Vineri; Londra; Patrick si bautura; generatii; boraci; bordura

Compania pentru care lucrez a fost cumparata de altii.

E norocul meu tipic, really. Asa am ajuns eu sa am atatea joburi si sa lucrez in atatea tari. Nu-i doar faptul ca din cand in cand simteam ca nu-mi gasesc locul, ca nu mai suport lumea din jur sau, mai rau, ca nu mai e nici una misto in companie de agatat. Nu doar ca ma calca vreun manager pe nervi intr-o zi si-i luam mortii-n pula in secunda doi. Da’ cum “ma asezam” la un job, cum intrau in negocieri si erau cumparati de niscai puleti mai bogati. Si, bineinteles, la ceva timp dupa, apareau ori zvonuri, ori concedierile, ori vreun sef mai de doamne-ajuta care ne zicea discret la un fum “ba, baieti, oficial, nu stie nimeni nimic, nici macar eu; neoficial, eu as zice sa va cautati de-acum joburi si va urez succes, mi-a facut placere”.

Seamana un pic cu ce-i acum. Fiind UK si nu Romania, nu-i la fel, da’ asta nu schimba cu nimic faptul ca pleaca la foc automat lumea din companie. La foc automat, am zis.

Cand pleaca de la noi unul, se organizeaza o harneala de prost-gust – leaving drinks. Gen ne strangem undeva toti sa bem o bere cu ala. Dureaza vreo 5 minute sa-i urezi succes, sa-l intrebi unde pleaca, ce face, mortii lui de aerobic. De-astea. Si-n restul de X ore, pana se-nchide barul sau pana ingheti, o arzi la un cico. Asa, ca un fel de socializare, daca ai vrea sa socializezi cu colegii de lucru (ceea ce eu nu vreau) sau daca ai ceva de recuperat (eu am).

Ma rog. Pe scurt, joi seara eram in masina, in drum spre Patrick. Am trantit in masina rucsacu’ cu laptopu’ si ceva toale si alte alea si hai, vroom-vroom. Am ajuns la Patrick – se-ntelege ca idiotul mi-a dat niste pepsi rece de baut si, fiind imbecil, eu chiar l-am baut, asa ca vineri dimineata m-am trezit cu gatu’ umflat (plm, abia a inceput sa-mi treaca gripa, dar nu mi-a trecut inca…). Asa ca vineri am ars-o doar pe chestii fierbinti. Ceai fierbinte, cafea fierbinte, pizda ma-sii fierbinte.

Am cunoscut – de pomana, se-ntelege – o tipa la lucru. Eram eu la cafea afara (plm, vineri, zi scurta pentru ca plecam la baut, sanki, cine dracu’ avea chef de munca – plus ca am descoperit ca nu mai merge cam nimic pe laptop, pentru ca era fedora 17 upgraded la fedora 24 si acum suntem la 26, dar sarim peste; linux bullshit) si apare aia. Ca herpaderp, ca daca am un foc, ca ea e contractoare aici, ca-i ultima ei zi. Bine, bravo, sa fii sanatoasa. S-a mai bagat ea in seama nitel, ranjete, alea – bravo, ai stil, hai pa.

