De ce o fi atat de greu sa unesti punctele…
Stiti deja ca eu sunt bosorog. Si, daca sunteti si voi la fel de bosorogi ca mine, ati vazut cand erati mici “jocurile” alea din “reviste” (gen Rebus) cu desenele alea la care trebuia sa unesti punctele. Treceai de la 1 la 2 si tot asa pana la 157 si in cele din urma vedeai ca ai “desenat” un elefant sau cam asa ceva.
Eh, ocazional mai trebuie sa faci elefantul chit ca lipsesc niste puncte. E o chestie la care eu ma descurc la modul general. Dar cam multi oameni din jurul meu nu pot face desenul ala nici daca au toate punctele marcate pe hartie.
In sensul asta ma uit la jobul meu actual (cand scriu asta, inca e “actual”; posibil sa nu mai fie pana termin de scris postul, da’ mai vedem).
De la o vreme, nu prea mai sunt probleme de rezolvat. Cand am venit eu la astia, te logai dimineata si te asteptau vreo 40-60 de tichete. Webserveru’ cutare miau, baza de date cutare ham, downtimeul cutare beeeh. Mizerii. Nu mai stiu cati eram in echipa asta. Cred ca la un anumit moment eram vreo 25, dar chiar nu mai tin minte. Am trecut vineri pe la birou si eram vreo .. 7 oameni acolo. Cred. 7.
Cum am ajuns la chestia asta? Pai, lumea a plecat in alte parti … si oamenii aia n-au mai fost inlocuiti. Pur si simplu. Si acum, cu 7 oameni, ma loghez dimineata si ce vad? Ca nu-i nici un tichet.
Stam, ne uitam si ne bucuram – ura, o zi in care frecam pula in general. Si da-i cu youtube, reddit si ce mai face fiecare, habar n-am.
Doar ca apare treaba aia cu unitul punctelor. Bun, suntem o treime din cati eram. OK. Bun, si tot nu-i de munca. OK. Si asta inseamna…?
Da, asta inseamna. Cam de-asta ma uit si eu dupa alte chestii. Ca asta inseamna.
Meanwhile, restu’ lumii se bucura. Yaaaay, inca o zi de frecat pula! Mihaela, dragostea mea!
Vina e a boilor de manageri. Serios, 99,9%. Nu pot sa-njur compania. Pana la urma, mi-a urcat niste saci in caruta jobul asta. Si pe cinstea mea ca n-am avut in viata mea un job mai OK de-atat, in vreo companie mai OK de-atat. Gen cea mai reusita companie pe care v-o puteti imagina in Romania e Auschwitz prin comparatie. Din orice punct de vedere. Si-ar trebui sa fiu un muist sinistru sa injur compania asta. Pula mea, sa-ti platesti un mortgage, sa ti-l incepi p-al doilea, sa-ti poti face o familie, sa-ti iei o rabla, sa te doara-n pula de bani…si pe urma sa-i injuri…chiar tre’ sa fii ultimul jeg de om.
Asta fiind spusa, degeaba este/a fost compania asta GG. Pentru ca se pare ca se scufunda corabia si, pula mea, oricat de utila mi-ar fi fost, eu unu’ n-am de gand sa ma scufund cu ea. S-o faca altii. Care altii? Aia care se bucura ca n-avem de lucru nici azi. Aia care iau decizii “de management” care mai dau cateva gauri in corabie – aceiasi oameni care pe urma se vor plange ca-i greu sa gaseasca alt post de management.
Eu unul ma spal pe maini. N-oi fi nici eu prea destept, da’ eu am unit punctele si n-a iesit elefant. A iesit Titanicu’.
Cred ca-i singura companie in care am incercat (pana acum vreo doi ani) sa fac in asa fel incat sa fie bine pentru toata lumea. Dupa care m-am sictirit si n-am mai incercat nimic. I-am lasat sa faca fix ce-au vrut, cum au vrut si m-am concentrat doar pe ce ma interesa pe mine. Clientii sa suga pula. KPIs sa suga pula. Profitu’ sa suga pula. Totu’ sa suga pula. Si-i nitel trist ca am ajuns la stadiul asta – ma refer la “noi, compania”. Nu ne sufla falimentul (nu inca), da’ daca nu se schimba niste chestii la modu’ drastic, cam p-acolo ajunge(m?).
Cateva schimbari pe partea de management si cateva decizii luate de aia din management au ingropat compania asta. Si ce-i trist e ca nu discutam de managementu’ ala de sus, ci de ala jos-mijloc. Nimenii aia pe care nu da nimeni doua flegme. Cretineii aia de care-mi bat eu pula de 3-4 ani in public si-n particular. Dobitocii aia cu skilluri comparabile cu ale unor secretare din Romania – gen Excel si Word. Aia, ma. Aia aproape c-au ingropat compania asta cu cateva decizii in aparenta irelevante. Stiti cum?
