profesional. Pe plan financiar.

Este foarte usor de observat chestia asta.

Cei mai multi oameni care reusesc sa faca o chestie cu adevarat buna sunt cei fara mare experienta in domeniul respectiv. Indiferent despre ce plan discutam. Personal, cred ca un cuplu de virgini are sanse ceva mai mari sa ramana impreuna pana la adanci batraneti – cel putin comparand asta cu un cuplu standard din ziua de azi, in care fiecare a schimbat un numar serios de parteneri. Exista exceptii, desigur – iar exceptiile sunt de obicei oamenii care, fara a uita trecutul, reusesc sa se concentreze pe viitor.

Nu este o conspiratie – nici pe departe.

Tehnologia a schimbat imens lumea. Simplul fapt ca acum poti comunica cu oameni de la celalalt capat al planetei in timp real este un soc care lasa niste traume destul de serioase.

Privind in jur, este foarte-foarte usor sa observi ca, desi putem comunica in cateva secunde cu oameni din alte tari, nu mai comunicam aproape nimic relevant. Cel mai usor se observa asta pe facebook. Zeci, sute, poate chiar mii de update-uri. Iar daca te apuci sa iesi din stadiul de drona si sa le citesti si analizezi, vei descoperi ca 99% din ele nu te intereseaza catusi de putin.

Exista cateva motive pentru asta, dar nu intentionez sa le abordez in postul asta. Ce vreau in schimb sa mentionez este ca acest asalt al informatiei (si nu se limiteaza doar la facebook, ci la orice alt tip, inclusiv “da click aici, o sa ramai bou”) este mult prea puternic pentru filtrele personale. Si, desi cele mai multe informatii pe care le primim sunt complet irelevante si/sau in afara controlului nostru, devine astfel imposibil sa ne concentram pe viitor, pentru ca se intampla mult prea multe lucruri in prezent.

Astfel apare focusul pe prezent, cu un ocazional regres in trecut. Ca exemplu pe intelesul tuturor, suntem singuri. Avem 30 de prieteni in lista de contacte (ca vorbim de android hangouts sau de facebook sau orice altceva e prea putin relevant). 20 din ei posteaza poze cu copiii lor. 4 ne anunta ca au intrat intr-o noua relatie. 5 ca s-au distrat pe cinste azi noapte. Ultimul e aproape inactiv si apasa +1, like, retweet la ce fac ceilalti. In acest mod apare presiunea prezentului – vrem si noi (cei singuri) ceva ACUM. Si nu mai avem timp sa ne intrebam daca-i ceva pe termen lung. Daca femeia pe care o alegem va fi langa noi si peste 5 ani. Sau 10. Sau 25. Pentru ca pana la viitor, ne simtit presati de prezent.

Adeptii teoriei conspiratiei ne spun ca da, toata asta-i o conspiratie a grupului imaginar X (masoni, evrei, reptilieni, extraterestri) care vrea sa distruga familia, relatiile oamenilor, crestinismul etc. Nu e cazul. Este doar convergenta.

Odata intrat in sistem…

Din momentul in care te integrezi in sistem – indiferent despre ce tip de sistem vorbim – vei lucra pentru sistem sau cel putin conform regulilor lui. Este unul din motivele pentru care ratam. Respectand regulile sistemului, este aproape imposibil sa reusim. Ce sa reusim? Orice.

Din momentul in care intri in sistemul datingului, al relatiilor, al aventurilor de-o noapte, incepi sa devii constient de niste reguli. Devenind constient de regulile respective, vei incepe sa lucrezi conform lor. In plan personal, se poate observa asta la capitolul “prima intalnire”. De la prima intalnire pe care o ai, incepi sa te schimbi si incepi sa actionezi conform unor reguli. De exemplu, pentru prima intalnire cei mai multi oameni care au avut-o deja pe prima (cu alta persoana) vor alege un mediu similar pentru urmatoarea persoana. Va fi tot o invitatie la o cafea. Sau la un film. Spre finalul intalnirii, cele doua tipuri de barbati se vor simti obligati sa propuna ceva, conform unei reguli, iar femeile se vor simti obligate sa accepte sau sa refuze propunerea respectiva. In plan profesional, odata intrat in sistemul 9-5, vei gasi foarte dificil sa mai iesi din el. Daca, de exemplu, ti se va oferi un job care incepe la 5 pm si se termina la 1 am, chiar daca va fi platit mai bine si-ti va oferi conditii mai bune, vei descoperi ca nu suna bine. De ce? Pentru ca deja te-ai integrat in sistem. Prietenii tai lucreaza si ei 9-5 – nu vei mai apuca sa-i vezi. La fel iubita/sotia. Cafenelele se inchid si ele la 11, e totul inchis cand pleci de la lucru. De ce se inchid? Pentru ca s-au integrat in sistem.