Comandasem si o pereche de bocanci de la Clarks, sa-mi vina la lucru (sa-mi bag TOATA, DAR TOATA pula in ei de adidasi, ca toti se rup in acelasi loc, la degetul mare; daca e sa-l credem pe Patrick, e din cauza ca-s prea mari, ca la fel a patit si el cu coispe perechi; plm, cu 0.5 mai mici nu-mi vin; mortii ma-sii). Pe la vreo 3, ma scoate F. la fumat (unul ceva mai timid; btw, daca e vreo gagica single prin Londra care vrea sa mearga la un cico cu el, anuntati – va dau ceva metoda de contact). Ma rog, stam, vorbim, barfim – ii iau pe el si pe Patrick in masina (amandoi au vrut s-o vada, sa se urce, sa muzica, sa alea; DA, LE-AM PUS O MANEA LA MAXIM HEHE, SA SE SIMTA BINE; Patrick deja imi cerea un hoodie sa-si acopere fata, sa nu-l recunoasca nimeni, trollolol). Terminam cu plimbarea si hai inapoi in birou. Ma gandesc eu sa trec si pe la posta, sa vad daca mi-au ajuns boots. Patrick a urcat, m-am dus eu cu Florin. Ajunsesera – dar lol, cine lucra acolo? Contractoarea. Si hihi, hehe, povesti, ca ea are caine, ca e al maica-sii, dar maica-sa s-a mutat din Londra, ca uite, si-a comandat de pe amazon ceva – foarte interesant, lol, da cizmele si hai pa.

Si uite asa, din una-n alta, ne-am urcat in masina si hai la sanki-bauta.

Doar ca atunci cand am ajuns acolo am descoperit ca fix in acelasi loc organizasera si alte doua departamente leaving drinks pentru ai lor. (sa-mi bag pula, sangereaza astia oameni si mai multe nu). Colac peste pupaza, a venit si Cristi p-acolo, pentru ca pantof si cartof si, chit ca nu lucreaza la noi, isi daduse intalnire pe-acolo cu altul la o bere. Cre’ ca trei sferturi din pub era ocupat de-ai nostri.

Ca sa fie treaba treaba, normal ca Patrick luase cardul de credit al companiei. In Patrick s-au gasit astia sa aiba incredere. Nu, serios. L-au anuntat aia ca poate cheltui vreo 500 de lire cel mult. Asa, la vreo 20 de oameni. Asa ca sa nu-si ia lumea haleala scumpa sau bauturi duble sau. Si bineinteles ca-n secunda doi era Patrick la bar, deschisese un tab si-ncepuse sa comande. Nu numai pentru noi. Nu. Comanda si pentru Cristi si amicul lui – pentru ca de ce nu? Si daca aia ar fi fost tot, ar fi fost bine. Da’ se-ntelege ca am comandat si haleala si bineinteles ca Patrick si-a luat de-nceput si vreo 8 cele mai scumpe cocktails – duble, ce dracu’. Alea, asa, doar pentru el. Dupa care, intrucat ii era sete, a comandat si shoturi. Se-ntelege ca pe la 9, beat bine, zbiera pe strada MAI VREA CINEVA TEQUILA????

Prima chestie interesanta a fost cu cersetorul american. Stateam noi 4 – eu, Patrick, Cristi si inca un tip – la o masa afara. Eu si Patrick cu tigarile si bautura, nu poti fuma inauntru, drept urmare…Si-apare de nicaieri un american. Accent de-ala tipic. Si-ncepe prin a ne intreba daca avem ceva impotriva americanilor. Patrick, inca treaz la ora aia, il intreaba “de ce am avea ceva cu americanii?”. Ala ne zice “pai ca unii oameni urasc americanii in UK”. Eu, amuzat “si cam ce culoare au oamenii aia?”. “Pai, au pielea mai intunecata”. Patrick, sictirit “pai, poate daca nu le mai bombardati tarile, n-o sa va mai urasca, cine stie?”. In fine. Cersetorul tot cersetor – a inceput cu povesti. Ca el trebuie sa primeasca shared accommodation de la council, dar are intalnirea abia in doua saptamani si deeeerp…pe scurt, dorea niste bani. Normal ca n-aveam de gand sa-i dam, dar Patrick nu s-a multumit cu atat, i-a facut si morala. Sa redam mai jos – aproximativ – felul in care i-a facut morala.