Punishment and reward.
Au “rasplatit” toti ghertoii care nu dadeau doua flegme pe compania asta sau pe clienti.
Au “uitat” sa-i “rasplateasca” pe-aia care faceau chestiile bune. Ba, in unele cazuri, i-au si pedepsit.
Chestiile astea nu s-au vazut de sus, d-acolo, de la nivelul de CEO de pe alt continent. Ca…presupun ca-i greu sa le vezi. Asa c-au continuat.
Bai, nu stiu daca-i vreunul dintre voi patron pe undeva, da’ pe cinstea mea, stati cu ochii pe pulifricii aia de middle management, ca AIA va vor baga-n faliment. Aia-s cretinii care iau niste decizii tembele si voi nu va dati seama, poate – ca poate aveti altele “mai importante” pe cap – da’ o banala runda de promovari va poate pune in genunchi. Da, pe voi. Pentru ca Gheorghe autistul de la sapa se uita si vede ca ala care n-a dat la sapa e brusc mai bine platit. Si cand vede asta, parca nu mai are nici el chef sa dea la sapa. Ca, nu-i asa, de ce-ar face-o? Doar, uite, Vasile doarme la umbra si primeste mai multe. Si cand se opreste Gheorghe, se opreste si Ion. Ce, el e mai prost? Iar treburile astea ajung mai departe sa va afecteze clientii. Pentru ca, plm, cand Gheorghe si Ion nu mai dau la sapa, clientul ala sta cu buza umflata, fluierand a paguba. Si sta, si sta, ca parca i-ar fi greu sa se mute, parca l-ar costa mutarea, parca aveti totusi o relatie buna…pana cand isi baga pula si nu mai sta. Isi ia catrafusele si pleaca-njurand. Si dupa el, mai pleaca unul. Si inca unul. Si de unde ieri aveati de lucru de nu gaseati angajati pe piata, azi nu mai au ce face angajatii care-au mai ramas – treimea aia.
…si se bucura ca e o zi “libera”. Nu fac ei legatura intre “nu avem tichete noi” si “nu avem clienti”. Ah, salariile lor? Probabil vor veni in continuare. Vor pica din cer, asa, constant…de la sfanta pomana.
Nu hrani animalele bre
“falimentul vine in tacere”
Chestii din astea se intampla peste tot. Middle management idiot. Pentru ca la top management rezultatele se vad mai repede si mai usor si zboara repede daca sunt idioti sau incompetenti, in schimb la middle management putrezeste barca pana se prinde cineva, iar apoi e cam greu sa o mai repari.
La noi in companie e din cauza de decizii proaste acum vreo 15 ani si in ultima vreme din cauza de diversity targets. Adica promovam muieri 50% la orice nivel pentru ca egalitate, desi stackoverview ne spune clar ca in domeniul IT procentul real de femei e vreo 8%. Nici Google, cat de atractiv e ca loc de munca, nu are decat 21-23% femei, noi avem 50%. Promovam 10, descoperim in primul an ca 4-5 sunt total incompetente, le dam afara si mai promovam inca 10. Ca din primul lot dupa 5 ani poate ramane una, adica aia 10% de care ziceam mai sus. Cel mai aiurea e ca o prietena care era intern si lucra cu mine cand eram manager, era suficient de buna la nivelul ei incat a ajuns sa fie promovata mult si repede, in cativa ani a luat 3 promovari pana a ajuns la nivelul la care nu mai facea fata, asa ca au dat-o afara. Nu pentru ca voia ea sa fie promovata, ca nu a intrebat-o nimeni, si probabil ar fi avut sanse decente si la nivelul ala daca o promovau de vreo 2 ori mai rar, sa aibe timp sa prinda cunostintele necesare la nivelele respective.