Este unul din motivele pentru care cei mai multi oameni nu fac absolut nimic interesant ani de-a randul. Pentru ca ajung sa fie o rotita in multiple roluri. O mica rotita care invarte supermarketul de unde-si fac cumparaturile. O mica rotita care tine cafeneaua care se inchide la 11 in stare de functionare. Iar odata intrat in sistem, e extrem de improbabil sa mai poti iesi fara concesii (in aparenta) majore.

Este, din nou, socul prezentului. Nu avem timp sa ne mai gandim la viitor. Practic, daca ne-am aseza si ne-am gandi cum ne-ar fi noua mai bine in viitor, ar fi foarte probabil sa ne apucam sa schimbam lucrurile PENTRU NOI. Pe plan personal, ar fi foarte simplu – si chiar este – sa renuntam la o relatie de convenienta, in care cel mult ne suportam reciproc, pentru a putea sa ne concentram asupra viitorului, asupra modului in care vom putea avea o relatie frumoasa pe viitor, cu o persoana pe care o dorim. X, sa spunem, este intr-o astfel de relatie cu Y. Nici unul din ei nu se descurca prea stralucit – la nici un capitol. Presiunea prezentului nu le lasa timp sa se concentreze pe viitor si sa se adapteze pentru a-si putea imbunatati situatia. Ca un exemplu concret, probabil ca Y isi doreste o femeie mai frumoasa. Iar pentru asta, ar trebui sa inceapa sa arate mai bine, sa castige mai multi bani, sa fie mai bun in pat. Iar toate astea cer efort, exercitiu si au costuri exprimate in timp. Problema este ca are de facut diverse comisioane pentru X, asa ca nu are timp sa se adapteze si sa se schimbe. Concret, ar vrea sa mearga la sala, pentru a arata mai bine pentru o viitoare X, dar actuala X ii cere sa se duca la piata, sa repare masina, sa discute cu administratorul blocului, sa mearga in vizita la parintii ei, sa. Astfel, viitorul este sacrificat in favoarea prezentului. De ce? Pentru ca Y e constient de trecut – trecutul in care era acel om singur care privea la cei 30 de oameni care-si urcau poze cu copiii.

Pe plan profesional, se observa la fel de simplu. Faci 8 milioane pe luna facand o munca oarecare. Esti constient de faptul ca altii fac 80, facand alta meserie. Si ai putea sa te apuci s-o inveti – presupunand ca nu o stii deja. Dar asta cere timp – iar cand vii de la jobul tau de 8 milioane, “nu mai ai timp”, pentru ca trebuie sa mergi cu baietii sa mai faceti o “smecherie”, sa mai scoateti inca 3 milioane dintr-o “combinatie”. Apoi trebuie sa te duci sa-l ajuti pe unul din baieti – pentru ca altfel nu vei fi invitat la urmatoarea “combinatie”. Apoi are alt baiat o “cumetrie”. Si nu poti nici sa inveti la lucru, pentru ca vei fi dat afara. Si, cu un ochi in trecut, la perioada in care nu aveai nici cele 8 milioane si cu unul in prezent – cand iti este foame – nu mai esti dispus sa-ti asumi riscul. Astfel ajungi o rotita stationara si in sistemul acela.

Informatiile

Spuneam mai devreme ca tehnologia a schimbat lumea – in mare datorita asaltului informatiilor.

Concentrandu-ne pe prezent, putem vedea ca pentru majoritate, banul inseamna putere. In sistemul actual, intr-un fel, e adevarat. Controland banii, controlezi in aparenta economia. Mai clar, in sistemul economic actual. Daca, sa zicem, banii nu iti ofera putere, o poti cumpara. Sau poti cumpara iluzia puterii. E inutil sa dau exemple.