Cum, deci nu ai primit locuinta de la council? Auzi, Liviu, tu ai primit? Nu. Auzi, Cristi, tu ai primit, nu? Auzi, tu ai primit? Nu. Ia te uita, nici eu n-am primit! Si totusi ne descurcam!
Dar de ce nu-ti iei un job? Ah, iti trebuie adresa pentru job? Nu, nu-ti trebuie.
Ah, esti homeless? Pai, uite, si el – (aratand spre mine) – a fost homeless. Il vezi acum? Tocmai si-a luat o vila de sute de mii si un mercedes nou de 30k. Si stii cum? Cand era tanar (gesticuland si umflandu-si obrazul) sugea pula pe 5 dolari. 5 dolari, intelegi? (americanul super-scarbit deja). Ah, tu esti prea bun pentru asta? OK

Si-n timp ce-i facea aluia morala – c-asa face Patrick morala, explicand cum sugeam eu pula pe 5 dolari – incepe americanul sa ne spuna ca-i greu, ca plm. Eu aveam din intamplare un dolar in portofel (da, stiu, un dolar in UK, util ca igrasia). Patrick avea si el vreo 2 lire prin buzunar pe undeva, ca se cautase inainte pentru plata parcarii. Si dadeam amandoi sa scoatem din buzunar maruntu’ ala, la modul “gata, ia si pleaca”. Dar fix cand sa-i dam banii – nu glumesc, tocmai trageam afara dolarul – zice ala ceva de “grace of God”. Aaaa, esti cu God. Pai, atunci, e OK – nu-ti mai dam noi, ca are El grija, boss. Hai, drum bun. A plecat ala probabil scarbit de noi pana la sange. Gen sa-ti explice unul cum “si el era homeless, dar stii ce bine sugea pula pe 5 dolari?”. Nu chiar ce ti-ai dori. Concluzia lui Patrick? (pe langa faptul ca muie Brexit, ca uite, au aparut cersetorii si “aici”): “da-l ma in pula mea, american si le cerseste bani in Londra unor romani???” (amuzant fiind ca Patrick nici macar nu-i roman, dar whatever). Adevaru’ asta e – asa-i globalizarea, boss.

Vreo cateva ore mai tarziu a aparut alt cersetor – de data asta irlandez. Din pacate, ala era batran si irlandez si canta la muzicuta si sa-mi bag pula daca intelegeai ceva din ce behaia el acolo ca un retardat cu agravante. Ca el e John Connor, ca nu stiu ce…din pacate pentru el, era Patrick deja beat bine si nu stiu exact ce i-a zis, da’ cert e ca si-a luat cersetorul picioarele la spinare urgent.

Vorbind de asta, e foarte dragut Patrick cand bea. Sa listam cateva chestii pe care le-a facut:

– de-nceput, l-a durut in pula de limita alora de pe card; vorba lui, sa vina peste o luna la bar si sa-i intrebe cine ce-a cerut pe tab, daca-s curiosi.

– pe urma, cu cersetorii; no comment acolo (a se observa ca nu comentez nimic de partea cu 5 dolari – i-am zis lui ca oricum e mai bine decat scotea ma-sa la bariera cu tractoristii)

– pe urma, a cerut tipul ala (la patrulea de la masa) o bere la halba, daca tot se ducea Patrick la bar. Drept urmare, Patrick i-a adus una la sticla; cred ca nici nu era ce-a cerut.

– eu am cerut ceva fierbinte de baut – cafea sau ceai, ce-aveau aia la indemana (ca ma durea gatul) Drept urmare, mi-a adus Patrick un pint de cola din care juma’ era gheata. Cuburi, vorba aia, imi tremurau mainile pe pahar.