Cealalta cauza e similara: idioti care fac tot ce se poate sa fie promovati la niveluri la care nu mai fac fata, dar suficient de inteligenti sa ascunda asta cat se poate de mult. Si asa se ascunde putregaiul, care prolifereaza. Si se autoprotejeaza, au grija sa nu promoveze nimeni competent la nivelul lor, ca de-acolo ar avea linie deschisa cu top managementul si le-ar spune ca tot ce li se raporteaza sunt doar minciuni gogonate si inventii. Gen noua tehnologie blockchain in care baga milioane de dolari in proof of concepts si proiecte, apoi moare in liniste ca nu are nici o utilitate in domeniul respectiv. Sau Virtual Reality cand vinzi Coca Cola sau tampoane – nu ca sa vezi produsul sau eventual ceva despre modul de utilizare, ci ca sa vezi shopper experience cand trece Gigel prin capatul culoarului de bauturi carbogazoase in Auchan si iti vede Coca Cola pe raft. Si il atrage irezistibil (sa si-o toarne in cap, ca face bine la hemoroizi). Si vanzarile scad, cota de piata scade, middle managementul nu e impactat pentru ca ei nu traiesc din share options, ci din salarii suficient de interesante ca sa stea sa faca toate mizeriile astea. Si solutia e “moar diversity”, sau “leadership training” pentru tehnicieni si muncitorii din fabrica. Poate se antreneaza aia sa care frigiderul plin cu Cola pe varful pulii, ca pe rest cara un palet cu materie prima.
Poate ca lucrurile merg și fără voi…
Poate ca ați scăpat de cei care puneau tehnic bete în roate afacerii….
Sau poate ați automatizat și monitorizat puternic totu.
Atâta timp cât vine banu și poți lucra de acasă, e ok.
Ceva de genul e si la mine, la dimensiune mai mica evident, doar ca la mine acum cateva luni au dat afara doi project manageri si doi colegi. Am ramas eu si inca unul, ingineri. Mai vine ceva ceva asa din cand in cand…. dar nu se compara cu anii trecuti. Saptamana trecuta n-am facut nimic ….. Ce e funny e ca atunci cand iti cauti si le zici ca ai deja atat… oooo…. noi nu putem atat. Pai plm…. daca e pe mai putin mai bine astept sa ma dea astia afara. Ma gandesc ca mai mult de munca pe mai putini bani gasesti oriunde…..
Compania ta s-ar putea sa mai dureze. Chestia asta e clasica. Cativa ghertoi, adica aia cei mai incompetenti sunt promovati. Nu vorbesc de neica nimeni, ci de exact aia care au facut rau. La un moment dat ajung sus. Nimeni nu spune in fata, dar motivatia este la pamant. Se pornesc programe culturale – de spalare pe creier, dar nimeni nu trateaza cauza ci doar efectul. Vorbind de cauza, companiile astea de obicei nu au stapan. E suficient sa te uiti cine sta in consiliul de administratie. De obicei, alti angajati la alte firme: fonduri de investitii, cxo la united bank of trei surcele, etc.
Finalul cel mai probabil este ca toata compania sau o mare parte din ea este vanduta la o alta companie. Aia noi mai fac ceva reduceri de personal si peste ceva ani ajung cam in aceeasi situatie.
De multe ori, este avantajos sa stai pana se fac debarcarile. Ca sa nu fie scandal se dau de obicei pachete generoase, in functie de tara si companie. Acum depinde de fiecare. Riscul este sa stai pe bara ceva timp, dar poate sa fie serios compensat de pachet.
De ce te-ai scufunda cu compania? Nu esti investitor, nu e ca si cum ai cumparat 50% din actiuni si daca firma da faliment ai pierdut tot. Nu esti CEO sa fi platit in shares si procent de profit. Esti un simplu angajat, firma se duce pe pla, afli cu 2 luni inainte iti cauti alt jeg de job si gata. In alta ordine de idei daca firma ar plati partial sau ar da bonusuri grase si frecvente in actiuni poate atunci angajatii s-ar responsabiliza ca altfel daca firma se duce dracului si share-urile lor se transforma in 0. Dar na in ziua de azi asta e o idee prea comunista cand toti reduc costurile chiar si la hartia igienica.
Mno, ce să zic… să le fie de bine, eventual? Că na, dacă asta vrei este probabil ca exact asta să primești 🙂
Stiu si eu un middle manager d-asta, specializat in scuipat in cap.
Se spune ca intr-o echipa, cateodata, e bine sa fii cel mai prost ca sa ai ce invata.
Te-ai gandit sa iti iei ceva certificari pe securitate, gen CISSP? Te-ar avantaja asta?
Lucram la un proiect de IT si managerul trebuia sa imi dea niste oameni, fa fac analiza (culegrea cerintelor). “da, ia-l pe cutare, e la dispozitia ta”. Omul ala venea de 2 ori in scarba si apoi nu mai venea. Gen veneam eu la ei, iar el nu era acolo. De fapt managerul voia ca omul ala sa stea peste program, si asta desi era pontat la 7 ore, el statea de obicei 10.
Pisici, am uitat să închide blockquote.
Aia din mid management au venit cu potofoliu de clienti. Si cand au plecat au plecat cu clientii. Nu brandul conteaza. Conteaza omul. Ce e asa de neinteles?