In viitor, insa, puterea va fi a celor care au informatii si cunostinte. A nu se intelege gresit. Desigur ca un profesor de limba romana nu va avea mare putere (exista mai multe tipuri, in mai multe sisteme inchise; sa zicem ca are putere in sistemul clasei la care preda, cel putin in aparenta, dar asta nu inseamna mare lucru la nivel de oras, de tara sau de planeta; nu intru in discutia asta), insa un om cu informatiile si cunostintele UTILE va fi un om puternic. Pentru a intelege mai bine, imaginati-va o tara in desert in care lumea sufera de sete. Ei bine, in tara respectiva, avem doi oameni. Unul detine o mitraliera. Celalalt stie cum si unde sa gaseasca apa. Nu e dificil de inteles care din ei este omul puternic. Desigur, este doar un exemplu si poate nu e cel mai bun.

In momentul de fata, se poate observa, cum ziceam mai devreme, un adevarat asalt al informatiilor. Doar ca aceste informatii sunt prea multe – si in cea mai mare parte irelevante. Pe intelesul romanului mediu, putem afla in 5 minute ce haine a purtat o prezentatoare TV, cine le-a facut, cat a costat rochia, de unde si-a luat rujul etc. Dar toate aceste informatii sunt inutile. Nu ne ofera nici un fel de putere. Nu ne fac mai buni, mai inteligenti, mai pregatiti. In realitate, ne transforma in prosti. Efectul este global. Lipsa filtrelor a condus spre lumea descrisa de Huxley in care toata lumea stie cine a cantat la Xfactor aseara, dar nimeni nu poate desena cheia sol si, mai important, nimanui nu-i pasa.

Asadar, ajungem la partea in care nu mai e suficienta informatia, ci avem nevoie si de meta-informatii: informatiile despre informatii. Sa stii care-s reale, care-s false si, mai ales, care-ti sunt utile. Efectul, cum spuneam, este global. Daca in trecut presupunea un efort financiar de durata pentru a-ti invata copilul o limba straina, sa zicem (pentru ca presupunea o scoala buna sau o guvernanta buna sau sau sau), acum efortul financiar este neglijabil, la nivel global. Problema, acum, este ca nu mai are chef copilul tau sa invete o limba straina (sau nici pe-a lui; sa nu intram in partea cu bacalaureatul, o lasam pentru Razvan), pentru ca deja e asediat de informatii si impins in mod constant spre informatiile irelevante.

Filtrele si presiunea sociala

Nu e un secret ca, in orice tara, in orice timp, cei mai multi oameni au fost, sunt si vor fi prosti.

Spuneam mai devreme ca acum copiii nu mai au chef sa invete limba aceea straina, pentru ca-s asaltati de alte informatii si la varste fragede, nu sunt capabili sa aplice filtre. O alta cauza este presiunea sociala, iar aici apare tragedia: presiunea sociala este, evident, exercitata de societate si tocmai am spus ca societatea, in ansamblu, este formata din prosti.

Astfel, este posibil ca acel copil de care vorbeam sa inteleaga perfect ca xfactor este un gunoi. In acelasi timp, la gradinita si/sau la scoala, cei mai multi oameni (prostii) vorbesc despre ce-a fost la TV. Care-i concurentul lor favorit. De ce ar trebui sa castige. Iar cei care nu-s la curent cu pasiunile prostilor se trezesc pur si simplu ostracizati. Freaks. Aia care nu stiu ce-a fost la xfactor. Cam toata lumea se uita la mine ca la urs in toate tarile unde am fost cand spuneam ca nu ma uit la TV si nici macar nu am unul.

Am intalnit oameni care ma considera(u) freak pe tema asta. Am intalnit oameni care clatinau din cap cand auzeau ca nu am TV si chiar am fost intrebat daca vreau sa-mi imprumute niste bani, sa-mi pot lua si eu unul. Este cam 150-800 de lire un TV, in functie de diagonala si features. Sa zicem ca nu ar fi un efort financiar pentru mine sa cumpar unul. Dar nu-mi trebuie. Si din cand in cand ma trezesc sunat ba de Sky, ba de Virgin, sa-mi faca super oferte. Doar X/luna pentru nu stiu cate sute de canale. Iar eu le spun ca nu am TV, iar ei pur si simplu nu pricep sau nu ma cred. Cum sa nu ai televizor? Unul chiar m-a intrebat pai si ce faci in timpul liber? Pentru ca-i de neconceput pentru el (la nivelul de inteligenta aferent unui callcenter) sa inteleaga ce-ar putea face altcineva. Si i-am spus ca scriu, citesc, ma joc, incerc sa invat chestii, ies pe-afara, beau o cafea…Iar dupa doua minute de conversatie, nu am reusit sa-l scot din placa lui: dar va oferim noi si televizor ieftin la doar…si mi-am dat seama ca-i inutil sa-ncerc sa-i explic in continuare. Pentru ca-i prost. Daca nu era prost, nu era la 30+ intr-un callcenter.