– pe urma a venit sa-l caute manageru’, sa-i ceara cardul companiei. Drept urmare, Patrick i-a zis ceva de genul “fuck off you cunt”. Ala “what??!?!”. Patrick, cu privirea tulbure si sticlele in mana “you’re in my way”. S-a dat omul discret la o parte si cam asa ceva. Bine, nu ca managerul ar fi fost diferit cu mult. La un moment dat, era si ala afumat. Am banuit eu asta cand am vazut ca-l ia pe unul random de pe strada in brate, il ridica la piept si-l arunca intr-un boschet, bombanind ca “m-a facut gras” (pula mea, daca e)

Enervanta seara. Eu si Patrick suntem aia doi din departament care discutam deschis si onest, la modul general. Drept urmare, ne cauta compania maimutoii aia de colegi (plm, normal, mai bine porti o conversatie cu unul care nu-i acolo la campionatul de mancat cacat, presupun). Da’ asta nu-i chiar cool. Intai au venit afara, unde eram noi patru. Asa ca ne-am dus inauntru sa mancam. Au venit inauntru si, chit ca noi ne asezasem la alta masa, tot apareau pe langa masa. De ce plm? Daca vezi ca nu stam cu voi, nu va e clar mesajul? I guess not. Asa ca am terminat de mancat la foc automat si i-am zis lu’ Patrick “hai in plm inapoi afara, la fumat, ceva, ca nu suport animalele astea si zgomotul lor”. Se-ntelege ca 30 de minute mai incolo incepusera si aia sa se scurga afara la masa noastra, chit ca noi eram singurii fumatori in pula mea. Mizerabila treaba.

Altfel, discutiile cu colegii (plm, tot veneau) au fost triste.

– Tipul care a plecat vineri pleaca din tara – nevasta-sa-i din alta tara, au un copil, si aia a declarat sec ca ea nu-l creste in UK dupa Brexit. Drum bun, taica.

– Un coleg se plange ca e platit prea putin. Tipul are acum 29 de ani. I-au marit salariul la 60k dupa vreo o mutare (in alt departament) si o promovare. Doar ca omul a fost angajat fara sa stie nimic. Efectiv nu stia ce-i aia top, iar ps era un mister pentru el – in departamentul de linuxari. Nu glumesc. E adevarat, a invatat mult intre timp, a progresat, a…dar acum simte ca-i platit prea putin. Stateam si ma gandeam ca nu stiu de care parte este dreptatea. Chiar nu stiu. Pe de-o parte, asa e, ar putea sa-i dea nitel mai mult. Pe de alta parte, unde e oare si recunostinta angajatilor de genul asta – “ba, m-au luat de pe strada..”. Si, serios vorbind, 60k nu-i chiar un salariu de mizerie. Unii muncesc de dimineata pana seara pentru 32k…

– Atmosfera semi-deprimanta. Cei care n-au plecat isi cauta altceva. Presupun ca trebuia sa se ajunga si aici, era doar o chestiune de timp. Din fericire, Roma poate arde linistita. Pacat, totusi.

– In continuare, desi nu mai trec pe-acolo de coispe luni, e recunoscut la scena deschisa faptul ca-s taticu’ lor. Nu ma incalzeste cu nimic, nu-mi plateste tigarile, dar trebuie sa recunosc ca e placut sa auzi chiar si de la aia care nu te prea inghit ca da, tu esti zeu’ local, ca muncesti de 10 ori mai rapid ca altii de nivelul tau, ca rezolvi chestii imposibile, ca ar trebui sa recunoasca si managementu’ treaba asta etc. Macar atat.

De-ncheiere, o chestie de “generatii”, asa. Vorbeam cu tipul ala – ala cu 60k. O mare parte din salariul lui se duce pe platit inapoi student loan, maintenance grant, alea-alea. Sta cu chirie – shared. Dracu’ stie cu cati/cum, nu am idee si nu ma priveste. Planuieste sa-si cumpere la un moment dat o casa si pe urma sa vada cum o plateste…Oricum, singur nu prea are cum. Nu de alta, da’ cand ai 60k salariul, banca o sa-ti imprumute hai sa zicem 270k. Si atunci ori iei o mizerie de 1 bedroom, ceva apartament sau o casa daramata…ori astepti sa ai un avans de vreo 80k (care nu-i chiar usor de strans in conditiile lui) sa poti sa te uiti la 2 bedrooms. Londra, pula mea, fucking Londra. Si, din una-n alta, am discutat si de chestii mai serioase (gen nu l-a vazut pe taica-su de 20 de ani, ca-i alcoolic si ma-sa l-a parasit)…si-am ajuns la treaba asta cu generatiile.