In societatea prostilor, asadar, te vezi fortat inca din copilarie sa iti umpli creierul cu informatie inutila si sa ignori informatiile utile. Ori asta, ori iti asumi eticheta de freak, psihopat, sociopat, hipster, nebun. Ciudatul ala care nu se uita la TV. Dubiosul ala care nu a auzit de o vedeta. Iar cei mai multi oameni cedeaza, pentru ca, din afara, pare extrem de dificil sa traiesti fara a te conforma normelor de prostie. Daca pentru un adult e un pic mai usor sa reziste presiunii (ceea ce nu inseamna ca rezista – cei mai multi cedeaza; de exemplu, chiar si ateii isi boteaza copiii si fac nunta la biserica, in ciuda faptului ca nu cred in asta si stiu ca sunt de fapt jefuiti de biserica. dar “asa face toata lumea, lucrurile asa se fac, cum sa nu faci, mama, pai, se poate, TE FACI DE RAS”. La ce te poti astepta atunci de la un copil? Este evident ca, nepregatit, va veni acasa si va cere lucruri si informatii care ii fac rau. Va dori un telefon mobil cu facebook, pentru ca toata clasa are, rade lumea de el si nu-l baga-n seama. Va dori sa stie cine-a fost Terente si nu-i va pasa de cine a fost Huxley, sa zicem. Iar daca un adult are posibilitatea de a aplica un filtru in ceea ce-i priveste pe cei din jur (sa zicem, va ocoli alcoolicii), copilul nu poate face asta. El nu poate pur si simplu sa-si dea demisia de la scoala. Nu-si poate da pur si simplu demisia de langa colegul de banca si nu se poate muta in ce banca vrea el, cu cine vrea el.

Am fost compatimit de nenumarate ori de catre diversi oameni datorita lucrurilor pe care le spun si modului in care le spun. Deranjez. Sunt nepoliticos. Critic. Vorbesc urat. Saracul de tine, nu cred ca ai prea multi prieteni. E foarte adevarat. N-am prea multi. Iar asta-i datorita filtrelor si, mai ales, refuzului de a ceda presiunii sociale. De la relatii personale la job si ce mai vreti voi. Stiu, de exemplu, ca nu poti critica intr-un anumit mod sotia unui prieten, ca nu se face, ca e o norma. Dar nu ma opreste. Si evident ca, mai devreme sau mai tarziu, prietenia respectiva incepe sa se duca pe aratura.

Prezentul si viitorul

Toate problemele descrise mai sus tin de concentrarea pe prezent.

Daca am invata copilul descris mai sus sa se concentreze pe viitor, copilul respectiv ar putea intelege ca faptul ca nu-l plac colegii de clasa pentru ca nu stie de xfactor nu inseamna nimic, pentru ca-n doi ani de cand termina scoala nu va mai avea vreo legatura cu ei oricum si e important pentru el sa se concentreze pe lucrurile cu adevarat importante, pe cunostintele/informatiile utile.

Daca am invata copilul respectiv ca nu e-n regula sa socializeze online prea mult, nu ar ajunge in situatia in care i-ar cere id-ul de yahoo unei domnisoare la 16-18-20 de ani. Ar putea fi tipul acela care o ia de mana si-o invita la el. In loc de asta, insa, copilul respectiv devine din ce in ce mai izolat, traind cu iluzia ca are mii de prieteni si mii de potentiale iubite la un like distanta.