Parerea mea e ca generatia astuia a fost fututa. Fututa-n cur pana la cotor, nu asa. Aproape ca mi s-a facut mila de el. Aproape (pula mea, totusi tipul e englez, a crescut/trait in UK, iar eu nu castigam la 29 de ani 60k pe an). Dar, cu toate astea, e interesant de privit unde se afla.

– taxele de facultate sunt nesimtite (9k pe an, din ce-am inteles, nu-s sigur). Se-aduna niste jdemii datorie (plus dobanda, desigur). E si mai amuzant cand la sfarsit, iei un job care n-are legatura cu facultatea ta, asa c-ai facut-o cam de pomana.

– pe langa alea, mai ai si datoria de la maintenance grant – ca trebuie sa platesti pentru a locui undeva si a manca ceva.

– asta n-a prins urma de distractie. Asta la 17 ani se plimba pe plaja pe langa Norwich p-acolo. Si m-a bufnit rasul – ca aia era distractia in orasul ala de-o stea in care a crescut el. Mai te plimbai prin ploaie, mai aruncai o piatra, de-astea hardcore. Si m-a intrebat cum ma distram noi in Romania. Asa ca i-am povestit.

Pai, de obicei, era ceva party prin weekend, de obicei pe la Ata, ca statea in casa lu’ bunica-sa, si bunica-sa era mereu plecata; si aduceam toti ce aveam, ce puteam; bani nu prea aveam, ca pula mea, era Romania, era nasol, nu-ti pot explica prea mult, ca ar dura prea mult; da’ cumva, bautura aparea de nicaieri mereu; bautura si drogurile, fie ele cum erau. Si apareau, se-ntelege, si tipele – ca asa era atunci, era pe val revolutia sexuala de dupa comunism, vroiau tipele sa-ncerce de toate, cu cat mai multi, ca erau “libere”. Asa, ca de exemplu, nu o singura data am ajuns acolo, m-am culcat cu o tipa si m-am trezit cu alta, dar nu aia era interesant, ci faptul ca te trezeai cu alta si cand sa te dai jos din pat, era pe-acolo un tip care futea o pitica (midget) – nu, pitica la propriu, gen 90 cm inaltime, iar pitica tinea in brate un porcusor viu, dracu’ stie de unde si ragea, iar porcusorul guita. Si dadeai sa iesi din camera in varful picioarelor, dar ghinion, usa era blocata de unul care fusese batut mar de catre Bob, pentru ca asa era Bob – cum mirosea o punga de aurolac, cum nu mai tinea cont de nimic. Asa ca ieseai pe geam si cand sa iesi pe geam, iti soptea tipa din pat “stai, Robert, vin si eu!”. Si tu stiai ca nu te cheama Robert, da’ era un nume generic, asa, sa nu te caute dupa; era mai nasol cand ajungeai la alt party pe urma si futeai alta si descopereai ca-i sora-sa, ca de obicei se lasa cu scandal, dar pana la urma si aia era OK, mai luai niste pumni, mai rupeai un cap, fun stuff