Tragedia, insa, este ca nici parintii copilului respectivi nu mai sunt capabili sa izoleze informatia buna de cea proasta. Nici ei nu mai sunt capabili sa aplice filtre si, in realitate, nici nu mai inteleg de ce ar trebui s-o faca. Preocupati de prezent, speriati de un viitor pe care nu-l inteleg, parintii nu mai vad nimic in neregula cu un pusti care doarme la televizor si butoneaza telefonul zi-lumina. Unora li se pare chiar bine: macar nu umbla cu golanii si ne ofera si noua AZI, ACUM, IN PREZENT, niste liniste, ca-i ocupat cu ale lui. Sigur, in viitor, copilul respectiv nu va mai intelege nimic si nu va fi capabil de aproape nimic, dar viitorul e departe…nu?

Prin facultate ne spunea un tip la un curs dubios niste chestii despre grupuri. Una din chestiile respective era ca un copil are cam 50% “sanse” sa urmeze profesia unuia din parinti. Daca, sa zicem, maica-ta e inginer si taica-tu aviator, e foarte posibil sa fii si tu una din cele doua. La mine nu-i cazul. Este evident ca nu avea cum sa fie unul din parintii mei in IT in anii ’70, cand au inceput ei sa lucreze. Nu-i vorba, sugestii am primit eu de la ei. Daca nu inginer, macar economist sau avocat, ma, mama! Cum am ajuns eu in IT, dintr-o familie in care nici un membru nu pricepe mai mult de solitaire? Privind la prezent si la viitor…si avand un pic de noroc.

Prin 95, cand tocmai ma pricopsisem cu un 386, nu puteam rula mare lucru pe el. Nici nu se punea problema de Windows 95 pe nenorocirea aia. In schimb, se punea problema de linux, asa ca asta am folosit. Atat putea PC-ul meu. Si ce-am observat eu a fost ca tot mai multa lume se ducea in icafe-uri. Incepuse moda aia. Jocuri in retea, chat cu orele (irc) etc. Ii ziceam atunci unui prieten ca eu cred ca intr-o zi vom ajunge la situatia “omul si calculatorul”. Iar tipul respectiv imi spunea ca nu se va intampla niciodata asta, la cat de scumpe sunt. Avea tata intr-o vreme 500,000 de salariul, iar in acelasi timp era un sound blaster nu mai stiu de care de la creative cam 600,000. Nu eram vreun geniu cand “prevedeam” astea. Era cat se poate de logic. Practic, conectandu-ma la internet, eu aveam acces la o tona de informatii utile. Era extrem de improbabil ca restul lumii sa accepte pur si simplu faptul ca eu sunt special si am acces, iar ei nu. Era la fel de improbabil sa accepte faptul ca eu pot comunica “gratuit” (email, irc etc) cu un om din alta tara, in timp ce ei trebuie sa plateasca (telefon, tarif international).

Tot pe-atunci, prin 95, era foarte scump accesul la internet, raportat la veniturile din Romania. Cei mai in varsta isi amintesc ca statea toata lumea pe dial-up de la 10-11 seara pana la 6-7 dimineata. Pentru ca atunci era de zece ori mai ieftin impulsul (ma rog, un impuls era 10 minute, nu un minut, ca-n timpul zilei). Spuneam ceva mai tarziu acelasi lucru: ca visez sa prind ziua in care toata lumea isi va permite o conexiune la internet acasa. Am prins-o. Problema a aparut, exact cum spuneam, datorita excesului. Cand puteai sta pe internet de la 11 la 7 am si a doua zi trebuia sa te duci la scoala, ajungeai in general sa te culci pe la 2-3 dimineata. Aveai, asadar, o fereastra de trei ore in care puteai folosi internetul si puteai cauta informatii. Ca doreai sau nu, trebuia sa filtrezi. Nu aveai timp si nici chef sa citesti tabloide. Timpul era pretios, impulsul era scump. Am ajuns insa – la nivel global – la stadiul la care mai toata lumea “civilizata” are o conexiune de internet acasa, cu acces relativ nelimitat. Rezultatul? Nu simte nimeni presiunea timpului si toata lumea isi permite sa citeasca tabloide, sa urmareasca niste clipuri regizate cu pisoiasi dragalasi spanzurati etc. Daca eu dupa 3 ore invatasem ceva nou si util – de exemplu ce face “ls -l” – omul standard din ziua azi se ridica de la tastatura mai prost decat s-a asezat, cu creierul plin de non-informatii. Stie cine i-a tras-o vedetei, stie scorul meciului, stie ce politician a zis ce. Dar nu stie nimic, nu invata nimic si saliva i se scurge tandru din gura in timp ce se chinuie sa vorbeasca. Iar daca-l pui sa scrie, doamne-ajuta.