…si ma uitam la el cum clipeste si nu-ntelege despre ce-i vorba si ma bufnea rasul. Pentru ca, da, el n-a prins chestiile alea. El in anii 90 gen invata sa adune sau ceva. Cand a aflat ce-nseamna midget, deja nu mai avea voie sa foloseasca si el cuvantul, ca era politically incorrect. Despre futut asa si de-astea, nici gand – ca daca suparai tipa dupa, te reclama pentru viol. Nu era ca-n Romania unde puteai la fel de bine si sa le violezi, ca oricum n-ar fi zis nimic, sa nu afle taica-su ca si-o trage. Si pana la urma, chiar am exclamat “iar pe partea financiara, ia te uita, si pe asta sunteti fututi, doamne, cat de prosti sunteti!”. Si chiar sunt fututi. Eu la 29 de ani n-aveam 60k, e adevarat. Da’ nici nu stateam shared. Chit ca eram in Romania la varsta aia, si castigam o fractiune din cat castiga el oficial (ca neoficial, dupa ce scade student loan, maintenance grant, alea-alea, ramane cam cu pula) stateam in apartamentul meu si era cam “seara si tipa”. Asa, la modul general. Ca na, eram un tanar promitator – frumusel, destept, alea-alea, apartamentu’ propriu (in faimoasa capitala), povesti. Partida buna, cum ar veni, lol. Lucram intr-o vreme intr-o companie care avea un callcentre de sute de persoane – cam 99% din ele tipe, studente, care stateau tot asa, shared. Inutil de spus ce era la mine-acasa…inutil. Vorba aia, cand pleca una, dadea nas in nas cu urmatoarea care tocmai venea. De-astea.

Cat despre generatia lui, ce e de zis?

Nascuti sa fie sclavi. La toate capitolele.

Financiar – sunt nascuti datori, pula mea. “Educatia” costa – si la sfarsit iei pula cu diploma ta in brate.

Sexual – pula mea, aia vreo 2% care arata “impresionant” fut de rup, iar restu’ iau pula. De ce? Pentru ca tehnologie. Tinder, facebook, alea. Tipa aia draguta? N-o mai fute primul care are tupeul de a o invita undeva. Nope. Sta tipa linistita si da scroll pe facebook si tinder si se uita cum se uita bunica-mea la rosii in piata “aia nu-i destul de coapta, aia nu-i perfect rotunda, aia…”. Asa si el. Swipe, swipe, swipe. Unu’ peste average suge pula, ca o fi el peste average, da’ nu e in top, taica. Nu se pune.

Prieteni si pula mea? – din pula de cerb de aur. Pentru ca na, se misca lumea mai rapid. Pai, “pe vremea mea”, erai prieten cu aia din cartier, de la bloc. Ca toti va strangeati in aceleasi doua locuri, ca mai multe nu erau. Da’ acum nu mai e cazul. Acum va strangeti online. Au si ei ca mine doi amici prin Norvegia, unu’ prin Franta etc. Si aia cunoscuti online cumva. P-afara nu discuta cu nimeni, ca n-au despre ce. Se termina orele? Nu merg dupa la un fotbal, cum mergeam noi. Nu, taica – alearga acasa. Ca-ncepe raidu’ de WoW (stiu, am jucat si eu multi ani) sau meciul la Battlefield sau pula mea mai stie ce. Stiu mai multe astia despre amicu’ online din Botswana decat despre vecinu’ de palier. Ma rog, poate e mai bine asa.

Masculinitate? – din pizda de cerboaica de aur alb. Pentru ca…de unde? Si nu ma refer la cum arata sau cum se imbraca sau cum isi aranjeaza parul sau cum isi lasa barba sau alte alea. Nu. Nu-s atat de bosorog incat s-o ard in gheieli de-astea. Treaba lor, sa arate cum vor. Da’ ma refer mai mult la partea de personalitate si agresivitate. Nu au pic – dar PIC – de sange-n coaie si de agresivitate. Daca-i injura unul pe strada, IN CEL MAI BUN CAZ il injura si el. Da’ de obice, ori fug, ori cheama politia, ori fug si cheama politia, ori poate scot telefonul sa faca un facebook live, sa ia likes pentru c-au stood up to a bully sau pula mea, mizerii de-astea. Pai, eu aveam zile in care ieseam din casa doar pentru a-i fute unui om random un pumn in gura, asa, sa-mi mai treaca nervii. Si stiu ca nu era OK nici aia, da’ oricum, era mai … barbateasca treaba, stiti? Iar Bob ma facea pe mine sa par pacifist. O discutie in contradictoriu? Cedeaza instantaneu sau cel mult zic un “nu cred ca sunt de acord, nu-s sigur, hai mai bine sa vorbim de altceva”. Pe scurt, evita conflictul. Sa-i spuna unei tipe “auzi, imi placi, mergem la mine?”. Nici fucking gand, ar face infarct. Toti. Cei mai multi ajung sa fie bagati in pat ei de tipe, ca nu si-ar face curaj s-o invite la o gura de futut nici dupa trei zile sau ceva. Si nu vreau sa para ca fac pe durul sau pula mea, ca nu-s – sunt doar mai infipt si mai tupeist si cu mai multa rupere de pula. Astia nu invita o tipa nicaieri ca “tipa aia e cunostinta de-a lui X si daca o invit si refuza, o sa afle toti aia, o sa-mi distruga complet viata sociala”. Ahahahaa, what?