Problema asta – prezent vs viitor – e foarte vizibila in randul tinerilor si va deveni din ce in ce mai vizibila. La nivel global, tinerii sunt din ce in ce mai prosti. Nu e o problema de gene. Nu tine de chimicalele din mancare, apa sau aer. Tine de faptul ca atat ei, cat si parintii, prietenii, tot cercul lor, intr-un cuvant, toti astia sunt concentrati pe prezent.

Parintii mei aveau aceeasi problema. Sa fiu economist. Era mare lucru sa fii economist atunci, prin 95-96. Contabil, sa zicem. Se deschideau firme la minut. Faceai contabilitatea unei firme pe-o luna in 15 minute in Ciel si gata – te umpleai de bani. La fel, avocat, parea un titlu de glorie aproape. E foarte usor sa te uiti in jur si sa vezi ca exista un avocat celebru, care primeste nu stiu cati bani in momentul de fata. E mai dificil sa privesti in viitor si sa te intrebi ce se va intampla.

Exista, desigur, niste profesii care au mers si vor mai merge multa vreme. Inginer, sa zicem. Geolog. Biochimist. Medic. Altele. Dar, in mod ironic, nu acolo e bataia mare. Pentru ca daca va pun sa numiti un geolog celebru, nu stiti nici unul. In schimb, daca va pun sa numiti un “jurnalist” celebru, stiti cel putin 10. Si stiti si ca iau 15000 sau 30000 pe luna. Se mai mira cineva ca e bataie pe locuri la jurnalistica, la PR, la Marketing, la studii politice si tot felul de “facultati” de non-joburi, de viitori someri? Sigur ca un geolog bun face de 3 ori banii aia, dar nu stii de el. In schimb, de Banciu a auzit toata lumea. De Badea la fel. De Gadea la fel. De CTP la fel. Iar prostul de rand, majoritar, se uita si se gandeste “as putea si eu sa injur ca boii aia”. Ca pare usor. In mod cert mai usor decat sa te uiti la pietre sa vezi unde ar putea fi niste petrol. Si nu ai nevoie de studiu, practica etc pentru asta. Faci cativa ani de jurnalistica si “nu se poate sa nu pice ceva”. Nu ca prostii aia de doctori care au probabil 30 de ani cand incep sa faca bani, nu?

Concentrati pe prezent, toti sunt speriati sa se mai gandeasca macar la viitor. Ar trebui sa fie clar pentru toata lumea ca bani incepi sa faci dintr-o meserie (nu discut de afaceri cu bani de la tati) mai spre 30 de ani. Pana atunci, faci asa, cat sa nu mori de foame. Si-ti faci experienta. Ca apoi, cu niste ani de experienta si cu niste cunostinte adunate, cu informatii utile stocate in cap, sa poti cere sume mai serioase pentru ce faci. Dar te duci la facultate la 18 ani si pentru cei picati in capcana prezentului e imposibil sa evalueze lumea peste 12 ani. Ce voi face? Ce ar trebui sa invat?

Am un sfat pentru voi, cei care va gasiti in situatia asta – in situatia de a face o alegere care va determina cursul vietii. Imaginati-va mereu o catastrofa. Un razboi, sa zicem. O foamete. O ciuma. Nu neaparat urat, da’ o apocalipsa care sa afecteze pe mai toata lumea. Si intrebati-va daca acele cunostinte care vi se par acum foarte tari (cum ar fi orice mai predau idiotii aia la “Jurnalistica”) vor fi extrem de cerute dupa. Iar daca raspunsul e “nu”, stergeti cunostintele respective din memorie si schimbati sensul, pentru ca va indreptati spre ratare. Iar odata intrati in sistem cu acele cunostinte de gat…

Excesul de informatie

Era o adevarata aventura sa pui mana pe o revista “sexy” cand eram eu in generala. Sa vezi ce au femeile pe sub haine. Ma rog, sa vada aia care nu faceau inot de performanta, ca mine, ca eu stiam deja.