Altfel, ma-ntreba cineva ce mai fac. Si mi-am dat seama ca nu mai fac nimic. Da’ absolut nimic.

Ma trezesc dimineata. Ma duc sa ma spal pe dinti, il duc pe borac la gradinita, ma intorc acasa, fac o cafea, ma asez la calculator, ma loghez pe VPN-ul mortii si mimez ceva munca vreo 2-3 ore. Dupa care ma culc vreo 2-7 ore, daca-s obosit. Ca oricat de putin as munci eu, e garantat faptul ca restul muncesc mult mai putin ca mine. Asa, pe la jumatate daca-s harnici in ziua aia (da’ nu prea se intampla). Aia-n 8 ore muncesc asa, cam cat mine in vreo 45 de minute. Apoi e ora 5. Ma duc sa-l iau de la gradinita pe borac (as putea sa-l las pana la 6, da’ ultima oara cand am facut asta s-a panicat, ca ramasese singur si credea ca l-am abandonat sau plm, never again, ala show). Apoi se face ora 6 si ma pis pe el de VPN si ar trebui sa fac ceva, dar nu prea pot, pentru ca, pula mea, n-ai ce face cand vremea e urata (toamna in UK) si mai ai si un borac. Ce pula mea sa faci? Sa iesi la plimbare pe ploaie cu vant si vreo 15 grade daca ai noroc? Yeah, thanks. Sa .. ce? Pentru ca nu poti face mai nimic cu boracu’. Azi, cand am ajuns acasa dupa vreo 2 ore de condus, am mers cu doamna si fiul la un cico in oras. Cum ne-am terminat haleala, cum a marait junioru’ ca vrea la baie. L-am dus la baie, unde n-a facut nimic, da’ … asa a crezut el, ca vrea ceva pe-acolo. Dupa care ne-a zis ca-l doare burta si vrea acasa. Nici macar juma’ de cafea nu apucasem sa-mi beau. Asa ca iesirile-n oras, yeah, fascinante, how about no. Cel mult asteptam sa se culce naibii si dupa ce se culca, daca aveam bulan, vedem un film (nici nu prea avem ce, ca nu mai iese cam nimic) si ne-o mai tragem, ca plm, nu ne-am calugarit. Fascinanta viata, stiu, nu ma invidiati. Pula mea, pe vremuri macar mai aveam ceva de facut – chit ca ma duceam sa platesc o factura. De-aia si scriam mai des. Acum, pula mea, n-am nimic de facut (daca asta cu crescut boracu’ nu se considera “ceva”). Pana si facturile se platesc singure, vorba aia.

A sintetizat bine Patrick situatia cand a raspuns in locul meu “pai, si-a luat casa, si-a luat limuzina si acum asteapta sa le plateasca si nu-i pasa de nimic”.

Ar trebui sa ma apuc sa termin doua carti pe care am inceput sa le scriu acum ceva vreme, cand eram tot asa, rupt de-o gripa sinistra in vizita in Romania. Da’ cand pula mea? La ora 8-9 poate se culca boracu’. Si pe urma pe la vreo 11 sau 12 sau pula mea ar trebui sa ma culc eu – daca nu-s si atunci chestii de facut, cum ziceam. Cand? Sigur, as putea sa incerc ziua. Da’ fix cand e treaba cum e prin companie, parca n-as risca sa lenevesc si mai mult de-atat.

Ar trebui sa ma apuc de un proiect care-i planificat si in lucru de ceva vreme. Si chit ca n-am tot ce-mi trebuie inca, poate ar trebui pur si simplu sa fac asta, chit ca-i o tampenie sa-ncepi cand n-ai tot ce-ti trebuie.

Patrick zice ca astept sa platesc astea.

Nah. Astept sa se faca boracu’ mai mare si sa ne ignore in pula mea si sa-si vada de ale lui. Cam aia astept.

N-am baut nimic (alcool, adica) pe-acolo. Conduceam, ma durea gatu’, alea. Poate ar trebui sa incep sa ma fac pulbere cand mai merg la de-astea. Nu-mi place alcoolul, ma adoarme, da’ ar fi asa, o schimbare. Ceva mai putin monoton, gen.

Cred ca ar trebui sa-mi caut si eu un alt job. Unul nesimtit de bine platit si care sa-mi ceara s-o ard la birou and shit. Am tras destul de mult pentru treaba asta cu lucratul de-acasa. Si, desi are sens din punct de vedere financiar, cred ca-ncep sa-mi lipseasca alea 5-6 iesiri la cafea cu Patrick prin pauze. Nu c-am fi discutat vreodata despre sensul vietii sau ceva, da’ era ceva mai variata treaba decat e acum.

E si asta o chestie. Sa tragi ca un bou in jug sa ai o viata linistita “cu tot ce trebuie la casa omului”. Si pe urma sa descoperi ca-s cool chestiile alea, dar nu ti se potrivesc. Nu zic ca nu merge bine Mercedesu’. Merge. Merge mai bine ca Vectra – cu exceptia vitezei maxime, pe-aia n-am testat-o inca, ca n-am avut loc pe autostrada. Si e comod. Am coborat din el dupa vreo doua ore de condus fresh. Din Vectra coboram asa, cam anchilozat. Nu stiu de ce. Poate din cauza ca n-avea harneala aia cu ridicat partea din fata a scaunului ca suport pentru pulpe si pula mea mai stie ce. Nu am idee. Deci da, e cool. Si arata fain. Da’ ma urc in el si nu simt satisfactia aia pe care-o simt cand ii sparg cuiva dintii.

Am tras coispe ani. Pentru a vedea mai multe tari. Pentru a ma culca cu tipe din cate mai multe popoare (da’ albe toate, lol, ori suntem rasisti, ori nu mai suntem, ce dracu’!). Pentru a invata cat mai multe limbi (da, si-n pizda). Pentru a ajunge sa invat sa fac ceva, sa pot sa-mi iau un job si sa nu mai trebuiasca sa traiesc din furt/frauda. Pentru a putea pleca din Romania. Pentru a avansa in “cariera” – nu ca mi-ar pasa de “cariera” vreun pic, da’ banii, plm. Pentru a lua plati apartamentul din Romania. Apoi pentru a cumpara aici o casa, sa nu mai stam cu chirie. Pentru a lua alta masina, pentru pula mea. Pentru a putea face un copil cand s-o nimeri, fara planuri si imprumuturi si alte alea. Pentru a putea merge intr-o vacanta unde s-o nimeri, fara sa ma ingrijorez ca n-am ce manca luna viitoare. Si acum am terminat de tras si am o viata linistita. N-am 99% din problemele oamenilor “normali”.

Da’ ce pacat ca nu-s femeie si ce pacat ca viata pe strada m-a facut golan, un golan care nu stie ce sa faca cu viata linistita.

Go figure.