Lucrul asta s-a schimbat cu primele gifuri pe dischete. Apoi cu filmele porno 240p. Apoi cu youporn full HD. Acum poti vedea de la 7 ani ce si cum. Dar este bun excesul asta de informatie? Pornul in sine nu mi se pare ceva rau. Ce e trist la el e ca ajunge sa faca parte din presiunea de care vorbeam mai devreme si sa-ti creeze asteptari nerealiste.

Ajungi sa crezi ca daca livrezi pizza, o tipa de 18 ani se va dezbraca urgent si, dupa ce-ti va da o spaga, vei putea sa i-o tragi. Asa, scurt pe doi. In toate gaurile. Si va fi perfect epilata peste tot, cu labiile mici si perfect simetrice. Si bineinteles ca in mijlocul sexului, isi va chema si cea mai buna prietena, sa i-o tragi si ei. Iar aia va arata si mai bine. Si se aplica si pentru femei. Evident ca se asteapta ca tipul s-o scoata din pantaloni cu cea mai crunta erectie ever. Si bineinteles ca are minim 30 cm – in diametru, evident. Si bineinteles ca-l tine doua ore.

Concentrandu-te pe prezent, ajungi sa traiesti strict pentru “acum”, fara sa te gandesti o secunda la viitor. O vezi doar pe tipa aia care arata superb si vrei sa i-o tragi in seara asta, acum, pe loc. Chit ca ea nu te observa, asa cum nici tu nu o observi pe tipa aia care-ar vrea s-o inviti la o cafea. Pentru ca nici nu stii ce-i viitorul si apare si presiunea sociala, desigur. Nu-i nimic special in a povesti prietenilor ca ai invitat-o pe o tipa decenta undeva si in cateva zile iesiti impreuna. Dar ia sa le povestesti cum ai agatat-o pe tipa aia cu silicoane si i-ai tras-o fix in seara aia. Sa vezi urechi ciulite! Ca doar si ei sunt la fel de prosti ca tine…

In toata aceasta adunatura de prosti

Nu uitati doua chestii.

Prima: mereu vi se va oferi calea cea “usoara”. Ca sa dau un exemplu tampit, cam cum imi ofera mie cate unul o suma amarata sa-i fac publicitate pe-aici, pe pagina asta. Nu mergeti pe drumul ala. Mergeti pe drumul pe care l-ati ales cand v-ati imaginat catastrofa aia de care vorbeam. Chiar daca-i plictisitor. Chiar daca va transforma in freaks. Chiar daca prietenii se uita urat ca nu stiti nimic de xfactor.

A doua: suntem in 2014 si toata lumea are un telefon mobil, conexiune la internet acasa – ba chiar si mobila. In acelasi timp, 99,9% din ei habar nu au despre ce inseamna SMTP, de exemplu. Habar nu au care-i diferenta dintre HTTP si HTTPS. Mergem inainte intr-o lume din ce in ce mai proasta. O lume in care o proasta da share pe facebook la asa ceva si lumea o aplauda:

Nu o spun pentru a va face pe voi sa va simtiti mai bine, ca nu ganditi asa sau ca aveti un copil mai destept de-atat. O spun pentru ca spre asta ne indreptam. Spre chestii automatizate, care gandesc fac chestii pentru noi si stiu chestii pentru noi, sa nu ne mai batem noi mintea “aiurea”. Iar 99,9% din oameni sunt incantati de asta. Dar, vedeti voi, cineva trebuie sa inventeze chestiile alea, sa le proiecteze, sa faca piesele, sa le construiasca, sa le programeze, sa le intretina, sa le repare si sa le recicleze. Cineva trebuie sa se ocupe de toate chestiile astea care mananca ziduri ( 🙂 ). Si nu e vorba neaparat de calculatoare. Poate fi vorba si de tractoare, de ce nu…

Bineinteles, exista si cate un jurnalist din 10,000 care face mai multi bani decat 10 programatori si 20 de tractoristi. Dar nu uitati ca restul de 9999 impacheteaza cumparaturile tractoristilor si curata toaletele programatorilor.

Domnilor, uitati de prezent. De fiecare data cand incercati sa va concentrati pe prezent, pe secunda de ACUM sau cand trecutul va face sa va fie teama de viitor, amintiti-va ca secunda respectiva a murit deja. Privirea inainte. Ne indreptam cu viteza maxima spre o lume de prosti concentrati pe prezent care abia asteapta sa fie exploatati de cei care privesc spre viitor.

Sah.